Știri
Știri din categoria Externe
Telegramele diplomatice ale SUA avertizează că războiul cu Iranul începe să erodeze influența Washingtonului în state-cheie, pe fondul unei competiții tot mai dure în spațiul informațional online, potrivit Adevărul. Documente ale Departamentului de Stat, obținute de Politico și datate miercuri, 15 aprilie, descriu cum mesajele pro-iraniene câștigă teren, în special în mediul digital, iar percepția publică despre SUA se deteriorează.
Telegramele indică efecte asupra poziției SUA în trei țări din regiuni diferite — Bahrain, Azerbaidjan și Indonezia — unde diplomații americani descriu presiuni crescânde asupra imaginii Washingtonului, mai ales în rândul populațiilor musulmane. Unele notează efecte imediate, precum creșterea sentimentului antiamerican, iar altele avertizează asupra unor consecințe pe termen lung asupra relațiilor bilaterale dacă conflictul continuă.
Un fir comun al documentelor este dificultatea misiunilor americane de a reacționa rapid în spațiul digital. Telegramele includ apeluri indirecte către administrația SUA pentru a permite ambasadelor să comunice mai „rapid și proactiv” pe rețelele sociale, în condițiile în care, în prezent, acestea ar fi limitate în principal la redistribuirea mesajelor oficiale aprobate de Casa Albă sau de Departamentul de Stat.
Trimiterea acestor telegrame este prezentată ca un semnal de alarmă și în contextul în care, potrivit unor diplomați citați, ar exista reticență în a formula astfel de îngrijorări în climatul politic actual.
În paralel, Iranul ar folosi intens instrumente digitale — de la rețele sociale și meme-uri până la rețele de influență în mediul religios și cultural — pentru a-și promova mesajele și a submina imaginea SUA.
Bahrain. Diplomații americani notează că, în percepția publică, Washingtonul ar fi prioritizat protejarea Israelului în detrimentul securității regatului. Mesaje distribuite pe rețelele sociale sugerează că prezența militară americană ar transforma Bahrainul într-o țintă și cer retragerea trupelor SUA. În plus, presa locală ar fi pus accent pe acțiunile armatei din Bahrain în interceptarea atacurilor, fără a evidenția sprijinul american, ceea ce ar fi redus vizibilitatea rolului SUA.
Azerbaidjan. Telegramele arată că relațiile care păreau să se îmbunătățească au stagnat sau chiar se deteriorează, iar conflictul riscă să submineze progresele obținute după summitul de pace dintre Azerbaidjan și Armenia din 2025. După o perioadă inițială de neutralitate, presa locală ar fi devenit mai critică față de SUA și Israel, acuzându-le de declanșarea conflictului și de lipsa unei strategii clare. Deși un armistițiu recent a temperat parțial tonul, opinia publică ar rămâne predominant critică, pe fondul creșterii prețurilor și al perturbărilor regionale, fără ca această critică să se fi transformat, totuși, într-o creștere semnificativă a simpatiei față de Iran.
Indonezia. În cea mai mare democrație cu majoritate musulmană, telegramele semnalează o campanie de influență amplă a Iranului, care ar miza pe solidaritatea musulmană și teme anti-coloniale, prezentând SUA și Israelul drept puteri imperialiste. Activitatea ambasadei iraniene ar fi crescut semnificativ, inclusiv prin interacțiuni directe cu elite politice și religioase. Diplomații americani avertizează că, dacă tendințele continuă, cooperarea de securitate dintre Washington și Jakarta ar putea fi afectată, prin îngustarea marjei de manevră politice a liderilor indonezieni pe fondul amplificării sentimentului antiamerican.
Din perspectiva documentelor, miza nu este doar imaginea SUA, ci capacitatea Washingtonului de a menține cooperări de securitate și relații funcționale în regiuni unde opinia publică poate împinge guvernele spre distanțare. Telegramele conturează o competiție intensă în spațiul informațional global, în care SUA ar pierde teren în fața unei strategii iraniene mai agile, iar evoluția conflictului și adaptarea comunicării americane sunt prezentate drept esențiale pentru menținerea influenței în aceste zone.
Recomandate
Blocada navală americană a tăiat exporturile de țiței ale Iranului cu 84% în mai , amplificând presiunea economică asupra Teheranului și miza negocierilor cu Washingtonul, potrivit unui live text publicat de Libertatea . Scăderea exporturilor este atribuită blocadei impuse de forțele americane asupra porturilor iraniene, începută pe 13 aprilie, la câteva săptămâni după ce Gardienii Revoluției (IRGC) au anunțat, la rândul lor, o blocadă asupra Strâmtorii Ormuz , pe 2 martie. Publicația de specialitate din industria transportului maritim Lloyd’s List indică faptul că exporturile de țiței ale Iranului au fost în mai cu 87% sub media ultimelor 12 luni până la finalul lui aprilie. În acest context, Iranul ar fi recurs la petroliere mai mici pentru a transporta țiței, deoarece navele foarte mari (VLCC – „very large crude carrier”, transportator de țiței de capacitate foarte mare) ar avea un risc mai ridicat de a fi interceptate de forțele americane, conform aceleiași surse citate în material. Presiune financiară și condiții pentru un acord cu SUA Pe fondul constrângerilor asupra veniturilor din petrol, regimul de la Teheran cere administrației Donald Trump să dezghețe active iraniene în valoare de 24 de miliarde de dolari (aprox. 110 miliarde lei) ca „test de încredere” pentru un acord de pace, potrivit declarațiilor făcute pentru CNN de Mohsen Rezaei, consilier militar al liderului suprem iranian. În lipsa acestui pas, oficialul a avertizat că Iranul ar relua luptele și ar împinge SUA într-un „coridor întunecat”. Rezaei a mai spus că Teheranul ar putea extinde conflictul dincolo de Golful Persic, către Oceanul Indian, Strâmtoarea Bab al-Mandeb, Marea Roșie și Marea Mediterană, dacă ostilitățile reîncep. Riscuri operaționale în regiune: Oman oprește încărcarea la un terminal-cheie Separat, Reuters relatează că Oman a suspendat operațiunile de încărcare a țițeiului la terminalul Mina Al Fahal, după o explozie în apropierea danelor de acostare, incident descris ca fiind legat de un „presupus atac”, conform informațiilor redate în live text (detaliile sunt prezentate trunchiat în extrasul disponibil). Pentru piața energetică, combinația dintre blocada porturilor iraniene, adaptarea logistică prin nave mai mici și perturbările punctuale în infrastructura regională ridică riscul de volatilitate pe rutele de export din Orientul Mijlociu, într-un moment în care Teheranul își leagă explicit negocierile de accesul la resurse financiare înghețate. [...]
Schimbul de acuzații dintre Iran și SUA ridică riscul de perturbare a traficului maritim și a aplicării sancțiunilor în zona Golfului Oman, într-un moment în care Washingtonul intensifică interdicțiile asupra transporturilor de petrol iranian, potrivit The Jerusalem Post . Marina Iranului a susținut vineri că a tras „rachete de avertizare” și a lansat drone către nave de război americane în Golful Oman , acuzând Marina SUA că „hărțuiește” traficul maritim și că a sechestrat nave comerciale și petroliere, conform presei de stat iraniene citate în material. SUA au respins însă afirmațiile. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a negat că forțele iraniene ar fi atacat sau ar fi tras asupra navelor americane. „Forțele iraniene NU au atacat și nu au tras asupra navelor de război ale Marinei SUA.” CENTCOM a adăugat că un astfel de gest „ar fi o încălcare gravă a armistițiului” și a precizat că forțele americane „continuă să opereze liber” în apele regionale, „aplicând pe deplin blocada în curs împotriva Iranului”. Aplicarea sancțiunilor pe mare, în prim-plan În același context, Comandamentul Indo-Pacific al SUA (INDOPACOM) a anunțat anterior că forțele americane au interceptat peste noapte, în Oceanul Indian, nava M/T DAVINA, descrisă drept „sancționată” și „fără stat” (stateless). INDOPACOM a transmis că va continua „aplicarea globală a regulilor maritime” pentru a perturba rețelele ilicite și a intercepta nave care oferă sprijin material Iranului. Schimbul de declarații are loc pe fondul tensiunilor legate de securitatea maritimă în jurul Iranului, în condițiile în care SUA aplică sancțiuni asupra transporturilor de petrol iranian, iar Teheranul a amenințat în repetate rânduri transportul maritim în și în jurul Strâmtorii Hormuz . Context: lovituri americane și armistițiul invocat de CENTCOM Materialul amintește că luni SUA au lovit ținte iraniene în Goruk și pe insula Qeshm, de-a lungul Strâmtorii Hormuz, ca răspuns la doborârea unei drone americane de către Iran, potrivit unui anunț CENTCOM pe X. De asemenea, pe 26 mai SUA au lovit ambarcațiuni iraniene de minare și amplasamente de lansare a rachetelor în sudul Iranului, invocând „autoapărarea”, potrivit declarațiilor purtătorului de cuvânt al CENTCOM, căpitanul Tim Hawkins. Un oficial american de rang înalt a declarat pentru Fox News că armata SUA a distrus două nave iraniene după ce le-ar fi observat depunând mine în strâmtoare și că a fost lovit și un amplasament de rachete sol-aer (SAM) la Bandar Abbas, subliniind că loviturile nu ar indica sfârșitul armistițiului SUA-Iran. În plan politic, publicația notează că The Wall Street Journal a relatat miercuri că președintele SUA, Donald Trump, ar urma să încheie armistițiul doar dacă Iranul ucide soldați americani și că, potrivit WSJ, Trump ar putea fi dispus să accepte atacuri iraniene dacă asta ar evita escaladarea. Pentru companii și operatori maritimi, miza imediată rămâne riscul de incidente și de controale mai agresive pe rutele din proximitatea Iranului, în paralel cu intensificarea aplicării sancțiunilor asupra transporturilor asociate exporturilor de petrol iranian. [...]
Apelul premierului libanez către Iran arată cât de mult riscă Libanul să devină monedă de schimb în negocierile Teheran–Washington , pe fondul escaladării conflictului de pe frontul libanez, potrivit Digi24 . Premierul Libanului, Nawaf Salam , i-a cerut Iranului să înceteze să folosească sudul țării ca „mijloc de presiune” în discuțiile cu Statele Unite pentru a pune capăt războiului din Orientul Mijlociu. Declarația a fost făcută într-o conferință de presă în care Salam a cerut sprijin pentru Liban. „Dacă pot să-i spun Iranului un lucru, este acesta: aveţi milă de sudul nostru, încetaţi să-l trataţi (...) ca mijloc de presiune pentru a îmbunătăţi termenii negocierilor voastre.” Miza: condiționarea unui acord cu SUA de situația de pe frontul libanez În același context, Teheranul ar cere ca orice acord cu Washingtonul să includă încetarea ostilităților pe frontul libanez, unde Israelul se confruntă cu Hezbollah , miliție șiită susținută de Iran. Libanul estimează că atacurile israeliene s-au soldat cu peste 3.500 de morți, după ce Hezbollah a antrenat țara în război la 2 martie, lansând rachete asupra Israelului, ca represalii la atacurile americano-israeliene în urma cărora a murit ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei. Hezbollah respinge un nou armistițiu, iar presiunea internă crește Apelul lui Salam vine după ce liderul Hezbollah a respins cel mai recent acord de încetare a focului încheiat între Israel și Liban. Într-o declarație scrisă citită la postul Al-Manar, acesta a susținut că cererea ca luptătorii Hezbollah să părăsească sudul Libanului ar însemna „capitulare, înfrângere și îndeplinirea obiectivelor inamicului”. „Ceea ce ne preocupă este încetarea agresiunii, încetarea focului şi retragerea Israelului.” „Nu ne-am angajat faţă de nicio parte să încetăm rezistenţa atât timp cât există ocupaţie.” În lipsa unui acord acceptat de toate părțile, mesajul premierului libanez indică o tensiune tot mai mare între obiectivul de a opri luptele pe teritoriul Libanului și rolul pe care Iranul îl joacă în definirea condițiilor de negociere cu SUA, cu efect direct asupra stabilității interne și a securității din sudul țării. [...]
Acuzațiile privind baze israeliene în Azerbaidjan riscă să tensioneze coridorul energetic Baku–Tel Aviv potrivit Digi24 , care relatează despre informații apărute în presa internațională și despre reacția oficială de la Baku. Miza depășește zona militară: Azerbaidjanul este un furnizor important de petrol pentru Israel, iar orice escaladare politică în jurul acestei relații poate complica fluxurile și contractele din regiune. Informația inițială a fost publicată de CNN , care susține, citând patru surse familiarizate cu subiectul, că Israelul ar fi desfășurat în secret unități militare și de informații de elită în sudul Azerbaidjanului, în timpul războiului cu Iranul. Potrivit aceleiași relatări, unele poziții ar fi fost în apropierea frontierei iraniene, la circa 97 de kilometri de orașul Tabriz, iar misiunile ar fi inclus culegere de informații, operațiuni cu drone și sprijin pentru eventuale misiuni de salvare. Negarea oficială a Azerbaidjanului și condiția „dovezilor” Baku a respins public acuzațiile. Ministerul de Externe a calificat informațiile drept „complet nefondate”, iar purtătorul de cuvânt Aytan Hajizada a declarat pentru Euronews că Azerbaidjanul „nu și-a pus niciodată teritoriul la dispoziție” pentru acțiuni împotriva unei țări terțe, inclusiv Iranul. Hajizada a adăugat că, dacă ar exista dovezi, autoritățile „le-ar putea lua în considerare”, dar a insistat că teritoriul țării „nu a putut fi și nu va fi niciodată folosit” împotriva unor terți. Și un purtător de cuvânt al ambasadei Azerbaidjanului la Washington a transmis către CNN o respingere fermă a acuzațiilor. De ce contează economic: energia și contractele din spatele „parteneriatului strategic” Relatarea CNN, preluată de Digi24 , plasează episodul în contextul unei relații strategice vechi între Israel și Azerbaidjan, cu două componente economice și industriale relevante: petrol : Baku furnizează „o parte semnificativă” din importurile de petrol ale Israelului; apărare : Israelul este descris ca unul dintre principalii furnizori de echipamente militare avansate pentru Azerbaidjan. În acest cadru, acuzațiile – chiar neconfirmate – pot amplifica presiunea diplomatică într-o zonă în care energia și securitatea sunt strâns legate. Pentru companii și piețe, riscul major este ca tensiunile politice să se traducă în incertitudine operațională (rute, asigurări, condiții de livrare) și în costuri mai mari de tranzacționare. Ce se mai afirmă despre rețeaua de baze și cine nu comentează Potrivit CNN, operațiunea din Azerbaidjan ar fi fost parte a unei rețele mai largi de baze secrete care s-ar fi extins în Irak, Emiratele Arabe Unite și Somaliland, iar publicația Kyiv Post este menționată în contextul acestei rețele. CNN mai notează că planificatorii israelieni ar fi conceput inițial unele locații ca poziții de salvare de urgență, ulterior extinzând rolul către colectare de informații și sprijin operațional. În același timp, Biroul prim-ministrului israelian și Forțele de Apărare ale Israelului nu au comentat informația, conform relatării. Context de securitate care poate alimenta volatilitatea regională Digi24 mai notează că raportul apare pe fondul tensiunilor dintre Azerbaidjan și Iran, inclusiv după un incident cu drone în exclava Nahicevan, despre care autoritățile azere au spus că a rănit patru persoane, iar președintele Ilham Aliev l-a descris drept „act terorist”, cerând scuze Teheranului. În lipsa unor confirmări independente, acuzațiile rămân la nivel de relatări bazate pe surse anonime, însă schimbul de declarații publice și miza energetică fac probabilă continuarea presiunii diplomatice în perioada următoare. [...]
Scrisoarea lui Zelenski către Putin vizează, de fapt, audiența economică și politică din jurul Kremlinului , într-un moment în care războiul apasă pe economia Rusiei și pe calculele investitorilor, potrivit HotNews , care preia o analiză Reuters. Mesajul a fost publicat joi seară, sincronizat cu Forumul Economic de la Sankt Petersburg – principalul eveniment de afaceri din Rusia – chiar în timp ce Vladimir Putin discuta cu jurnaliști străini. Cu o zi înainte, drone ucrainene loviseră un terminal petrolier din Sankt Petersburg, iar fumul s-a ridicat în apropierea locului de desfășurare a forumului, un detaliu care întărește ideea unei comunicări „pe mai multe canale”: militar și politic. Miza: fracturile din elita rusă și costul economic al războiului Kievul pornește de la premisa că există segmente ale elitei ruse – „oficiali, oameni de afaceri și partenerii Rusiei” – care ar vrea încheierea conflictului, pe fondul stagnării economiei ruse, evaluată la 3 trilioane de dolari, potrivit unui oficial ucrainean familiarizat cu conținutul scrisorii. În acest context, forumul de la Sankt Petersburg a scos la iveală două linii de discurs în Rusia, conform analizei citate: o tabără care susține continuarea războiului și pregătirea pentru o confruntare de durată cu Occidentul; o tabără care pune accent pe avantajele economice ale încheierii războiului, într-un moment în care presiunile administrației SUA au alimentat percepția că un final ar putea deveni mai probabil. Mesajul către Washington: „Ucraina are atuuri” De luni de zile, Zelenski cere un armistițiu și propune o întâlnire directă cu Putin, inițiative respinse în mod repetat de liderul de la Kremlin, inclusiv vineri, potrivit textului. Dmytro Iarovyi, profesor asociat la Școala de Economie din Kiev, specializat în psihologie politică, spune că atacul cu drone și scrisoarea „de atitudine” au fost o încercare coordonată de a modela narațiunea conferinței economice: să arate societății ruse și guvernelor occidentale – în special președintelui american Donald Trump – că atacurile la distanță și câștigurile teritoriale recente au întărit poziția Kievului în eventuale negocieri. „Trump spune mereu că «Ucraina nu are niciun atu». Ei bine, Ucraina demonstrează acum că se află într-o poziție mai puternică”, a declarat Kurt Volker, fost ambasador al SUA la NATO și emisar special pentru Ucraina în timpul primei administrații Trump. Negocierile, în impas; disputa teritorială rămâne nodul central Analiza notează că luni de negocieri de pace susținute de Washington au ajuns într-un impas, cu ambele părți menținându-și pozițiile. Putin a invocat discuții cu Trump la Anchorage (Alaska), în august anul trecut, despre condițiile de încheiere a conflictului, într-o referire interpretată ca legată de cererea ca Ucraina să cedeze restul Donbasului. Pe de altă parte, Zelenski indică în scrisoare că, deși salută implicarea SUA, problemele Ucrainei „nu vor fi decise la Anchorage”, ci de Ucraina și Rusia – semnal că liderul ucrainean este mai puțin dispus ca oricând să accepte presiuni pentru cedări teritoriale. [...]
Uniunea Europeană discută o „integrare treptată” a Balcanilor de Vest, inclusiv limitarea temporară a dreptului de veto, ca să deblocheze extinderea – un semnal cu potențial impact de reglementare asupra modului în care funcționează decizia în UE, potrivit news.ro . La summitul de la Tivat (Muntenegru) , lideri europeni au insistat că extinderea către Balcanii de Vest este un „imperativ geostrategic”, dar au recunoscut că UE trebuie să demonstreze că este „capabilă și dispusă” să primească noi membri și să facă procesul mai credibil. Cancelarul german Friedrich Merz a spus că faptul că nu s-au mai alăturat noi state de 13 ani arată „deficiențe” ale blocului. „Integrare treptată”: acces pe bucăți la formatele UE Franța și Germania au folosit reuniunea pentru a promova ideea unei „integrări treptate” – un model în care statele candidate ar putea intra gradual în anumite mecanisme ale UE, pe măsură ce îndeplinesc criterii pe domenii. Președintele francez Emmanuel Macron a explicat că o țară care se aliniază la UE pe anumite criterii ar putea participa la unele formate ale blocului, inclusiv la reuniuni ale Consiliului European. În aceeași logică, Merz a sugerat că Ucraina ar putea primi un statut de „membru asociat”, care ar permite participarea la summituri și reuniuni ministeriale, dar fără drept de vot, ca etapă intermediară spre aderarea deplină. Dreptul de veto, în discuție pentru noii membri În paralel, ideea unei integrări „pe jumătate” câștigă teren, inclusiv prin propuneri care ating direct arhitectura decizională a UE. Publicația notează că lideri din regiune au cerut o integrare mai rapidă în piața unică și în spațiul Schengen, în schimbul renunțării la dreptul de veto. The Guardian a relatat recent că oficiali ai UE ar lua în calcul refuzarea dreptului de veto pentru noii membri pentru o perioadă de câțiva ani, pentru a evita blocaje repetate în luarea deciziilor la nivel european. De ce contează: extinderea, legată de securitate, energie și migrație Extinderea a urcat pe agenda UE în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, pe fondul argumentului că Uniunea trebuie să se lărgească pentru a reduce influența puterilor străine în vecinătate. Macron a legat miza de „independența Europei” în energie, securitate și rute de migrație, iar Ursula von der Leyen a numit extinderea o „necesitate geostrategică” și o investiție pe termen lung în pace și stabilitate, cerând un proces „mai dinamic”. Cine sunt candidații și unde apar blocajele În cursa pentru aderare sunt Ucraina și Moldova (intrate pe listă după februarie 2022), alături de cele șase state din Balcanii de Vest: Albania, Bosnia, Kosovo, Macedonia de Nord, Muntenegru și Serbia. Procesul rămâne însă lung și complex, necesitând ani de negocieri, modificări legislative și aprobarea unanimă a celor 27 de state membre la fiecare etapă. Muntenegru – cu o populație de 630.000 de locuitori – este prezentat drept cel mai avansat candidat și speră să adere până în 2028, deși mulți oficiali consideră ținta ambițioasă. Un punct sensibil rămâne Serbia, care nu a impus sancțiuni Rusiei după începutul războiului din Ucraina și menține legături strânse cu Moscova. Merz a spus că „o politică de ezitare între Rusia, China și Europa nu este posibilă”, în timp ce președintele sârb Aleksandar Vučić a reafirmat la Tivat că aderarea este „obiectiv strategic” și că sunt necesare „numeroase reforme”. Ce urmează Potrivit informațiilor din material, nu sunt așteptați „pași mari” imediat în urma summitului, accentul fiind pus pe măsuri care să îmbunătățească viața oamenilor din regiune. În acest context, „integrarea treptată” este prezentată ca o soluție pentru a dinamiza un proces de aderare aflat în impas, fără a înlocui principiul aderării „pe merit”. [...]
