Știri
Știri din categoria Externe
Marea Britanie pregătește o nouă rundă de discuții pentru deblocarea Strâmtorii Hormuz, un demers cu miză directă pentru fluxurile globale de petrol și gaze, potrivit politico.eu. Londra va reuni săptămâna viitoare oficiali din 41 de țări, prima întâlnire de acest tip după ce președintele SUA, Donald Trump, a anunțat un armistițiu cu Iranul.
Discuțiile vin pe fondul presiunilor puse de Trump asupra aliaților din NATO să vină cu „acțiuni concrete” pentru asigurarea libertății de navigație prin strâmtoare, potrivit a trei persoane informate despre o întâlnire de joi cu secretarul general al NATO, Mark Rutte.
Față de prima rundă din 2 aprilie, la care au participat miniștri de externe, întâlnirea de săptămâna viitoare va avea loc la un nivel mai jos, de „director politic” (funcție de conducere în aparatul diplomatic). Un oficial britanic citat sub protecția anonimatului nu a precizat ziua exactă, dar a spus că discuțiile vor urma unor grupuri de lucru multinaționale care ar urma să contureze soluții practice.
Miza imediată este evitarea unor costuri suplimentare și a unor blocaje logistice într-un punct prin care „în mod normal” tranzitează aproximativ o cincime din petrolul și gazele naturale ale lumii, notează publicația. Londra se așteaptă ca discuțiile să acopere atât instrumente economice, cât și opțiuni politice:
Guvernul britanic susține că nu pot exista taxe pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Hormuz. Ministrul apărării, John Healey, a avertizat că acceptarea unor plăți „per trecere” de către statele din Golful Persic ar crea un precedent care ar putea fi „folosit și abuzat” în alte zone.
În paralel, Trump a avansat anterior ideea implicării SUA în perceperea unor astfel de taxe, dar, după reacții internaționale, a scris joi seară că există informații potrivit cărora Iranul ar percepe taxe și că „mai bine să nu fie așa” și, dacă sunt, „să se oprească acum”.
Premierul Keir Starmer a declarat vineri că l-a informat pe Trump despre planuri într-o convorbire de joi și că această coaliție lucrează la un plan „politic și diplomatic”, dar analizează și capabilități militare și logistica necesară pentru a muta efectiv navele prin strâmtoare.
Recomandate
SUA au lovit din nou ținte militare în Iran, invocând protecția traficului prin Strâmtoarea Hormuz , într-un moment în care Washingtonul susține că armistițiul general din conflict „încă se menține”, potrivit Politico . Miza imediată este operațională și economică: securitatea unei rute maritime prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial. Loviturile aeriene au vizat un obiectiv militar de pe coasta sudică a Iranului, considerat o amenințare pentru forțele americane și pentru navigația comercială în Strâmtoarea Hormuz, a declarat un oficial american sub protecția anonimatului. În paralel, forțele SUA au doborât patru drone iraniene, despre care același oficial a spus că reprezentau, de asemenea, o amenințare. „Forțele SUA au lovit și o stație iraniană de control la sol în Bandar Abbas care era pe punctul de a lansa o a cincea dronă. Aceste acțiuni au fost măsurate, strict defensive și au avut ca scop menținerea armistițiului.” De ce contează: Hormuz, punct critic pentru petrol și transport maritim Atacurile vin în contextul negocierilor pentru încheierea campaniei militare comune SUA–Israel în Iran, conflict care, potrivit publicației, a dus la mii de morți și a împins în sus prețurile petrolului la nivel global. Chiar dacă Washingtonul descrie loviturile drept „defensive”, ele au loc într-o zonă cu sensibilitate ridicată pentru piețele energetice și pentru lanțurile logistice maritime. Politico notează că acesta este al doilea atac al SUA în Iran într-o săptămână. Luni, Washingtonul a anunțat „lovituri de autoapărare” în sudul Iranului asupra mai multor ținte, inclusiv lansatoare de rachete și ambarcațiuni iraniene care ar fi încercat să planteze mine în Strâmtoarea Hormuz. Semnal politic: Trump spune că „un acord ar putea fi atins”, dar lasă deschisă escaladarea Președintele Donald Trump a declarat miercuri că un acord „ar putea fi atins”, însă a sugerat că, în lipsa unei înțelegeri, SUA „vor trebui să termine treaba”, relatează Politico. Tot miercuri, Trump a respins o propunere care ar fi presupus ca Iranul și Omanul (descris ca facilitator important al discuțiilor din culise) să supravegheze traficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz. Potrivit relatării, Trump a insistat că Iranul nu ar trebui să aibă control asupra acestei rute și a spus că își dorește ca SUA să „vegheze” asupra ei, tratând-o ca pe o zonă de apă internațională. [...]
Un memorandum SUA–Iran ar putea debloca Strâmtoarea Ormuz și reduce riscul de șoc pe petrol , dar documentul negociat încă așteaptă aprobarea finală a președintelui Donald Trump, potrivit G4Media , care citează informații publicate de Axios . Negociatorii americani și iranieni ar fi convenit asupra unui memorandum de înțelegere pe 60 de zile, menit să prelungească încetarea focului și să deschidă o fereastră de negocieri privind programul nuclear al Iranului. Două surse americane și o sursă regională implicată în mediere au declarat pentru Axios că acordul este conturat, însă decizia politică „de vârf” nu este încă închisă, în special la Washington. Potrivit informațiilor, termenii ar fi fost stabiliți în mare parte până marți, iar oficiali americani susțin că Iranul ar fi transmis ulterior că are aprobările necesare și este pregătit să semneze. Teheranul nu a confirmat public acest lucru. În paralel, negociatorii americani i-au prezentat lui Trump detaliile, însă acesta nu ar fi semnat imediat și ar fi cerut câteva zile pentru a se gândi. Ce ar schimba memorandumul în Strâmtoarea Ormuz Miza imediată, cu impact direct asupra fluxurilor comerciale și a pieței energetice, este regimul de navigație prin Strâmtoarea Ormuz. Conform oficialilor americani citați: memorandumul ar stipula că navigația va fi „nerestricționată”, definită ca absența taxelor și a hărțuirilor; Iranul ar urma să îndepărteze toate minele din strâmtoare în termen de 30 de zile; blocada navală a SUA ar urma să fie ridicată, însă „proporțional” cu reluarea transportului comercial. Dosarul nuclear și sancțiunile, împinse în negocieri de 60 de zile Documentul ar include angajamentul Iranului de a nu dezvolta o armă nucleară, iar primul subiect de negociere în perioada de 60 de zile ar urma să fie eliminarea uraniului înalt îmbogățit al Iranului, potrivit acelorași oficiali. În plus, SUA s-ar angaja să discute ridicarea sancțiunilor și deblocarea fondurilor iraniene înghețate, ca parte a negocierilor. Memorandumul ar include și discuții despre un mecanism care să permită Iranului să înceapă să primească bunuri și ajutor umanitar. Semnarea memorandumului ar fi, potrivit sursei citate, cel mai important pas diplomatic de la începutul războiului, însă un acord final care să răspundă cererilor lui Trump privind programul nuclear ar necesita în continuare negocieri „intense”. [...]
O nouă ieșire publică a lui Donald Trump ridică riscuri de confuzie diplomatică într-o zonă-cheie pentru comerțul global cu energie , după ce, într-o ședință de cabinet la Casa Albă, a amenințat că va „spulbera” Omanul, deși sultanatul este aliat al Statelor Unite, potrivit Libertatea . Declarația a venit când Trump a fost întrebat despre un scenariu în care controlul asupra Strâmtorii Ormuz ar urma să fie exercitat în egală măsură de Oman și Iran. El a respins ideea și a spus că strâmtoarea va rămâne deschisă tuturor, insistând că sunt „ape internaționale” care vor fi supravegheate, dar „nimeni nu o va controla”. În acest context, a rostit însă amenințarea la adresa Omanului, pe care publicația o descrie ca rezultat al unei confuzii cu Iranul. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz, un punct critic pentru fluxurile de energie Miza depășește episodul de comunicare: Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai sensibile rute maritime din lume, iar orice escaladare verbală sau ambiguitate privind controlul și securitatea ei poate alimenta tensiuni regionale și incertitudine în piețele energetice. În material se menționează explicit că Trump a exclus ideea unui control împărțit și a susținut menținerea deschiderii strâmtorii pentru navigație. A doua confuzie: Iran amestecat cu Venezuela În aceeași intervenție, Trump a afirmat că economia SUA rămâne solidă „în ciuda conflictului cu Venezuela”, adăugând că această țară „nu mai are marină” și „nu mai are forțe aeriene”. Potrivit AFP, citată de Libertatea , formulări de acest tip sunt folosite de obicei de Trump pentru a se referi la Iran, ceea ce a alimentat din nou confuzia. Context: un șir de erori publice și discuții despre starea de sănătate Libertatea notează că nu este prima dată când Trump face astfel de greșeli, amintind episoade anterioare în care ar fi confundat Albania cu Armenia sau Islanda cu Groenlanda. Tot marți, el a declarat că examinarea sa medicală periodică a decurs „perfect”, pe fondul intensificării discuțiilor publice despre starea sa de sănătate. [...]
Concentrarea de forțe navale americane în Caraibe ridică presiunea operațională asupra Pentagonului , pe fondul unor misiuni prelungite care, potrivit Antena 3 , ar putea permite SUA să acționeze rapid împotriva Cubei dacă președintele Donald Trump ar da undă verde finală. Potrivit relatării, Pentagonul ar fi petrecut luni întregi poziționând trupe și armament pentru un posibil atac, după ce presiunile economice și politice nu ar fi reușit să răstoarne guvernul comunist de la Havana. În acest context, prezența întărită a Marinei SUA în regiune este descrisă ca fiind cea mai mare din lume în afara Orientului Mijlociu, ceea ce ar reduce timpul de reacție pentru o eventuală operațiune. Ce capabilități sunt deja în zonă Materialul indică o desfășurare care include atât platforme de lovire, cât și mijloace de supraveghere: grupul de atac al portavionului USS Nimitz , intrat în Caraibe în luna mai, împreună cu distrugătoare și crucișătoare capabile să lanseze rachete de precizie asupra țintelor de pe uscat; drone avansate și aeronave de supraveghere care ar fi „înconjurat” Cuba timp de luni, conform site-urilor de urmărire a zborurilor; nave amfibii și escortele USS Kearsarge , care transportă 2.500 de pușcași marini , aflate în largul coastei Virginiei și pregătite pentru o nouă desfășurare, cu posibilitatea de a înlocui nave care se întorc acasă. În același timp, sursa notează că, pentru o invazie terestră de amploare, Pentagonul ar avea nevoie de trupe suplimentare. „Fereastra” de acțiune, limitată de uzura flotei și a echipajelor Un element central al analizei este constrângerea de timp: mai multe dintre cele mai mari nave de război desfășurate în vară se apropie de 10 luni pe mare , peste intervalul obișnuit de șase–șapte luni . Această prelungire ar alimenta îngrijorări privind suprasolicitarea echipajelor și ar pune presiune pe o forță navală care, potrivit textului, derulează și o blocadă a navelor iraniene în Golful Persic . Un oficial din domeniul apărării, citat sub protecția anonimatului, avertizează că desfășurările consecutive lungi se acumulează și complică recondiționarea și reparațiile după revenirea navelor. Context politic și semnale publice În material este citat și secretarul de stat Marco Rubio , care a susținut că situația Cubei reprezintă un risc de securitate pentru SUA: „Cuba se află în mare pericol. A avea un stat eșuat la 90 de mile de țărmurile noastre reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a Statelor Unite.” De asemenea, Mark Cancian, fost oficial al Pentagonului și analist senior la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, apreciază că prezența portavionului ar putea avea în primul rând rol de descurajare, dar ar putea fi folosită dacă ar fi necesar. El enumeră drept scenarii posibile lovituri aeriene pentru neutralizarea apărării antiaeriene sau țintirea conducerii. Casa Albă ar fi trimis întrebări Pentagonului, însă Marina a refuzat să comenteze desfășurările, iar Comandamentul Sudic al Forțelor Navale nu a răspuns unei solicitări de comentarii, potrivit articolului. Ce urmează, potrivit informațiilor disponibile Din datele prezentate, miza imediată nu este doar decizia politică, ci și sustenabilitatea operațională: menținerea unei prezențe navale mari pentru perioade peste normele uzuale poate reduce flexibilitatea de rotație a navelor și poate amplifica problemele de mentenanță și retenție a personalului. În lipsa unor poziții oficiale publice suplimentare, rămâne neclar dacă și în ce formă ar exista un calendar de decizie sau o schimbare de postură militară în perioada următoare. [...]
Capitalele europene iau în calcul riscul ca Rusia să „testeze” NATO dincolo de Ucraina , pe fondul pierderilor mari ale armatei ruse și al unei intensificări a amenințărilor la adresa unor state membre ale Alianței, potrivit Digi24 . Miza pentru Europa este una operațională și bugetară: orice escaladare în proximitatea flancului estic ar accelera deciziile de întărire a apărării și ar crește presiunea pe capacitățile militare și pe industria de profil. În ultimele săptămâni, oficiali ruși au lansat declarații agresive la adresa statelor baltice, inclusiv amenințări cu bombardarea unor „centre decizionale” din Letonia, după acuzații (respinse de Riga) că ar găzdui operatori de drone ucraineni. În Lituania, alarmele de raid aerian au sunat după ce mai multe drone rusești „s-ar fi apropiat” de spațiul aerian lituanian dinspre Belarus, iar membri ai guvernului au fost duși într-un buncăr, notează articolul. Un alt element care alimentează tensiunea este avertismentul Moscovei către companii din opt țări europene: ministrul rus al Apărării a publicat adresele unor firme despre care Rusia susține că ar lucra la producția de drone împreună cu Ucraina, invocând „consecințe imprevizibile” și o „intensificare rapidă” a conflictului dacă ajutorul militar pentru Kiev nu încetează. Zonele considerate vulnerabile pentru un „test” al unității NATO Mai mulți oficiali europeni din domeniul securității au avertizat că Rusia ar putea încerca să testeze unitatea Alianței prin acțiuni îndreptate către: țările baltice; insule daneze și suedeze din Marea Baltică; teritorii ale NATO din regiunea arctică. Ministrul suedez al apărării, Pal Jonson, a declarat într-un interviu că starea de securitate în Europa „s-a degradat în ultimele 24 de luni”, iar Rusia și-a asumat riscuri operaționale mai mari în operațiuni hibride (acțiuni sub pragul războiului declarat, precum sabotaj, presiune informațională sau atacuri cibernetice). Presiunea pierderilor și dilema mobilizării în Rusia Deși nu ar exista „semne clare” că Rusia mută trupe și echipamente pentru un atac asupra țărilor baltice sau a altor teritorii din afara Ucrainei, sursa arată că Vladimir Putin ar putea fi împins spre decizii mai riscante de ritmul pierderilor. Estimările serviciilor de informații din Occident citate în material indică faptul că armata rusă pierde aproape 35.000 de soldați pe lună, mai mult decât poate recruta. În acest context, Moscova ar putea ajunge la o mobilizare forțată, după modelul „mobilizării parțiale” din septembrie 2022, când a urmărit creșterea efectivelor cu 300.000 de soldați. Kaja Kallas , șefa diplomației europene, avertizează că o mobilizare ar transmite semnalul că Rusia „nu câștigă cu adevărat războiul”, ceea ce ar putea împinge Kremlinul să intensifice conflictul pentru a o justifica. „Așadar, se ajunge într-un punct unde ei trebuie să intensifice pentru a justifica mobilizarea. Iar acela este un moment foarte periculos.” Ce forme ar putea lua escaladarea Potrivit lui Oleksandr V. Daniliuk, președintele Centrului pentru Reforme de Apărare de la Kiev, Rusia ar putea încerca să schimbe dinamica războiului fie prin creșterea intensității violenței (inclusiv șantaj nuclear, fără folosirea efectivă a armelor nucleare), fie prin extinderea conflictului în alte zone geografice, pentru a „îngheța” războiul în condiții favorabile Moscovei. Materialul amintește că Rusia a organizat exerciții nucleare, inclusiv prin desfășurarea de focoase nucleare în Belarus, și a avertizat că Kievul va fi ținta unor bombardamente „sistematice” puternice. De asemenea, Moscova le-a transmis ambasadelor străine și cetățenilor acestora aflați la Kiev să părăsească orașul „cât mai repede”. Context politic care slăbește descurajarea Articolul indică drept factor de vulnerabilitate și semnalele politice din SUA: amenințările lui Donald Trump privind o posibilă retragere din NATO și reducerea numărului de soldați americani desfășurați în Europa, care ar fi subminat eforturile de descurajare. În paralel, Wall Street Journal (citat de Digi24) scrie că Moscova ar putea profita în următoarele 12 luni de instabilitatea politică din Europa, apărută pe fondul crizei petrolului și al războiului din Iran, pentru a susține partide de extremă dreapta care cer reluarea importurilor de petrol și gaze din Rusia și oprirea ajutoarelor pentru Ucraina. De ce contează pentru Europa Din perspectiva riscului operațional, un scenariu de „testare” a NATO în zona baltică sau în Arctica ar forța statele europene să accelereze măsuri de apărare și să își adapteze planificarea militară la un adversar cu experiență de luptă și capacități extinse de drone. Materialul notează că, în unele simulări recente, operatori de drone ucraineni au învins unități NATO mai mari, iar concluzia sugerată este că Rusia, având un arsenal și o experiență comparabile cu Ucraina, s-ar putea descurca mai bine împotriva armatelor europene decât pe frontul ucrainean, mai ales dacă SUA nu ar interveni rapid. [...]
Mark Carney încearcă să deblocheze negocierile comerciale cu SUA mizând pe interdependența economică , într-un moment în care discuțiile pentru revizuirea acordului nord-american de liber-schimb sunt în impas, potrivit Agerpres . Premierul canadian a vorbit joi, la New York, în fața investitorilor reuniți la Clubul Economic , subliniind importanța strategică a schimburilor comerciale SUA–Canada pentru ambele economii. Carney a încercat să își alinieze mesajul la retorica de la Washington, reluând sloganul asociat lui Donald Trump. În discurs, el a susținut că o „Canadă puternică” ar ajuta SUA și a pledat pentru o abordare comună în fața competiției globale. Negocieri blocate, dar comerțul rămâne în mare parte scutit de taxe Washingtonul și Ottawa ar urma să organizeze discuții bilaterale pentru revizuirea acordului de liber-schimb nord-american (ACEUM), însă acestea sunt „într-un punct mort” de luni de zile, pe fondul tensiunilor apărute după revenirea lui Donald Trump la putere. În același timp, președintele american a impus taxe vamale punitive asupra unor sectoare-cheie ale economiei canadiene, deși, până acum, a respectat cea mai mare parte a tratatului: peste 85% din schimburile comerciale dintre cele două țări rămân scutite de taxe vamale, conform informațiilor citate. Auto și minerale critice, argumentele economice ale Canadei Carney a spus că a înaintat „propuneri concrete și practice” administrației americane și a indicat două domenii în care Canada consideră că poate juca un rol esențial pentru SUA: sectorul auto , unde Canada este „de departe cel mai mare client” al SUA, iar o piață nord-americană integrată ar fi, în viziunea sa, cea mai bună soluție pentru a face față concurenței globale; mineralele critice , unde premierul a enumerat resurse precum potasiu, nichel, cupru, uraniu, litiu, cobalt, susținând că Canada poate fi un furnizor „fiabil” pentru economia americană. În context, Agerpres notează că negocierile comerciale SUA–Canada nu au început, în timp ce discuțiile dintre SUA și Mexic au demarat oficial miercuri. Miza imediată: investiții și repoziționare în fața investitorilor americani Carney își încheie joi o vizită de două zile la New York, unde s-a întâlnit cu investitori americani pentru a-i convinge să investească în Canada. Pe plan politic, el vine și după un schimb de acuzații: luna trecută, reprezentantul adjunct pentru Comerț al SUA, Rick Switzer, l-a criticat pe premierul canadian, acuzându-l de condescendență și de faptul că își lasă „ego-ul” să îi afecteze deciziile. [...]
