Știri
Știri din categoria Externe
Dezvăluirea lui Netanyahu despre un tratament oncologic ținut secret ridică din nou problema transparenței medicale la vârful puterii, într-un moment în care Israelul se află sub presiune politică și de securitate. Potrivit G4Media, premierul Benjamin Netanyahu a anunțat că a fost diagnosticat cu cancer de prostată și că a urmat în secret un tratament pe care l-a încheiat recent.
Netanyahu a făcut publică informația după ce a publicat rezultatele controlului medical anual. Este pentru prima dată când liderul israelian confirmă public diagnosticul de cancer, notează materialul, care citează CNN și MEDIAFAX.
În vârstă de 76 de ani, Netanyahu fusese operat în decembrie 2024 pentru o prostată mărită, intervenție anunțată la acel moment. Ulterior, la un control medical, medicii au descoperit o tumoare malignă „de mici dimensiuni”, sub un centimetru.
Biroul prim-ministrului a publicat și două scrisori de la medicii săi. În una dintre ele se arată:
„Aceasta este o detectare timpurie a unor leziuni foarte mici, fără metastaze, așa cum au confirmat toate celelalte teste fără nicio îndoială”.
Netanyahu nu a precizat când a avut loc ultimul control, însă o sursă israeliană apropiată a declarat pentru CNN că diagnosticul ar fi fost pus „cu câteva luni în urmă”. Potrivit aceleiași surse, premierul ar fi început radioterapia în urmă cu aproximativ două luni și jumătate și a încheiat recent tratamentul.
Netanyahu a spus că a ales „radioterapie țintită” și că „pata a dispărut complet”. Tot el a afirmat că a amânat publicarea raportului medical anual cu două luni, pentru ca informația să nu fie folosită ca propagandă de către Iran.
Recomandate
Benjamin Netanyahu spune că Israelul își păstrează libertatea de acțiune militară în Liban , după o discuție pe care o descrie drept „excelentă” cu președintele american Donald Trump, potrivit Agerpres . Mesajul vine într-un moment în care armistițiul dintre părți a fost prelungit, dar Israelul continuă loviturile, ceea ce menține riscul unei escaladări în regiune. Într-o declarație înregistrată, premierul israelian a afirmat că SUA „exercită o presiune puternică asupra Iranului, atât economic, cât și militar” și că cele două țări „lucrează în deplină cooperare”. Lovituri în Liban, în pofida armistițiului prelungit Netanyahu a legat situația din Liban de un demers pentru o „pace istorică” între Israel și Liban, despre care a spus că este sabotat de Hezbollah . În același context, a susținut că Israelul își menține „libertatea de acțiune deplină” împotriva oricărei amenințări și a indicat că au avut loc atacuri „ieri” și „astăzi”. Cu câteva ore înainte, armata israeliană a emis un ordin de evacuare pentru locuitorii orașului Deir Amas, din sud-vestul Libanului, înaintea unui atac iminent al Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF), invocând „activitatea teroristă a Hezbollah”. Ordinul a venit după ce Trump anunțase prelungirea cu trei săptămâni a armistițiului, în urma negocierilor desfășurate joi la Casa Albă între diplomați libanezi și israelieni. Israelul a anunțat, tot vineri, și lovirea unui lansator de rachete care ar fi fost folosit de Hezbollah împotriva satului israelian de frontieră Ștula. Context: negocieri fără Hezbollah și bilanțul până la armistițiu Guvernul libanez a respins implicarea Iranului în discuțiile cu SUA și Israelul, în pofida protestelor Hezbollah, grupare care, potrivit informațiilor din material, este exclusă de guvernul de la Beirut din tratative. Agerpres notează că, după ce SUA și Israelul au lansat pe 28 februarie războiul împotriva Iranului, armata israeliană a început pe 2 martie o campanie de atacuri aeriene și apoi o ofensivă terestră pe teritoriul libanez împotriva Hezbollah. Până la armistițiul început pe 16 aprilie, bilanțul în Liban era de cel puțin 2.294 de morți și 7.544 de răniți, iar peste un milion de persoane au fost strămutate. [...]
Șeful Pentagonului susține că blocada navală a SUA asupra Iranului se extinde la nivel global , o evoluție care poate afecta direct fluxurile comerciale prin Strâmtoarea Hormuz și costurile de transport maritim, potrivit The Jerusalem Post , care citează declarațiile secretarului american al Apărării, Pete Hegseth . Hegseth a spus că „blocada” impusă Iranului „crește și devine globală” și a susținut că nicio navă nu ar putea pleca din Strâmtoarea Hormuz către „oriunde în lume” fără permisiunea Marinei SUA. Oficialul american a afirmat că, până acum, 34 de nave au fost întoarse din strâmtoare de către Marina SUA. În același context, Hegseth a adăugat că Teheranul a avut șansa de a face un „acord bun” cu Washingtonul și a avertizat că orice încercare a Iranului de a amplasa noi mine ar încălca armistițiul. Implicații operaționale: controlul unui coridor critic pentru transportul de energie Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru exporturile de petrol și gaze din regiune, iar o aplicare mai strictă a unui regim de blocadă — mai ales dacă „devine globală”, așa cum susține Hegseth — poate însemna: întârzieri și incertitudine pentru operatorii de transport și pentru încărcături; costuri mai mari de asigurare și navlosire (tarifele de închiriere a navelor), pe fondul riscului perceput; presiune suplimentară pe lanțurile de aprovizionare care depind de tranzitul prin Golf. Articolul nu oferă estimări de cost sau impact cantitativ asupra piețelor, iar formulările oficialilor americani rămân, deocamdată, la nivel de declarații. Dimensiunea politică: semnalul că blocada rămâne în vigoare După un apel telefonic cu președintele SUA, Donald Trump, și cu Hegseth privind pașii următori în război, senatorul Lindsey Graham a calificat decizia de a menține blocada drept „foarte inteligentă” și a spus că aceasta are „un efect puternic” asupra capacității Iranului de a continua să fie „cel mai mare sponsor de stat al terorismului”. Graham a mai afirmat că se așteaptă ca blocada nu doar să rămână, ci să „devină globală în curând”. Risc de securitate: bărcile rapide ale Iranului Materialul mai notează că utilizarea de către Iran a unor bărci rapide de atac („fast-attack” boats) pentru a captura două nave portcontainer în apropierea strâmtorii contrazice afirmațiile anterioare ale SUA că amenințările navale ale Teheranului ar fi fost eliminate. Trump declarase că marina convențională a Iranului a fost, în mare parte, distrusă, însă navele mici nu ar fi fost considerate o amenințare majoră. În lipsa unor detalii suplimentare despre modul concret de aplicare a unei „blocade globale”, rămâne neclar ce măsuri operaționale și ce jurisdicție ar invoca SUA pentru extinderea controlului dincolo de zona Hormuz. [...]
UE pregătește al 21-lea pachet de sancțiuni, semnalând înăsprirea presiunii economice asupra Rusiei , la doar o zi după ce statele membre au oficializat setul 20 de măsuri restrictive, potrivit G4Media . Discuțiile au fost anunțate de șefa diplomației europene, Kaja Kallas , aflată la Nicosia pentru o reuniune informală a Consiliului European. Kallas a indicat că noul pachet ar urma să includă măsuri care nu au fost discutate până acum din cauza opoziției guvernului Viktor Orban, sugerând o reevaluare a „liniilor roșii” anterioare. „Avansăm într-adevăr cu al 21-lea pachet de sancţiuni. Acest lucru le transmite ruşilor un mesaj foarte clar că nu pot rezista mai mult decât noi, că Ucraina este mai importantă pentru noi decât este pentru ei şi că vom continua să o sprijinim.” Ce ar putea intra în pachetul 21 În acest stadiu, măsurile sunt la nivel de discuție, iar publicația notează doar direcțiile posibile. Printre opțiunile menționate se află: sancțiuni împotriva unor oligarhi ruși; sancțiuni împotriva unor reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Ruse care susțin războiul împotriva Ucrainei. Context: pachetul 20 și deblocarea prin renunțarea Ungariei la veto Cele 27 de state membre au validat joi, în mod definitiv, atât pachetul de asistență financiară de 90 de miliarde de euro (aprox. 450 miliarde lei) pentru Kiev, cât și al 20-lea pachet de sancțiuni , după ce Ungaria a renunțat la veto, potrivit președinției cipriote a Consiliului UE, citată în material. Al 20-lea pachet include, între altele: interzicerea tranzacțiilor cu 20 de bănci ruse; interzicerea tranzacțiilor cu criptomoneda RUBx; interzicerea accesului în porturile UE pentru noi nave din așa-numita „flotă din umbră” folosită pentru ocolirea sancțiunilor; sancțiuni asupra a 120 de persoane și entități. În total, măsurile restrictive ale UE legate de acțiuni care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei se aplică în prezent la peste 2.600 de persoane și entități. De ce contează pentru mediul economic Succesiunea rapidă a pachetelor 20 și 21 indică intenția UE de a menține și extinde constrângerile asupra finanțării și logisticii ruse, inclusiv prin măsuri care vizează sectorul bancar, transportul maritim și, posibil, persoane cu influență economică și instituțională. În același timp, materialul subliniază că sancțiunile sunt temporare și sunt reanalizate periodic, putând fi calibrate, diminuate sau oprite în funcție de obiectivele UE. [...]
Liderii UE avertizează că relaxarea sancțiunilor pentru Iran e „prea devreme”, chiar dacă Ormuz rămâne blocat , într-un moment în care libertatea de navigație prin Strâmtoarea Ormuz este descrisă drept „vitală pentru întreaga lume”, potrivit Agerpres . Cancelarul german Friedrich Merz a susținut, după un summit UE de două zile în Cipru, ideea unei relaxări treptate a sancțiunilor împotriva Iranului în schimbul redeschiderii Strâmtorii Ormuz. El a condiționat însă un astfel de pas și de „încheierea definitivă a programului nuclear al Iranului” și de încetarea amenințărilor la adresa Israelului. Contextul imediat este escaladarea militară începută pe 28 februarie, când SUA și Israelul au lansat atacuri asupra Iranului, urmate de reacția Teheranului: blocarea Strâmtorii Ormuz și amenințări că va ataca navele care nu obțin permisiunea sa pentru tranzit. Redeschiderea strâmtorii a devenit, potrivit relatării, un punct major de blocaj în negocierile pentru încheierea războiului. Reticența Bruxelles-ului: condiții înainte de orice „pas cu pas” Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European, Antonio Costa, au avertizat împotriva unei relaxări rapide a sancțiunilor. Von der Leyen a indicat că Teheranul ar trebui mai întâi să dezescaladeze conflictul, să elimine amenințarea nucleară și să pună capăt opresiunii interne. Ea a invocat și represiunea violentă a protestelor, afirmând că „17.000 de tineri au fost uciși în prima lună a acestui an”. Costa a insistat că Iranul a eșuat în mod repetat să ofere asigurări că nu va avea „niciodată o armă nucleară” și a spus că este „prea devreme” pentru a discuta despre relaxarea sancțiunilor, invocând și violența regimului împotriva propriei populații. Ormuz, presiune globală: „fără restricții sau taxe” În paralel, Costa a cerut redeschiderea imediată a Strâmtorii Ormuz „fără restricții sau taxe”, în conformitate cu dreptul internațional și principiul libertății de navigație, subliniind miza globală a coridorului maritim. „Strâmtoarea Ormuz trebuie redeschisă imediat, fără restricții sau taxe, în deplină conformitate cu dreptul internațional și principiul libertății de navigație. Acest lucru este vital pentru întreaga lume.” În acest stadiu, din informațiile relatate, UE nu pare dispusă să transforme urgența redeschiderii Ormuz într-o concesie rapidă pe regimul de sancțiuni, fără pași prealabili ai Teheranului pe dezescaladare și dosarul nuclear. [...]
Pentagonul ia în calcul măsuri de presiune asupra unor aliați NATO care nu sprijină operațiunile SUA în conflictul cu Iranul , inclusiv idei fără bază juridică în tratatul Alianței, potrivit Biziday , care citează informații Reuters dintr-un email intern al Departamentului Apărării. Documentul, analizat de Reuters, ar fi fost redactat pe fondul nemulțumirii Administrației Trump față de unele state europene care nu ar fi oferit acces la baze militare, drepturi de survol sau alte facilități logistice considerate necesare pentru operațiunile americane din războiul cu Iranul. Un oficial citat sub protecția anonimatului a indicat că ținta ar fi aliații „mai dificili” sau cei care „nu au intervenit suficient”. Opțiuni discutate: Spania și presiuni pe Marea Britanie Printre propunerile din email se află „eliminarea din NATO” a Spaniei, după ce Madridul ar fi refuzat solicitarea SUA de a folosi bazele operate în comun pentru atacuri asupra Iranului. În plus, premierul spaniol Pedro Sánchez l-a criticat în repetate rânduri pe Donald Trump pentru atacul asupra Iranului. Deși un astfel de pas ar avea un efect militar limitat, impactul politic și simbolic ar fi major, notează materialul. Spania este menționată și în contextul criticilor Washingtonului privind nivelul cheltuielilor de apărare, după ce ar fi refuzat să le crească la 5% din PIB. O altă variantă ar fi reevaluarea poziției SUA privind sprijinul acordat Marii Britanii în disputa cu Argentina pentru Insulele Falkland , într-un demers descris ca represaliu față de premierul Keir Starmer, care ar fi refuzat cererea președintelui american de a trimite nave militare pentru securizarea Strâmtorii Hormuz . Subiectul este sensibil, în condițiile în care Marea Britanie și Argentina au purtat un război în 1982 pentru controlul arhipelagului. Problema de fond: „cerințele minime” și limitele tratatului NATO Potrivit oficialului citat, frustrarea Washingtonului ar fi legată de reticența unor aliați de a îndeplini ceea ce SUA consideră „cerințele minime în cadrul NATO” (ABO) – adică acordarea accesului, posibilității de staționare și a drepturilor de survol pentru forțele americane. În același timp, oficiali NATO contactați de Reuters au subliniat că tratatul Alianței nu prevede suspendarea unui stat membru, ceea ce ridică semne de întrebare asupra aplicabilității reale a unor astfel de măsuri. Chiar și așa, specialiști citați în material avertizează că simpla discutare a unor opțiuni de acest tip poate afecta încrederea dintre Washington și aliații europeni și poate slăbi coeziunea NATO într-un moment tensionat. Context: presiuni recurente și scenariul retragerii SUA Administrația Trump și-a exprimat în ultimele luni frustrarea față de statele europene, acuzate că beneficiază de protecția americană fără a contribui suficient. Donald Trump a criticat în special lipsa de implicare militară a aliaților în zona Strâmtorii Hormuz și a spus recent că ia în calcul inclusiv retragerea SUA din NATO. Totuși, documentul analizat de Reuters nu include opțiunea retragerii SUA din NATO și nici închiderea bazelor militare din Europa. În privința unei eventuale retrageri masive de trupe din statele europene, oficialul citat a refuzat să precizeze dacă scenariul este luat în calcul. [...]
Comisia Europeană vrea să lărgească misiunea navală Aspides, pe fondul blocadei Strâmtorii Ormuz , într-o încercare de a reduce riscurile pentru transportul comercial și pentru aprovizionarea cu energie , potrivit G4Media . Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen , a vorbit despre trecerea de la protecția navelor la o coordonare maritimă comună mai complexă în Orientul Mijlociu. Propunerea vine după o întâlnire între lideri ai UE și președinții Egiptului, Libanului și Siriei, alături de prințul moștenitor al Iordaniei. În acest context, von der Leyen a indicat că „s-ar putea lua în considerare extinderea domeniului de aplicare” al unor misiuni precum Aspides, cu obiectivul de a depăși „gestionarea reactivă a crizelor”. De ce contează: comerțul și energia, sub presiune În material se arată că blocada Strâmtorii Ormuz a produs „perturbări majore ale comerțului global”, cu efecte directe în creșterea prețurilor la energie și în declanșarea unor măsuri pentru a evita penuria de carburanți. În acest cadru, o coordonare navală mai strânsă ar urmări să reducă riscul de întreruperi pe rutele maritime folosite de nave comerciale. Ce este Aspides și ce s-ar putea schimba Operațiunea Aspides a UE a fost lansată în 2024 pentru protejarea navelor comerciale în Marea Roșie și Golful Aden, având ca țintă principală apărarea împotriva atacurilor miliției houthi din Yemen. În noul context, von der Leyen a sugerat o evoluție a misiunii: de la „simpla protecție” a navelor comerciale, către „o coordonare maritimă comună complexă” (formulare atribuită declarației sale). Contextul escaladării Potrivit informațiilor citate, după atacurile începute de SUA și Israel asupra Iranului la 28 februarie, Iranul a răspuns prin blocarea Strâmtorii Ormuz și prin amenințarea că va ataca navele care tranzitează fără permisiunea sa. Separat, von der Leyen a cerut și stabilirea unei cooperări structurale pentru stimularea producției de arme, conform aceleiași relatări. [...]
