Știri
Știri din categoria Externe
Spania își restrânge sprijinul logistic pentru SUA în conflictul din Iran și mizează pe China ca actor-cheie de mediere, potrivit Stirile Pro TV. Mesajul premierului Pedro Sanchez, transmis după o întâlnire cu Xi Jinping la Beijing, indică o repoziționare politică ce poate complica coordonarea în interiorul NATO pe dosarul Orientului Mijlociu.
Pedro Sanchez a spus că vede în China „principalul interlocutor la nivel mondial” care poate contribui la încetarea conflictului din Iran, dar și a altor conflicte, inclusiv cel din Ucraina. În același context, liderul spaniol a afirmat:
„Mi se pare foarte dificil să găsesc alți interlocutori, în afară de China, care să poată rezolva această situație creată în Iran și în Strâmtoarea Hormuz.”
Pe lângă semnalul diplomatic către Beijing, guvernul spaniol a luat măsuri cu efect operațional, care limitează utilizarea infrastructurii sale de către armata americană, scrie Sky News:
Remarcile lui Sanchez sunt relevante deoarece sugerează că Spania tratează China — rivalul global al SUA — drept un actor central pentru oprirea războiului. În același timp, poziția Madridului poate alimenta eforturile Beijingului de a se prezenta ca „factor de pace” în regiune, în timp ce statele occidentale încearcă să gestioneze escaladarea din Orientul Mijlociu.
Materialul notează și că Sanchez s-a numărat printre cei mai vocali critici europeni ai războiului dintre SUA și Israel din Orientul Mijlociu.
Separat, Ministerul de Externe al Chinei a calificat blocada impusă de SUA asupra porturilor iraniene drept „periculoasă și iresponsabilă”. Purtătorul de cuvânt Guo Jiakun a susținut că măsura ar agrava tensiunile din regiune și a afirmat că, deși există un armistițiu temporar, SUA și-ar fi intensificat desfășurările militare și ar fi impus un blocaj țintit.
Declarațiile vin după ce Xi Jinping a prezentat o propunere în patru puncte pentru pace în Orientul Mijlociu, potrivit aceleiași surse.
Recomandate
China amenință cu represalii comerciale dacă SUA cresc tarifele pe fondul acuzațiilor că Beijingul ar sprijini militar Iranul, potrivit Stirile Pro TV . Beijingul spune că va aplica „contramăsuri” în cazul în care Statele Unite „vor merge mai departe cu majorarea tarifelor împotriva Chinei”, iar Ministerul chinez de Externe susține că acuzațiile apărute în presă sunt „pur și simplu inventate”. „Informațiile din presă care acuză China că ar oferi sprijin militar Iranului sunt pur și simplu inventate.” În același mesaj publicat pe X, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Chinei afirmă că, dacă SUA vor justifica majorări de tarife pe baza acestor acuzații, China va răspunde. Totodată, oficialul chinez susține că Beijingul „acționează întotdeauna cu prudență și responsabilitate” în privința exporturilor de produse militare și că aplică un control strict „în conformitate cu legile și reglementările Chinei” și cu obligațiile internaționale. Miza economică: tarifele, folosite ca instrument de presiune În context, Știrile Pro TV arată că președintele Donald Trump a amenințat China — unul dintre principalii parteneri comerciali ai SUA — cu tarife vamale de 50% dacă Beijingul va oferi ajutor militar Iranului în războiul din Orientul Mijlociu. Ce alimentează tensiunile: informații despre posibile livrări către Iran Potrivit CNN, SUA ar deține informații că China ar pregăti furnizarea către Iran, în săptămânile următoare, a unor sisteme de apărare aeriană. Ar fi vorba despre sisteme de rachete antiaeriene portabile, lansate de pe umăr, cunoscute și ca MANPAD (sisteme portabile de apărare antiaeriană). Conform surselor citate de CNN, China ar lucra la livrarea acestor echipamente prin intermediul unor țări terțe, pentru a disimula originea lor. Beijingul respinge însă acuzațiile și le califică drept fabricate. [...]
Războiul cu Iranul riscă să lovească în stabilitatea energetică globală și să ridice costurile de securitate în regiune, în condițiile în care Teheranul și-a consolidat poziția în Strâmtoarea Hormuz , pe unde trece „aproximativ 20%” din livrările mondiale de petrol, potrivit unei analize publicate de Al Jazeera . Textul susține că, la o lună și jumătate de la începutul conflictului, Israel nu a reușit să obțină o înfrângere decisivă a Iranului, în pofida sprijinului american, iar această evoluție ar fi întărit capacitatea Iranului de a proiecta putere în regiune. În plan economic, miza imediată este riscul de perturbare a fluxurilor de țiței și de creștere a primei de risc în prețurile energiei, într-un punct de tranzit critic precum Hormuz. De ce contează Hormuz și ce semnal transmite analiza Potrivit autorului, Iranul ar fi obținut un „câștig geopolitic” prin consolidarea controlului asupra Strâmtorii Hormuz. Chiar și fără a detalia mecanismele concrete, ideea centrală este că simpla percepție a unei poziții mai puternice a Teheranului într-un astfel de nod energetic poate amplifica volatilitatea pe piețele de petrol și poate schimba calculele de risc ale companiilor care depind de rutele din Golf. În același timp, analiza afirmă că războiul a scos la iveală dependența Israelului de sprijin extern: ar fi fost necesară implicarea directă a SUA pentru apărarea împotriva atacurilor cu rachete ale Iranului, în timp ce Israelul nu ar avea capacitatea independentă de a susține o ofensivă de amploare. În această lectură, limitările operaționale pot influența durata conflictului și, implicit, perioada în care riscul asupra transporturilor energetice rămâne ridicat. Implicații regionale: costuri de securitate și presiune pe alianțe Analiza argumentează că efectele depășesc confruntarea Israel–Iran și că acțiunile Israelului ar putea determina o schimbare de abordare la nivelul altor actori regionali, inclusiv un posibil val mai larg de rezistență. Pentru mediul economic, o astfel de dinamică înseamnă, de regulă, costuri mai mari de securitate, incertitudine pentru investiții și o probabilitate mai mare de episoade de întreruperi logistice. Autorul mai susține că fereastra de sprijin „necondiționat” al SUA pentru Israel s-ar putea îngusta, invocând schimbări în opinia publică americană și posibile efecte electorale la alegerile de la mijloc de mandat din 2026 și la ciclul electoral din 2028. Dacă sprijinul american devine mai condiționat, calculele strategice ale părților se pot modifica, cu potențialul de a prelungi incertitudinea regională. Contextul politic invocat: „Israel Mare” și logica escaladării În interpretarea autorului, înfrângerea Iranului ar fi văzută de elitele politice și de securitate israeliene ca un pas-cheie pentru un proiect mai amplu, denumit „Israel Mare”, descris ca o strategie ce urmărește nu doar extindere teritorială, ci și dominanță militară regională și o sferă de influență politică. Analiza trece în revistă elemente precum controlul asupra unor zone și aranjamente de securitate regionale, inclusiv integrarea Israelului în aria de responsabilitate a Comandamentului Central al SUA (CENTCOM) , menționând că acest pas ar fi facilitat operarea avioanelor israeliene în regiune prin acces la sisteme de identificare „prieten–inamic”. (Referința indicată în text: Defense News, link către materialul despre CENTCOM: https://www.defensenews.com/global/mideast-africa/2021/09/07/us-central-command-absorbs-israel-into-its-area-of-responsibility/ ) Notă: articolul este un text de opinie; evaluările privind intențiile și rezultatele strategice sunt prezentate ca interpretări ale autorului, nu ca fapte confirmate independent în material. [...]
Speranțele de reluare rapidă a negocierilor SUA–Iran au început să se vadă în prețul petrolului , care a scăzut marți dimineață pe fondul așteptărilor că un acord ar putea duce la redeschiderea Strâmtorii Ormuz , un coridor esențial pentru transportul de țiței, potrivit HotNews . Două persoane familiarizate cu discuțiile au declarat pentru NBC News că o nouă rundă de negocieri față în față între delegațiile Washingtonului și Teheranului ar putea avea loc chiar în această săptămână, după ce discuțiile conduse de vicepreședintele american JD Vance în Pakistan, în weekend, au eșuat în privința unui acord de pace care să pună capăt războiului. De ce contează Strâmtoarea Ormuz și dosarul nuclear Potrivit surselor citate de NBC News, două teme rămân puncte-cheie de blocaj: redeschiderea Strâmtorii Ormuz pentru libera circulație a navelor, în contextul în care forțele americane au lansat o blocadă care împiedică navele să intre sau să iasă din porturile iraniene; capacitatea nucleară a Iranului , în special îmbogățirea uraniului și gestionarea stocurilor existente. Un oficial american a declarat pentru NBC News că dialogul SUA–Iran continuă și că se înregistrează progrese în încercarea de a ajunge la un acord. Cerințele SUA și poziția Teheranului, potrivit surselor În discuțiile „maraton” de la Islamabad, SUA ar fi cerut Iranului o suspendare pe 20 de ani a îmbogățirii uraniului , în timp ce Teheranul ar fi acceptat trei până la cinci ani , o variantă pe care Donald Trump a spus că nu o consideră acceptabilă, potrivit uneia dintre surse. Washingtonul ar fi solicitat și înlăturarea uraniului puternic îmbogățit de pe teritoriul Iranului, însă Teheranul ar fi acceptat un „proces monitorizat de diluare” – adică amestecarea uraniului puternic îmbogățit cu uraniu natural sau mai puțin îmbogățit pentru a obține un material mai puțin puternic, conform celei de-a doua surse. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a estimat că Iranul deține aproape 1.000 de livre de uraniu puternic îmbogățit (aprox. 453 de kilograme ), suficient pentru 11 arme nucleare , potrivit materialului citat. Iranul susține că programul său nuclear este pașnic și că nu urmărește obținerea unei arme nucleare. Presiune politică la Washington și semnale publice de la lideri HotNews notează că administrația de la Washington mizează pe succesul negocierilor și din rațiuni interne: sondajele ar indica o nemulțumire în creștere a alegătorilor americani față de conflict, pe fondul inflației și al scumpirii benzinei, în perspectiva alegerilor „midterms” din noiembrie. JD Vance a spus într-un interviu la Fox News că au existat „discuții constructive” cu Teheranul și că „mingea este de fapt în terenul” iranienilor. El a insistat că miza principală rămâne îmbogățirea uraniului: „Trebuie să scoatem materialul îmbogățit din Iran.” Donald Trump a declarat, la rândul său, că SUA au fost contactate „de oamenii potriviți” și că aceștia „doresc să ajungă la o înțelegere”. Context regional: discuții directe Israel–Liban, un eveniment rar În paralel, Israelul și Libanul poartă marți discuții directe la Washington, cu participarea șefului diplomației americane, Marco Rubio, potrivit unui oficial al Departamentului de Stat. Oficialul a spus că sunt primele discuții la nivel înalt dintre cele două părți din 1993. Hezbollah, susținut de Iran, a îndemnat guvernul libanez să renunțe la discuțiile de la Washington, în timp ce armistițiul de două săptămâni din conflict „pare să se mențină”, potrivit textului. Ce urmează Dacă întâlnirea directă SUA–Iran se confirmă „chiar din această săptămână”, miza imediată rămâne reducerea riscului de escaladare în zona Ormuz și conturarea unui compromis pe dosarul nuclear. Deocamdată, informațiile despre parametrii negocierii vin din declarații și surse familiarizate cu discuțiile, iar punctele de blocaj rămân nerezolvate. [...]
SUA iau în calcul reluarea negocierilor directe cu Iranul chiar săptămâna aceasta, pe fondul blocadei navale din Strâmtoarea Ormuz , o combinație care menține un risc ridicat pentru fluxurile energetice și transportul maritim din regiune, potrivit G4Media , care citează NBC News . Discuțiile ar urma să aibă loc în contextul în care tensiunile au escaladat după instituirea unei blocade navale americane asupra porturilor iraniene, dar ambele părți „au lăsat ușa deschisă” pentru dialog. La Washington, vicepreședintele JD Vance și președintele Donald Trump condiționează orice „acord istoric” de renunțarea totală a Teheranului la îmbogățirea uraniului. Miza: programul nuclear și condițiile impuse de SUA Principalul blocaj rămâne programul nuclear iranian. Conform surselor apropiate negocierilor de la Islamabad, SUA cer: o suspendare de 20 de ani a îmbogățirii uraniului; eliminarea completă a stocurilor de uraniu înalt îmbogățit din Iran. Iranul ar fi venit cu o contra-ofertă: o suspendare de 3 până la 5 ani și un proces monitorizat de „diluare” a uraniului (adică reducerea concentrației materialului îmbogățit), în locul exportării acestuia. Donald Trump a calificat deja oferta Teheranului drept „inacceptabilă”, iar JD Vance a întărit public poziția administrației într-un interviu pentru Fox News. „Trebuie să scoatem materialul îmbogățit din Iran și avem nevoie de un angajament ferm că nu vor dezvolta o armă nucleară.” Strâmtoarea Ormuz: libertatea de navigație, legată de un acord Un al doilea punct critic este libertatea de navigație în Strâmtoarea Ormuz, despre care materialul notează că a fost „practic golită” de blocada americană, navele fiind forțate să se întoarcă din drum. SUA condiționează ridicarea blocadei de un acord cuprinzător, în timp ce forțele armate iraniene acuză Washingtonul de „piraterie” și amenință porturile din regiune cu represalii. Ce știm despre stocurile de uraniu, potrivit AIEA Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) estimează că Iranul deține aproape 450 kg de uraniu înalt îmbogățit, cantitate pe care o evaluează ca fiind suficientă pentru producerea a 11 arme nucleare. Teheranul susține că programul său este strict pașnic, în pofida faptului că facilitățile sale au fost ținta unor atacuri aeriene americane anul trecut. În acest stadiu, reluarea negocierilor este prezentată ca posibilă („ar putea avea loc”), fără un calendar confirmat public sau detalii despre formatul exact al întâlnirii. [...]
Cel puțin cinci petroliere cu legături cu Iranul au continuat să tranziteze Strâmtoarea Ormuz , în pofida blocadei navale anunțate de Washington, un semnal că măsura este dificil de aplicat integral într-unul dintre cele mai sensibile coridoare energetice ale lumii, potrivit Antena 3 . Datele de urmărire a navelor analizate de BBC Verify indică faptul că cele cinci nave au traversat strâmtoarea după începerea blocadei navale impuse de SUA. Două dintre ele au vizitat porturi iraniene, conform MarineTraffic. Ce nave apar în datele de urmărire În material sunt menționate următoarele cazuri, pe baza datelor de tracking: Christianna a traversat strâmtoarea luni, după ce a făcut escală în portul iranian Bandar Iman Khomeini. Rich Starry , sancționată de SUA pentru comerțul cu Iranul, a navigat peste noapte spre est din Sharjah (Emiratele Arabe Unite) prin strâmtoare. Murlikishan , aflată de asemenea sub sancțiuni americane pentru comerțul cu Iranul, a plecat din Lanshan (China) și s-a îndreptat spre vest; ultima poziție raportată era la est de insula iraniană Qeshm, potrivit MarineTraffic. Elpis a trecut marți spre est, venind din portul iranian Bushehr; nava este sub sancțiuni americane, iar destinația este descrisă ca necunoscută. O altă navă „cu legătură cu Iranul”, care se îndrepta spre un port din Emiratele Arabe Unite, este menționată de Al Jazeera. Separat, este amintită Peace Gulf , care arborează pavilion panamez și se îndreaptă spre portul Hamriyah (Emiratele Arabe Unite), conform datelor LSEG. De ce contează operațional: „spoofing” și limitele blocadei Materialul notează că este posibil ca unele nave să fi transmis rapoarte false de poziție („spoofing”) pentru a-și masca locațiile. În practică, astfel de tactici complică verificarea rutelor și aplicarea sancțiunilor sau a restricțiilor în timp real, mai ales într-o zonă cu trafic intens. Ce spune armata SUA despre blocadă Armata americană a declarat că, începând de luni, va bloca „tot traficul maritim care intră și iese din porturile iraniene”, dar că nu va împiedica libertatea de navigație pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz către și dinspre porturi non-iraniene. Blocada asupra porturilor iraniene și a navelor iraniene a început luni seară, iar Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a precizat că navigația către/dinspre porturi non-iraniene va fi permisă, întrucât măsura vizează traficul care intră sau iese din porturi iraniene. [...]
Europa rămâne puternic expusă la lanțurile de aprovizionare din China, iar controalele la export introduse de Beijing pentru unele materiale din grupa pământurilor rare arată cât de rapid se poate transforma această dependență într-un risc operațional pentru companiile din UE , potrivit WinFuture , care citează evaluări ale Camerei Europene de Comerț din Beijing. În pofida apelurilor politice repetate și a unor măsuri menite să reducă dependența, președintele Camerei, Jens Eskelund , spune că în practică există „puține semne” că Europa își diminuează legăturile economice cu China. De ce dependența se adâncește, nu scade O sondare realizată anul trecut indică o tendință contrară obiectivului de „decuplare”: 26% dintre companiile chestionate intenționează să își mute și mai mult lanțurile de aprovizionare către China. Proporția este dublă față de ponderea firmelor care vor să-și reducă dependența sau să construiască alternative în alte țări. Eskelund afirmă că trendul continuă, chiar dacă multe companii privesc cu îngrijorare creșterea dependenței. Motivația invocată este una pragmatică: o „strategie de supraviețuire” într-un context de presiune competitivă în creștere. Presiunea prețurilor împinge firmele spre China Un factor central este concurența directă cu furnizori chinezi. Pentru multe companii europene, menținerea unor prețuri competitive ar depinde, în practică, de utilizarea lanțurilor de aprovizionare din China, susține Camera. Controalele la export pe pământuri rare: un test de stres pentru industrie În paralel, crește incertitudinea politică și economică, iar un risc major îl reprezintă controalele la export introduse de China anul trecut pentru mai multe materiale din grupa pământurilor rare și pentru magneți fabricați din acestea. Aceste materii prime sunt descrise ca esențiale pentru numeroase industrii, inclusiv pentru producția de motoare electrice, smartphone-uri și dispozitive de uz curent, în condițiile în care China domină în continuare oferta. Impactul este deja vizibil: aproape o treime dintre companiile membre ale Camerei au declarat la începutul acestui an că sunt afectate direct de restricțiile de export. Camera notează că, deși numărul substanțelor reglementate este limitat, gama de produse afectate este „surprinzător de mare”. În acest context, Eskelund avertizează că dependența ar fi ajuns atât de departe încât rămâne neclar dacă Europa ar putea produce chiar și bunuri simple, precum pasta de dinți, fără inputuri din China. Ce risc văd companiile: dependențe suplimentare și pârghii economice Companiile își exprimă și îngrijorarea că informațiile detaliate cerute în cererile de export ar putea permite Chinei să creeze dependențe suplimentare. Concluzia Camerei este că nivelul actual al dependenței ar putea oferi Beijingului capacitatea de a provoca, într-un scenariu de criză, pagube economice semnificative în UE. [...]
