Știri
Știri din categoria Externe
Somaliland oferă SUA baze militare și acces la minereuri pentru a obține recunoaștere, potrivit Economica.net, care citează AFP după discuții cu un ministru de la Hargeisa. Teritoriul și-a proclamat independența față de Somalia în 1991, însă guvernul de la Mogadiscio susține că Somaliland rămâne parte a Somaliei.
Ministrul președinției din Somaliland, Khadar Hussein Abdi, a declarat că autoritățile sunt „gata să acorde exclusivități (miniere) Statelor Unite” și că sunt deschise ideii de a găzdui baze militare americane. În schimb, miza explicită este recunoașterea politică din partea Washingtonului, care ar consolida statutul internațional al regiunii.
Pe partea economică, Ministerul local al energiei și minereurilor afirmă că subsolul ar conține litiu, tantal și niobiu, considerate resurse strategice pentru industriile tehnologice și de apărare, însă nu există încă studii oficiale privind cantitățile disponibile. În ultimele săptămâni, președintele Abdirahman Mohamed Abdullahi, cunoscut ca Irro, a vorbit public și despre posibilitatea acordării unui acces privilegiat Israelului la aceste resurse.
Israel a anunțat pe 26 decembrie 2025 că recunoaște Republica Somaliland ca stat independent, devenind astfel prima țară care face acest pas. Declarația a fost semnată de premierul Benjamin Netanyahu și ministrul de externe Gideon Sa’ar, alături de președintele somalilandez Abdullahi, iar publicația menționează că urmează deschiderea de ambasade și numirea de ambasadori. Netanyahu a afirmat că va comunica președintelui SUA dorința Somalilandului de a se alătura Acordurilor Abraham.
Importanța strategică a regiunii este legată de poziționarea sa la intrarea în strâmtoarea Bab-el-Mandeb, pe ruta dintre Marea Roșie și Golful Aden, una dintre cele mai circulate legături comerciale dintre Oceanul Indian și Canalul Suez. Somaliland este vecin cu Djibouti, unde SUA au deja o bază militară, iar peste strâmtoare se află Yemenul, de unde rebelii houthi susținuți de Iran au lansat atacuri împotriva Israelului.
Prin oferta făcută Washingtonului, autoritățile de la Hargeisa încearcă să transforme avantajul geografic și potențialul mineral într-un argument politic decisiv pentru recunoașterea internațională. Deocamdată, Somalia continuă să considere regiunea parte integrantă a teritoriului său.
Recomandate
Iranul temperează așteptările privind un acord cu SUA, semnalând că riscul geopolitic rămâne ridicat : deși Teheranul spune că s-a ajuns la un „acord-cadru”, semnarea unui acord nu este „iminentă”, potrivit Știrile Pro TV . Mesajul indică faptul că negocierile sunt încă fragile, iar o detensionare rapidă – cu efecte în lanț asupra stabilității regionale – nu poate fi presupusă. Purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Iranului, Esmaeil Baghaei, a declarat că există o concluzie asupra „unei mari părți” din subiectele discutate, dar fără ca acest lucru să însemne că un acord este aproape de a fi semnat. Declarația este atribuită de Știrile Pro TV postului Al Jazeera . Ce spune Teheranul despre conținutul negocierilor Baghaei a mai afirmat că discuțiile se concentrează pe încetarea războiului și că, „în această etapă”, nu sunt discutate detaliile dosarului nuclear . În același timp, oficialul iranian a reiterat că nu există „nicio garanție” că SUA își vor respecta angajamentele într-un eventual acord și a adăugat că Teheranul nu se lasă intimidat de „amenințări”. Mediere regională și o clauză legată de Liban Potrivit lui Baghaei, „schimbările din ultimele săptămâni” ar fi fost determinate de eforturi de mediere ale Pakistanului și ale altor țări. El a precizat că negocierile au inclus și o clauză privind încetarea conflictului din Liban. Separat, un parlamentar iranian, Ebrahim Rezaei, purtător de cuvânt al Comisiei pentru Securitate Națională și Politică Externă a Parlamentului, a transmis pe X un mesaj dur, susținând că Iranul „nu se supune forței sau amenințărilor”, în contextul eforturilor de a ajunge la un acord de pace. [...]
Donald Trump încearcă să lege un eventual acord de încheiere a războiului cu Iranul de extinderea Acordurilor Abraham , cerând mai multor state arabe și musulmane să normalizeze relațiile cu Israelul după încheierea conflictului, potrivit Axios . Miza este una de repoziționare geopolitică în regiune, dar contextul politic – inclusiv alegerile din Israel – face improbabil un progres rapid. Într-o convorbire telefonică de sâmbătă, Trump a discutat cu liderii din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Pakistan, Turcia, Egipt, Iordania și Bahrain despre un „acord emergent” cu Iranul. Potrivit a doi oficiali americani citați de publicație, Trump le-a transmis că, dacă se ajunge la o înțelegere care să pună capăt războiului, se așteaptă ca țările care nu sunt încă parte a Acordurilor Abraham și nu au acorduri de pace cu Israelul să se alăture și să normalizeze relațiile cu statul israelian. Un oficial american a spus că lideri, inclusiv președintele EAU Mohammed bin Zayed, care ar fi avut o poziție mai dură față de războiul cu Iranul, au susținut acordul discutat. Declarația atribuită oficialului indică sprijinul pentru înțelegere chiar și în scenariul în care aceasta ar eșua. Presiune diplomatică și „follow-up” prin emisari Din culise, un oficial american a afirmat că Trump le-a spus liderilor că urmează să îl sune pe premierul israelian Benjamin Netanyahu și că speră ca, „în viitorul apropiat”, liderul Israelului să fie inclus într-un apel similar. Totodată, Trump ar fi indicat că emisarii Jared Kushner și Steve Witkoff vor reveni asupra subiectului în săptămânile următoare. Potrivit unuia dintre oficialii americani citați, cererea i-a surprins pe unii participanți – în special liderii din Arabia Saudită, Qatar și Pakistan, care nu au relații diplomatice formale cu Israelul – iar reacția inițială ar fi fost tăcerea. Condițiile Arabiei Saudite și calendarul electoral din Israel Ținta principală a lui Trump ar fi un acord istoric de pace între Arabia Saudită și Israel, însă Axios notează că un progres pe termen scurt este „extrem de dificil”. Prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman și-ar fi exprimat anterior disponibilitatea de normalizare, dar în ultimul an ar fi devenit mai rezervat. Publicația mai relatează că bin Salman a respins o solicitare similară într-o întâlnire din Biroul Oval, în noiembrie anul trecut, iar discuția ar fi devenit tensionată. În plus, războiul cu Iranul și ruptura Arabiei Saudite cu EAU ar fi împins regatul spre o poziție mai sceptică față de guvernul israelian de extremă dreapta. În paralel, oficiali saudiți cer ca Israelul să se angajeze pe o cale „ireversibilă” și cu termene clare către un stat palestinian, condiție pe care guvernul israelian o respinge. În acest context, oficiali israelieni și americani citați de Axios consideră că Riadul nu va face pași înainte de alegerile din Israel, programate pentru septembrie, și înainte să fie clar ce guvern se formează după scrutin. Mesaj public: inclusiv ideea ca Iranul să adere Duminică, Trump a scris pe Truth Social că sprijinul și cooperarea statelor din Orientul Mijlociu ar urma să fie „îmbunătățite și întărite” prin aderarea la Acordurile Abraham. El a avansat și ideea ca Iranul să se alăture într-o zi, dar Axios subliniază că acest lucru ar presupune recunoașterea Israelului de către Teheran, pe care regimul iranian a refuzat-o de decenii. Senatorul Lindsey Graham a susținut public solicitarea lui Trump și a argumentat că, dacă negocierile pentru încheierea conflictului iranian ar duce la aderarea aliaților arabi și musulmani la Acordurile Abraham, înțelegerea ar deveni una dintre cele mai importante din istoria Orientului Mijlociu. Graham a avertizat, totodată, asupra unor „repercusiuni severe” pentru relațiile viitoare dacă statele vizate refuză această direcție. [...]
Washingtonul transmite că are „alternative” dacă negocierile cu Teheranul se blochează , într-un moment în care miza imediată rămâne redeschiderea Strâmtorii Ormuz și, implicit, reducerea riscului de noi perturbări în transportul de energie. Potrivit Mediafax , secretarul de stat al SUA, Marco Rubio , a spus că Statele Unite vor încerca să obțină „un acord favorabil” cu Iranul, iar dacă acesta eșuează vor aborda problema „într-un alt mod”. Rubio a declarat reporterilor, la New Delhi, că SUA vor „acorda diplomației toate șansele de reușită” înainte de a lua în calcul „alternative”. Mesajul vine după ce președintele Donald Trump a afirmat că le-a cerut reprezentanților săi să nu se grăbească în încheierea unui acord cu Iranul, potrivit Reuters. „Există o propunere destul de solidă pe masă (...) și sperăm că vom reuși.” Strâmtoarea Ormuz, primul test operațional al unui posibil acord În paralel, un oficial american, citat sub condiția anonimatului, a declarat că Iranul ar fi acceptat „în principiu” redeschiderea Strâmtorii Ormuz în schimbul ridicării blocadei navale americane și ar fi fost de acord să elimine stocul de uraniu puternic îmbogățit al Teheranului. Aceeași sursă a adăugat că SUA ar fi înțeles că liderul suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a aprobat liniile generale ale acordului. Mediafax notează însă că nu a existat o confirmare imediată din partea Iranului și nici explicații despre ce înseamnă concret un acord „în principiu”. Calendar: 60 de zile pentru un acord final, dar fără confirmări de la Teheran Un al doilea oficial de rang înalt din administrația SUA a spus că planul propus le-ar acorda negociatorilor 60 de zile pentru a ajunge la un acord final. Potrivit Reuters, surse iraniene au indicat că, în etapele următoare, ar putea fi găsite „formule viabile” pentru disputa privind stocul de uraniu puternic îmbogățit, inclusiv diluarea materialului sub supravegherea agenției ONU de monitorizare nucleară. Pe fondul acestor discuții, Trump a scris pe Truth Social că blocada SUA asupra navelor iraniene din Strâmtoarea Ormuz va rămâne în vigoare „până când se va ajunge la un acord, acesta va fi certificat și semnat”, adăugând că „ambele părți trebuie să-și ia timpul necesar”. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru transportul maritim, iar orice prelungire a blocadei sau eșec al negocierilor menține un risc operațional ridicat pentru rutele comerciale și pentru fluxurile energetice din regiune. [...]
Alegerile parlamentare din 7 iunie pot decide dacă Armenia își poate deschide rutele comerciale și ieși din izolarea economică , într-un moment în care Erevanul negociază pacea cu Azerbaidjanul și își recalibrează poziția între Rusia și Uniunea Europeană, potrivit Mediafax . Premierul Nikol Pașinian mizează electoral pe transformarea Armeniei într-un „centru de conectivitate regională”, care să lege Europa de Asia prin așa-numitul „coridor central”. O analiză The Guardian, citată de Mediafax, arată că Erevanul vede în deschiderea frontierelor cu Azerbaidjan și Turcia o șansă de a pune capăt izolării economice și de a deveni un punct strategic pentru comerțul eurasiatic. Pariul economic: pacea ca infrastructură de comerț Guvernul armean consideră că un acord de pace cu Baku ar putea fi cea mai importantă schimbare geopolitică din ultimele decenii pentru Caucazul de Sud, cu efect direct asupra conectivității și, implicit, asupra economiei. În campanie, Pașinian promovează doctrina „Armenia reală”, care presupune renunțarea la discursul bazat pe revendicări istorice și orientarea spre dezvoltare economică și stabilitate regională. În acest cadru, premierul susține că Armenia trebuie să devină o punte între Europa, Asia Centrală și Orientul Îndepărtat, iar proiectul Traseului Trump pentru Pace și Prosperitate Internațională (Tripp) este prezentat ca parte a strategiei de conectivitate. Costul politic intern: opoziție pro-rusă și acuzații de concesii Strategia lui Pașinian alimentează tensiuni interne. Naționaliștii și formațiunile pro-ruse îl acuză că a făcut prea multe concesii Azerbaidjanului după războaiele pierdute din Nagorno-Karabah în 2020 și 2023. Unul dintre principalii adversari este omul de afaceri Samvel Karapetyan, lider al partidului „Armenia mai puternică”, care îl acuză pe premier de trădare și avertizează că apropierea de Occident ar putea transforma Armenia într-o „provincie a Azerbaidjanului”. Mediafax notează că Karapetyan, aflat într-o situație apropiată arestului la domiciliu, este implicat și într-un conflict cu autoritățile privind naționalizarea rețelei electrice armene, controlată de grupul său de afaceri. În paralel, organizații pentru drepturile omului și analiști internaționali avertizează că stilul politic al lui Pașinian devine tot mai autoritar, pe fondul polarizării dintre tabăra proeuropeană și cea pro-rusă. Presiunea externă: Rusia cere o alegere explicită Relațiile Erevan–Moscova s-au deteriorat după războiul din Nagorno-Karabah, Armenia criticând lipsa sprijinului rusesc și încercând să-și diversifice alianțele. În acest context, Vladimir Putin a sugerat organizarea unui referendum prin care armenii să decidă între apropierea de UE și continuarea integrării în Uniunea Economică Eurasiatică , dominată de Rusia. Pe aceeași linie de tensiune geopolitică, președintele francez Emmanuel Macron și-a exprimat susținerea pentru Armenia și a criticat Moscova pentru lipsa de implicare în apărarea intereselor armene în regiune. Miza imediată a scrutinului din 7 iunie este dacă Pașinian primește un mandat suficient pentru a împinge înainte agenda de pace și deschidere de rute, într-un echilibru fragil între presiunea Rusiei, așteptările UE și opoziția internă. [...]
O grupare clandestină rusă vizează industria petrolieră ca punct de presiune pentru slăbirea regimului Putin , susținând că schimbarea de la Kremlin nu mai poate veni prin proteste sau negocieri, ci prin forță, potrivit Adevărul . Mișcarea, numită „Black Spark” („Scânteia Neagră”), afirmă că își construiește în secret o rețea anti-regim în interiorul Rusiei, formată din oameni de afaceri, profesioniști din clasa de mijloc, activiști anti-război și foști combatanți. În spatele organizației s-ar afla Igor Volobuev , fost vicepreședinte al Gazprombank , care a fugit în Ucraina după invazia rusă și s-a alăturat forțelor ucrainene. De ce contează: ținta declarată este „sângele” economic al regimului Conform manifestului și declarațiilor atribuite lui Volobuev, gruparea consideră industria petrolieră drept „principalul punct vulnerabil” al Rusiei, descrisă ca „sângele care ține în viață regimul”. În această logică, sabotajul ar urmări să lovească infrastructura energetică și, implicit, capacitatea statului rus de a finanța războiul și aparatul de putere. Textul indică și un context operațional: în ultimele luni, Ucraina a intensificat atacurile asupra rafinăriilor și infrastructurii energetice rusești, iar Volobuev sugerează existența unei cooperări între Kiev și rețeaua clandestină. Articolul nu oferă însă detalii verificabile despre natura sau amploarea acestei cooperări. Cine ar fi în rețea și ce susține despre infiltrare Deși prezența publică a organizației este descrisă ca modestă (câteva mii de urmăritori pe Telegram și X), liderii ei susțin că au membri infiltrați în instituții-cheie, inclusiv în gigantul energetic Gazprom. Volobuev afirmă că a primit „dovezi convingătoare” privind forța mișcării și că ar fi întâlnit persoane cunoscute din perioada în care trăia în Rusia, „unii chiar din sistemul Gazprom”. Potrivit lui, gruparea ar include ingineri, specialiști IT, avocați, antreprenori și ruși de origine ucraineană care se opun războiului, iar unii ar avea acces la „structuri ale puterii”. Aceste afirmații sunt prezentate ca poziții ale fostului bancher și ale organizației, fără elemente independente de confirmare în textul sursei. Mesajul politic: nu doar înlăturarea lui Putin Manifestul „Scânteia Neagră” vorbește explicit despre rezistență armată împotriva statului rus și condamnă invazia Ucrainei, pe care o numește „rușinea și crima noastră”. Totodată, gruparea susține că simpla înlăturare a lui Vladimir Putin nu ar fi suficientă, iar „imperiul” ar trebui să se prăbușească. Volobuev insistă că mișcarea nu este o capcană a serviciilor secrete ruse și nici o luptă între facțiuni din interiorul Kremlinului. În același registru, el susține că „nu există niciun scenariu în care Putin să plece de bunăvoie” și că poate fi răsturnat „doar prin forță”. Context: un fost oficial Gazprombank ajuns în Ucraina Igor Volobuev a părăsit Rusia în 2022, după demisia din Gazprombank. Născut în regiunea ucraineană Sumî, s-a înrolat ulterior în unități de apărare teritorială ucrainene și a devenit una dintre vocile ruse care critică deschis regimul de la Kremlin. În ansamblu, miza descrisă de sursă este una economică și operațională: dacă o astfel de rețea ar avea capacitatea reală de a lovi industria petrolieră, ar putea crește presiunea asupra finanțării regimului și a efortului de război — însă articolul se bazează pe declarațiile grupării și ale lui Volobuev, fără a prezenta confirmări independente ale infrastructurii, membrilor sau acțiunilor concrete. [...]
O posibilă apropiere SUA–China ar putea schimba calculul geopolitic al războiului din Ucraina , inclusiv printr-o presiune mai coordonată asupra Moscovei, potrivit unei analize preluate de Digi24 . Ipoteza este legată de o vizită oficială a lui Xi Jinping în Statele Unite și de eventuale progrese pe dosarul Iran, care ar putea debloca negocieri mai ample între Washington și Beijing. Analistul politic Ihor Reiterovich a declarat, într-un interviu pentru Ukrinform , că discuțiile SUA–China – posibile „în timpul verii” sau în jurul unor momente politice importante din SUA – ar putea deschide „noi perspective interesante” și pentru Ucraina. Înaintea unor potențiale contacte la vârf, un oficial chinez ar fi susținut o soluție diplomatică și ar fi invocat o apropiere de pozițiile europene privind oprirea ostilităților și trecerea la negocieri. China, între SUA și Europa: miza unei repoziționări Reiterovich anticipează că ar putea urma un nou val de vizite ale liderilor europeni la Beijing, pe fondul interesului Chinei de a construi „un joc separat” cu Europa, ca contrapondere la Statele Unite. „Nu m-ar surprinde dacă am asista la un nou val de vizite ale liderilor europeni la Beijing în viitorul apropiat. Xi Jinping înțelege perfect că China poate încerca să construiască un joc separat cu Europa – ca o contrapondere la Statele Unite.” În scenariul în care China și Uniunea Europeană își apropie pozițiile privind încheierea războiului, analistul vede o „fereastră de oportunitate” pentru o presiune comună asupra Rusiei. Fereastra „favorabilă” pentru Rusia ar fi limitată la câteva luni Analistul avertizează însă că, înainte de o eventuală vizită a lui Xi în SUA, Rusia ar putea considera dinamica diplomatică drept temporar avantajoasă, dar efectul ar fi scurt. „Este un avantaj cu o durată foarte scurtă – două-trei luni.” Într-un scenariu de „normalizare” a relațiilor SUA–China și de acorduri pe teme precum Iranul, comerțul și alte dosare globale, Reiterovich spune că este plauzibil ca Donald Trump și Xi Jinping să ajungă să declare împreună necesitatea încetării războiului în Europa. În lectura sa, ambii lideri ar avea de câștigat politic: Trump prin consolidarea imaginii de „pacificator”, Xi prin poziționarea Chinei ca actor global indispensabil în marile crize. În același material este menționată și o evaluare separată: Kurt Volker, cercetător la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene și fost reprezentant special al SUA pentru negocierile privind Ucraina, a spus că nu vede China în rol de mediator între Ucraina și Rusia și că Beijingul nu ar urmări un asemenea rol, deoarece „nu este războiul lor”. [...]
