Știri
Știri din categoria Externe
SUA își înăspresc controlul la frontieră din cauza Ebola, printr-un pachet de măsuri care include screening extins pe aeroporturi, restricții temporare de intrare și un centru de carantină în Kenya, pe fondul extinderii epidemiei din Republica Democratică Congo (RDC), potrivit Digi24.
Secretarul de stat Marco Rubio a declarat, într-o ședință de guvern la Casa Albă, că administrația americană nu va permite intrarea „nici măcar a unui singur caz” de Ebola în Statele Unite. El a spus că guvernul lucrează pentru limitarea crizei în țările afectate, în special în RDC, și pentru monitorizare, astfel încât nicio persoană infectată să nu ajungă pe teritoriul SUA.
Autoritățile americane redirecționează toți călătorii americani care au fost în RDC, Uganda sau Sudanul de Sud în ultimele 21 de zile către trei aeroporturi pentru screening: Washington, Atlanta și Houston.
În paralel, rezidenților permanenți care au locuit sau au tranzitat prin aceste țări în ultimele 21 de zile li se interzice intrarea în SUA pentru o perioadă inițială de 30 de zile.
Statele Unite intenționează să deschidă în Kenya un centru de carantină pentru cazuri suspecte sau confirmate de Ebola, „în principal pentru americani”, a indicat un oficial american sub protecția anonimatului, confirmând o informație publicată de Wall Street Journal.
Potrivit aceluiași oficial, centrul ar urma să permită americanilor care părăsesc rapid RDC să fie plasați în carantină și să primească îngrijiri „de înaltă calitate”, fără riscurile unei călătorii lungi de întoarcere în SUA.
Un cetățean american infectat în RDC a fost internat într-o unitate specializată din Berlin, împreună cu soția și cei patru copii, considerați cazuri de contact. Spitalul Charité a anunțat că pacientul „răspunde bine la tratament” și că starea sa s-a stabilizat. Digi24 notează că este vorba despre Peter Stafford, medic misionar al ONG-ului creștin american Serge, expus la virus în timp ce trata pacienți în estul RDC.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a înregistrat până acum peste 1.000 de cazuri suspecte, dintre care 223 de decese. Totuși, amploarea reală a epidemiei nu este cunoscută, iar autoritățile sanitare internaționale estimează că cifrele sunt probabil subevaluate.
Recomandate
SUA au lovit din nou ținte militare în Iran, invocând protecția traficului prin Strâmtoarea Hormuz , într-un moment în care Washingtonul susține că armistițiul general din conflict „încă se menține”, potrivit Politico . Miza imediată este operațională și economică: securitatea unei rute maritime prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial. Loviturile aeriene au vizat un obiectiv militar de pe coasta sudică a Iranului, considerat o amenințare pentru forțele americane și pentru navigația comercială în Strâmtoarea Hormuz, a declarat un oficial american sub protecția anonimatului. În paralel, forțele SUA au doborât patru drone iraniene, despre care același oficial a spus că reprezentau, de asemenea, o amenințare. „Forțele SUA au lovit și o stație iraniană de control la sol în Bandar Abbas care era pe punctul de a lansa o a cincea dronă. Aceste acțiuni au fost măsurate, strict defensive și au avut ca scop menținerea armistițiului.” De ce contează: Hormuz, punct critic pentru petrol și transport maritim Atacurile vin în contextul negocierilor pentru încheierea campaniei militare comune SUA–Israel în Iran, conflict care, potrivit publicației, a dus la mii de morți și a împins în sus prețurile petrolului la nivel global. Chiar dacă Washingtonul descrie loviturile drept „defensive”, ele au loc într-o zonă cu sensibilitate ridicată pentru piețele energetice și pentru lanțurile logistice maritime. Politico notează că acesta este al doilea atac al SUA în Iran într-o săptămână. Luni, Washingtonul a anunțat „lovituri de autoapărare” în sudul Iranului asupra mai multor ținte, inclusiv lansatoare de rachete și ambarcațiuni iraniene care ar fi încercat să planteze mine în Strâmtoarea Hormuz. Semnal politic: Trump spune că „un acord ar putea fi atins”, dar lasă deschisă escaladarea Președintele Donald Trump a declarat miercuri că un acord „ar putea fi atins”, însă a sugerat că, în lipsa unei înțelegeri, SUA „vor trebui să termine treaba”, relatează Politico. Tot miercuri, Trump a respins o propunere care ar fi presupus ca Iranul și Omanul (descris ca facilitator important al discuțiilor din culise) să supravegheze traficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz. Potrivit relatării, Trump a insistat că Iranul nu ar trebui să aibă control asupra acestei rute și a spus că își dorește ca SUA să „vegheze” asupra ei, tratând-o ca pe o zonă de apă internațională. [...]
Iranul încearcă să impună un control selectiv asupra traficului prin Strâmtoarea Ormuz , susținând că a permis tranzitul a 23 de nave în ultimele 24 de ore, dar că vasele „țărilor ostile” rămân blocate, potrivit Mediafax . Mesajul are o miză economică directă: Ormuz este o rută vitală pentru transportul de petrol și mărfuri, iar orice restricție sau incertitudine poate afecta fluxurile comerciale și costurile de transport. Iranul afirmă, prin agenția Mehr (citată de CNN), că navele – inclusiv petroliere, portcontainere și alte vase comerciale – ar fi trecut „după obținerea autorizației”, „în coordonare cu și sub protecția de securitate” a Marinei Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Totuși, informația nu a putut fi confirmată independent de serviciile de urmărire a navelor, inclusiv din cauza faptului că vasele care tranzitează strâmtoarea își dezactivează frecvent transponderele AIS (sistem automat de identificare), care transmit poziția. „Țările ostile”, vizate explicit de restricții Oficiali iranieni citați de postul public IRIB susțin că „navele aparținând unor «țări ostile» au interzisă trecerea” prin Strâmtoarea Ormuz. În același timp, Teheranul spune că va continua „cooperarea” cu statele care respectă „ordinul iranian”, semnalând o abordare diferențiată a accesului la această rută maritimă. IRGC a acuzat, într-o declarație citată în material, armata SUA pentru escaladarea insecurității în zonă: „Golful Persic este o întindere de apă aparținând națiunilor musulmane din regiune, iar agresiunea și provocările armatei teroriste americane sunt principala cauză a insecurității din aceste zile”. Context: negocieri SUA–Iran și disputa asupra „supravegherii” strâmtorii În paralel, președintele american Donald Trump a declarat că Strâmtoarea Ormuz va fi „deschisă tuturor” și că SUA o vor „supraveghea”, afirmând că acești termeni fac parte din negocierile cu Iranul. Materialul notează că, deși există „optimism” privind un acord propus SUA–Iran care ar putea crește traficul comercial, Teheranul pare să urmărească menținerea unui control mai strict asupra căii navigabile decât înainte de conflict. [...]
Noile lovituri ale SUA în Iran cresc riscul de perturbare a traficului comercial prin Strâmtoarea Ormuz , după ce armata americană a vizat o bază militară considerată o amenințare și a doborât mai multe drone iraniene, relatează Libertatea . Un oficial american citat de Reuters a declarat că țintele au fost legate de riscuri pentru forțele americane și pentru traficul maritim comercial din Strâmtoarea Ormuz. Același oficial, sub protecția anonimatului, a spus că SUA au interceptat și distrus drone iraniene care reprezentau „riscuri similare”. CNN a relatat că trei explozii au fost auzite în estul orașului Bandar Abbas , un port și o bază navală importantă a Iranului, aflate în apropierea Strâmtorii Ormuz. Explozii la Bandar Abbas și reacția autorităților iraniene Agenția semi-oficială iraniană Fars a confirmat că exploziile au avut loc joi, la ora locală 01:30, și că sistemele de apărare aeriană din Bandar Abbas au fost activate temporar. Fars a transmis că nu este încă stabilită cauza exactă a zgomotelor și că investigațiile sunt în desfășurare: „Locația exactă și sursa acestor zgomote sunt încă necunoscute, iar investigațiile continuă pentru a le identifica”. Context: armistițiu fragil și miza Strâmtorii Ormuz Episodul are loc pe fondul unui „armistițiu fragil” între SUA și Iran, în timp ce negocierile pentru încetarea conflictului continuă, potrivit informațiilor citate. În același context, CENTCOM confirmase anterior că luni a avut loc un atac „de autoapărare” asupra unor baze de lansare a rachetelor și ambarcațiuni iraniene din zona Strâmtorii Ormuz, vizând tot regiunea Bandar Abbas. Iranul a calificat aceste acțiuni drept o încălcare a acordurilor de încetare a focului. Separat, președintele american Donald Trump a respins informațiile din presa iraniană despre un posibil acord între Iran și Oman privind gestionarea comună a traficului naval prin Strâmtoarea Ormuz, afirmând că ruta „va rămâne deschisă”. [...]
Concentrarea de forțe navale americane în Caraibe ridică presiunea operațională asupra Pentagonului , pe fondul unor misiuni prelungite care, potrivit Antena 3 , ar putea permite SUA să acționeze rapid împotriva Cubei dacă președintele Donald Trump ar da undă verde finală. Potrivit relatării, Pentagonul ar fi petrecut luni întregi poziționând trupe și armament pentru un posibil atac, după ce presiunile economice și politice nu ar fi reușit să răstoarne guvernul comunist de la Havana. În acest context, prezența întărită a Marinei SUA în regiune este descrisă ca fiind cea mai mare din lume în afara Orientului Mijlociu, ceea ce ar reduce timpul de reacție pentru o eventuală operațiune. Ce capabilități sunt deja în zonă Materialul indică o desfășurare care include atât platforme de lovire, cât și mijloace de supraveghere: grupul de atac al portavionului USS Nimitz , intrat în Caraibe în luna mai, împreună cu distrugătoare și crucișătoare capabile să lanseze rachete de precizie asupra țintelor de pe uscat; drone avansate și aeronave de supraveghere care ar fi „înconjurat” Cuba timp de luni, conform site-urilor de urmărire a zborurilor; nave amfibii și escortele USS Kearsarge , care transportă 2.500 de pușcași marini , aflate în largul coastei Virginiei și pregătite pentru o nouă desfășurare, cu posibilitatea de a înlocui nave care se întorc acasă. În același timp, sursa notează că, pentru o invazie terestră de amploare, Pentagonul ar avea nevoie de trupe suplimentare. „Fereastra” de acțiune, limitată de uzura flotei și a echipajelor Un element central al analizei este constrângerea de timp: mai multe dintre cele mai mari nave de război desfășurate în vară se apropie de 10 luni pe mare , peste intervalul obișnuit de șase–șapte luni . Această prelungire ar alimenta îngrijorări privind suprasolicitarea echipajelor și ar pune presiune pe o forță navală care, potrivit textului, derulează și o blocadă a navelor iraniene în Golful Persic . Un oficial din domeniul apărării, citat sub protecția anonimatului, avertizează că desfășurările consecutive lungi se acumulează și complică recondiționarea și reparațiile după revenirea navelor. Context politic și semnale publice În material este citat și secretarul de stat Marco Rubio , care a susținut că situația Cubei reprezintă un risc de securitate pentru SUA: „Cuba se află în mare pericol. A avea un stat eșuat la 90 de mile de țărmurile noastre reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a Statelor Unite.” De asemenea, Mark Cancian, fost oficial al Pentagonului și analist senior la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, apreciază că prezența portavionului ar putea avea în primul rând rol de descurajare, dar ar putea fi folosită dacă ar fi necesar. El enumeră drept scenarii posibile lovituri aeriene pentru neutralizarea apărării antiaeriene sau țintirea conducerii. Casa Albă ar fi trimis întrebări Pentagonului, însă Marina a refuzat să comenteze desfășurările, iar Comandamentul Sudic al Forțelor Navale nu a răspuns unei solicitări de comentarii, potrivit articolului. Ce urmează, potrivit informațiilor disponibile Din datele prezentate, miza imediată nu este doar decizia politică, ci și sustenabilitatea operațională: menținerea unei prezențe navale mari pentru perioade peste normele uzuale poate reduce flexibilitatea de rotație a navelor și poate amplifica problemele de mentenanță și retenție a personalului. În lipsa unor poziții oficiale publice suplimentare, rămâne neclar dacă și în ce formă ar exista un calendar de decizie sau o schimbare de postură militară în perioada următoare. [...]
ONU a inclus Serviciul Penitenciar Israelian pe lista sa pentru violență sexuală în conflicte, iar Israel a răspuns prin înghețarea relațiilor cu Biroul secretarului general. Informația, obținută în exclusivitate de The Jerusalem Post , ridică miza diplomatică într-un moment în care mecanismul ONU de monitorizare are consecințe reputaționale și politice pe termen de cel puțin un an pentru entitățile vizate. Potrivit publicației, Serviciul Penitenciar Israelian va fi inclus pe lista pentru 2026, alături de alte autorități israeliene care au intrat într-un „cadru de monitorizare” ce poate duce la includeri viitoare. O țară sau un grup armat rămâne pe lista secretarului general al ONU minimum un an; Hamas a fost adăugat în august 2025. Ce înseamnă includerea pe lista ONU și de ce contează Lista secretarului general vizează părți „suspectate credibil” de tipare de violență sexuală în conflicte armate. În cazul de față, materialul notează că decizia vine după evaluări ale reprezentantei ONU pentru violența sexuală în conflict, Pramila Patten, care au stabilit că există „motive rezonabile” ca Hamas să fi comis violuri și violență sexuală în timpul atacului din 7 octombrie și în perioada captivității ostaticilor în Gaza. În paralel, Israel susține că, după includerea Hamas, ar fi existat presiuni puternice asupra secretarului general pentru a include și Israel pe listă. Publicația amintește că, în august 2025, António Guterres a pus Israel „sub observație” pentru o posibilă includere, invocând „îngrijorări semnificative” privind presupuse tipare de abuz, acuzații pe care Israel le neagă. Reacția Israelului: înghețarea relațiilor cu Biroul lui Guterres În urma deciziei, Israel a anunțat înghețarea relațiilor cu Biroul secretarului general al ONU și anularea vizitei planificate în Israel a Pramilei Patten. Ambasadorul Israelului la ONU, Danny Danon, a declarat pentru publicație că Israelul este pus „pe aceeași listă” cu Hamas și ISIS și a catalogat decizia drept o „rușine morală” și un colaps al credibilității ONU. „Secretarul general al ONU a pus Israelul pe aceeași listă neagră cu Hamas, ISIS și cele mai depravate organizații teroriste din lume.” Danon a mai spus că Israelul a cooperat cu ONU, a furnizat documente, date și răspunsuri detaliate la acuzațiile din rapoarte și proiecte transmise, invitând totodată personal ONU să viziteze țara și „să examineze” ceea ce Israel numește acuzații false. În pofida acestor demersuri, susține el, secretarul general a decis includerea. Context politic și presiuni interne la ONU Materialul plasează decizia și în contextul finalului de mandat al lui Guterres, care se încheie la 31 decembrie 2026, menționând că includerea are loc în timpul unei competiții pentru conducerea organizației. O sursă apropiată subiectului, citată de publicație, afirmă că Israelul vede mișcarea ca pe o încercare de „ultimă lovitură” a lui Guterres. Totodată, articolul indică o criză fiscală majoră la ONU, descrisă drept cea mai severă problemă de lichiditate din istoria de 80 de ani a organizației, alimentată de 1,56 miliarde de dolari (aprox. 7,2 miliarde lei) în cotizații neplătite de statele membre. Ecouri în presă și acuzații paralele Publicația notează că informația apare la puțin peste două săptămâni după ce The New York Times a publicat un articol de opinie semnat de Nicholas Kristof despre un presupus „tipar de violență sexuală” comis de actori israelieni (soldați, coloniști, anchetatori Shin Bet și, mai ales, gardieni de penitenciar). Ministerul israelian de Externe a calificat textul drept „una dintre cele mai grave calomnii” și a susținut că publicarea lui face parte dintr-o campanie menită să ducă la includerea Israelului pe lista secretarului general. În același context, articolul menționează o investigație independentă de doi ani a Comisiei Civile a Israelului privind violența sexuală și de gen comisă în timpul atacului din 7 octombrie și împotriva ostaticilor, care ar fi concluzionat că aceasta a fost „sistematică, răspândită și integrală” atacului. Ce urmează Pe termen scurt, înghețarea relațiilor cu Biroul secretarului general și anularea vizitei reprezentantei ONU indică o deteriorare operațională a dialogului instituțional. Pe termen mediu, includerea pe listă pentru minimum un an amplifică presiunea diplomatică și reputațională, în condițiile în care Israel contestă temeiul acuzațiilor și legitimitatea comparației cu organizații teroriste, iar ONU se află simultan într-o perioadă de tranziție de leadership și tensiuni bugetare. [...]
Următoarele șase luni ar putea decide poziția Ucrainei la masa negocierilor , pe fondul unei intensificări a războiului dronelor și al semnelor de uzură în armata rusă, potrivit Adevărul , care citează declarațiile generalului de brigadă Andrii Bilețki pentru Reuters. Comandantul Corpului 3 Armată al Ucrainei spune că intervalul de „șase până la nouă luni” ar putea reprezenta un punct de cotitură, dar că „următoarele șase” sunt cele mai critice. Miza, în viziunea sa, este ca Kievul să mențină presiunea și să își îmbunătățească pozițiile pe teren înaintea unor eventuale discuții, pentru a negocia „dintr-o poziție de forță” un armistițiu „cu adevărat stabil”. De ce contează: fereastra operațională se traduce în pârghie politică Deși Rusia continuă să avanseze lent pe anumite sectoare ale frontului început în februarie 2022, ritmul câștigurilor ar fi scăzut în 2026, pe fondul presiunii ucrainene asupra logisticii, apărării antiaeriene și infrastructurii militare ruse. Unul dintre blocajele majore rămâne controlul asupra regiunii Donețk: Moscova insistă pe preluarea integrală, în timp ce Kievul refuză retragerea din zone neocupate de trupele ruse. Kremlinul nu a comentat imediat declarațiile lui Bilețki, însă Vladimir Putin a afirmat recent că Rusia se apropie de obiectivele sale militare. Semne de uzură în armata rusă și presiune pe „Centura Fortificată” Bilețki susține că Rusia începe să resimtă pierderile și dificultatea de a susține ofensive la nivelul anilor anteriori. „Lipsa de personal nu le mai permite să avanseze așa cum o făceau acum un an” Evaluarea este susținută, în material, de analistul militar John Helin (Black Bird Group, Finlanda), care afirmă că Rusia pare tot mai afectată de uzură, în timp ce Ucraina, deși are la rândul ei probleme de personal, nu ar fi ajuns la un prag critic de colaps operațional. Separat, Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) apreciază că forțele ucrainene „contestă activ caracterul pozițional al conflictului” și ar putea lansa în curând atacuri mecanizate limitate. Luptele continuă în jurul așa-numitei „Centuri Fortificate” din estul Ucrainei, lanț de orașe fortificate care susține apărarea în Donbas; între punctele fierbinți este menționată Kostiantînivka, unde presiunea rusă rămâne ridicată. Războiul dronelor și comunicațiile, noul diferențiator Generalul ucrainean indică dronele ca factor care schimbă rapid dinamica de pe front: Ucraina ar avea un avantaj la drone de atac și sisteme terestre fără pilot, în timp ce Rusia ar compensa parțial cu drone cu fibră optică, descrise ca imposibil de bruiat electronic. Bilețki mai afirmă că limitarea accesului forțelor ruse la Starlink, decisă de Elon Musk, ar fi afectat capacitatea de coordonare a Moscovei. „Rusia pierde în mod radical la capitolul comunicații pe câmpul de luptă” În ultimele luni, Ucraina și-ar fi intensificat atacurile cu drone cu rază medie asupra infrastructurii militare ruse, ceea ce ar fi permis lovituri la distanțe mai mari în interiorul Federației Ruse. În același context, președintele Volodimir Zelenski a declarat recent că armata ucraineană ar fi recucerit aproape 600 de kilometri pătrați de teritoriu în 2026. Bilețki vorbește și despre o transformare structurală a armatei ucrainene, prin integrarea accelerată a sistemelor robotizate, cu ținta ca până în 2027 circa 30% din funcțiile de luptă să fie preluate de sisteme autonome sau semi-autonome. Ce urmează: presiune pentru negocieri, dar fără consens asupra duratei războiului Materialul notează și o dispută privind orizontul conflictului. Administrația prezidențială ucraineană respinge informațiile apărute în presa internațională potrivit cărora Kievul ar pregăti populația pentru încă doi-trei ani de război, după ce The Economist a relatat despre un scenariu de conflict prelungit și a avertizat asupra presiunilor interne, inclusiv scandaluri de corupție și vulnerabilități economice. Consilierul prezidențial Dmitro Lîtvîn a catalogat informațiile drept o „scurgere veche” reciclată. În paralel, sunt menționate scenarii privind reluarea negocierilor „încă din această vară”, deși „majoritatea estimărilor” ar indica un război care continuă până când una dintre părți va fi forțată la concesii majore. Pe fundal, economia Rusiei este descrisă ca afectată de sancțiuni și stagnare, dar parțial susținută de prețurile ridicate la petrol. Totodată, Zelenski a spus în fața parlamentarilor că faza „fierbinte” a războiului s-ar putea încheia până în noiembrie, condiționat de obținerea unor garanții de securitate clare din partea aliaților occidentali. Pentru context operațional separat, Adevărul mai relatează despre explozii în lanț în Crimeea, în apropierea unor obiective militare , unde guvernatorul prorus susține că Ucraina a folosit rachete Storm Shadow. [...]
