Știri
Știri din categoria Externe
Ordinul premierului Benjamin Netanyahu de a lovi ținte în sudul Beirutului ridică riscul unei escaladări care poate prelungi instabilitatea regională, într-un moment în care armistițiul din Liban este deja fragil, potrivit Reuters.
Netanyahu și ministrul apărării, Israel Katz, au cerut armatei israeliene (IDF) să atace „ținte teroriste” în cartierul Dahiyeh, o zonă din suburbiile sudice ale Beirutului descrisă ca bastion al Hezbollah. Decizia a fost justificată de biroul premierului prin „încălcări repetate” ale armistițiului de către Hezbollah și prin atacuri asupra orașelor și cetățenilor israelieni.
Reuters notează că, de la armistițiul din mijlocul lui aprilie, trupele israeliene și Hezbollah au continuat să își schimbe focuri. În acest interval, Hezbollah ar fi recurs la drone kamikaze ieftine, ușor de asamblat, greu de contracarat de apărarea antiaeriană, care au ucis mai mulți soldați israelieni în sudul Libanului.
Confruntarea din Liban este prezentată ca cea mai amplă extindere a războiului cu Iranul în regiune. Potrivit aceleiași surse, peste 1,2 milioane de libanezi au fost strămutați în urma loviturilor israeliene și a ordinelor de evacuare, de la 2 martie, când Hezbollah a început să lanseze rachete și drone către Israel pentru a-și sprijini aliatul, Iran.
Bilanțul menționat de Reuters indică peste 3.370 de morți în urma incursiunii, potrivit guvernului libanez. Israelul afirmă că, în aceeași perioadă, au fost uciși 24 de soldați israelieni și patru civili.
Loviturile asupra unei zone-cheie din Beirut cresc probabilitatea unei intensificări a confruntării, într-un context în care armistițiul nu a oprit atacurile reciproce. Pentru Liban, menținerea sau agravarea conflictului înseamnă, în termeni operaționali, continuarea evacuărilor și a perturbărilor, cu efecte economice indirecte prin insecuritate și presiune suplimentară asupra populației strămutate. Reuters nu oferă detalii despre amploarea atacului sau despre țintele vizate dincolo de formularea oficială.
Recomandate
Donald Trump spune că Benjamin Netanyahu nu va fi arestat în SUA , o poziționare care reduce riscul unui incident diplomatic și juridic în jurul unei eventuale vizite a premierului israelian la New York, în contextul mandatului emis de Curtea Penală Internațională (CPI), potrivit Agerpres . Trump a scris pe rețeaua sa, Truth Social, că „Benjamin Netanyahu nu va fi arestat, sub nicio formă, cât timp se află în Statele Unite ale Americii”, lăudând rolul acestuia în războiul împotriva Iranului. Declarația vine la două zile după ce primarul New York-ului, Zohran Mamdani , a spus într-un interviu publicat de The New York Times că poartă discuții privind posibilitatea juridică de a-l aresta pe Netanyahu în timpul Adunării Generale a ONU din septembrie, afirmând că „locul lui este la Haga”. Contextul juridic: mandatul CPI pe numele lui Netanyahu CPI a emis un mandat de arestare pe numele lui Benjamin Netanyahu pentru presupuse crime împotriva umanității în Fâșia Gaza, în contextul acțiunilor israeliene declanșate de atacul Hamas din 7 octombrie 2023. De ce contează Mesajul lui Trump mută discuția din zona ipotetică a inițiativelor locale către o poziție politică la vârful administrației americane, cu potențial de a influența modul în care autoritățile din SUA gestionează o vizită cu miză mare la ONU, în condițiile în care mandatul CPI rămâne un element de presiune internațională asupra liderului israelian. [...]
Donald Trump ia în calcul extinderea campaniei militare împotriva Iranului , iar la Washington ar mai rămâne de decis „cât de mult” și „când”, potrivit unor oficiali israelieni și americani citați de The Jerusalem Post . Unul dintre oficiali susține că președintele SUA ar considera, „în lipsa unei evoluții neașteptate”, că șansele unei soluții diplomatice au devenit „practic inexistente” — o evaluare care, dacă se confirmă, mută centrul de greutate al crizei dinspre negocieri spre opțiuni militare. Totuși, un alt oficial avertizează că Trump și-a schimbat poziția „în ultimul moment” și în trecut, ceea ce lasă deschisă posibilitatea unei răsturnări de situație înaintea unei decizii finale. Evaluarea Israelului: pragul de escaladare depinde de SUA În evaluarea curentă a Israelului, Iranul ar urma să se abțină de la atacuri împotriva Israelului atât timp cât Statele Unite nu escaladează semnificativ campania militară împotriva Teheranului. Această apreciere sugerează că nivelul implicării americane este văzut ca factorul-cheie care poate influența dacă conflictul se extinde regional. În ce condiții ar putea intra Israelul în operațiune Doi oficiali israelieni au indicat trei scenarii în care Israelul ar putea participa la loviturile asupra Iranului: dacă Iranul lansează atacuri împotriva Israelului; dacă serviciile de informații israeliene detectează pregătiri iraniene pentru lansarea de rachete sau drone către Israel; dacă Trump solicită formal participarea Israelului la operațiune. Netanyahu sugerează o posibilă escaladare „în zilele următoare” În paralel, premierul Benjamin Netanyahu a sugerat, într-o ședință a Comitetului Constituțional al Likud, că o escaladare ar putea avea loc în zilele următoare, invocând riscul unei „situații de securitate excepționale” care ar putea afecta desfășurarea evenimentelor de campanie și chiar a votului. „Ar putea coincide cu ziua alegerilor sau să aibă loc înainte, făcând dificilă desfășurarea votului.” În lipsa unor detalii publice despre calendarul și amploarea unei eventuale extinderi a operațiunilor SUA, rămâne de urmărit dacă Washingtonul va formaliza o decizie de escaladare și dacă aceasta va declanșa, direct sau indirect, o implicare israeliană. [...]
Întâlnirea Joseph Aoun –Donald Trump testează rolul SUA în securitatea Libanului , într-un moment în care Beirutul leagă retragerea armatei israeliene din sud și dezarmarea Hezbollah de sprijinul politic și diplomatic american, potrivit Adevărul . Președintele Libanului, Joseph Aoun, este așteptat marți, 21 iulie, la Casa Albă pentru prima sa întâlnire cu Donald Trump. Vizita este prezentată ca prima deplasare a unui președinte libanez la Casa Albă în aproape 20 de ani și are ca miză un plan pe care Aoun îl va pune pe masa administrației americane: dezarmarea treptată a Hezbollah și retragerea trupelor israeliene din sudul Libanului, potrivit aa.com . Ce cere Beirutul: presiune asupra Israelului și sprijin pentru implementarea acordului din 26 iunie Un subiect central al discuțiilor îl reprezintă situația din sudul Libanului , unde armata israeliană controlează anumite zone, iar „sute de mii” de libanezi nu s-au întors la locuințele lor după operațiunile militare israeliene. Potrivit președinției libaneze, Aoun îi va cere lui Trump să facă presiuni asupra Israelului pentru aplicarea acordului intermediat de SUA la 26 iunie, care prevede: retragerea treptată a trupelor israeliene de pe teritoriul libanez; dezarmarea progresivă a Hezbollah; crearea condițiilor pentru relații pașnice între cele două state. Un oficial libanez a declarat că Aoun va prezenta la Washington un document cu etapele dezafectării arsenalului Hezbollah, potrivit Reuters. În logica Beirutului, sprijinul SUA este „esențial” atât pentru retragerea Israelului, cât și pentru restabilirea autorității statului libanez asupra întregului teritoriu. De ce contează: monopolul statului asupra armelor devine obiectiv politic și operațional Aoun, fost comandant al armatei libaneze, în vârstă de 62 de ani, a fost ales președinte anul trecut după o perioadă de instabilitate politică. Sursa arată că influența Hezbollah a scăzut după ofensiva israeliană din 2024 și după înlăturarea de la putere în Siria a aliatului său, Bashar al-Assad. În acest context, președintele a făcut din „controlul exclusiv” al statului asupra armelor un obiectiv central, iar armata libaneză a început operațiuni în sud pentru confiscarea unor depozite de armament ale Hezbollah, în baza armistițiului încheiat după războiul din 2024. Obstacolul major: un nou conflict și costul uman Planurile Beirutului sunt complicate de izbucnirea unui nou conflict în martie, după ce Hezbollah a atacat Israelul „în sprijinul Iranului”, iar Israelul a răspuns cu o ofensivă militară amplă. Potrivit Ministerului Sănătății din Liban, luptele au provocat peste 4.300 de morți, inclusiv aproape 800 de copii, femei și cadre medicale, fără ca bilanțul să precizeze câți erau civili și câți combatanți. După declanșarea conflictului, Aoun a susținut negocieri directe cu Israelul, o schimbare importantă față de politica tradițională a Libanului, dar poziția sa a atras critici dure din partea Hezbollah și a susținătorilor grupării. Președintele libanez a acuzat în repetate rânduri Hezbollah că a implicat Libanul într-un nou război „în interesul Iranului”, însă, potrivit sursei, a refuzat până acum invitația lui Trump de a participa la o întâlnire directă cu premierul israelian Benjamin Netanyahu. [...]
Guvernul britanic pregătește o schimbare fiscală cu efect direct în facturi , prin eliminarea TVA-ului la electricitate pentru gospodării de la 1 octombrie, în timp ce noul premier Andy Burnham ia în calcul și o taxă pe averile foarte mari, potrivit Antena 3 . Măsura vizează reducerea cotei de TVA aplicate electricității pentru gospodării de la 5% la 0%, începând cu 1 octombrie, și este prezentată drept prima decizie politică majoră a lui Burnham în calitate de prim-ministru. El a susținut că decizia ar urma să le ofere oamenilor „un răgaz” și să lase „mai mulți bani în buzunarele oamenilor”. TVA zero la electricitate: impact imediat, cost bugetar implicit Eliminarea TVA-ului din facturile de electricitate înseamnă o scădere automată a componentei fiscale din prețul plătit de consumatorii casnici. În același timp, decizia implică și o reducere a veniturilor bugetare din această sursă, deși articolul nu oferă o estimare a impactului asupra bugetului. Taxă pe averile uriașe: variantă discutată, nu decizie În paralel, un grup de economiști a cerut introducerea unui impozit pe avere pentru cele mai bogate gospodării din Marea Britanie, care, potrivit The Guardian , ar putea aduce bugetului 10 miliarde de lire sterline pe an (aprox. 58 miliarde lei). Conform unui studiu realizat de Gabriel Zucman (Școala de Economie din Paris) și Ben Tippet (King’s College London), suma ar putea fi obținută printr-o taxă minimă de 2% aplicată gospodăriilor cu averi de peste 100 de milioane de lire sterline (aprox. 580 milioane lei). Măsura ar afecta mai puțin de 1.000 dintre cele mai bogate gospodării. Burnham a sugerat că un impozit pe avere ar putea intra în planul său pe 10 ani, însă consilierii apropiați s-ar fi concentrat pe o altă opțiune: creșterea pragului impozitului pe câștigurile de capital până la nivelul impozitului pe venit, pentru venituri suplimentare la buget. Ce urmează Premierul urmează să își prezinte planurile privind taxele și cheltuielile marți. Până atunci, singura măsură cu calendar explicit în material rămâne eliminarea TVA-ului la electricitate de la 1 octombrie, în timp ce taxa pe averi este, deocamdată, la nivel de analiză și dezbatere publică. [...]
Avantajul Rusiei la rachete balistice prelungește fereastra de presiune asupra Ucrainei și Occidentului, într-un moment în care Moscova pare să evite costul politic al unei noi mobilizări , potrivit Digi24 . Analiza indică o problemă operațională și industrială: Rusia poate lansa rachete balistice mai repede decât pot Ucraina și aliații săi să asigure interceptorii necesari pentru a le opri. Duminică, Rusia a bombardat Kievul timp de cinci ore cu aproximativ 40 de rachete balistice și hipersonice (inclusiv Iskander-M și Zircon), însoțite de peste 100 de drone; apărarea ucraineană a interceptat o parte, dar suficiente au trecut pentru a provoca victime civile și pagube în mai multe cartiere, scrie TVP World . De ce contează: o breșă de apărare care nu poate fi acoperită rapid În faza actuală a războiului, campania terestră a Rusiei își pierde avântul, iar atacurile ucrainene pătrund tot mai adânc în spatele frontului militar și economic al Moscovei. Totuși, Rusia păstrează un avantaj: ritmul de lansare a rachetelor balistice depășește capacitatea actuală a aliaților Ucrainei de a furniza interceptori. Rachetele balistice sunt mai greu de contracarat decât dronele sau rachetele de croazieră, pentru că se deplasează mai repede și la altitudini mai mari, apoi coboară abrupt spre țintă, reducând timpul de reacție al apărării. Rusia le folosește în atacuri „stratificate”, în care dronele ieftine și țintele-momeală epuizează apărarea aeriană înainte ca rachetele balistice să lovească ținte considerate valoroase. Constrângerea industrială: interceptori scumpi și producție limitată Ucraina poate doborî majoritatea dronelor și multe rachete de croazieră, dar performanța împotriva balisticelor este „considerabil mai slabă”. În prima săptămână din iulie, potrivit unei evaluări a Atlantic Council citate în material, Ucraina ar fi interceptat patru din 49 de rachete balistice, iar Rusia ar urma să lanseze peste 1.000 în acest an, aproape de 15 ori mai mult decât totalul din 2023. Singura apărare descrisă ca eficientă în mod constant împotriva rachetelor balistice rusești este Patriot PAC-3 , de fabricație americană, cu un cost de aproximativ 4 milioane de dolari pe rachetă (aprox. 18 milioane lei). Sistemul este cerut simultan și de SUA, și de aliați din Europa și Orientul Mijlociu, ceea ce accentuează competiția pentru o producție occidentală limitată. Lockheed Martin dezvoltă o versiune mai ieftină, însă Reuters a raportat că producția inițială ar putea începe abia peste trei ani. Miza politică: amânarea mobilizării și presiune asupra Occidentului Analiza susține că acest avantaj îi oferă lui Vladimir Putin un răgaz înaintea unei decizii politice cu cost intern ridicat: o nouă mobilizare. O mobilizare ar aduce soldați suplimentari, dar ar extinde războiul la milioane de familii rusești; evitarea ei ar proteja „înțelegerea internă”, adică menținerea populației urbane din Moscova și Sankt Petersburg în afara războiului. În paralel, campania aeriană are și o țintă strategică externă: mesajul către Washington și Europa că Rusia poate continua atacurile, că Ucraina nu poate fi protejată complet și că sprijinul occidental ar crește riscurile pentru europeni. Materialul notează și o dimensiune sezonieră: un posibil nou asalt de iarnă asupra sistemului energetic ucrainean, care ar face infrastructura tot mai greu de reparat pe măsură ce se apropie iarna. Context: pierderi mari, câștiguri teritoriale modeste Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) din Washington a concluzionat luna aceasta că Rusia a pierdut inițiativa militară, potrivit articolului. CSIS estimează aproximativ 1,4 milioane de victime pe câmpul de luptă din februarie 2022, inclusiv între 400.000 și 450.000 de morți, iar pierderile lunare din 2026 (30.000–34.000) ar fi putut depăși recrutarea de aproximativ 27.000 de soldați pe lună. În același timp, câștigurile teritoriale sunt descrise ca modeste: Rusia ar fi cedat în total aproximativ 400 km² în aprilie și mai, iar avansul spre marile orașe din Donbas ar fi de 50–90 de metri pe zi. Ucraina, la rândul ei, lovește logistica, rafinăriile, aerodromurile, fabricile militare și rutele de aprovizionare, inclusiv în Crimeea, făcând peninsula „din ce în ce mai greu de apărat și mai costisitoare de aprovizionat”. „Situația Ucrainei în război s-a îmbunătățit în ansamblu. Este prematur să o numim un punct de cotitură.” Ce urmează: fereastra toamnă–iarnă și decizia politică de la Moscova Potrivit analizei, niciunul dintre proiectele occidentale aflate în derulare nu poate proteja pe deplin Ucraina în această toamnă și iarnă, ceea ce îi oferă Rusiei un stimulent să exploateze „breșa” acum. În plan intern, materialul indică faptul că Duma de Stat organizează alegeri în perioada 18–20 septembrie, iar rapoartele despre discuții privind un nou val de mobilizare din octombrie rămân neconfirmate. Textul sugerează că doar dacă escaladarea eșuează ar deveni probabilă o mobilizare treptată sau parțială, în timp ce o mobilizare totală este prezentată ca și mai puțin probabilă, din cauza constrângerilor de instruire, echipare și comandă. [...]
Escaladarea atacurilor SUA–Iran pune presiune directă pe rutele petroliere din Strâmtoarea Hormuz , după ce au fost raportate lovituri asupra mai multor petroliere și noi atacuri americane pentru a zecea noapte la rând, potrivit Al Jazeera . Miza imediată este securitatea transportului maritim într-unul dintre cele mai importante puncte de tranzit pentru energie la nivel global. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat luni seară o nouă operațiune, susținând că loviturile sunt „concepute pentru a degrada și mai mult capacitățile militare iraniene” folosite pentru atacarea transportului comercial în Strâmtoarea Hormuz. Potrivit CENTCOM, atacurile s-au încheiat la ora 21:00 (ora Coastei de Est a SUA), adică 04:00 în România, și au vizat centre de comandă, capabilități maritime, platforme de lansare pentru rachete și drone, precum și sisteme de apărare antiaeriană. Presa iraniană a relatat explozii în mai multe zone, inclusiv Sirik, Bandar Abbas, insula Qeshm, Shiraz și Isfahan, conform aceleiași surse. Lovituri raportate asupra petrolierelelor și riscul de blocaj în Hormuz În paralel cu atacurile aeriene, au apărut informații despre incidente maritime în și în apropierea Strâmtorii Hormuz: două petroliere deținute de companii grecești au fost lovite luni, în Strâmtoarea Hormuz; UK Maritime Trade Operations a raportat că un alt petrolier a fost lovit în largul orașului-port Limah din Oman, iar echipajul l-a abandonat; marți dimineață, Gardienii Revoluției (IRGC) au susținut că încă două petroliere care au încercat să treacă pe „ruta sudică nesigură” din strâmtoare au suferit explozii și „incendii masive”. Al Jazeera notează că aceste informații vin pe fondul justificării americane legate de protejarea transportului comercial, dar și al acuzațiilor reciproce privind atacuri în regiune. Represalii revendicate de IRGC în Kuweit și Bahrain IRGC a transmis că a ripostat prin lovituri în Kuweit, vizând sisteme americane HIMARS, radare, receptoare satelit, un centru de telecomunicații și un hangar pentru drone MQ-9, în mai multe locații. De asemenea, IRGC a afirmat că a distrus un radar și sisteme americane de apărare antiaeriană în Bahrain. Aceste afirmații sunt prezentate ca revendicări ale părții iraniene în materialul citat, fără detalii suplimentare de verificare independentă în textul furnizat. Presiune politică la Washington și semnal de continuitate a loviturilor Înaintea bombardamentelor, președintele SUA, Donald Trump, a avertizat pe rețelele sociale că atacurile iraniene asupra personalului militar american vor fi răsplătite „de multe ori”. Contextul invocat include victime americane recente: doi soldați uciși și un al treilea dat dispărut după ce o rachetă iraniană a lovit un obiectiv militar în Iordania, precum și moartea unui alt militar american în nordul Irakului. Pe plan intern, liderul minorității democrate din Senatul SUA, Chuck Schumer, a cerut oprirea conflictului și a spus că democrații vor forța un vot pentru încetarea operațiunilor militare. Într-o postare pe X, el a scris: „Fiecare secundă în care Trump prelungește războiul său în Iran este încă o secundă în care militarii noștri rămân în pericol.” Casa Albă a declarat pentru Al Jazeera că loviturile vor continua până când Trump va decide altfel, adăugând însă că discuțiile diplomatice dintre SUA și Iran sunt în desfășurare. Extinderea riscului regional: Houthis anunță blocadă asupra Arabiei Saudite Separat, Houthis din Yemen, aliați ai Iranului, au declarat o blocadă asupra Arabiei Saudite, alimentând temerile că un conflict yemenit relativ „liniștit” în ultimii patru ani s-ar putea reaprinde și ar putea amenința transportul maritim în Marea Roșie. În combinație cu incidentele din Hormuz, mesajul operațional este că riscul pentru rutele de transport energetic și comercial se extinde pe mai multe coridoare maritime critice. [...]
