Știri
Știri din categoria Externe
Escaladarea ciocnirilor din Strâmtoarea Hormuz menține riscul asupra fluxurilor globale de petrol, în condițiile în care SUA și Iran nu par mai aproape de o încheiere a războiului, iar armistițiul anunțat în aprilie este pus la încercare, potrivit Reuters.
În ultimele zile au avut loc cele mai puternice episoade de lupte în și în jurul Strâmtorii Hormuz de la începutul armistițiului, iar Emiratele Arabe Unite (EAU) au fost din nou atacate vineri. Washingtonul așteaptă răspunsul Teheranului la o propunere americană care ar urma să încheie formal războiul, înaintea unor negocieri pe teme mai sensibile, inclusiv programul nuclear iranian. Secretarul de stat Marco Rubio a spus la Roma că SUA se așteptau la un răspuns vineri, însă un purtător de cuvânt al ministerului iranian de externe a indicat că Teheranul încă își cântărește poziția.
Ciocniri sporadice între forțe iraniene și nave americane au continuat vineri în Strâmtoarea Hormuz, potrivit agenției semi-oficiale iraniene Fars. Ulterior, Tasnim a citat o sursă militară iraniană care a spus că situația s-a calmat, dar a avertizat că sunt posibile noi confruntări.
Armata SUA a anunțat că a lovit două nave asociate Iranului care încercau să intre într-un port iranian, un avion de vânătoare american lovind coșurile de fum ale acestora și forțându-le să se întoarcă.
Iranul a blocat în mare parte transportul maritim neiranian prin strâmtoare de la începutul războiului declanșat de lovituri aeriene SUA–Israel asupra Iranului, pe 28 februarie. Înainte de război, aproximativ o cincime din oferta mondială de petrol tranzita această rută maritimă îngustă.
SUA au impus luna trecută o blocadă asupra navelor iraniene. Totuși, o evaluare a CIA ar indica faptul că Iranul nu ar resimți o presiune economică severă dintr-o blocadă americană a porturilor iraniene timp de încă aproximativ patru luni, potrivit unui oficial american familiarizat cu subiectul. Această concluzie ridică semne de întrebare privind pârghia președintelui Donald Trump asupra Teheranului, într-un conflict descris ca nepopular în rândul alegătorilor și al aliaților SUA.
Un oficial de rang înalt din zona de informații a caracterizat drept false „afirmațiile” despre analiza CIA, despre care Reuters notează că a fost relatată inițial de Washington Post.
Dincolo de strâmtoare, EAU au transmis că apărarea antiaeriană a interceptat vineri două rachete balistice și trei drone lansate din Iran; trei persoane au suferit răni moderate. Iranul a vizat în mod repetat EAU și alte state din Golf care găzduiesc baze militare americane.
Trump a declarat joi că armistițiul anunțat pe 7 aprilie „încă se menține”, în pofida escaladărilor, în timp ce Iranul a acuzat SUA că l-ar fi încălcat. Ministrul iranian de externe, Abbas Araqchi, a spus vineri:
„De fiecare dată când o soluție diplomatică este pe masă, SUA optează pentru o aventură militară nesăbuită.”
Agenția iraniană Mehr a relatat că un membru al echipajului a fost ucis, 10 au fost răniți și șase sunt dați dispăruți după un atac al Marinei SUA asupra unei nave comerciale iraniene, târziu joi.
În paralel cu demersurile diplomatice, Washingtonul a intensificat sancțiunile. Trezoreria SUA a anunțat vineri sancțiuni împotriva a 10 persoane și companii, inclusiv din China și Hong Kong, acuzate că au sprijinit eforturile armatei iraniene de a obține arme și materii prime folosite la construirea dronelor Shahed.
Rubio a pus public sub semnul întrebării lipsa de sprijin a Italiei și a altor aliați pentru redeschiderea strâmtorii, avertizând asupra precedentului pe care l-ar crea situația în care Teheranul ar controla o cale navigabilă internațională.
Trezoreria a mai transmis că este pregătită să acționeze împotriva oricărei companii străine care sprijină comerțul ilicit iranian și că ar putea impune sancțiuni secundare (măsuri care vizează terți ce fac afaceri cu entități sancționate) inclusiv unor instituții financiare străine, între care cele conectate la rafinăriile independente de petrol din China.
Recomandate
Iran condiționează redeschiderea Strâmtorii Hormuz de un acord rapid, dar spune că nu mai are încredere în negocierile cu SUA , într-un moment în care ruta prin care trecea înainte de război circa o cincime din petrolul și gazele tranzacționate la nivel global rămâne principalul său instrument de presiune, potrivit Al Jazeera . Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat, într-un interviu difuzat sâmbătă, că Teheranul „nu mai are încredere” în discuțiile cu Washingtonul, după ce runde anterioare de negocieri ar fi fost urmate de atacuri și sancțiuni. „Nu avem nicio încredere în partea americană și nu știm pe ce bază se poate ajunge la o înțelegere cu ea.” Miza economică: Hormuz, pârghia Iranului în război Pezeshkian și ministrul de Externe Abbas Araghchi au fost în această săptămână în SUA, la reuniunea liderilor mondiali organizată de ONU, unde au prezentat o propunere care ar urma să ducă la încetarea luptelor în războiul SUA–Israel cu Iranul și la deblocarea Strâmtorii Hormuz în termen de șapte zile. Conform planului descris de Araghchi, „pașii inițiali” ar dura patru-cinci zile, strâmtoarea ar fi redeschisă în ziua a șasea, iar „în ziua a șaptea” ar începe discuțiile cu SUA pentru un acord final pe subiecte agreate reciproc, inclusiv programul nuclear al Iranului. Ce cere Teheranul și ce oferă în schimb În cadrul propunerii, Washingtonul ar urma să: ridice blocada navală asupra porturilor iraniene; renunțe la sancțiunile privind vânzările de petrol ale Iranului; elibereze aproximativ 12 miliarde de dolari (aprox. 54 miliarde lei) din active iraniene înghețate; respecte o încetare a focului la nivel regional, inclusiv în Liban și Yemen. În schimb, Iranul ar urma să redeschidă Strâmtoarea Hormuz, descrisă de Al Jazeera drept principala pârghie a Teheranului. Pezeshkian a mai spus că mediatorii Qatar și Pakistan transmit mesajele Iranului către Washington și că negocierile ar porni de la un memorandum de înțelegere (MoU) convenit în iunie, pe care SUA ar trebui să-și clarifice poziția, după ce acesta a expirat luna trecută. Teheranul neagă responsabilitatea pentru blocaj și leagă redeschiderea de negocieri Pezeshkian a respins ideea că Iranul ar fi responsabil pentru blocarea strâmtorii, afirmând că SUA „au închis rutele înaintea noastră” și calificând închiderea drept „un răspuns natural” când accesul Iranului este tăiat. El a susținut că ruta ar putea fi redeschisă pentru transportul comercial dacă negocierile ar duce la încheierea războiului. Separat, într-un material video NewsFeed al aceleiași publicații, Al Jazeera notează că declarațiile lui Pezeshkian au venit cu puțin timp înainte ca Donald Trump să respingă propunerea Iranului privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz în șapte zile. [...]
Respingerea de către Trump a armistițiului propus de Iran prelungește riscul de șoc pe piața energiei , într-un moment în care Strâmtoarea Hormuz rămâne practic blocată, iar costurile politice și economice ale conflictului cresc pentru ambele părți, potrivit Al Jazeera . Donald Trump a spus sâmbătă că respinge propunerea Teheranului de a opri războiul și de a redeschide Hormuz, argumentând că Iranul „pierde foarte rău” și că vrea un acord, dar „acel acord nu ar fi acceptabil”. Duminică, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a declarat că Iranul a văzut reacția inițială a lui Trump, însă nu a primit încă un răspuns prin intermediari; Qatar ar fi avut un rol de mediere în discuții purtate în marja Adunării Generale a ONU de la New York. Ce cerea Iranul și de ce contează pentru fluxurile de energie Propunerea iraniană, descrisă ca un plan pe șapte zile, includea o succesiune de pași care ar fi legat redeschiderea Strâmtorii Hormuz de concesii economice și de securitate din partea SUA. Concret, Teheranul cerea: ridicarea blocadei navale asupra porturilor iraniene; renunțarea la sancțiuni privind vânzările de petrol iranian; eliberarea a circa 12 miliarde de dolari (aprox. 54 miliarde lei) din active iraniene înghețate; respectarea unui armistițiu regional mai larg, inclusiv în Liban și Yemen. În schimb, Iranul ar fi redeschis Hormuz și ar fi început negocieri cu Washingtonul pentru un acord final. Miza economică este directă: închiderea „esențială” a strâmtorii a perturbat fluxurile de petrol și gaze din statele din Golf, care depind de exporturile energetice pentru finanțarea bugetelor, notează publicația. De ce Casa Albă crede că poate „aștepta” un acord mai bun Experții citați de Al Jazeera spun că respingerea indică o strategie de negociere în care Washingtonul mizează pe faptul că presiunea economică asupra Iranului nu și-a epuizat efectele. Andreas Krieg (King’s College London) apreciază că Trump vede propunerea Teheranului mai degrabă ca pe un semn de slăbiciune decât ca pe o oportunitate care trebuie acceptată imediat. În acest cadru, administrația Trump ar fi intensificat presiunea prin: întărirea blocadei navale; sancțiuni care vizează veniturile Iranului din petrol; amenințarea cu sancțiuni secundare (adică penalizări pentru țări/companii terțe care fac afaceri cu Iranul); sancțiuni în domeniul aviației, menite să perturbe zborurile. Richard Weitz (NATO Defence College) a declarat că Washingtonul ar putea crede că poate „aștepta puțin și obține termeni mai buni”, inclusiv din cauza îngrijorărilor legate de ordinea pașilor propusă de Iran. Riscul politic și economic pentru SUA: prețuri mai mari și presiune electorală Așteptarea nu este lipsită de costuri pentru Trump, avertizează analiștii. Un sondaj Reuters/Ipsos din august (citat de Al Jazeera) indica faptul că 63% dintre americani se opun războiului SUA-Israel cu Iranul, iar 31% îl susțin. În plus, creșterea costurilor cu combustibilul și transportul poate alimenta nemulțumiri legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din noiembrie. Mohamad Elmasry (Doha Institute for Graduate Studies) spune că oferta Iranului poate fi interpretată ca o încercare de a-i oferi lui Trump o cale către scăderea prețurilor la petrol și gaze înainte de vot, dar avertizează că Teheranul ar putea decide să „îl facă să plătească” pentru refuz, inclusiv prin escaladare în apropierea alegerilor. De ce prelungirea conflictului poate lovi și transportul maritim global Krieg avertizează că Trump ar putea confunda „durerea” economică a Iranului cu disponibilitatea de a capitula, iar presiunea suplimentară nu garantează concesii suplimentare. În schimb, Iranul ar putea crește costurile conflictului pentru adversari, inclusiv prin Hormuz, infrastructură regională și, potențial, Bab al-Mandeb (strâmtoare între Yemen și Cornul Africii). În acest context, Al Jazeera notează că importanța Bab al-Mandeb a crescut după ce houthiții aliniați Iranului și-au extins controlul asupra coastei yemenite la Marea Roșie, obținând acces „neîngrădit” la această rută îngustă, cu implicații pentru transportul maritim. Gruparea a anunțat deja o blocadă navală asupra navelor saudite în Marea Roșie, după ce Riadul a început să folosească ruta ca alternativă pentru exporturile sale de petrol. Ce urmează: un conflict „prelungit” și o negociere pe termen Ross Harrison (Middle East Institute) apreciază că Teheranul ar putea fi acum „mai puțin îngrijorat” să nu exagereze și mai preocupat să nu pară dispus la compromisuri prea devreme. Într-un interviu difuzat sâmbătă de Al Jazeera, președintele iranian Masoud Pezeshkian a spus că Iranul nu mai are încredere în negocierile cu Washingtonul după atacuri în timpul rundelor anterioare și sancțiuni ulterioare: „Nu avem nicio încredere în partea americană și nu știm pe ce bază se poate ajunge la o înțelegere cu ea.” Concluzia experților citați este că „prelungirea” conflictului este scenariul cel mai probabil: ambele părți ar avea nevoie de un acord, dar fiecare crede că timpul îi va îmbunătăți poziția de negociere. Pentru piețele de energie și transport, asta înseamnă menținerea riscului de perturbări și a presiunii asupra prețurilor atât timp cât Hormuz rămâne un punct de blocaj. [...]
SUA și Iranul reiau canalul de negociere prin Qatar, cu miza directă pe sancțiuni și fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Hormuz , în discuții separate programate luni sau marți, potrivit The Jerusalem Post , care citează un oficial informat despre negocieri. Mediatorii qatarezi ar urma să discute separat, la New York, cu ministrul iranian de Externe Abbas Araghchi și cu partea americană, a declarat pentru Reuters oficialul, sub protecția anonimatului. Araghchi a rămas la New York după participarea la Adunarea Generală a ONU , însă nu era clar cine va reprezenta SUA în întâlnirile cu mediatorii. Ce se negociază: o versiune „amendată” a planului iranian pe șapte zile Potrivit aceleiași surse, discuțiile sunt așteptate să se concentreze pe o versiune modificată a unei propuneri pe șapte zile prezentate de Iran săptămâna trecută, în marja Adunării Generale a ONU. Planul iranian, așa cum este descris în material, include: încetarea tuturor ostilităților în Iran și Liban; deblocarea unor active iraniene în valoare de „miliarde de dolari”; încetarea sancțiunilor asupra petrolului iranian; ridicarea blocadei americane asupra porturilor iraniene. În schimb, Teheranul ar permite redeschiderea Strâmtorii Hormuz, iar cele două părți ar relua discuțiile privind programul nuclear al Iranului. Pozițiile publice: Trump spune „nu”, dar lasă ușa deschisă pentru noi runde Președintele SUA Donald Trump a declarat sâmbătă că a respins propunerea Iranului, afirmând că Teheranul își dorește un acord rapid din cauza presiunii economice „paralizante”. Totuși, el a spus duminică pentru Axios că se așteaptă ca negociatorii americani să participe la noi discuții în această săptămână. De partea iraniană, Araghchi a afirmat duminică faptul că mediatorii nu au transmis oficial Teheranului o respingere din partea SUA și că Iranul așteaptă o poziție „definitivă” a Washingtonului înainte de a decide pașii următori. „Condițiile noastre sunt clare, iar orice pas către redeschiderea Strâmtorii Hormuz este condiționat de îndeplinirea acestor condiții”, a spus el, adăugând că doar o soluție negociată poate rezolva impasul. De ce contează: Strâmtoarea Hormuz rămâne pârghia cu impact imediat asupra pieței Chiar dacă discuțiile sunt descrise ca fiind indirecte și separate, miza operațională imediată este legată de accesul prin Strâmtoarea Hormuz și de regimul sancțiunilor asupra petrolului iranian. Următorul punct de urmărit este dacă SUA vor confirma oficial, prin mediatori, poziția față de propunerea iraniană și cine va reprezenta Washingtonul în întâlnirile de la New York. [...]
Retragerea forțelor americane din Irak până la finalul lui septembrie 2026 riscă să lase regiunea autonomă Kurdistan fără un „scut” militar într-un moment în care Iranul a intensificat atacurile cu rachete și drone , potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Regiunea kurdă din nordul Irakului, cu capitala la Erbil, a beneficiat de autonomie încă din anii ’90 și a fost sprijinită de SUA, inclusiv după 2003, când autonomia a fost consacrată în Constituția irakiană. În prezent, însă, plecarea militarilor americani din Irak include și retragerea din Kurdistan, unde SUA erau desfășurate la Erbil și într-o a doua locație. Americanii vor rămâne prin consulatul mare din Erbil, dar analiza notează că autoritățile regionale privesc cu îngrijorare ce urmează. Presiune de securitate: peste 1.000 de atacuri cu rachete și drone În contextul loviturilor SUA și Israelului asupra Iranului, Teheranul ar fi declanșat atacuri asupra regiunii Kurdistan, depășind pragul de 1.000 de atacuri cu rachete și drone, conform analizei. Țintele principale ar fi fost grupuri kurde disidente aflate în Kurdistanul irakian, formate din kurzi care au fugit din Iran în ultimele decenii. Sunt menționate mai multe organizații, între care Partidul Democrat al Kurdistanului Iranian, Komala, PJAK, Xhabat și Kurdistan Freedom Party (PAK). PAK este prezentat ca având un rol în lupta împotriva ISIS alături de peshmerga (forțele kurde) și ca fiind interesat acum să se implice împotriva regimului iranian. Lecția referendumului din 2017: izolarea politică poate reveni Analiza reamintește referendumul pentru independență din 25 septembrie 2017, când aproximativ 2,8 milioane de persoane au votat, iar peste 92% s-au pronunțat pentru independență. După acel moment, Bagdadul a sancționat regiunea, inclusiv prin încercări de închidere a aeroporturilor din Erbil și Sulimaniyeh și prin presiune militară în zona Kirkuk, oraș cu o prezență kurdă importantă. În acel episod, Turcia și Iranul au sprijinit Bagdadul, iar regiunea a rămas izolată. Analiza susține că atacurile și presiunile de atunci au fost coordonate inclusiv de Qasem Soleimani , comandantul Forței Quds din cadrul IRGC, împreună cu lideri ai unor miliții șiite. Ce se schimbă acum: Bagdadul își consolidează controlul în zone-cheie În prezent, relațiile dintre Erbil și Bagdad par „mult mai bune”, însă analiza indică o tendință care reduce spațiul de manevră al guvernului regional kurd (KRG): Irakul își consolidează controlul în alte zone, inclusiv printr-un acord cu gruparea armată yazidită YBS pentru depunerea armelor și printr-un acord cu Turcia privind preluarea bazei turcești Bashiqa, care ar urma să devină un obiectiv federal irakian. Consecința operațională pentru KRG, potrivit analizei, este creșterea influenței Bagdadului în Nineveh Plains și Sinjar, zone care se învecinează cu regiunea Kurdistan și pe care KRG le-a considerat în trecut „disputate”. În acest context, KRG ar fi puțin probabil să mai aibă un rol semnificativ în Sinjar sau Kirkuk. Miza imediată: apărare antidrone și finanțarea peshmerga Îngrijorarea centrală pentru KRG, atribuită premierului Masrour Barzani, este că regiunea ar putea deveni mai vulnerabilă la atacuri, în special cu drone și rachete. Analiza notează și riscul ca nu doar trupele SUA să plece, ci și finanțarea americană pentru peshmerga să se reducă sau să se oprească. În paralel, peshmerga au fost presați să se reformeze și să se unifice, iar KRG afirmă că a început acest proces, potrivit aceleiași surse. Calendarul retragerii: Washingtonul reconfirmă termenul-limită Publicația citează o relatare a Rudaw din Erbil, potrivit căreia un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a reafirmat că Washingtonul rămâne angajat să își retragă forțele militare din Irak până la termenul stabilit și că SUA urmează „calendarul de tranziție stabilit de comun acord” pentru încheierea operațiunilor militare ale coaliției în Irak. În lipsa unor detalii suplimentare despre aranjamentele de securitate post-retragere, analiza conturează un risc major pentru regiunea kurdă: diminuarea prezenței militare americane exact când amenințarea cu atacuri dinspre Iran și din partea milițiilor susținute de Teheran rămâne ridicată. [...]
SUA și China reduc tarifele pentru mărfuri de 60 mld. dolari (aprox. 270 mld. lei), într-un aranjament care poate tempera presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare și a costurilor la import potrivit Antena 3 . Măsura vizează o gamă largă de produse – de la cărbune și produse agricole americane până la bunuri de consum fabricate în China – și vine după întâlnirea de la Washington dintre Donald Trump și Xi Jinping. Acordul este construit pe un mecanism numit „30 pentru 30”, prin care fiecare țară poate importa din cealaltă bunuri „nesensibile” în valoare de 30 de miliarde de dolari, beneficiind de tarife vamale reduse. Ce produse intră pe listele de tarife reduse Pe partea chineză, lista produselor americane pentru care se vor aplica tarife mai mici include 1.619 articole. Printre acestea se regăsesc porumb, grâu, carne congelată, fructe de mare, produse din lemn, cosmetice și dispozitive medicale, conform unei liste publicate de Casa Albă . Soia americană nu este inclusă, ceea ce este prezentat ca o lovitură pentru fermierii americani afectați de războiul comercial. În oglindă, lista SUA pentru importuri din China cu tarife reduse cuprinde 77 de produse, între care jucării, veselă, accesorii de bucătărie, perdele, aparate de ras electrice și mingi gonflabile. Angajamente pe energie și miza deficitului comercial Casa Albă a mai anunțat că China va importa cel puțin 10 milioane de tone metrice de cărbune din SUA în 2027 și din nou în 2028. Publicația notează însă că angajamente anterioare privind importuri de anumite mărfuri (inclusiv produse agricole) „nu au fost întotdeauna respectate în totalitate”. În plan mai larg, tarifele au fost folosite de Trump pentru a reduce deficitul comercial al SUA cu China. Reprezentantul comercial al SUA, Jamieson Greer, a declarat într-un interviu pentru CNBC că deficitul comercial pe mărfuri a scăzut cu 40% de când Trump a preluat funcția și că ar urma să ajungă la 140 de miliarde de dolari în acest an, în timp ce datele Biroului de Recensământ al SUA indică un deficit de aproximativ 295 de miliarde de dolari în 2024. Context: armistițiul tarifar și ce urmează Anunțul vine după ce SUA și China conveniseră anterior să pună pe pauză escaladarea măsurilor tarifare până la 10 ianuarie. Armistițiul comercial – cu tarife de 30% pentru produsele chineze și de 10% pentru produsele americane – a fost prelungit de mai multe ori din mai 2025, când cele două țări s-au întâlnit la Geneva pentru negocieri. Potrivit informațiilor prezentate, produsele incluse în lista anunțată duminică ar fi „cel mai probabil” exceptate de la viitoare măsuri tarifare, ceea ce sugerează o încercare de a izola o parte din comerțul bilateral de noi runde de taxe. Separat de comerț, SUA și China au convenit să creeze un canal bilateral de comunicare pentru a discuta despre eventuale „incidente” legate de inteligența artificială și au înființat Dialogul SUA–China privind „Superinteligența”, conform Casei Albe. [...]
Refuzul lui Donald Trump de a accepta planul Iranului pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz menține incertitudinea asupra unei rute maritime strategice , în condițiile în care Washingtonul contestă explicit că Teheranul ar avea control asupra pasajului, potrivit Euronews . Propunerea iraniană a fost transmisă Statelor Unite în timpul negocierilor indirecte de la New York, desfășurate săptămâna aceasta la ONU. Teheranul nu a făcut public conținutul documentului, dar a susținut că aplicarea lui ar permite redeschiderea rutei maritime în șapte zile. Donald Trump a declarat că respinge oferta și a susținut că SUA au „control total” asupra Strâmtorii Ormuz. „Resping propunerea lor. Vor să încheie un acord prin care să deschidă imediat strâmtoarea, pentru că pierd rău de tot. (...) Avem control total asupra Strâmtorii Ormuz. (...) acest acord nu poate fi acceptat.” Ce cere Iranul și cum își justifică planul „în șapte zile” Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a afirmat că Iranul a transmis un „plan concret” prin intermediul Qatarului și că reluarea traficului maritim normal ar fi posibilă în termen de șapte zile, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de Teheran. Iranul nu a detaliat public aceste condiții. „Iranul a transmis Statelor Unite, prin intermediul Qatarului, un plan concret pe șapte zile. Dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, strâmtoarea poate fi redeschisă (...) Alegerea aparține acum Statelor Unite.” În aceeași declarație, Araghchi a spus că Iranul „nu acceptă constrângerea, amenințările sau intimidarea” și că nu va renunța la „drepturile sale suverane sub presiune”. Poziția Washingtonului: Iranul „nu controlează” strâmtoarea Un oficial american citat în material a indicat că, în pofida refuzului exprimat de Trump, discuțiile dintre Washington și Teheran continuă prin mediatori regionali, inclusiv pe dosarul nuclear. În plus, potrivit unei surse citate de publicația Axios (menționată de Euronews), negociatorii americani le-ar fi transmis omologilor iranieni că Teheranul nu controlează calea navigabilă strategică și, „prin urmare, nu poate ridica pretenții” în legătură cu aceasta. Separat, înainte de respingerea oficială, Trump a publicat pe rețeaua sa de socializare o hartă în care Strâmtoarea Ormuz era redenumită „Strâmtoarea Trump”, ca semnal că nu intenționează să cedeze. [...]
