Știri
Știri din categoria Externe
Iran a acceptat tranzitul a 20 de nave pakistaneze prin Strâmtoarea Hormuz, potrivit Al Jazeera, într-un aranjament pe care Islamabad îl prezintă drept un pas important pentru atenuarea crizei energetice cu care se confruntă.
Ministrul de externe al Pakistanului, Ishaq Dar, a anunțat sâmbătă că, în baza înțelegerii, două nave vor traversa zilnic. Dar a descris decizia Teheranului drept un semnal de detensionare regională și și-a adresat mesajul direct unor oficiali de rang înalt din SUA, precum și ministrului iranian de externe Abbas Araghchi, sugerând că Pakistanul vede acordul ca parte a eforturilor diplomatice legate de războiul în desfășurare, nu doar ca o chestiune de transport maritim.
„Strâmtoarea Hormuz nu este un punct de strangulare al petrolului. Este valva aortică a producției globalizate – și, ca orice valvă, când cedează, întregul sistem circulator se prăbușește.”
Strâmtoarea este descrisă ca fiind practic blocată de la loviturile coordonate ale Statelor Unite și Israelului asupra Iranului, lansate pe 28 februarie, atacuri în urma cărora a fost ucis liderul suprem Ali Khamenei și a izbucnit un război care, potrivit sursei, a provocat aproximativ 2.000 de morți în Iran și peste 1.100 în Liban, cu efecte puternice asupra piețelor globale.
Pe fondul blocajului, aproximativ 2.000 de nave ar fi rămase de o parte și de alta a culoarului maritim, iar prețul petrolului a depășit 100 de dolari pe baril, în creștere cu circa 40%. Traficul maritim prin strâmtoare este raportat în scădere cu 90%, iar de la începutul războiului ar fi trecut doar aproximativ 150 de nave, echivalentul unei zile normale de trafic.
Între timp, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) ar fi transformat trecerea într-un sistem de control: navele trebuie să furnizeze detalii despre încărcătură, echipaj și destinație, să obțină un cod de autorizare prin intermediari aprobați și să fie escortate prin apele teritoriale iraniene. Cel puțin două nave ar fi plătit pentru traversare, „raportat 2 milioane de dolari” per trecere, achitat în yuani chinezești, iar parlamentul iranian se mișcă pentru a legaliza și permanentiza colectarea acestor taxe ca sursă de venit.
În același timp, alte state încearcă să obțină excepții: premierul Malaeziei, Anwar Ibrahim, a declarat vineri că navele malaeziene au primit permisiunea de a traversa, mulțumindu-i președintelui iranian Masoud Pezeshkian. Șefa Organizației Mondiale a Comerțului, Ngozi Okonjo-Iweala, a spus că schimburile globale trec prin „cele mai grave perturbări din ultimii 80 de ani”.
Anunțul Pakistanului vine după o săptămână de contacte diplomatice intense, inclusiv o discuție între șeful armatei pakistaneze, mareșalul Asim Munir, și președintele SUA, Donald Trump, precum și convorbiri ale lui Dar cu omologii săi din Iran și Turcia. Pakistanul are o frontieră de 900 km cu Iranul și a transmis, printr-un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe, că este dispus să găzduiască discuții dacă părțile doresc.
Elementele-cheie ale situației descrise de Al Jazeera includ:
În plan militar și diplomatic, Al Jazeera notează că Trump a spus că Washingtonul a redus loviturile asupra centralelor electrice iraniene pentru cinci zile, interval care se încheie sâmbătă, în timp ce Israelul a afirmat că își va continua atacurile indiferent. Iranul, la rândul său, cere recunoașterea formală a autorității asupra strâmtorii ca o condiție pentru încheierea războiului, iar un ministru din Emiratele Arabe Unite, Sultan Al Jaber, a calificat blocajul drept „terorism economic”, avertizând că efectele se văd în costurile suportate de consumatori.
Recomandate
Un fost consilier al lui Donald Trump pe dosarul Iran avertizează că războiul se îndreaptă spre escaladare , potrivit Politico , într-un interviu axat pe mizele strategice din Strâmtoarea Hormuz și pe felul în care Teheranul își definește „victoria”. În evaluarea sa, una dintre lecțiile pe care Iranul ar fi tras-o din conflict este legată de capacitatea de a influența traficul prin Strâmtoarea Hormuz , un punct-cheie pentru exporturile de petrol. Fostul consilier spune că, deși o blocare totală ar fi fost nerealistă deoarece ar afecta și propriile interese ale Iranului, Teheranul ar fi ajuns să poată controla selectiv ce intră și ce iese, „astfel încât să funcționeze doar pentru ei”. Pe tema afirmațiilor lui Trump că SUA „câștigă războiul”, interlocutorul nu oferă un răspuns tranșant, susținând că depinde de criteriul folosit. El admite superioritatea militară a SUA și faptul că forțele iraniene sunt „degradate” din punct de vedere militar, dar adaugă că Iranul își poate defini victoria prin simpla supraviețuire a regimului, ceea ce, până acum, se întâmplă. În această logică, spune el, ambele părți pot pretinde că au dreptate. „Iranul își poate defini victoria prin simpla supraviețuire. Până acum, exact asta face. Așa că, într-un fel, amândoi au dreptate.” În privința populației iraniene, fostul consilier afirmă că este dificil de tras concluzii ferme, însă descrie o societate împărțită între anti-regim, pro-regim și un segment care își dorește „o viață mai bună”, dar rămâne pe margine de teamă. În opinia sa, războiul nu produce, deocamdată, schimbări majore de tabere: cei împotriva regimului rămân împotrivă, iar susținătorii rămân susținători, în timp ce cei fără convingeri puternice sunt „marginalizați” și stau acasă. În final, el susține că populația este folosită ca „pion” și avertizează că există riscul ca oamenii să fie „marele perdant”, deși spune că este prea devreme pentru o concluzie definitivă. În același timp, apreciază că, în acest moment, „traiectoria nu este pozitivă” pentru o schimbare de regim, subliniind că prăbușirea regimului „nu este cazul” acum. [...]
Israel a lansat lovituri asupra facilităților nucleare din Iran , potrivit Al Jazeera , în contextul unui conflict care a intrat în a cincea săptămână. Atacurile au vizat o instalație de procesare a uraniului din orașul Yazd, confirmată de armata israeliană, și fac parte dintr-o serie mai amplă de lovituri asupra unor locații strategice din Iran. Atacuri asupra infrastructurii nucleare și industriale Israelul a atacat o unitate folosită pentru extragerea materiilor prime esențiale în procesul de îmbogățire a uraniului, descrisă ca o „facilitate unică” în infrastructura nucleară a Iranului. Organizația Iraniană pentru Energie Atomică a confirmat lovitura, dar a precizat că nu au existat victime sau scurgeri de radiații. De asemenea, un proiectil a lovit în apropierea centralei nucleare Bushehr, fără a provoca pagube. Atacurile au inclus și Complexul de Apă Grea Khondab și două mari fabrici de oțel: Khuzestan Steel și Mobarakeh Steel din Isfahan. Loviturile au afectat și alte zone, inclusiv în jurul Teheranului, orașul Kashan și Ahwaz, iar 18 persoane au fost ucise în Qom. Reacția Iranului și escaladarea conflictului Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a declarat că Iranul va „impune un preț greu” pentru atacurile israeliene asupra unor infrastructuri importante, inclusiv fabrici de oțel și centrale electrice. Într-o postare pe rețelele sociale, Araghchi a subliniat că aceste atacuri au vizat și site-uri civile nucleare. „Israelul a lovit două dintre cele mai mari fabrici de oțel ale Iranului, o centrală electrică și site-uri nucleare civile, printre alte infrastructuri”, a afirmat Araghchi. Impactul asupra populației și patrimoniului cultural Peste 1.900 de persoane au fost ucise de la începutul conflictului, pe 28 februarie. Oficiali iranieni au raportat că atacurile au avariat cel puțin 120 de muzee și situri istorice. Negar Mortazavi, analist la Center for International Policy, a declarat că iranienii, chiar și cei critici față de guvernul lor, percep războiul ca un atac asupra poporului iranian. Reacții internaționale și mediere Ministrul israelian al apărării, Israel Katz, a anunțat că Israelul își va intensifica campania și va extinde gama de ținte, acuzând Teheranul de atacuri deliberate asupra civililor israelieni. Între timp, Pakistanul, Turcia și Egiptul încearcă să medieze conflictul, iar Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, a declarat că operațiunea ar putea fi finalizată în „săptămâni, nu luni”. Tensiuni în Strâmtoarea Hormuz Iranul a anunțat că intenționează să impună taxe pe navele care tranzitează Strâmtoarea Hormuz, o mișcare considerată „ilegală și periculoasă” de către G7. Revoluționarii iranieni au întors înapoi trei nave, declarând strâmtoarea închisă pentru vasele care se îndreaptă spre sau dinspre porturi ale inamicilor săi. Națiunile Unite au creat un grup de lucru pentru a asigura transportul de materii prime prin strâmtoare. Criza alimentară globală Programul Alimentar Mondial a avertizat că conflictul ar putea crește numărul persoanelor cu insecuritate alimentară la 363 de milioane, de la un nivel de bază de 318 milioane înainte de război, pe fondul creșterii prețurilor la energie și alimente. [...]
Pentagonul se pregătește pentru posibile operațiuni terestre în Iran , pe fondul consolidării prezenței militare americane în Orientul Mijlociu, potrivit Mediafax , care citează informații publicate de Washington Post din rândul unor oficiali americani sub protecția anonimatului. Operațiunile avute în vedere ar putea include raiduri ale forțelor speciale și folosirea de trupe convenționale, însă nu este anticipată o invazie de amploare. Misiunile terestre sunt descrise ca având riscuri ridicate pentru militarii americani, inclusiv atacuri cu drone și rachete, foc de armă și explozibili improvizați. Oficialii citați spun că președintele Donald Trump nu a luat încă o decizie finală privind punerea în aplicare a acestor planuri. În paralel, administrația ar fi discutat, în ultimele săptămâni, inclusiv scenariul ocupării insulei Kharg, un punct important pentru exporturile de petrol ale Iranului în Golful Persic, precum și raiduri în alte zone de coastă. Estimările privind durata unei astfel de operațiuni variază de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de obiective și de evoluția situației din teren. În acest context, secretarul de stat Marco Rubio a susținut că obiectivele Statelor Unite ar putea fi atinse și fără trupe terestre, deși Pentagonul ar continua să pregătească o opțiune de „atac final”, care ar combina forțe terestre cu o campanie amplă de bombardamente. „Trebuie făcut totul” pentru a împiedica Irakul să fie tras în război. În plan intern, opinia publică americană este majoritar împotriva trimiterii trupelor pe teritoriul iranian: 62% dintre respondenți se opun folosirii trupelor terestre, potrivit unui sondaj AP/NORC citat în material. În privința atacurilor aeriene asupra țintelor militare, răspunsurile sunt mai împărțite (39% împotrivă, 33% favorabil). Dezbaterea se reflectă și în Congres, unde pozițiile sunt divergente: unii parlamentari resping orice operațiune terestră, în timp ce alții compară o eventuală ocupare a insulei Kharg cu operațiuni istorice din al Doilea Război Mondial. În același timp, experți militari citați recomandă ca eventualele acțiuni să fie rapide și mobile, pentru a evita o staționare prelungită în puncte vulnerabile. [...]
Rebelii Houthi din Yemen au intrat în război alături de Iran , după ce au lansat cel puțin o rachetă spre Israel, relatează Știrile ProTV . Armata israeliană a anunțat că a interceptat proiectilul, însă miza imediată este riscul extinderii conflictului dincolo de schimburile de lovituri dintre Israel și Iran. Potrivit aceleiași surse, temerile cele mai mari nu țin doar de atacurile asupra Israelului, ci de posibilitatea ca Houthi să vizeze nave comerciale în largul coastelor Yemenului. În condițiile în care strâmtoarea Ormuz este descrisă ca fiind blocată de Iran, specialiștii invocă un scenariu cu impact major dacă ar fi perturbat sau blocat și traficul prin Marea Roșie, o rută alternativă importantă pentru transportul de energie și bunuri. Rebelii Houthi, o grupare armată care reprezintă minoritatea șiită din Yemen, controlează o mare parte din nord-vestul țării din 2014, după înlăturarea guvernului de la Sanaa, iar analiștii citați de Știrile ProTV consideră intervenția lor o escaladare. Un purtător de cuvânt militar Houthi, Yahya Sarea, a susținut că a fost desfășurată o primă operațiune cu rachete balistice asupra unor „locații militare israeliene sensibile”, iar un analist, Sean Bell, a apreciat că se deschide un nou front care complică eforturile SUA de a opri războiul. Contextul economic invocat în material este legat de transporturile de petrol: după blocarea traficului prin Ormuz, Arabia Saudită și-ar fi deviat o parte din exporturi prin Marea Roșie, în special către Asia, pe ruta care trece pe lângă Yemen. În acest cadru, corespondenta CNN Eleni Giokos a amintit rolul strâmtorii Bab al-Mandab, un punct maritim critic, iar BBC a avertizat că o reluare a atacurilor asupra navelor comerciale ar înrăutăți situația comerțului global. Știrile ProTV mai notează că, după lovituri israeliene asupra unor instalații nucleare iraniene, Teheranul a răspuns cu atacuri asupra țărilor din Golf, inclusiv asupra unei baze aeriene din Arabia Saudită, unde ar fi fost răniți cel puțin 12 soldați americani. În paralel, Donald Trump a anunțat amânarea până pe 6 aprilie a loviturilor planificate asupra centralelor electrice iraniene, iar trimisul său Steve Witkoff a spus că o întâlnire cu reprezentanți iranieni ar putea avea loc săptămâna aceasta; secretarul de stat american a indicat că SUA așteaptă încă un răspuns la un plan în 15 puncte pentru încheierea ostilităților. [...]
Donald Trump a făcut declarații ironice și insultătoare la adresa Arabiei Saudite , într-un discurs susținut la Miami Beach, potrivit G4Media . Afirmațiile au vizat inclusiv pe prințul moștenitor Mohammed bin Salman, despre care Trump a spus, într-o formulare vulgară, că ar fi ajuns să îl lingușească. Declarația a fost făcută în prima zi a unei conferințe de trei zile din Florida, la care participă unii dintre cei mai influenți și bogați oameni de afaceri saudiți și invitați din alte țări. Trump a alternat, în discursul de peste o oră, între laude și critici, însă pasajul care a atras atenția a fost cel în care a descris relația cu liderii saudiți în termeni depreciativi. Conferința din Miami și miza economică Evenimentul este prezentat ca o reuniune anuală care urmărește să evidențieze „averea și puterea” Arabiei Saudite în fața investitorilor, relatează Bloomberg . Participarea este doar pe bază de invitație, iar conferința este descrisă ca un magnet pentru nume mari din finanțe și politică, interesați de oportunitățile legate de capitalul saudit. Potrivit aceleiași surse, organizarea este legată de o entitate afiliată Fondului Public de Investiții al Arabiei Saudite, evaluat la 1 trilion de dolari, iar formatul este gândit ca o versiune mai restrânsă a unei conferințe similare din Riad, promovată de organizatori drept „Davos în deșert”. Reuniunea este condusă de Yasir Al-Rumayyan, guvernatorul fondului suveran și președinte al companiei petroliere de stat Saudi Aramco. Războiul cu Iranul, petrolul și avertismentele pentru piețe Deși conferința este orientată în principal spre investiții, unul dintre subiectele centrale din discursul lui Trump a fost războiul împotriva Iranului și efectele economice asociate. În intervenția sa, Trump a susținut că tensiunile vor continua să afecteze piețele, cu impact asupra cotațiilor bursiere și asupra prețului petrolului. Trump a afirmat că piața bursieră „va scădea și mai mult” și că prețurile petrolului „vor crește mai mult decât sunt acum”, consemnează Miami Herald . Totodată, el a spus că situația din Orientul Mijlociu „într-un fel s-a terminat, dar nu s-a terminat” și a promis că, după încheierea războiului, economia „va fi ca o rachetă”, potrivit aceleiași publicații. În același context, Trump a glumit că ar putea redenumi Strâmtoarea Ormuz „Strâmtoarea Trump”, conform relatării citate. Declarațiile vin într-un moment în care investitorii urmăresc îndeaproape riscurile geopolitice din regiune, având în vedere rolul Orientului Mijlociu în aprovizionarea globală cu petrol și sensibilitatea prețurilor la escaladări militare. [...]
Pentagonul ia în calcul trimiterea a încă 10.000 de militari în Orientul Mijlociu , potrivit Digi24 , într-un scenariu care ar duce efectivele terestre americane din regiune la peste 17.000 de soldați, dacă președintele Donald Trump își dă acordul. Articolul arată că această suplimentare ar veni în timp ce Trump analizează posibilitatea unor negocieri de pace cu Teheranul. Conform informațiilor citate, cei 10.000 de militari s-ar alătura celor aproximativ 5.000 de pușcași marini și 2.000 de parașutiști din Divizia 82 Aeropurtată care au primit deja ordin de deplasare, iar pachetul ar include probabil infanterie, vehicule blindate și sprijin logistic. Dimensiunea desfășurării este însă mult sub nivelul asociat unei invazii pe scară largă. Digi24 amintește că, în martie 2003, SUA au desfășurat circa 150.000 de militari pentru invadarea Irakului, o țară mai mică decât Iranul atât ca suprafață, cât și ca populație. În acest context, oficiali americani actuali și foști citați în material susțin că Trump nu a ordonat trimiterea de trupe pe teren în Iran. Secretarul de stat Marco Rubio a spus că nu crede că acestea vor fi necesare și a afirmat că majoritatea obiectivelor pot fi atinse fără trupe terestre, dar a adăugat că președintele „trebuie să fie pregătit pentru multiple situații de urgență”. Miza politică și strategică este legată de presiunea asupra Iranului: Trump a declarat că speră să rezolve conflictul prin diplomație și să obțină acceptarea unor cerințe, inclusiv predarea stocului de uraniu îmbogățit, demontarea principalelor instalații nucleare și redeschiderea Strâmtorii Hormuz. Teheranul a respins aceste propuneri, iar materialul notează că Iranul ar putea calcula că închiderea strâmtorii ar pune presiune pe Casa Albă pentru compromisuri și ar descuraja atacuri viitoare. Dacă ar fi ordonată desfășurarea, trupele ar putea fi folosite pentru ocuparea unor puncte strategice, precum insule de pe coasta sudică a Iranului sau porțiuni de litoral, inclusiv pentru a facilita redeschiderea Strâmtorii Hormuz. În același timp, foști oficiali și experți citați avertizează că astfel de misiuni ar fi complexe și riscante, atât din cauza amenințărilor cu rachete și drone, cât și a vulnerabilității unor forțe concentrate, iar menținerea controlului pe termen mai lung ar necesita sprijin aerian și logistic consistent. [...]
