Știri
Știri din categoria Externe
Benjamin Netanyahu a ordonat armatei să extindă „zona de securitate” din sudul Libanului. Decizia vine în contextul operațiunilor desfășurate de forțele israeliene împotriva Hezbollah în apropierea frontierei.
Într-un mesaj video transmis duminică de la comandamentul nord, premierul israelian a spus că măsura urmărește reducerea riscurilor la graniță, inclusiv a atacurilor cu rachete antitanc. Extinderea „zonei de securitate” este prezentată de Netanyahu drept un pas pentru a împiedica o posibilă incursiune și pentru a împinge amenințările la distanță de frontieră.
„În Liban, tocmai am ordonat extinderea suplimentară a zonei de securitate existente pentru a neutraliza definitiv amenințarea invaziei și a îndepărta de frontieră tirul de rachete antitanc”, a spus Netanyahu duminică, într-un mesaj video de la comandamentul nord.
Tot duminică, Ministerul libanez al Sănătății a anunțat că loviturile israeliene au ucis 1.238 de persoane, dintre care 124 de copii, începând din 2 martie. Instituția a precizat că, doar sâmbătă și duminică, au fost ucise 49 de persoane.
Potrivit autorităților libaneze, printre victimele din ultimele două zile s-au aflat zece membri ai echipelor de salvare și trei jurnaliști. În același timp, peste un milion de oameni s-au refugiat din cauza bombardamentelor și a ordinelor de evacuare emise de armata israeliană, mai notează AGERPRES.
Recomandate
Israelul riscă să rămână cu o marjă redusă de acțiune militară în regiune dacă Washingtonul avansează un acord cu Teheranul care nu preia integral cerințele de securitate ale Ierusalimului, potrivit Reuters . Premierul Benjamin Netanyahu le-ar fi spus unor apropiați, în discuții private, că Israelul are în acest moment puțină capacitate de a influența deciziile președintelui american Donald Trump privind Iranul, au declarat două surse israeliene. Netanyahu ar fi exprimat îngrijorări legate de un „memorandum de înțelegere” aflat în negociere, în condițiile în care Israelul a fost, în mare parte, lăsat în afara discuțiilor indirecte SUA–Iran. Potrivit unui oficial din administrația Trump citat de Reuters, cadrul discutat ar presupune redeschiderea Strâmtorii Hormuz de către Iran, în schimbul ridicării blocadei navale americane, urmând ca apoi să existe negocieri suplimentare pe dosarul nuclear. Discuțiile sunt mediate de Pakistan. Miza economică: Strâmtoarea Hormuz, prioritate americană Diferența de priorități dintre SUA și Israel este relevantă și economic: Reuters notează că obiectivele de război au început să diverge, Washingtonul concentrându-se pe redeschiderea Strâmtorii Hormuz, rută care înainte de război transporta o cincime din livrările globale de petrol și gaze naturale lichefiate. Pentru piețele energetice, orice aranjament care reduce riscul de blocaj pe această rută are implicații directe asupra fluxurilor și prețurilor. În paralel, SUA și Iran au temperat așteptările privind un progres rapid, iar punctele de fricțiune rămân: ambițiile nucleare ale Iranului, cererea Teheranului de ridicare a sancțiunilor și războiul Israelului în Liban cu Hezbollah. „Dreptul de a lovi” și riscul de a deraia un acord Un element care poate complica negocierile este insistența lui Netanyahu ca Israelul să își păstreze dreptul de a continua operațiuni împotriva amenințărilor percepute „pe toate fronturile”, inclusiv în Liban. Reuters avertizează că această condiție ar putea deraia un acord dacă Iranul ar cere oprirea completă a operațiunilor militare israeliene în sudul Libanului. Israelul și Hezbollah au continuat luptele în pofida unui armistițiu din 16 aprilie, încheiat după ce SUA și Iran au convenit asupra unui armistițiu mai larg. Trupele israeliene au rămas desfășurate într-o zonă din sudul Libanului, armata a continuat loviturile aeriene asupra Hezbollah, iar gruparea a lansat drone către trupe și către orașe din nordul Israelului. Relația Trump–Netanyahu: convorbiri dese, influență limitată Trump și Netanyahu au vorbit la telefon de cel puțin trei ori în ultima săptămână, perioadă în care oficiali israelieni au spus că țara a făcut pregătiri pentru o reluare a loviturilor aeriene comune cu SUA asupra Iranului, vizând infrastructura energetică. După prima discuție, Trump a declarat presei: „E un om foarte bun, va face orice vreau eu să facă.” După a treia convorbire, Netanyahu a afirmat într-un comunicat că au discutat memorandum-ul privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz și negocierile către un acord final asupra programului nuclear iranian. El a mai spus că au convenit că orice acord final trebuie să însemne desființarea siturilor de îmbogățire și scoaterea materialului nuclear îmbogățit din Iran, iar Trump ar fi reafirmat dreptul Israelului de a se apăra, inclusiv pe frontul din Liban. Biroul lui Netanyahu nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu, potrivit Reuters. Presiune politică internă, pe fondul unui acord în lucru Apariția posibilului acord vine într-un moment sensibil pentru Netanyahu, înaintea unor alegeri naționale pe care este proiectat să le piardă, potrivit Reuters. Oponenții săi îl critică pentru că nu și-ar fi atins obiectivele declarate în război. Într-un interviu CBS din această lună, Netanyahu a insistat că mai sunt pași de făcut pentru ca uraniul îmbogățit să părăsească Iranul, pentru oprirea sprijinului pentru „proxy”-uri regionale și pentru stoparea producerii de rachete balistice. „…mai e de lucru”, a spus Netanyahu. [...]
Donald Trump încearcă să lege un eventual acord de încheiere a războiului cu Iranul de extinderea Acordurilor Abraham , cerând mai multor state arabe și musulmane să normalizeze relațiile cu Israelul după încheierea conflictului, potrivit Axios . Miza este una de repoziționare geopolitică în regiune, dar contextul politic – inclusiv alegerile din Israel – face improbabil un progres rapid. Într-o convorbire telefonică de sâmbătă, Trump a discutat cu liderii din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Pakistan, Turcia, Egipt, Iordania și Bahrain despre un „acord emergent” cu Iranul. Potrivit a doi oficiali americani citați de publicație, Trump le-a transmis că, dacă se ajunge la o înțelegere care să pună capăt războiului, se așteaptă ca țările care nu sunt încă parte a Acordurilor Abraham și nu au acorduri de pace cu Israelul să se alăture și să normalizeze relațiile cu statul israelian. Un oficial american a spus că lideri, inclusiv președintele EAU Mohammed bin Zayed, care ar fi avut o poziție mai dură față de războiul cu Iranul, au susținut acordul discutat. Declarația atribuită oficialului indică sprijinul pentru înțelegere chiar și în scenariul în care aceasta ar eșua. Presiune diplomatică și „follow-up” prin emisari Din culise, un oficial american a afirmat că Trump le-a spus liderilor că urmează să îl sune pe premierul israelian Benjamin Netanyahu și că speră ca, „în viitorul apropiat”, liderul Israelului să fie inclus într-un apel similar. Totodată, Trump ar fi indicat că emisarii Jared Kushner și Steve Witkoff vor reveni asupra subiectului în săptămânile următoare. Potrivit unuia dintre oficialii americani citați, cererea i-a surprins pe unii participanți – în special liderii din Arabia Saudită, Qatar și Pakistan, care nu au relații diplomatice formale cu Israelul – iar reacția inițială ar fi fost tăcerea. Condițiile Arabiei Saudite și calendarul electoral din Israel Ținta principală a lui Trump ar fi un acord istoric de pace între Arabia Saudită și Israel, însă Axios notează că un progres pe termen scurt este „extrem de dificil”. Prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman și-ar fi exprimat anterior disponibilitatea de normalizare, dar în ultimul an ar fi devenit mai rezervat. Publicația mai relatează că bin Salman a respins o solicitare similară într-o întâlnire din Biroul Oval, în noiembrie anul trecut, iar discuția ar fi devenit tensionată. În plus, războiul cu Iranul și ruptura Arabiei Saudite cu EAU ar fi împins regatul spre o poziție mai sceptică față de guvernul israelian de extremă dreapta. În paralel, oficiali saudiți cer ca Israelul să se angajeze pe o cale „ireversibilă” și cu termene clare către un stat palestinian, condiție pe care guvernul israelian o respinge. În acest context, oficiali israelieni și americani citați de Axios consideră că Riadul nu va face pași înainte de alegerile din Israel, programate pentru septembrie, și înainte să fie clar ce guvern se formează după scrutin. Mesaj public: inclusiv ideea ca Iranul să adere Duminică, Trump a scris pe Truth Social că sprijinul și cooperarea statelor din Orientul Mijlociu ar urma să fie „îmbunătățite și întărite” prin aderarea la Acordurile Abraham. El a avansat și ideea ca Iranul să se alăture într-o zi, dar Axios subliniază că acest lucru ar presupune recunoașterea Israelului de către Teheran, pe care regimul iranian a refuzat-o de decenii. Senatorul Lindsey Graham a susținut public solicitarea lui Trump și a argumentat că, dacă negocierile pentru încheierea conflictului iranian ar duce la aderarea aliaților arabi și musulmani la Acordurile Abraham, înțelegerea ar deveni una dintre cele mai importante din istoria Orientului Mijlociu. Graham a avertizat, totodată, asupra unor „repercusiuni severe” pentru relațiile viitoare dacă statele vizate refuză această direcție. [...]
Washingtonul avertizează că amenințările Hezbollah pot destabiliza din nou Libanul , într-un moment în care țara se află sub presiunea unui armistițiu fragil și a unor negocieri directe cu Israelul, potrivit Agerpres . Secretarul de stat american Marco Rubio a condamnat declarațiile liderului Hezbollah, Naim Qassem, care a îndemnat la „răsturnarea” guvernului libanez. Rubio a acuzat mișcarea șiită pro-iraniană că desfășoară „o campanie deliberată” de destabilizare și că încearcă „în mod activ să arunce din nou Libanul în haos și distrugere”. „Statele Unite condamnă cu cea mai mare fermitate apelul iresponsabil lansat de Hezbollah pentru răsturnarea guvernului libanez ales în mod democratic.” Miza: presiune asupra guvernului și asupra negocierilor cu Israelul Declarațiile lui Qassem vin pe fondul atacurilor care vizează compania Al-Qard al-Hassan, descrisă în material ca un pilon al puterii financiare a Hezbollah. Compania, care are legături cu gruparea, este vizată de atacuri israeliene și se află, totodată, sub sancțiuni americane. În discursul său, Qassem a susținut că atacurile asupra Al-Qard al-Hassan reprezintă „un atac împotriva a sute de mii de oameni săraci și cu venituri mici” și a cerut populației să iasă în stradă pentru a răsturna guvernul, prezentând situația drept un „proiect israeliano-american”. Totodată, liderul Hezbollah a cerut din nou guvernului libanez să abandoneze negocierile directe cu Israelul. A patra sesiune a acestor discuții este programată pentru 2 și 3 iunie, la Washington, iar Qassem le-a descris drept un „câștig fără contrapartidă pentru Israel”. El a reafirmat și refuzul Hezbollah de a se dezarma. Reacția SUA și contextul de securitate Rubio a avertizat că „amenințările cu violența și răsturnarea” nu vor rămâne fără răspuns și a afirmat că „epoca în care un grup terorist ținea o întreagă țară ostatică se apropie de sfârșit”. Contextul rămâne tensionat, în pofida unui acord de încetare a focului intrat în vigoare pe 17 aprilie și prelungit recent cu câteva săptămâni: Israelul continuă să lovească ceea ce numește ținte ale Hezbollah în Liban, iar Hezbollah își continuă atacurile asupra țintelor israeliene din sudul țării. [...]
Alegerile parlamentare din 7 iunie pot decide dacă Armenia își poate deschide rutele comerciale și ieși din izolarea economică , într-un moment în care Erevanul negociază pacea cu Azerbaidjanul și își recalibrează poziția între Rusia și Uniunea Europeană, potrivit Mediafax . Premierul Nikol Pașinian mizează electoral pe transformarea Armeniei într-un „centru de conectivitate regională”, care să lege Europa de Asia prin așa-numitul „coridor central”. O analiză The Guardian, citată de Mediafax, arată că Erevanul vede în deschiderea frontierelor cu Azerbaidjan și Turcia o șansă de a pune capăt izolării economice și de a deveni un punct strategic pentru comerțul eurasiatic. Pariul economic: pacea ca infrastructură de comerț Guvernul armean consideră că un acord de pace cu Baku ar putea fi cea mai importantă schimbare geopolitică din ultimele decenii pentru Caucazul de Sud, cu efect direct asupra conectivității și, implicit, asupra economiei. În campanie, Pașinian promovează doctrina „Armenia reală”, care presupune renunțarea la discursul bazat pe revendicări istorice și orientarea spre dezvoltare economică și stabilitate regională. În acest cadru, premierul susține că Armenia trebuie să devină o punte între Europa, Asia Centrală și Orientul Îndepărtat, iar proiectul Traseului Trump pentru Pace și Prosperitate Internațională (Tripp) este prezentat ca parte a strategiei de conectivitate. Costul politic intern: opoziție pro-rusă și acuzații de concesii Strategia lui Pașinian alimentează tensiuni interne. Naționaliștii și formațiunile pro-ruse îl acuză că a făcut prea multe concesii Azerbaidjanului după războaiele pierdute din Nagorno-Karabah în 2020 și 2023. Unul dintre principalii adversari este omul de afaceri Samvel Karapetyan, lider al partidului „Armenia mai puternică”, care îl acuză pe premier de trădare și avertizează că apropierea de Occident ar putea transforma Armenia într-o „provincie a Azerbaidjanului”. Mediafax notează că Karapetyan, aflat într-o situație apropiată arestului la domiciliu, este implicat și într-un conflict cu autoritățile privind naționalizarea rețelei electrice armene, controlată de grupul său de afaceri. În paralel, organizații pentru drepturile omului și analiști internaționali avertizează că stilul politic al lui Pașinian devine tot mai autoritar, pe fondul polarizării dintre tabăra proeuropeană și cea pro-rusă. Presiunea externă: Rusia cere o alegere explicită Relațiile Erevan–Moscova s-au deteriorat după războiul din Nagorno-Karabah, Armenia criticând lipsa sprijinului rusesc și încercând să-și diversifice alianțele. În acest context, Vladimir Putin a sugerat organizarea unui referendum prin care armenii să decidă între apropierea de UE și continuarea integrării în Uniunea Economică Eurasiatică , dominată de Rusia. Pe aceeași linie de tensiune geopolitică, președintele francez Emmanuel Macron și-a exprimat susținerea pentru Armenia și a criticat Moscova pentru lipsa de implicare în apărarea intereselor armene în regiune. Miza imediată a scrutinului din 7 iunie este dacă Pașinian primește un mandat suficient pentru a împinge înainte agenda de pace și deschidere de rute, într-un echilibru fragil între presiunea Rusiei, așteptările UE și opoziția internă. [...]
O grupare clandestină rusă vizează industria petrolieră ca punct de presiune pentru slăbirea regimului Putin , susținând că schimbarea de la Kremlin nu mai poate veni prin proteste sau negocieri, ci prin forță, potrivit Adevărul . Mișcarea, numită „Black Spark” („Scânteia Neagră”), afirmă că își construiește în secret o rețea anti-regim în interiorul Rusiei, formată din oameni de afaceri, profesioniști din clasa de mijloc, activiști anti-război și foști combatanți. În spatele organizației s-ar afla Igor Volobuev , fost vicepreședinte al Gazprombank , care a fugit în Ucraina după invazia rusă și s-a alăturat forțelor ucrainene. De ce contează: ținta declarată este „sângele” economic al regimului Conform manifestului și declarațiilor atribuite lui Volobuev, gruparea consideră industria petrolieră drept „principalul punct vulnerabil” al Rusiei, descrisă ca „sângele care ține în viață regimul”. În această logică, sabotajul ar urmări să lovească infrastructura energetică și, implicit, capacitatea statului rus de a finanța războiul și aparatul de putere. Textul indică și un context operațional: în ultimele luni, Ucraina a intensificat atacurile asupra rafinăriilor și infrastructurii energetice rusești, iar Volobuev sugerează existența unei cooperări între Kiev și rețeaua clandestină. Articolul nu oferă însă detalii verificabile despre natura sau amploarea acestei cooperări. Cine ar fi în rețea și ce susține despre infiltrare Deși prezența publică a organizației este descrisă ca modestă (câteva mii de urmăritori pe Telegram și X), liderii ei susțin că au membri infiltrați în instituții-cheie, inclusiv în gigantul energetic Gazprom. Volobuev afirmă că a primit „dovezi convingătoare” privind forța mișcării și că ar fi întâlnit persoane cunoscute din perioada în care trăia în Rusia, „unii chiar din sistemul Gazprom”. Potrivit lui, gruparea ar include ingineri, specialiști IT, avocați, antreprenori și ruși de origine ucraineană care se opun războiului, iar unii ar avea acces la „structuri ale puterii”. Aceste afirmații sunt prezentate ca poziții ale fostului bancher și ale organizației, fără elemente independente de confirmare în textul sursei. Mesajul politic: nu doar înlăturarea lui Putin Manifestul „Scânteia Neagră” vorbește explicit despre rezistență armată împotriva statului rus și condamnă invazia Ucrainei, pe care o numește „rușinea și crima noastră”. Totodată, gruparea susține că simpla înlăturare a lui Vladimir Putin nu ar fi suficientă, iar „imperiul” ar trebui să se prăbușească. Volobuev insistă că mișcarea nu este o capcană a serviciilor secrete ruse și nici o luptă între facțiuni din interiorul Kremlinului. În același registru, el susține că „nu există niciun scenariu în care Putin să plece de bunăvoie” și că poate fi răsturnat „doar prin forță”. Context: un fost oficial Gazprombank ajuns în Ucraina Igor Volobuev a părăsit Rusia în 2022, după demisia din Gazprombank. Născut în regiunea ucraineană Sumî, s-a înrolat ulterior în unități de apărare teritorială ucrainene și a devenit una dintre vocile ruse care critică deschis regimul de la Kremlin. În ansamblu, miza descrisă de sursă este una economică și operațională: dacă o astfel de rețea ar avea capacitatea reală de a lovi industria petrolieră, ar putea crește presiunea asupra finanțării regimului și a efortului de război — însă articolul se bazează pe declarațiile grupării și ale lui Volobuev, fără a prezenta confirmări independente ale infrastructurii, membrilor sau acțiunilor concrete. [...]
O posibilă apropiere SUA–China ar putea schimba calculul geopolitic al războiului din Ucraina , inclusiv printr-o presiune mai coordonată asupra Moscovei, potrivit unei analize preluate de Digi24 . Ipoteza este legată de o vizită oficială a lui Xi Jinping în Statele Unite și de eventuale progrese pe dosarul Iran, care ar putea debloca negocieri mai ample între Washington și Beijing. Analistul politic Ihor Reiterovich a declarat, într-un interviu pentru Ukrinform , că discuțiile SUA–China – posibile „în timpul verii” sau în jurul unor momente politice importante din SUA – ar putea deschide „noi perspective interesante” și pentru Ucraina. Înaintea unor potențiale contacte la vârf, un oficial chinez ar fi susținut o soluție diplomatică și ar fi invocat o apropiere de pozițiile europene privind oprirea ostilităților și trecerea la negocieri. China, între SUA și Europa: miza unei repoziționări Reiterovich anticipează că ar putea urma un nou val de vizite ale liderilor europeni la Beijing, pe fondul interesului Chinei de a construi „un joc separat” cu Europa, ca contrapondere la Statele Unite. „Nu m-ar surprinde dacă am asista la un nou val de vizite ale liderilor europeni la Beijing în viitorul apropiat. Xi Jinping înțelege perfect că China poate încerca să construiască un joc separat cu Europa – ca o contrapondere la Statele Unite.” În scenariul în care China și Uniunea Europeană își apropie pozițiile privind încheierea războiului, analistul vede o „fereastră de oportunitate” pentru o presiune comună asupra Rusiei. Fereastra „favorabilă” pentru Rusia ar fi limitată la câteva luni Analistul avertizează însă că, înainte de o eventuală vizită a lui Xi în SUA, Rusia ar putea considera dinamica diplomatică drept temporar avantajoasă, dar efectul ar fi scurt. „Este un avantaj cu o durată foarte scurtă – două-trei luni.” Într-un scenariu de „normalizare” a relațiilor SUA–China și de acorduri pe teme precum Iranul, comerțul și alte dosare globale, Reiterovich spune că este plauzibil ca Donald Trump și Xi Jinping să ajungă să declare împreună necesitatea încetării războiului în Europa. În lectura sa, ambii lideri ar avea de câștigat politic: Trump prin consolidarea imaginii de „pacificator”, Xi prin poziționarea Chinei ca actor global indispensabil în marile crize. În același material este menționată și o evaluare separată: Kurt Volker, cercetător la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene și fost reprezentant special al SUA pentru negocierile privind Ucraina, a spus că nu vede China în rol de mediator între Ucraina și Rusia și că Beijingul nu ar urmări un asemenea rol, deoarece „nu este războiul lor”. [...]
