Știri
Știri din categoria Externe
Washingtonul avertizează că amenințările Hezbollah pot destabiliza din nou Libanul, într-un moment în care țara se află sub presiunea unui armistițiu fragil și a unor negocieri directe cu Israelul, potrivit Agerpres.
Secretarul de stat american Marco Rubio a condamnat declarațiile liderului Hezbollah, Naim Qassem, care a îndemnat la „răsturnarea” guvernului libanez. Rubio a acuzat mișcarea șiită pro-iraniană că desfășoară „o campanie deliberată” de destabilizare și că încearcă „în mod activ să arunce din nou Libanul în haos și distrugere”.
„Statele Unite condamnă cu cea mai mare fermitate apelul iresponsabil lansat de Hezbollah pentru răsturnarea guvernului libanez ales în mod democratic.”
Declarațiile lui Qassem vin pe fondul atacurilor care vizează compania Al-Qard al-Hassan, descrisă în material ca un pilon al puterii financiare a Hezbollah. Compania, care are legături cu gruparea, este vizată de atacuri israeliene și se află, totodată, sub sancțiuni americane.
În discursul său, Qassem a susținut că atacurile asupra Al-Qard al-Hassan reprezintă „un atac împotriva a sute de mii de oameni săraci și cu venituri mici” și a cerut populației să iasă în stradă pentru a răsturna guvernul, prezentând situația drept un „proiect israeliano-american”.
Totodată, liderul Hezbollah a cerut din nou guvernului libanez să abandoneze negocierile directe cu Israelul. A patra sesiune a acestor discuții este programată pentru 2 și 3 iunie, la Washington, iar Qassem le-a descris drept un „câștig fără contrapartidă pentru Israel”. El a reafirmat și refuzul Hezbollah de a se dezarma.
Rubio a avertizat că „amenințările cu violența și răsturnarea” nu vor rămâne fără răspuns și a afirmat că „epoca în care un grup terorist ținea o întreagă țară ostatică se apropie de sfârșit”.
Contextul rămâne tensionat, în pofida unui acord de încetare a focului intrat în vigoare pe 17 aprilie și prelungit recent cu câteva săptămâni: Israelul continuă să lovească ceea ce numește ținte ale Hezbollah în Liban, iar Hezbollah își continuă atacurile asupra țintelor israeliene din sudul țării.
Recomandate
Negocierile SUA–Iran pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz rămân fragile , iar Washingtonul transmite că va căuta „o altă cale” dacă discuțiile eșuează, pe fondul presiunii economice generate de blocarea uneia dintre cele mai importante rute energetice din lume, potrivit Reuters . Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat la New Delhi că SUA vor „da diplomației toate șansele” înainte de a explora „alternative”, după ce președintele Donald Trump a spus duminică că le-a cerut reprezentanților săi să nu se grăbească în privința unui acord cu Iranul. Rubio a indicat că există „ceva destul de solid pe masă” legat de redeschiderea strâmtorii și de o negociere „reală, semnificativă, limitată în timp” pe dosarul nuclear. Miza imediată: Strâmtoarea Hormuz și costurile energiei Teheranul și Washingtonul au temperat așteptările privind un progres rapid. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a spus că s-a ajuns la concluzii pe multe teme, dar că asta nu înseamnă că părțile sunt aproape de semnarea unui acord. Potrivit lui Baghaei, un posibil memorandum de înțelegere are 14 puncte și se concentrează pe încetarea războiului și a blocadei navale americane din Strâmtoarea Hormuz, în schimbul unor pași ai Iranului pentru a asigura tranzitul sigur prin acest culoar strategic. Iranul nu va percepe taxe de trecere pentru nave, a mai spus Baghaei, însă ar urma să existe costuri pentru servicii precum navigația și măsuri de protecție a mediului, în baza unui protocol care ar urma să fie convenit cu Oman. De ce contează pentru piețe: fluxurile de petrol și volatilitatea prețurilor Strâmtoarea a fost „practic închisă” de la începutul războiului, pe 28 februarie, cu doar un număr redus de nave care au tranzitat-o, față de aproximativ 125–140 pe zi înainte de conflict, notează Reuters. Închiderea a alimentat o creștere a prețurilor petrolului și a declanșat o criză energetică, cu efecte în lanț asupra costurilor la combustibili, îngrășăminte și alimente. În același timp, petrolul a scăzut cu 5% luni, până la minimele ultimelor două săptămâni, pe fondul unui optimism că SUA și Iranul se apropie de un acord de pace. Puncte de blocaj: sancțiuni, fonduri înghețate și dosarul nuclear Trump a scris duminică pe Truth Social că blocada americană asupra navelor iraniene din Strâmtoarea Hormuz va rămâne „în vigoare, în întregime” până când un acord este „atins, certificat și semnat”. Deși discuțiile curente nu sunt, potrivit părții iraniene, despre nuclear, Baghaei a spus că subiectul ar urma să fie negociat într-o perioadă de 60 de zile dacă se ajunge la un acord-cadru. Între temele dificile rămase, Reuters enumeră: ambițiile nucleare ale Iranului și stocul de uraniu puternic îmbogățit; războiul Israelului în Liban cu Hezbollah (susținut de Iran); cererile Teheranului privind ridicarea sancțiunilor și eliberarea unor venituri din petrol de „zeci de miliarde de dolari” înghețate în bănci din străinătate. Surse iraniene au declarat pentru Reuters că, în etape viitoare, ar putea fi găsite „formule fezabile” pentru disputa privind stocul de uraniu puternic îmbogățit, inclusiv diluarea materialului sub supravegherea agenției ONU pentru energie nucleară. Context: armistițiu „fragil” și presiune politică la Washington Un armistițiu descris drept „fragil” este în vigoare de la începutul lunii aprilie. Reuters notează că Trump a promovat repetat perspectiva unui acord, pe fondul scăderii ratingului său de aprobare, afectat de impactul războiului asupra prețurilor energiei în SUA, și în condițiile unor demersuri în Congres pentru limitarea prerogativelor sale de război. În acest cadru, mesajul lui Rubio – „ori un acord bun, ori o altă cale” – indică faptul că fereastra diplomatică rămâne deschisă, dar cu un prag de toleranță limitat, în timp ce piețele reacționează la orice semnal privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz. [...]
Washingtonul transmite că are „alternative” dacă negocierile cu Teheranul se blochează , într-un moment în care miza imediată rămâne redeschiderea Strâmtorii Ormuz și, implicit, reducerea riscului de noi perturbări în transportul de energie. Potrivit Mediafax , secretarul de stat al SUA, Marco Rubio , a spus că Statele Unite vor încerca să obțină „un acord favorabil” cu Iranul, iar dacă acesta eșuează vor aborda problema „într-un alt mod”. Rubio a declarat reporterilor, la New Delhi, că SUA vor „acorda diplomației toate șansele de reușită” înainte de a lua în calcul „alternative”. Mesajul vine după ce președintele Donald Trump a afirmat că le-a cerut reprezentanților săi să nu se grăbească în încheierea unui acord cu Iranul, potrivit Reuters. „Există o propunere destul de solidă pe masă (...) și sperăm că vom reuși.” Strâmtoarea Ormuz, primul test operațional al unui posibil acord În paralel, un oficial american, citat sub condiția anonimatului, a declarat că Iranul ar fi acceptat „în principiu” redeschiderea Strâmtorii Ormuz în schimbul ridicării blocadei navale americane și ar fi fost de acord să elimine stocul de uraniu puternic îmbogățit al Teheranului. Aceeași sursă a adăugat că SUA ar fi înțeles că liderul suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a aprobat liniile generale ale acordului. Mediafax notează însă că nu a existat o confirmare imediată din partea Iranului și nici explicații despre ce înseamnă concret un acord „în principiu”. Calendar: 60 de zile pentru un acord final, dar fără confirmări de la Teheran Un al doilea oficial de rang înalt din administrația SUA a spus că planul propus le-ar acorda negociatorilor 60 de zile pentru a ajunge la un acord final. Potrivit Reuters, surse iraniene au indicat că, în etapele următoare, ar putea fi găsite „formule viabile” pentru disputa privind stocul de uraniu puternic îmbogățit, inclusiv diluarea materialului sub supravegherea agenției ONU de monitorizare nucleară. Pe fondul acestor discuții, Trump a scris pe Truth Social că blocada SUA asupra navelor iraniene din Strâmtoarea Ormuz va rămâne în vigoare „până când se va ajunge la un acord, acesta va fi certificat și semnat”, adăugând că „ambele părți trebuie să-și ia timpul necesar”. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru transportul maritim, iar orice prelungire a blocadei sau eșec al negocierilor menține un risc operațional ridicat pentru rutele comerciale și pentru fluxurile energetice din regiune. [...]
Benjamin Netanyahu leagă negocierile SUA–Iran de „dezafectarea” capacităților nucleare iraniene , invocând asigurări primite de la Donald Trump că orice acord cu Teheranul ar trebui să ducă la eliminarea completă a programului nuclear al Iranului, potrivit Digi24 . Miza, din perspectiva Israelului, este una de securitate și de reglementare diplomatică: condițiile puse într-un eventual acord ar putea limita sau, dimpotrivă, ar putea lăsa loc pentru acțiuni unilaterale ale Israelului. Declarațiile premierului israelian vin pe fondul unor discuții „avansate” între Washington și Iran. Netanyahu susține că a primit garanții privind „libertatea de acțiune” a Israelului în fața amenințărilor de securitate, iar informația este atribuită de Digi24 publicației israeliene The Times of Israel . Într-o postare pe X, Netanyahu a spus că a discutat cu Trump despre un „memorandum de înțelegere” care vizează redeschiderea Strâmtorii Ormuz și despre viitoarele negocieri pentru un acord final privind programul nuclear iranian. Potrivit lui Netanyahu, cei doi ar fi convenit că orice acord final trebuie să „elimine pericolul nuclear”. Ce condiții spune Netanyahu că ar implica „eliminarea” programului nuclear Netanyahu a detaliat ce înțelege prin eliminarea riscului nuclear, indicând două elemente operaționale: „dezafectarea” instalațiilor de îmbogățire nucleară ale Iranului; îndepărtarea materialului nuclear îmbogățit de pe teritoriul iranian. Digi24 notează însă că nu este clar dacă Trump i-a oferit asigurări specifice privind aceste condiții. Contextul negocierilor și legătura cu Libanul Potrivit informațiilor prezentate, Iranul ar fi refuzat să includă problema nucleară în memorandumul de înțelegere care ar urma să fie semnat, fiind dispus să o discute doar în negocierile pentru un acord final. În același timp, presa israeliană este citată cu informația că un armistițiu inițial de 60 de zile, care ar urma să fie încheiat, ar include și un armistițiu cu Hezbollah , grupare susținută de Iran în Liban. Netanyahu a mai afirmat că Trump ar fi „reafirmat” dreptul Israelului de a se apăra „împotriva amenințărilor de pe toate fronturile, inclusiv din Liban”. Separat, liderul Hezbollah, Naim Qassem, a îndemnat guvernul libanez să renunțe la negocierile directe cu Israelul, iar aripa militară a grupării a transmis pe Telegram că dezarmarea Hezbollah este „inacceptabilă” și ar echivala cu „anihilarea”. Aceste poziții apar în contextul în care Libanul se pregătește pentru o nouă rundă de negocieri cu Israelul la Washington, la începutul lunii viitoare. [...]
Donald Trump încearcă să lege un eventual acord de încheiere a războiului cu Iranul de extinderea Acordurilor Abraham , cerând mai multor state arabe și musulmane să normalizeze relațiile cu Israelul după încheierea conflictului, potrivit Axios . Miza este una de repoziționare geopolitică în regiune, dar contextul politic – inclusiv alegerile din Israel – face improbabil un progres rapid. Într-o convorbire telefonică de sâmbătă, Trump a discutat cu liderii din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Pakistan, Turcia, Egipt, Iordania și Bahrain despre un „acord emergent” cu Iranul. Potrivit a doi oficiali americani citați de publicație, Trump le-a transmis că, dacă se ajunge la o înțelegere care să pună capăt războiului, se așteaptă ca țările care nu sunt încă parte a Acordurilor Abraham și nu au acorduri de pace cu Israelul să se alăture și să normalizeze relațiile cu statul israelian. Un oficial american a spus că lideri, inclusiv președintele EAU Mohammed bin Zayed, care ar fi avut o poziție mai dură față de războiul cu Iranul, au susținut acordul discutat. Declarația atribuită oficialului indică sprijinul pentru înțelegere chiar și în scenariul în care aceasta ar eșua. Presiune diplomatică și „follow-up” prin emisari Din culise, un oficial american a afirmat că Trump le-a spus liderilor că urmează să îl sune pe premierul israelian Benjamin Netanyahu și că speră ca, „în viitorul apropiat”, liderul Israelului să fie inclus într-un apel similar. Totodată, Trump ar fi indicat că emisarii Jared Kushner și Steve Witkoff vor reveni asupra subiectului în săptămânile următoare. Potrivit unuia dintre oficialii americani citați, cererea i-a surprins pe unii participanți – în special liderii din Arabia Saudită, Qatar și Pakistan, care nu au relații diplomatice formale cu Israelul – iar reacția inițială ar fi fost tăcerea. Condițiile Arabiei Saudite și calendarul electoral din Israel Ținta principală a lui Trump ar fi un acord istoric de pace între Arabia Saudită și Israel, însă Axios notează că un progres pe termen scurt este „extrem de dificil”. Prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman și-ar fi exprimat anterior disponibilitatea de normalizare, dar în ultimul an ar fi devenit mai rezervat. Publicația mai relatează că bin Salman a respins o solicitare similară într-o întâlnire din Biroul Oval, în noiembrie anul trecut, iar discuția ar fi devenit tensionată. În plus, războiul cu Iranul și ruptura Arabiei Saudite cu EAU ar fi împins regatul spre o poziție mai sceptică față de guvernul israelian de extremă dreapta. În paralel, oficiali saudiți cer ca Israelul să se angajeze pe o cale „ireversibilă” și cu termene clare către un stat palestinian, condiție pe care guvernul israelian o respinge. În acest context, oficiali israelieni și americani citați de Axios consideră că Riadul nu va face pași înainte de alegerile din Israel, programate pentru septembrie, și înainte să fie clar ce guvern se formează după scrutin. Mesaj public: inclusiv ideea ca Iranul să adere Duminică, Trump a scris pe Truth Social că sprijinul și cooperarea statelor din Orientul Mijlociu ar urma să fie „îmbunătățite și întărite” prin aderarea la Acordurile Abraham. El a avansat și ideea ca Iranul să se alăture într-o zi, dar Axios subliniază că acest lucru ar presupune recunoașterea Israelului de către Teheran, pe care regimul iranian a refuzat-o de decenii. Senatorul Lindsey Graham a susținut public solicitarea lui Trump și a argumentat că, dacă negocierile pentru încheierea conflictului iranian ar duce la aderarea aliaților arabi și musulmani la Acordurile Abraham, înțelegerea ar deveni una dintre cele mai importante din istoria Orientului Mijlociu. Graham a avertizat, totodată, asupra unor „repercusiuni severe” pentru relațiile viitoare dacă statele vizate refuză această direcție. [...]
Sancțiunile au împins Rusia să caute capital și clienți în Arctica, dar diferențele de interese au forțat China să-și tempereze ambițiile , arată o analiză publicată de Digi24 . Deși Moscova și Beijingul afișează o „prietenie fără limite”, Arctica rămâne un punct sensibil: Rusia vrea control decizional exclusiv al statelor arctice, în timp ce China susține acces mai larg la exploatarea regiunii. Pentru Rusia, miza este direct economică și strategică. Potrivit datelor oficiale citate, activitatea economică din regiunea arctică reprezintă 6% din PIB-ul Rusiei și 10% din exporturi. După 2022, cooperarea cu celelalte state arctice a devenit dificilă, pe fondul sancțiunilor, iar Moscova are probleme să investească singură în infrastructura necesară, notează The Insider. De ce contează: Arctica devine o relație „tranzacțională”, nu un bloc comun Analiza descrie o relație în care nevoia a înlocuit încrederea. Rusia are nevoie de investitori și piețe de export pentru resursele arctice, dar, în același timp, încearcă să evite dependența excesivă de un singur partener, inclusiv de China, într-o zonă considerată vitală pentru economia sa. În acest context, este menționat proiectul uzinei de gaze naturale lichefiate Yamal din Siberia, pe care Rusia și China ar fi urmat să îl dezvolte împreună, pe fondul deciziei Uniunii Europene de a renunța la importurile rusești de GNL până în 2027. Cercetători citați în articol indică limitele unei Rusii puternic sancționate în a susține singură proiecte de infrastructură și comerț. Separat, analiza arată că atacurile Ucrainei asupra terminalelor petroliere rusești au blocat aproximativ 40% din exporturile de petrol ale Rusiei, reducând capacitatea Moscovei de a profita de creșterile de preț asociate crizei din Golful Persic. De ce China a făcut „un pas înapoi” în Arctica Pe partea chineză, articolul susține că Beijingul a trecut printr-o etapă în care implicarea sa în Arctica a fost percepută drept „prea agresivă”, inclusiv după ce China s-a autodefinit „stat aproape arctic” și a promovat ideea unui „ Drum Polar al Mătăsii ”. După extinderea prezenței (inclusiv statut de observator în Consiliul Arctic și stații de cercetare în mai multe țări), China ar fi recurs la o „retragere tactică”, potrivit unei surse academice citate. Diferența de viziune rămâne însă structurală: Beijingul vede Arctica drept o regiune ce ar trebui să poată fi exploatată de mai multe state, în timp ce Moscova insistă ca politica regională să fie decisă de statele arctice. În plus, oficiali ruși ar fi perceput „Drumul Polar al Mătăsii” ca pe un proiect în care Rusia riscă să devină doar un coridor de tranzit între China și Europa. Cooperare militară limitată și suspiciuni reciproce Deși există exemple de cooperare economică și militară, analiza notează că limitele parteneriatului sunt mai vizibile în zona militară: cooperarea ar fi concentrată în Marea Bering și mult mai puțin prezentă în Marea Baltică sau în apele din jurul Groenlandei. În același timp, Moscova ar continua să se teamă de spionaj chinezesc în Arctica, potrivit unui raport bazat pe un document al serviciilor de securitate ruse, menționat în articol. Ce urmează Pe termen scurt, Rusia rămâne „poarta” Chinei spre Arctica, inclusiv din motive operaționale: capacitatea de navigație pe Ruta Mării Nordului este afectată de limitele flotei ruse de spărgătoare de gheață și de sancțiuni, iar China are interese tehnologice și strategice în regiune (inclusiv pentru dezvoltarea unor drone capabile să opereze la temperaturi foarte joase). Pe termen mai lung, concluzia analizei este că relația rămâne una de conveniență: cooperarea este reală, dar susținută de interese care se suprapun „momentan”, nu de o aliniere completă a obiectivelor în Arctica. [...]
Vizita Svetlanei Tihanovskaia la Kiev aduce din nou în prim-plan riscul de securitate de la granița cu Belarus , într-un moment în care Ucraina își consolidează frontiera de nord pe fondul temerilor privind posibile atacuri rusești dinspre teritoriul belarus, potrivit Agerpres . Opozanta belarusă în exil a ajuns luni în capitala Ucrainei, în prima sa vizită în această țară de la începutul invaziei ruse la scară largă din 2022. Consilierul său, Dzianis Kutcinski, a descris deplasarea drept un „simbol de solidaritate” și a publicat fotografii cu sosirea acesteia la gara centrală din Kiev. Contextul vizitei este legat de rolul Belarusului în arhitectura militară a Rusiei: de pe teritoriul belarus, Moscova a trimis o parte din trupe în Ucraina în 2022, iar președintele belarus Aleksandr Lukașenko – aflat la putere din 1994 – este prezentat ca unul dintre cei mai apropiați aliați militari și politici ai Kremlinului. Mesajul politic: „libertatea Belarusului și libertatea Ucrainei sunt inseparabile” În debutul vizitei, Tihanovskaia a anunțat pe rețelele de socializare că a mers la mormântul Mariei Zaițeva, o tânără belarusă care a participat la protestele anti-Lukașenko din 2020 și ulterior s-a înrolat în armata ucraineană. Zaițeva a fost ucisă pe front, la 24 de ani, în apropiere de Pokrovsk, în ianuarie 2025. „Maria este un simbol pentru noua generație de belaruși. Persoane care înțeleg că libertatea Belarusului și libertatea Ucrainei sunt inseparabile.” Agerpres notează că, de la invazia rusă, zeci de belaruși s-au alăturat forțelor ucrainene. Presiune diplomatică și semnale militare În ajunul vizitei la Kiev, președintele francez Emmanuel Macron l-a avertizat pe Lukașenko împotriva oricărei implicări suplimentare în războiul dus de Moscova împotriva Ucrainei. În același timp, Rusia și Belarus au desfășurat „cu câteva zile în urmă” exerciții nucleare cu o durată de trei zile, potrivit informațiilor citate. Tihanovskaia a părăsit Belarus după alegerile prezidențiale din 2020, când Lukașenko și-a proclamat victoria în fața ei; scrutinul a fost urmat de proteste ample împotriva presupuselor fraude electorale, reprimate violent, cu mii de arestări. [...]
