Știri
Știri din categoria Externe
Ordinul premierului Benjamin Netanyahu de a lovi ținte în sudul Beirutului ridică riscul unei escaladări care poate prelungi instabilitatea regională, într-un moment în care armistițiul din Liban este deja fragil, potrivit Reuters.
Netanyahu și ministrul apărării, Israel Katz, au cerut armatei israeliene (IDF) să atace „ținte teroriste” în cartierul Dahiyeh, o zonă din suburbiile sudice ale Beirutului descrisă ca bastion al Hezbollah. Decizia a fost justificată de biroul premierului prin „încălcări repetate” ale armistițiului de către Hezbollah și prin atacuri asupra orașelor și cetățenilor israelieni.
Reuters notează că, de la armistițiul din mijlocul lui aprilie, trupele israeliene și Hezbollah au continuat să își schimbe focuri. În acest interval, Hezbollah ar fi recurs la drone kamikaze ieftine, ușor de asamblat, greu de contracarat de apărarea antiaeriană, care au ucis mai mulți soldați israelieni în sudul Libanului.
Confruntarea din Liban este prezentată ca cea mai amplă extindere a războiului cu Iranul în regiune. Potrivit aceleiași surse, peste 1,2 milioane de libanezi au fost strămutați în urma loviturilor israeliene și a ordinelor de evacuare, de la 2 martie, când Hezbollah a început să lanseze rachete și drone către Israel pentru a-și sprijini aliatul, Iran.
Bilanțul menționat de Reuters indică peste 3.370 de morți în urma incursiunii, potrivit guvernului libanez. Israelul afirmă că, în aceeași perioadă, au fost uciși 24 de soldați israelieni și patru civili.
Loviturile asupra unei zone-cheie din Beirut cresc probabilitatea unei intensificări a confruntării, într-un context în care armistițiul nu a oprit atacurile reciproce. Pentru Liban, menținerea sau agravarea conflictului înseamnă, în termeni operaționali, continuarea evacuărilor și a perturbărilor, cu efecte economice indirecte prin insecuritate și presiune suplimentară asupra populației strămutate. Reuters nu oferă detalii despre amploarea atacului sau despre țintele vizate dincolo de formularea oficială.
Recomandate
SUA transmit că Israelul nu ar trebui să „absoarbă” atacurile Hezbollah, un semnal politic care poate deschide calea pentru o extindere a operațiunilor IDF în Beirut , potrivit The Jerusalem Post , care citează un oficial american după informații că Israelul ar fi cerut aprobarea Washingtonului pentru o escaladare în capitala Libanului. Oficialul american a spus că „cea mai rapidă cale” pentru detensionare și protejarea civililor „de ambele părți” este ca Hezbollah „să înceteze imediat să tragă”. Mesajul, formulat în termeni de așteptări față de Israel, indică o repoziționare de nuanță: SUA nu ar considera acceptabil ca Israelul să continue să suporte atacuri asupra civililor fără un răspuns. Cadru de detensionare propus de Marco Rubio Aceeași sursă precizează că secretarul de stat american Marco Rubio ar fi propus un cadru de detensionare premierului israelian Benjamin Netanyahu și președintelui libanez Joseph Aoun. Potrivit oficialului citat, propunerea ar fi avut la bază o logică de tip „oprire a focului contra oprire a escaladării”: Hezbollah să oprească toate atacurile asupra Israelului; Israelul/IDF să evite escaladarea operațiunilor în Beirut, în schimbul acestei opriri. Oficialul a mai spus că acest cadru ar fi urmat să creeze condițiile pentru o reducere treptată a tensiunilor și pentru o încetare efectivă a ostilităților. Blocaj politic la Beirut și disputa privind „cine oprește primul” The Jerusalem Post notează că Joseph Aoun ar fi încercat să avanseze propunerea și să obțină un acord, însă răspunsul președintelui Parlamentului, Nabih Berri, a fost „evaziv și dezamăgitor”. Berri ar fi susținut că poate „garanta” angajamentul Hezbollah pentru o încetare a focului, dar ar fi pus condiția ca Israelul să oprească primul, deși, potrivit publicației, Hezbollah ar fi inițiat actuala rundă de lupte pe 2 martie, la fel cum ar fi inițiat și războiul anterior din 2023. Israel ar fi cerut undă verde pentru extinderea loviturilor în Beirut Publicația mai scrie că, duminică, două surse au declarat că oficiali israelieni de rang înalt ar fi cerut omologilor americani să permită IDF să își extindă operațiunile în Beirut. Potrivit acestor surse, Israelul ar fi fost optimist privind un răspuns favorabil al SUA, invocând lipsa de progres atât în negocierile dintre Washington și Teheran, cât și în discuțiile dintre Israel și Liban. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre calendar sau parametrii unei eventuale escaladări, rămâne neclar dacă și când ar putea urma o extindere efectivă a operațiunilor, însă mesajul transmis de oficialul american sugerează că Washingtonul își ajustează pragul de toleranță față de continuarea atacurilor Hezbollah. [...]
Extinderea operațiunilor Israelului în sudul Libanului, până la traversarea fluviului Litani, ridică miza militară și riscul de escaladare pe frontiera de nord , după ce armata israeliană a preluat controlul asupra fortăreței medievale Beaufort, potrivit Știrile Pro TV , care citează o relatare AFP. Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz , a transmis pe Telegram că, „sub conducerea premierului (Benjamin) Netanyahu” și a sa, armata „și-a extins operațiunile în Liban, a traversat fluviul Litani și a cucerit creasta Beaufort”, descrisă drept unul dintre cele mai importante puncte strategice pentru apărarea localităților din Galileea (nordul Israelului) și pentru securitatea militarilor israelieni. De ce contează: un punct strategic și un semnal politic Beaufort este o fortăreață medievală construită în secolul al XIII-lea, care domină sudul Libanului. În trecut, forțele israeliene au folosit-o ca bază în timpul ocupației sudului Libanului, care a durat 20 de ani și s-a încheiat în 2000. Katz a legat momentul de o încărcătură simbolică, afirmând că, la 44 de ani de la „Bătălia de la Beaufort” și în ziua de comemorare a militarilor căzuți în Primul Război din Liban (1982), militarii israelieni „au revenit pe vârful Beaufort și au ridicat din nou pe el steagul Israelului”. Ce se vede în teren: imagini și confirmări publice Un purtător de cuvânt al armatei israeliene, Avichay Adraee, a publicat pe X o fotografie cu militari israelieni mărșăluind la fortăreață. În material sunt incluse și postări video distribuite pe rețele sociale: una publicată de LBCI Lebanon English, prezentată ca transmisie „live” de la Beaufort, și o alta publicată de The Cradle, care arată un localnic din sudul Libanului îndepărtând un steag israelian după ce ar fi fost arborat de forțele israeliene. [...]
Israelul cere Washingtonului să accepte extinderea loviturilor asupra Beirutului , pe fondul lipsei de progrese atât în negocierile SUA–Iran, cât și în discuțiile Israel–Liban, potrivit unor surse citate de The Jerusalem Post . Demersul indică o posibilă escaladare a operațiunilor, care ar putea complica eforturile diplomatice și ar crește presiunea internațională asupra Israelului. Potrivit surselor publicației, oficiali israelieni de rang înalt au făcut apel la omologi americani pentru a permite Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) să extindă atacurile în Beirut. Aceștia ar fi „optimiști” că răspunsul SUA va fi favorabil, invocând lipsa de progres în două piste de negociere: Washington–Teheran și Israel–Liban. Presiune diplomatică din Europa: apeluri la oprirea operațiunilor În paralel, mai mulți oficiali europeni au cerut dezescaladare. În cursul dimineții de luni, ministrul britanic de externe, Yvette Cooper, a solicitat Israelului să oprească operațiunile din Liban, afirmând: „Trebuie să se încheie.” Cooper a spus că „escaladarea militară” a Israelului în Liban a ucis și a strămutat civili, a distrus infrastructură și a redus spațiul pentru diplomație. Duminică, ministrul german de externe, Johann Wadephul, a cerut tuturor părților să înceteze ostilitățile și a descris înaintarea Israelului în sudul Libanului drept un motiv de „îngrijorare serioasă”. El a avertizat că orice escaladare suplimentară ar putea agrava situația și ar putea declanșa noi valuri de strămutare în interiorul Libanului. Situația din teren: IDF anunță controlul unor zone la nord de Litani IDF a anunțat duminică dimineață că a preluat controlul asupra avanpostului de pe creasta Beaufort și asupra zonelor Wadi al-Saluki, la nord de râul Litani, în sudul Libanului. Armata a precizat că forțele aeriene israeliene (IAF), artileria și tancurile au executat lovituri de sprijin împotriva infrastructurii Hezbollah din zonă, pentru a reduce rezistența înaintea înaintării. Militarii au mai transmis că operează în apropierea bastionului Hezbollah din Nabatiya și că sunt pregătiți să extindă operațiunile. Publicația notează că o înaintare spre Nabatiya, aflat la circa 20 km de frontiera Israel–Liban, ar reprezenta cea mai mare distanță atinsă până acum de forțele terestre israeliene. În același context, IDF a spus că, la momentul începerii armistițiului din 17 aprilie, forțele terestre se aflau la aproximativ 10 km de graniță. Armata a mai declarat (într-un anunț de marți, citat de publicație) că ar urma să treacă dincolo de „Linia Galbenă” a armistițiului și de râul Litani, ca răspuns la atacuri cu drone ale Hezbollah, care au ucis și rănit un număr în creștere de soldați. Ce urmează Materialul nu precizează dacă SUA au transmis deja un răspuns la solicitarea Israelului. În lipsa unei poziții publice americane în textul citat, rămâne neclar dacă extinderea loviturilor asupra Beirutului va primi undă verde sau va fi condiționată de evoluțiile diplomatice și de situația de pe teren. [...]
Sancțiunile americane și pierderea petrolului venezuelean împing Cuba spre colaps , iar singura ieșire realistă pentru Havana ar fi un acord cu Washingtonul care să poată fi prezentat de Donald Trump drept o victorie politică, potrivit Digi24 , care citează o analiză Foreign Affairs . Pe fond, miza este una economică și operațională: blocada și sancțiunile au adus economia Cubei „aproape de marginea prăpastiei”, iar dispariția petrolului venezuelean importat la preț avantajos a agravat rapid criza. În acest context, analiza susține că prelungirea confruntării cu SUA crește riscul unui „colaps umanitar” și al unei intervenții militare. Presiunea Washingtonului: schimbare de regim sau negociere rapidă După capturarea lui Nicolas Maduro la Caracas de către forțe speciale americane, Trump a transmis că „următoarea țintă este Cuba”, iar administrația sa a livrat semnale diferite despre pașii următori. Unii oficiali americani au declarat pentru Wall Street Journal că urmăresc schimbarea regimului de la Havana până la finalul lui 2026, în timp ce alți diplomați au discutat cu lideri din comunitățile cubaneze din Miami și din Spania despre identificarea unei figuri care să preia conducerea, pe modelul succesiunii din Venezuela. În paralel, Washingtonul a trecut la sancțiuni secundare – adică măsuri care vizează și companii din afara SUA – împotriva firmelor străine care fac afaceri cu întreprinderi de stat cubaneze din sectoare considerate strategice, precum minerit, energie și finanțe. Ce ar cere SUA într-un acord cu Havana Potrivit analizei citate, un posibil acord „s-a conturat deja de luni de zile”, iar lista de cerințe include atât măsuri politice, cât și condiții cu impact direct asupra arhitecturii de securitate a insulei și asupra relațiilor externe: introducerea de reforme și măsuri pentru protejarea libertății de exprimare și de asociere; eliberarea prizonierilor politici, inclusiv a unor deținuți de marcă reținuți după protestele naționale începute în iulie 2021 ; reducerea legăturilor Cubei cu serviciile de securitate și informații din Rusia și China, inclusiv închiderea stațiilor de ascultare de pe teritoriul Cubei; cooperare pentru stabilirea unei structuri de compensare a firmelor private americane expropriate în 1959–1960. În acest tablou, vizita directorului CIA, John Ratcliffe, la Havana – la o zi după ce ministrul cubanez al energiei a spus că insula nu mai are rezerve de petrol – este prezentată ca un semnal că „timpul este limitat” și că amenințările privind ocuparea insulei ar trebui tratate cu seriozitate. De ce e greu de aplicat: patru centre de putere și interese divergente Analiza descrie conducerea Cubei ca fiind fragmentată în cel puțin patru centre de putere care se suprapun: familia Castro și apropiații, conglomeratul militar-economic GAESA , serviciile de securitate și Partidul Comunist împreună cu birocrația de stat. GAESA, care controlează aproximativ 40% din PIB-ul țării, ar avea de pierdut dintr-o deschidere reală către investiții private, în timp ce serviciile de securitate ar dori menținerea legăturilor cu Beijing și Moscova. În plus, Raul Castro – ajuns la aproape 95 de ani – ar vedea orice acord care i-ar reduce influența drept o amenințare existențială la adresa proiectului politic pe care l-a susținut împreună cu Fidel Castro. Ce urmează: fereastră îngustă pentru o tranziție controlată Concluzia analizei este că schimbarea în Cuba pare inevitabilă, însă direcția depinde de rapiditatea cu care Havana acceptă o negociere: fie o transformare treptată, pe care autoritățile o pot influența, fie un scenariu haotic, inclusiv prin intervenție externă. În mod „ironic”, notează analiza, SUA ar fi singurul actor care poate finanța „cu adevărat” refacerea Cubei, ceea ce face ca un acord cu Washingtonul să fie, practic, singura opțiune pentru evitarea dezastrului. [...]
Întâlnirea anunțată de Peter Magyar cu președintele Ungariei mută disputa politică în zona constituțională , după ce premierul a legat vizita de expirarea ultimatumului de demisie pe care i l-a dat lui Tamás Sulyok , potrivit Antena 3 . Magyar a spus că termenul-limită pentru demisia președintelui expiră „astăzi la miezul nopții” și că luni, la ora 8:00, îl va vizita pe Tamás Sulyok împreună cu ministrul justiției, conform agenției MTI, citată de Agerpres. În material se arată că, după o „victorie zdrobitoare” la alegerile din 12 aprilie, Magyar i-a cerut lui Sulyok și altor oficiali numiți sub guvernul precedent condus de Fidesz-KDNP să demisioneze până pe 31 mai. Premierul i-ar fi cerut demisia lui Sulyok și într-o întâlnire la Palatul Prezidențial, la trei zile după alegeri. „I-am reiterat că, în opinia mea și a poporului ungar, este nedemn să întruchipeze unitatea națiunii maghiare, incapabil să asigure respectarea legii”, a declarat premierul ungar. Miza: o confruntare cu potențial de blocaj instituțional Dincolo de gestul politic, disputa capătă o dimensiune de reglementare/constituțională: vineri, Sulyok a declarat că a cerut Comisiei de la Veneția să evalueze constituționalitatea apelurilor la demisia sa, potrivit informațiilor din articol. Întâlnirea programată pentru luni dimineață vine, astfel, pe fondul unei escaladări în care președintele apelează la un for consultativ european pe teme constituționale, iar premierul își menține presiunea publică pentru demisie. Materialul nu precizează dacă președintele intenționează să demisioneze sau care va fi rezultatul vizitei. [...]
Opoziția belarusă avertizează că Rusia și Minsk își pregătesc infrastructura militară la granițele cu NATO și Ucraina , un semnal care poate ridica presiunea de securitate în regiune și poate forța statele vecine să accelereze investițiile în apărare, potrivit Digi24 , care citează Kyiv Post. Frantsishak Viacorka , consilier al liderei opoziției belaruse din exil, susține că „comandamentul militar rus și regimul” lui Aleksandr Lukașenko pregătesc activ infrastructura necesară pentru operațiuni militare de-a lungul frontierelor Belarusului cu statele NATO și cu Ucraina. Declarațiile au fost făcute, conform materialului, în marja Forumului de Securitate al Mării Negre 2026, organizat la Odesa. „Pregătirile sunt în curs. Ei reconstruiesc infrastructura sovietică, construiesc rețele de comunicații și baze militare, fără a mai menționa desfășurarea sistemului de rachete Oreshnik și a armelor nucleare... Ei pregătesc infrastructura de-a lungul tuturor frontierelor – cele cu Ucraina, Polonia și Lituania – peste tot, cu excepția celei cu Rusia.” Ce se pregătește, potrivit opoziției din Belarus În relatarea citată, Viacorka indică o serie de măsuri care ar susține ipoteza unei pregătiri pentru escaladare: refacerea infrastructurii militare de tip sovietic; dezvoltarea rețelelor de comunicații; construirea de baze militare; desfășurarea sistemului de rachete Oreshnik și a armelor nucleare; pregătiri de-a lungul frontierelor cu Ucraina, Polonia și Lituania. Totodată, el afirmă că ar exista „tot mai multe dovezi” privind amenințări venite dinspre Belarus, inclusiv planuri pentru o nouă ofensivă rusă împotriva Ucrainei de pe teritoriul belarus, similară celei din 2022. Limitări și nuanțe: „nu există indicii” pentru o invazie imediată Deși vorbește despre o posibilă escaladare „în viitorul apropiat”, Viacorka spune că, în acest moment, nu ar exista indicii că o invazie ar urma să aibă loc „în viitorul imediat”. „Putin nu dispune în prezent de resursele necesare pentru a deschide un nou front.” El mai afirmă că „provocările cu drone și elicoptere” ar testa capacitățile țărilor occidentale din jurul perimetrului. De ce contează pentru regiune În aceeași logică, oficialul opoziției belaruse spune că „nu există motive de panică”, invocând faptul că Polonia și statele baltice își consolidează apărarea. În plus, el susține că foarte puțini militari belaruși ar fi dispuși să participe la operațiuni de luptă împotriva țărilor vecine. [...]
