Știri
Știri din categoria Externe

Înfrângerile recente ale forțelor yemenite susținute de Arabia Saudită cresc riscul unei noi presiuni militare asupra Adenului, pe fondul avansului rapid al rebelilor houthi și al unei schimbări la vârful comenzii coaliției saudite, potrivit The Jerusalem Post.
Houthii „sunt în marș”, iar forțele guvernului yemenit au prezentat retragerile drept o „redistribuire” menită să scurteze unele linii ale frontului din apropierea Adenului. În paralel, însă, persistă îngrijorări legate de evoluția situației din teren.
Un element cu greutate operațională este schimbarea comandantului care supraveghează coaliția saudită împotriva houthilor, după ce aliații Yemenului sprijiniți de Riad au fost forțați să se retragă din porțiuni întinse de teritoriu, conform unei relatări Reuters citate de publicație. În același context, articolul notează că houthii au făcut câștiguri rapide după ce conflictul SUA–Iran a „reaprins” în această vară războiul civil înghețat din Yemen, readucând Arabia Saudită într-o confruntare mai directă cu gruparea.
Miza imediată este posibilitatea ca houthii să vizeze Adenul, capitala temporară a guvernului yemenit recunoscut internațional. Publicația amintește că un avans houthi spre Aden în 2015 a declanșat intervenția Arabiei Saudite alături de alte state arabe, iar acum acea intervenție este „testată” din nou.
În teren, articolul indică faptul că houthii au recucerit zone din jurul Bab al-Mandeb și au strâns asediul asupra Taiz, iar apoi ar fi avansat spre zona de coastă sudică Khor Omairh, la aproximativ 100 km de Aden.
În plan militar, sunt menționate numiri noi în Arabia Saudită, prezentate ca parte a pregătirilor pentru „ce urmează”. Arab News, citat de The Jerusalem Post, relatează că regele Salman l-a numit pe șeful Statului Major General, lt. gen. Fayyad bin Hamed Al-Ruwaili, comandant al Forțelor Întrunite, pe lângă rolul actual, și l-a desemnat pe lt. gen. Fahad bin Hamad Al-Salman consilier al ministrului apărării pentru afaceri militare.
Separat, Basha Report, un forum de consultanță pe riscuri, a apreciat pe 17 noiembrie că, deși houthii susțin public că nu intenționează să atace Adenul și afirmă că urmăresc doar forțele susținute de Arabia Saudită, evoluțiile de pe frontul Karish „merită o atenție deosebită”.
Analiza citată în articol avertizează că un avans houthi din Karish ar crește presiunea asupra apărării nordice a Adenului, iar prezența lor în Ras al-Arah ar amenința abordările din vest. În acest scenariu, coridorul estic prin Abyan și Shabwah ar rămâne principala ieșire terestră a Adenului în afara zonelor aflate sub control houthi.
În același timp, publicația notează că, dacă houthii continuă înaintarea de-a lungul coastei sau depășesc frontul Kirsh (Karish), ar ajunge „la distanță de lovire” de Aden, într-o zonă de câmpie litorală deschisă. Această geografie le-ar putea permite înaintări rapide, dar i-ar expune și la lovituri aeriene atunci când se deplasează în coloane pe drumurile de coastă.
În lipsa unor date independente suplimentare în material despre amploarea exactă a forțelor și pierderilor, indicatorul principal rămâne dinamica de pe frontul Karish și capacitatea forțelor pro-guvernamentale de a stabiliza liniile din jurul Adenului.
Recomandate

Premierul britanic Andy Burnham a relansat critica față de Brexit , legând-o de securitatea NATO , într-un discurs la banchetul Lord Mayor’s, potrivit Al Jazeera . Burnham a spus că Brexitul a fost „exact ceea ce și-au dorit «dușmanii»” Marii Britanii, susținând că ieșirea din Uniunea Europeană ar fi avut ca efect slăbirea NATO. Materialul nu oferă detalii suplimentare despre la cine se referă premierul prin „dușmani” și nici nu prezintă elemente factuale care să susțină afirmația. În același context, premierul a declarat că urmărește „aranjamente practice” cu Uniunea Europeană înaintea summitului Regatul Unit–UE programat vineri, la Bruxelles. Al Jazeera nu precizează ce tip de aranjamente sunt avute în vedere sau ce domenii ar putea acoperi. Declarațiile vin într-un moment în care relația post-Brexit dintre Londra și Bruxelles rămâne un subiect cu implicații directe pentru cooperarea politică și de securitate, iar summitul de la Bruxelles este prezentat ca următorul reper imediat pentru posibile ajustări ale cadrului de colaborare. [...]

Schimbarea de poziție a lui Donald Trump privind Ucraina mută negocierile într-un format care riscă să lase Europa și Kievul fără influență directă , în condițiile în care Moscova respinge explicit participarea europeană la următoarea rundă de discuții, potrivit Kyiv Post . Președintele SUA a declarat luni, 16 noiembrie, că va discuta războiul Rusiei împotriva Ucrainei cu Vladimir Putin și Xi Jinping la un summit trilateral programat joi, 19 noiembrie, la Shenzhen, în marja reuniunii APEC. Declarația contrazice poziția anterioară a Casei Albe, care indicase că subiectul Ucraina nu va fi pe agenda întâlnirii, Trump urmând să se concentreze pe dezarmare nucleară și pe războiul din Iran. Înainte de plecarea din Washington, Trump le-a spus reporterilor că va aborda „subiectul” Ucraina și a susținut că ambele părți au pierderi mari, sugerând totodată că Putin „dă înapoi puțin” și ar vrea să se încheie conflictul. Beijingul a comunicat că întâlnirea va viza „protejarea păcii mondiale” și stabilitatea strategică, fără să menționeze explicit Ucraina. Miza pentru Europa: riscul unui „troc” geopolitic fără reprezentare Formatul summitului de la Shenzhen – fără reprezentanți ucraineni sau europeni – este prezentat ca o oportunitate pentru Putin de a proiecta Rusia drept putere globală și de a discuta războiul ca parte a unui aranjament mai larg între Washington, Moscova și Beijing, fără Kiev și aliații săi europeni la masă. Reacțiile europene citate în material indică o preocupare centrală: ca SUA să nu ajungă la înțelegeri „surpriză” și ca presiunea să nu fie mutată de pe agresor pe victimă. Ministrul polonez de Externe, Radosław Sikorski, a criticat formatul summitului, iar cancelarul german Friedrich Merz a cerut Washingtonului să evite acorduri neașteptate și să acționeze în coordonare cu „Team Europe” și „Team Ukraine”. Două piste diplomatice în paralel: Shenzhen și Berlin Joi, 19 noiembrie, sunt programate două reuniuni în paralel: summitul din China și o întâlnire la Berlin găzduită de Friedrich Merz, alături de președintele francez Emmanuel Macron și premierul britanic Andy Burnham. Potrivit aceleiași surse, reuniunea de la Berlin ar urma să reunească peste 20 de șefi de stat și de guvern și să se concentreze pe apărarea Ucrainei, garanții de securitate postbelice și continuarea sprijinului militar, cu accent pe finanțarea apărării Kievului în 2027. Trump urmează să fie însoțit la Shenzhen de secretarul de stat Marco Rubio și de secretarul Trezoreriei Scott Bessent. În același timp, emisarilor americani Steve Witkoff și Jared Kushner li se atribuie participarea la discuțiile de la Berlin; Axios este citat cu afirmația unui oficial american care a descris reuniunile paralele drept un „efort diplomatic coordonat”. Rusia blochează rolul Europei în negocierile de pace Pe fond, problema imediată pentru europeni este accesul la masa negocierilor. Conform Reuters , Kushner și Witkoff au discutat cu consilierul de politică externă al Kremlinului, Yuri Ushakov, înainte de întâlniri cu reprezentanți ucraineni și europeni. Deși emisarii americani ar fi împins spre discuții directe între Moscova și guverne europene, Ushakov a spus că Rusia nu a acceptat participarea Europei la următoarea rundă de negocieri de pace. Președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski a confirmat că echipele de negociere ucrainene, americane și europene au avut discuții dificile și a anunțat continuarea lor la Berlin pentru a conveni pași concreți. În mesajul său de seară, Zelenski a cerut „un final demn” al războiului și garanții de securitate pentru Ucraina, menționând că, pentru prima dată, Europa a participat cu un grup complet de negociere, incluzând Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, Polonia, Comisia Europeană, Consiliul European și NATO. Kushner a afirmat că Washingtonul a făcut progrese spre o înțelegere și a enumerat trei priorități: garanții de securitate credibile împotriva unei noi agresiuni ruse, o cale către aderarea la UE și un plan de reconstrucție post-război, adăugând că orice acord final trebuie acceptat atât de Ucraina, cât și de Rusia. În acest context, testul real rămâne dacă una dintre cele două piste diplomatice poate determina Kremlinul să oprească războiul pe care l-a început. [...]

Summitul de „resetare” UE–Marea Britanie riscă să se blocheze în aceleași neînțelegeri despre bani și putere — o problemă cu impact direct asupra oricăror acorduri concrete pe care Londra și Bruxellesul le-ar putea livra după întâlnirea de vineri, potrivit Politico . Premierul britanic Andy Burnham merge la Bruxelles pentru un summit intens mediatizat, după ce a promis o „nouă abordare” în relația cu UE: mai puțin conflictuală și mai „constructivă”. El a vorbit despre o relansare majoră a legăturilor cu blocul și a lăsat deschisă inclusiv posibilitatea unei reveniri a Regatului Unit în UE, la un deceniu de la votul pentru Brexit. În acest context, publicația notează că, dincolo de retorică, persistă diferențe de percepție care pot deraia negocierile. Miza financiară: Londra are spațiu bugetar limitat, iar UE tinde să supraestimeze disponibilitatea de plată Un punct sensibil rămâne capacitatea Regatului Unit de a susține financiar noi formule de cooperare. Ca stat membru, Marea Britanie era un contributor net important la bugetul UE, însă situația finanțelor publice britanice este descrisă ca fiind „perpetuu” tensionată după criza financiară globală. Politico arată că negociatorii europeni au evaluat greșit în repetate rânduri disponibilitatea Londrei de a „scrie cecuri”, ceea ce a contribuit la eșecul unor discuții anul trecut: negocierile privind aderarea Marii Britanii la schema europeană de reînarmare SAFE s-au prăbușit neașteptat din cauza banilor, pe fondul unor așteptări foarte diferite despre cum ar arăta o contribuție britanică. Aceeași logică se vede și înaintea summitului: Londra a respins solicitarea de a reduce taxele universitare pentru cetățenii UE care studiază în Regatul Unit, argumentând că ar trebui să acopere diferența din alte surse pentru a nu destabiliza bugetele universităților. Cine decide în UE: Comisia negociază, dar statele membre pot înăspri linia O altă neînțelegere structurală ține de modul în care funcționează puterea la Bruxelles. Politico citează analiza lui David Henig (director pentru Regatul Unit la European Centre for International Political Economy), potrivit căreia Comisia „dă tonul” în relația cu țările terțe „până când nu o mai face”: statele membre preiau controlul la începutul și la finalul procesului, când stabilesc mandatul și aprobă acordul. Publicația oferă un exemplu recent: o poziție de compromis privind taxele universitare, negociată de oficiali europeni, a fost ulterior înăsprită de ambasadorii statelor membre. Pentru Londra, această dinamică înseamnă că un „deal” tehnic cu Comisia poate fi modificat politic în ultimul moment, iar adaptarea la acest mecanism devine esențială dacă se urmărește un acord stabil. Context: Bruxellesul nu mai are Brexitul în centrul agendei, iar trauma negocierilor persistă În timp ce Londra tratează „resetarea” ca pe un moment major, la Bruxelles Brexitul nu mai domină agenda, în condițiile în care UE este absorbită de alte dosare (de la SUA și inteligență artificială la climă și capacitatea industrială a Chinei). Un diplomat UE citat anonim spune că „mai puțin de 1%” din munca sa este despre Regatul Unit, deși există echipe dedicate relației bilaterale. În paralel, ambele părți rămân marcate de procesul Brexit. Șefa diplomației UE, Kaja Kallas, este citată spunând că în UE există „mulți oameni traumatizați de Brexit”. Politico notează că, în Regatul Unit, politicienii au evitat ani la rând să redeschidă subiectul Europei, chiar și când ar fi putut exista avantaje economice, iar Burnham încearcă acum să schimbe această abordare. Pentru summitul de vineri, concluzia implicită este că progresul nu depinde doar de „tonul” mai bun, ci de alinierea așteptărilor asupra a două puncte dure: cât poate plăti Londra și cine are ultimul cuvânt în UE atunci când se ajunge la decizii politice. [...]

Negocierile de la Abu Dhabi riscă să mute discuția de la pacea din Ucraina la o „resetare” a securității europene în format Rusia–SUA , un cadru care ar lăsa Europa și Ucraina în afara deciziei, potrivit unei analize citate de Digi24 . Miza, în lectura fostului diplomat rus Boris Bondarev , este una de arhitectură de securitate: Kremlinul încearcă să transforme negocierile de pace într-un dialog despre „sfere de influență”. Bondarev, care a demisionat în 2022 în semn de protest față de invazia Rusiei, susține într-un text publicat de Moscow Times că „câștigul” Moscovei la Abu Dhabi nu ține de progrese spre încetarea războiului, ci de faptul că Vladimir Putin ar avea motive să creadă că discuțiile pot aluneca spre o negociere directă cu Washingtonul despre securitatea Europei și despre „cauzele fundamentale ale războiului” — formulare care, în interpretarea autorului, acoperă dorința Kremlinului de a dicta politica statelor vecine. Ce ar fi cerut Moscova la Abu Dhabi și de ce contează Deși întâlnirea a fost descrisă ca una trilaterală, cu SUA în rol de mediator între Rusia și Ucraina, Bondarev afirmă că Moscova ar fi cerut excluderea ucrainenilor și înlocuirea formatului cu un dialog Rusia–SUA despre securitatea Europei, fără participarea Europei și a Ucrainei. Din perspectiva Kremlinului, aceasta ar fi „înțelegerea ideală”: soarta Ucrainei și a europenilor ar urma să fie decisă între Rusia — care se consideră adversarul Europei — și Statele Unite, aflate la distanță geografică de continent. Semnalul pentru Europa: rol secundar și lipsă de „acțiuni concrete” Analiza mai notează că încercările europenilor de a obține un loc la masa negocierilor de la Abu Dhabi „nu au adus decât umilință”, în condițiile în care ar fi avut un rol secundar, limitat la discuții preliminare cu americanii și ucrainenii. Bondarev pune această slăbiciune pe seama faptului că Europa „nu acordă nicio importanță acțiunilor concrete”: vorbește despre înarmare și autonomie strategică, dar face puțin pentru a transforma aceste obiective în realitate. În logica autorului, dacă Europa vrea să conteze în negocieri, are nevoie de o politică proprie, cu obiective urmărite consecvent, indiferent de mișcările altor actori. Riscul strategic invocat: confort pe termen scurt, securitate pe termen lung După întâlnirea de la Abu Dhabi, Rusia „și-a păstrat poziția” și își continuă războiul împotriva Ucrainei, iar Bondarev susține că Occidentul evită reacții ferme, de teama escaladării sau pentru a nu „supăra prea mult Moscova”. Concluzia sa este că, în încercarea de a păstra o stare de confort pe termen scurt, atât SUA, cât și Europa riscă să piardă tocmai securitatea — iar alternativa ar fi acceptarea unor costuri politice și economice imediate pentru a urmări o pace durabilă, nu un aranjament de tip „sfere de influență”. [...]

O nouă analiză medico-legală reaprinde disputa asupra morții lui Jeffrey Epstein , după ce profesorul Michael Freeman a ajuns la concluzia că decesul din închisoare ar fi fost o omucidere, nu o sinucidere, potrivit Digi24 . Miza practică este una de credibilitate instituțională: cazul, închis oficial ca sinucidere în 2019, rămâne vulnerabil la contestări publice pe fondul unor interpretări medicale divergente și al unui istoric de controverse. Freeman a vorbit în emisiunea BBC Newsnight, unde a spus că, după ce a analizat dosarul medicului legist din New York, consideră că Epstein a fost strangulat, cel mai probabil din spate, relatează BBC . El nu a văzut cadavrul, dar și-a bazat concluziile pe documentele și fotografiile din raportul de autopsie, furnizate de fratele lui Epstein, Mark Epstein, care a susținut constant că acesta a fost ucis. Ce susține expertul și care sunt limitele analizei Freeman afirmă că analiza sa este independentă și că nu a fost plătit de Mark Epstein. Totodată, cercetarea sa nu a fost supusă evaluării inter pares (verificare științifică de către alți specialiști), un element care limitează greutatea concluziilor în plan oficial. În argumentația prezentată, el indică semne pe care le interpretează ca fiind compatibile cu o agresiune, inclusiv o hemoragie profundă la umărul stâng și leziuni care „par să corespundă” unor lovituri la față. În opinia sa, probele ar corespunde cel mai bine unei strangulări cu o legătură (un laț), care ar fi fost folosită ulterior pentru a suspenda corpul de patul supraetajat. Concluzia oficială din 2019: sinucidere, fără urme defensive Autopsia din 2019 a stabilit că leziunile lui Epstein erau compatibile cu sinuciderea și că nu existau dovezi ale rănilor defensive care ar fi fost de așteptat în cazul unei omucideri. Dr. Barbara Sampson, medic legist șef la momentul autopsiei, a susținut anterior concluziile privind cauza și modul de deces, menționând că le consideră solide; BBC a contactat-o pentru comentarii suplimentare. În plus, medicul legist care a efectuat autopsia a declarat Biroului Inspectorului General al Departamentului de Justiție (DoJ) că leziunile erau mai compatibile cu o sinucidere prin spânzurare decât cu o omucidere prin strangulare și că nu existau dovezi de leziuni defensive specifice victimelor strangulării, potrivit raportului DoJ. Context: moartea în detenție și raportul DoJ Jeffrey Epstein a fost găsit mort pe 10 august 2019, la Centrul Corecțional Metropolitan din New York , în timp ce aștepta procesul pentru acuzații de trafic sexual. Conform unei anchete a DoJ privind perioada petrecută de Epstein în închisoare, gardianul care l-a găsit a chemat imediat un coleg, a coborât corpul pe podea și a început manevre de resuscitare. Raportul mai arată că moartea a survenit la o lună după ce Epstein fusese plasat pentru scurt timp sub supraveghere anti-sinucidere. Întrebat cine l-ar fi putut ucide, Freeman a spus că nu are nicio idee și că nu face parte dintr-o anchetă. El a susținut că își expune concluziile tocmai pentru a putea fi verificate și contestate de alții. În plan practic, diferența dintre o concluzie oficială de sinucidere și o interpretare alternativă de omucidere menține cazul într-o zonă de neîncredere publică, chiar și în lipsa unor elemente noi care să indice o anchetă penală redeschisă. [...]

Administrația Trump este divizată pe restricțiile la exporturile de cipuri Nvidia către China , o dispută internă care riscă să influențeze atât politica comercială a SUA, cât și lanțurile globale de aprovizionare cu semiconductori, în timp ce președintele pleacă într-un turneu în Asia ce ar urma să se încheie cu o întâlnire cu Xi Jinping, potrivit The Jerusalem Post . Miza imediată este dacă Washingtonul înăsprește sau nu accesul Chinei la cipuri avansate pentru inteligență artificială (AI), produse de companii precum Nvidia, într-un moment în care Trump spune că „înțelege ambele părți” ale dilemei: evitarea unei escaladări cu Beijingul versus argumentele de securitate națională. „Dacă ai face ceva, ai putea avea o explozie cu China. Avem o relație foarte bună cu China chiar acum și înțeleg ambele părți.” Conflictul Bessent–Lutnick: cât de departe merg restricțiile Potrivit materialului, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent , l-a criticat public pe secretarul Comerțului, Howard Lutnick , pentru că nu ar fi adoptat o linie mai dură privind exporturile de cipuri către China. Disputa include cazul Megaspeed, o companie din Singapore suspectată că ar fi redirecționat cipuri Nvidia către China, în pofida avertismentelor venite de la oficiali pe zona de securitate națională. În paralel, Departamentul Comerțului a anunțat luni o regulă care restricționează exporturile de cipuri de vârf către mai multe țări, însă, conform articolului, forma finală a fost redactată „de și la” indicația Departamentului Trezoreriei și a Consiliului Național de Securitate. Presiuni pentru măsuri suplimentare și riscul de „război comercial” Publicația notează, citând un raport The Washington Post, că Trump i-ar fi cerut lui Lutnick de trei ori să urmărească restricții suplimentare la exporturile de cipuri, dar Lutnick s-ar fi opus, argumentând că măsura ar putea declanșa un război comercial cu China. În acest context, Trump a indicat că nu a luat încă o decizie finală, dar a reiterat că vede atât riscurile geopolitice, cât și argumentele pentru înăsprirea controalelor. Reacția Chinei: „măsuri necesare” după noile limitări La o zi după anunțarea noii reguli americane care restricționează suplimentar accesul Chinei la cipuri AI avansate, Ministerul chinez de Externe a transmis că Beijingul va lua „măsurile necesare” pentru a-și proteja interesele. Un purtător de cuvânt a calificat decizia SUA drept un exemplu de „coerciție economică” și a spus că se abate de la consensul la care ar fi ajuns cele două țări. Un al doilea front intern: Taiwan, între negociere și linie roșie Articolul mai arată că există tensiuni și pe tema Taiwanului. În mai, Trump a descris un pachet de armament de 14 miliarde de dolari (aprox. 63 miliarde lei) pentru Taiwan drept un „instrument de negociere” cu China, în timp ce, în iunie, secretarul de stat Marco Rubio a insistat că vânzările nu sunt negociabile. Xi Jinping i-ar fi cerut lui Trump, la o întâlnire în septembrie, să adopte o poziție mai dură privind Taiwanul, inclusiv „opoziția față de independența Taiwanului”, potrivit relatării. Bessent, Lutnick și Rubio îl însoțesc pe Trump în vizita din Asia, iar deciziile privind exporturile de cipuri și poziționarea față de Taiwan pot deveni puncte de negociere sau de fricțiune în discuțiile la nivel înalt. Reuters a contribuit la acest material, mai notează sursa. [...]