Știri
Știri din categoria Externe
Discuțiile SUA–Iran de la Islamabad s-au încheiat fără acord, dar canalele de negociere rămân deschise, într-un moment în care miza economică – în special reluarea fluxurilor prin Strâmtoarea Hormuz și efectele asupra prețurilor la energie – apasă atât asupra economiei globale, cât și asupra calculelor politice din SUA, potrivit Reuters.
Întâlnirea de weekend, mediată de Pakistan la hotelul Serena din Islamabad, a fost primul contact direct dintre oficiali americani și iranieni în peste un deceniu și cel mai înalt nivel de angajament de la Revoluția Islamică din 1979. Conform a 11 surse familiarizate cu negocierile, discuțiile – descrise ca tensionate și prelungite pe parcursul a peste 20 de ore – nu au produs un „breakthrough”, însă „dialogul este încă viu”.
Printre temele majore s-a aflat Strâmtoarea Hormuz, rută cheie pentru aprovizionarea globală cu energie, pe care Iranul a blocat-o „efectiv”, în timp ce SUA au spus că vor să o redeschidă. Reuters notează că strangularea livrărilor de energie de către Teheran afectează economia globală și alimentează inflația, într-un context sensibil politic pentru Washington, cu alegeri la jumătatea mandatului apropiindu-se.
Pe fundal, armistițiul anunțat săptămâna trecută – intermediat de Pakistan – a oprit un război de șase săptămâni care a ucis mii de oameni și a perturbat aprovizionarea energetică mondială, potrivit aceleiași surse.
Sursele citate de Reuters indică faptul că părțile au fost, la un moment dat, aproape de un cadru de înțelegere, dar discuțiile s-au împotmolit în special în trei puncte:
Un participant a spus că părțile au ajuns „foarte aproape” de un acord și erau „80% acolo”, înainte de a lovi decizii care nu puteau fi tranșate pe loc.
Casa Albă a reiterat că poziția SUA nu s-a schimbat la Islamabad. Olivia Wales, purtătoare de cuvânt, a transmis:
„Iranul nu poate avea niciodată o armă nucleară, iar echipa de negociere a președintelui Trump a rămas la această linie roșie și la multe altele. Angajamentul continuă către un acord.”
Un oficial de la Casa Albă a descris obiectivele SUA ca incluzând oprirea îmbogățirii uraniului, demontarea principalelor facilități de îmbogățire, predarea uraniului puternic îmbogățit, acceptarea unui cadru de securitate care să includă aliați regionali, oprirea finanțării „proxi”-urilor regionale și redeschiderea completă a Hormuz fără taxe.
De cealaltă parte, surse iraniene au spus că Teheranul a cerut, între altele, un armistițiu permanent garantat, asigurări că nu vor exista lovituri viitoare, ridicarea sancțiunilor (primare și secundare), deblocarea activelor, recunoașterea dreptului la îmbogățire și menținerea controlului asupra Hormuz.
În timpul discuțiilor despre garanții și relaxarea sancțiunilor, două surse iraniene au relatat că ministrul de externe Abbas Araqchi a ridicat problema încrederii, invocând un episod anterior de la Geneva:
„Cum putem avea încredere în voi când, la ultima întâlnire de la Geneva, ați spus că SUA nu vor ataca în timp ce diplomația era în desfășurare?”
Deși întâlnirea s-a încheiat abrupt, un diplomat din Orientul Mijlociu a spus că discuțiile dintre mediatori și americani au continuat după plecarea vicepreședintelui JD Vance, iar o sursă implicată a indicat că Pakistanul încă transmite mesaje între Teheran și Washington. Premierul pakistanez Shehbaz Sharif a declarat luni că efortul de a rezolva problemele „este încă în plină desfășurare”.
Președintele SUA, Donald Trump, a afirmat luni că Iranul „a sunat în această dimineață” și că „ar dori să facă un acord”, însă Reuters precizează că nu a putut verifica imediat această afirmație. Vance, la rândul său, a sugerat că pot urma alte schimburi, spunând că SUA pleacă de la Islamabad cu o propunere pe care a numit-o „finală și cea mai bună ofertă”.
Recomandate
Cererea SUA ca Iranul să oprească îmbogățirea uraniului pentru 20 de ani riscă să blocheze un acord înainte de 21 aprilie , termenul-limită al armistițiului, potrivit Euronews . Propunerea a fost discutată în negocierile de la Islamabad de săptămâna trecută, iar Teheranul ar fi replicat cerând o perioadă mai scurtă, de „o singură cifră”, conform unui oficial american citat de Axios . Miza principală a discuțiilor este programul nuclear al Iranului, mai exact renunțarea la îmbogățirea uraniului și la stocurile existente, elemente care au alimentat disensiunile și au împiedicat încheierea unui acord, potrivit surselor citate de Axios. Ce a cerut Washingtonul și ce a acceptat (parțial) Teheranul În spatele ușilor închise, solicitarea SUA privind un moratoriu asupra îmbogățirii uraniului a fost un punct crucial al negocierilor de la Islamabad. O sursă citată de Axios susține că Washingtonul a propus „cel puțin 20 de ani”, împreună cu „tot felul de alte restricții”. Pe lângă moratoriu, SUA ar fi cerut și eliminarea din Iran a întregului stoc de uraniu puternic îmbogățit. În schimb, partea iraniană ar fi indicat că ar accepta un „proces monitorizat de diminuare” a acestuia, fără să fie de acord cu scoaterea completă a materialului din țară. Presiunea timpului și escaladarea politică Mediatorii din Pakistan, Egipt și Turcia încearcă să reducă diferențele rămase pentru a ajunge la un acord care să pună capăt războiului înainte de expirarea armistițiului, pe 21 aprilie, potrivit informațiilor prezentate. În paralel, președintele Donald Trump a anunțat impunerea unei blocade asupra Iranului, mai exact asupra strâmtorii Ormuz , ca instrument de presiune pentru readucerea Teheranului la masa negocierilor, conform Euronews (care trimite la un material separat pe această temă). Un oficial american a declarat, pentru sursa citată, că „există un dialog continuu între SUA și Iran și se înregistrează progrese” în încercarea de a ajunge la un acord. Reacția iraniană și ruptura de la finalul negocierilor Deși nu s-a ajuns la o înțelegere, iranienii ar fi crezut că sunt aproape de un acord inițial până duminică dimineață, însă au fost surprinși de conferința de presă a lui JD Vance, potrivit relatării. Vicepreședintele SUA nu ar fi indicat că s-a ajuns la un acord, ar fi pus responsabilitatea pe iranieni și ar fi anunțat plecarea delegației americane din Islamabad. „Iranienii au fost furioși din cauza acelei conferințe de presă”, a menționat un oficial, citat de Axios. Din partea Teheranului, deputatul Seyyed Mahmoud Nabavian, membru al echipei de negociatori, a afirmat luni că două solicitări americane pe dosarul nuclear au fost motivul pentru care nu s-a ajuns la un acord. Separat, premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat luni că JD Vance i-ar fi transmis telefonic că punctul principal de blocaj a fost eliminarea tuturor materialelor îmbogățite din Iran și asigurarea că nu va mai avea loc îmbogățire „în următorii ani”, „și asta ar putea însemna zeci de ani”. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări de punct de vedere pe acest subiect, potrivit Axios. [...]
Ironiile lui Dmitri Medvedev pe tema blocadei din Strâmtoarea Ormuz ridică miza politică a unei decizii americane cu potențial de a amplifica instabilitatea regională , într-un moment în care Washingtonul vorbește și despre un posibil acord cu Iranul , potrivit Stirile Pro TV . Vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei a comentat luni, pe X, blocada impusă de SUA asupra Strâmtorii Ormuz, făcând trimitere la paradoxurile din literatura lui George Orwell și sugerând o inversare a sensurilor („blocare = deblocare”, „războiul este pace”). Mesajul vine pe fondul crizei din Orientul Mijlociu, în care Strâmtoarea Ormuz este un punct strategic. „În timp ce multe țări doresc deblocarea Strâmtorii Hormuz, Casa Albă a decis să o blocheze. Blocare = deblocare? Personajele negative ale lui Orwell revin cu forțe noi. Ce urmează? Desigur, războiul este pace...” Ce transmite Moscova prin acest mesaj Intervenția lui Medvedev, cunoscut pentru poziții categorice, folosește registrul ironic pentru a ataca decizia Casei Albe și pentru a pune sub semnul întrebării logica publică a măsurii. În termeni politici, mesajul funcționează ca o critică directă la adresa administrației americane și ca un semnal de propagandă externă într-un dosar sensibil. Poziția lui Trump: presiune și negociere în același timp În același context, Donald Trump a menționat posibilitatea ajungerii la un acord cu Iranul, dar a avertizat Teheranul asupra consecințelor dacă nu se ajunge la o soluție până la expirarea armistițiului, pe 21 aprilie, mai notează publicația. [...]
Peter Magyar semnalizează o resetare pragmatică a relației cu Washingtonul fără gesturi personale către Trump , mizând pe canale instituționale și pe cooperarea regională, potrivit news.ro . Câștigătorul alegerilor legislative din Ungaria a spus că Statele Unite rămân „un partener foarte important” și că Budapesta trebuie să mențină relații bune cu Washingtonul, însă a precizat că el personal nu îl va suna pe Donald Trump. Contextul este unul politic: Trump l-a susținut puternic pe adversarul său, Viktor Orbán . În același timp, Magyar a transmis că viitoarea sa administrație va fi disponibilă pentru discuții „dacă Casa Albă va dori să ia legătura” cu noul guvern, indicând că dialogul ar urma să fie gestionat la nivel instituțional, nu prin inițiative personale. Priorități externe: Polonia, apoi cooperarea regională Întrebat despre Polonia, Magyar a afirmat că are o „relație specială” cu guvernul polonez și că intenționează ca Varșovia să fie prima destinație externă, o vizită pe care speră să o facă la începutul lunii mai. El a glumit că ar dori să se întâlnească și cu președintele conservator al Poloniei, Karol Nawrocki, deși acesta nu l-a felicitat pentru victorie și „a părut să susțină” realegerea lui Orbán. Magyar a fost întrebat și despre doi foști miniștri polonezi care se sustrag justiției poloneze refugiindu-se la Budapesta; i-a sfătuit în glumă „să nu cumpere prea mult mobilier de la Ikea” și să nu se simtă prea confortabil în capitală. În final, liderul maghiar a subliniat importanța cooperării regionale, inclusiv cu Austria și cu alte țări din Europa Centrală și de Est. [...]
Blocada SUA asupra porturilor iraniene a împins petrolul peste 100 de dolari , amplificând riscul unei crize energetice cu efecte directe în Europa, în condițiile în care UE estimează deja pierderi de 25 de miliarde de euro de la începutul conflictului, potrivit Stirile Pro TV . Teheranul a reacționat public, calificând măsura drept o „răzbunare voluntară” împotriva economiei mondiale. Purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Iranului, Esmaeil Baqaei, a transmis o declarație scurtă după instituirea blocadei, informație relatată de Sky News. Mesajul a fost formulat ca întrebare retorică, cu trimitere la caracterul „ilegal” al unui „război voluntar” și la impactul asupra economiei globale. Amenințări reciproce și escaladare în teren Pe fondul amenințărilor președintelui american Donald Trump de a „elimina” orice navă iraniană din apropierea porturilor aflate sub blocadă, un oficial iranian a ridicat miza. Alaeddin Boroujerdi, membru al Comitetului pentru politică externă și securitate națională al Iranului, a descris blocada ca „propagandă fără temei militar”, potrivit postului iranian Press TV. Boroujerdi a avertizat că orice navă a Marinei SUA care ar încerca să blocheze porturile Iranului ar fi „trimisă pe fundul mării”. În același mesaj, el a susținut că SUA „nu au capacitatea reală” să aplice amenințarea și că ceilalți membri NATO nu ar sprijini o asemenea mișcare. Ce s-a întâmplat și de ce contează economic Conform articolului, blocada SUA asupra porturilor iraniene a început luni, la ora 17.00 (ora României), iar Teheranul amenință cu represalii toate porturile din regiune. Efectul imediat menționat este creșterea abruptă a prețului petrolului, care a trecut de 100 de dolari, pe fondul temerilor privind perturbarea fluxurilor energetice. Armata americană a anunțat că va începe blocada tuturor porturilor și zonelor de coastă iraniene, „temperând” însă amenințarea anterioară a lui Trump de a bloca complet Strâmtoarea Ormuz , potrivit AP News , citată de aceeași sursă. Trump: „rapid și brutal” Într-o postare pe Truth Social, Trump a amenințat că va distruge orice „navă de atac rapidă” iraniană care ar încălca blocada navelor ce intră sau ies din porturile și zonele de coastă iraniene. „Dacă una dintre aceste nave se apropie chiar şi puţin de BLOCADA noastră, va fi imediat DISTRUSĂ, conform aceluiaşi sistem pe care îl folosim împotriva traficanţilor de droguri pe mare” „Este rapid şi brutal” Tot Trump anunțase duminică intenția de a bloca Strâmtoarea Ormuz și susținea că și alte țări ar urma să fie implicate în această blocadă, potrivit articolului. [...]
Donald Trump susține că Iranul a reluat contactele pentru un acord, pe fondul blocajului legat de programul nuclear , într-un mesaj care, dacă se confirmă prin pași concreți, ar putea reduce presiunea geopolitică din regiune și riscurile de întreruperi în fluxurile de petrol. Declarațiile au fost făcute luni seara, în Biroul Oval, potrivit G4Media . Trump a spus că „a fost contactat de cealaltă parte”, care „își dorește foarte mult” să încheie un acord, citat de Sky News. Întrebat care este punctul de blocaj, președintele SUA a indicat programul nuclear. Blocajul: programul nuclear și linia roșie a SUA Trump a afirmat că discuțiile s-ar fi apropiat de un compromis pe mai multe elemente, dar că Iranul „nu a fost de acord” cu ideea că nu va avea arme nucleare. El a adăugat că se așteaptă ca Teheranul să accepte această condiție. „Iranul nu va avea arme nucleare. Am căzut de acord asupra multor aspecte, dar ei nu au fost de acord cu acest lucru. Și cred că vor fi de acord.” Presiune pe rutele energetice: blocada navală rămâne în vigoare În același context, Trump a reiterat că blocada navală impusă de SUA asupra porturilor iraniene este în vigoare și a justificat măsura prin nevoia de a împiedica „șantajarea” sau „stoarcerea de bani” la nivel global. Totodată, el a susținut că „multe nave” se îndreaptă spre SUA „chiar în acest moment” pentru a se aproviziona cu „cel mai bun petrol” și a spus că este „foarte posibil” ca situația să se rezolve înainte de un termen nespecificat în articol. Context politic: conflictul cu Papa Leon Materialul mai notează că Trump l-a atacat din nou pe Papa Leon, afirmând că suveranul pontif s-a pronunțat „foarte împotrivă” față de ceea ce face el „în ceea ce privește Iranul”. Trump a reluat și o postare pe Truth Social în care îl numește pe papă „slab” pe tema criminalității și „groaznic” în politica externă. Papa Leon a răspuns că va continua să se pronunțe împotriva războiului și să promoveze pacea, dialogul și relațiile multilaterale între state, potrivit articolului. Notă: articolul din sursă este prezentat ca fiind „în curs de actualizare”, iar detaliile despre stadiul negocierilor rămân limitate la declarațiile lui Trump. [...]
Turcia mizează pe taxe de tranzit din Canalul Istanbul , un proiect de 23 mld. euro, care ar putea redesena rutele maritime Europa–Asia , pe fondul riscurilor tot mai mari din puncte-cheie precum Strâmtoarea Ormuz, potrivit Antena 3 . Investiția este gândită ca o cale navigabilă artificială cu taxă între Marea Neagră și Marea Marmara, paralelă cu Bosforul, și este prezentată ca o alternativă de tip „Canalul Suez” pentru Europa. Interesul pentru astfel de coridoare a crescut după blocarea Strâmtorii Ormuz, care a declanșat o criză energetică globală, în condițiile în care strâmtorile naturale sunt mai vulnerabile în caz de conflict. În acest context, Canalul Istanbul este descris ca o rută capabilă să gestioneze aproximativ 160 de nave sau petroliere pe zi. Miza economică: un model de monetizare similar cu Suez și Panama Proiectul ar permite Turciei să monetizeze traficul de tranzit „într-un mod similar cu Egiptul, prin Canalul Suez”, respectiv cu ruta interoceanică din Panama. Estimarea de cost citată de Antena 3, pe baza Express, este de 23 de miliarde de euro, din care 13 miliarde pentru canalul propriu-zis și 10 miliarde pentru dezvoltarea zonelor adiacente. Termenul indicat pentru finalizare este 2027. În 2021, președintele Recep Tayyip Erdoğan a descris proiectul drept transformator pentru economia Turciei, argumentând că urmărește creșterea siguranței în Bosfor. Declarația sa este redată astfel: „Astăzi deschidem o nouă pagină în istoria dezvoltării Turciei. Vedem Canalul Istanbul ca pe un proiect care salvează viitorul Istanbulului... pentru a asigura siguranța vieții și a proprietății în Bosfor și pentru cetățenii din jur.” De ce contează juridic: canalele pot fi taxate, strâmtorile – în general, nu Materialul punctează diferența de regim juridic: conform Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării, navele au dreptul la „trecere în tranzit” prin strâmtorile folosite pentru navigația internațională, iar statele riverane nu pot percepe taxe pentru această trecere (cu excepția unor costuri limitate pentru servicii). În schimb, canalele artificiale precum Suez și Panama percep taxe. În această logică, un canal artificial paralel cu Bosforul ar permite Ankarei să introducă taxe fără a încălca dreptul internațional, susține articolul. Context: presiuni și precedentul Ormuz, plus efecte în lanț în transport Antena 3 notează că legalitatea taxării unor căi strategice este testată și în cazul Ormuz: Reuters a relatat că Teheranul ar dori prevederi într-un eventual acord de pace permanent cu SUA și Israel care să-i permită să taxeze navele care traversează strâmtoarea, deși există restricții legale. Iranul ar fi analizat inclusiv un nivel de până la 2 milioane de dolari per navă, iar Kpler estimează că transformarea Ormuz într-un coridor cu taxă ar putea genera între 5 și 8 miliarde de dolari anual pentru Iran și Oman. În paralel, devierile de rute cresc costurile: potrivit Atlas Institute, rerutările au majorat durata tranzitului, tarifele de transport și costurile de asigurare pentru comerțul Africa–Europa, adăugând între 10 și 15 zile călătoriilor dintre Asia și Europa. Ce urmează Din informațiile citate, Canalul Istanbul ar trebui să fie gata până în 2027. Dacă proiectul va fi livrat la timp și va atrage trafic suficient, Turcia ar putea obține o nouă sursă de venituri din taxe de tranzit și ar putea influența rutele comerciale dintre Marea Neagră și Mediterana, într-un moment în care companiile caută alternative la punctele maritime vulnerabile la tensiuni geopolitice. [...]
