Știri
Știri din categoria Externe
Aplicarea provizorie a acordului UE–Mercosur riscă să fie frânată operațional de lipsa unui consens între statele sud-americane privind împărțirea cotelor de export către piața europeană, potrivit Antena 3. Miza este accesul la volume exportate cu taxe vamale preferențiale, iar blocajul apare la doar câteva luni după intrarea în vigoare provizorie a tratatului.
Țările din Mercosur (Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay) nu au ajuns la un acord asupra modului în care vor împărți aceste cote. Deși Uniunea Europeană propune volume însoțite de un regim tarifar preferențial, revine Mercosur să decidă distribuția între membri.
În lipsa unor cote definite, alocarea ar urma să se facă după principiul „primul sosit, primul servit”, ceea ce poate crea dezechilibre între exportatori și poate amplifica tensiunile interne din bloc, în special între statele cu capacități logistice și comerciale diferite.
Șeful diplomației uruguayene, Mario Lubetkin, a declarat că „nu există încă unanimitate”. Potrivit acestuia, pozițiile Argentinei, Braziliei și Uruguayului s-au apropiat, în timp ce Paraguay rămâne, deocamdată, cel mai departe de un compromis.
Miniștrii de Externe ai celor patru țări au stabilit să reia discuțiile și să încerce să ajungă la un consens la o nouă întâlnire programată peste 45–60 de zile, la Montevideo, potrivit AFP, citată de Agerpres.
Tratatul UE–Mercosur, rezultat al unor negocieri de peste 25 de ani, ar urma să creeze una dintre cele mai mari zone de liber schimb din lume, cu peste 700 de milioane de consumatori. Acordul se aplică provizoriu de la 1 mai 2026.
Intrarea deplină în vigoare depinde de aprobarea Parlamentului European și de avizul Curții Europene de Justiție privind compatibilitatea acordului cu tratatele UE, aviz solicitat de Parlament în ianuarie.
Recomandate
UE pregătește presiuni asupra Canadei și Marii Britanii pentru a acoperi un gol de 70 mld. euro în bugetul Ucrainei pe 2027 , într-un demers care riscă să influențeze direct negocierile de apropiere economică și de apărare cu Ottawa și Londra, potrivit Politico . Bruxelles vrea să folosească două momente-cheie pentru a ridica subiectul la nivel politic înalt: summitul UE–Canada din 29–30 octombrie și summitul UE–Marea Britanie din 20 noiembrie. În contextul în care nevoile de finanțare ale Kievului cresc, iar sprijinul SUA este descris ca „incert”, UE caută să atragă mai mulți bani de la aliați din afara blocului, au declarat pentru publicație cinci oficiali UE și doi diplomați. De ce contează: finanțarea Ucrainei devine variabilă în negocierile economice și industriale Miza nu este doar diplomatică. UE intră în discuții despre legături mai strânse în economie și apărare cu Canada și Marea Britanie, iar sprijinul pentru Ucraina „va modela climatul politic” al acestor negocieri, potrivit diplomaților și oficialilor citați. Aceștia spun că nu se așteaptă la un „troc” formal, dar subiectul finanțării Kievului va plana asupra discuțiilor. În paralel, Bruxelles ridică tema și în alte formate internaționale (FMI, G7, G20) și în discuții cu țări din Consiliul de Cooperare al Golfului. Cifrele din discuție și unde se blochează banii Potrivit președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , UE și statele membre asigură 80% din ajutorul extern al Ucrainei și „au nevoie urgentă ca alți parteneri să facă un pas înainte”. Președintele Consiliului European, António Costa, a transmis la rândul său că „partenerii internaționali trebuie să intensifice” sprijinul financiar. Elementele financiare prezentate în articol: Ucraina ar avea un deficit de finanțare de 70 miliarde euro anul viitor (pentru 2027). UE a angajat un împrumut de 90 miliarde euro pentru 2026 și 2027 , menit să acopere aproximativ două treimi din nevoi. Bruxelles se aștepta ca alți parteneri (inclusiv Canada, Japonia, Coreea de Sud, Australia și Norvegia) să aducă încă 45 miliarde euro , însă o parte importantă din bani „a întârziat” deoarece unele guverne nu au confirmat sau nu au deblocat sprijinul anticipat. Marea Britanie spune că a angajat 25 miliarde lire pentru Ucraina, iar Canada a promis echivalentul a 5,4 miliarde euro în asistență militară și 8,2 miliarde euro în sprijin financiar direct. UE și statele membre afirmă că au contribuit cu peste 231 miliarde euro de la invazia pe scară largă a Rusiei, incluzând ajutor militar, sprijin bugetar și garanții, sprijin pentru ucrainenii găzduiți în UE și venituri din active rusești imobilizate. Oficialii UE citați insistă că demersul nu este o critică la adresa Londrei sau Ottawa, ci o reacție la creșterea costurilor Ucrainei, pe fondul intensificării atacurilor rusești și al altor evoluții geopolitice menționate în articol. Cum ar putea fi legată tema Ucrainei de accesul la programe și contracte În cazul Canadei, discuțiile au și o dimensiune industrială: Ottawa va participa la programul SAFE al UE (finanțare pentru achiziții comune de apărare), ceea ce ar oferi companiilor canadiene acces preferențial la contracte finanțate prin SAFE. Un diplomat a indicat că apropierea în apărare și accesul industrial ar putea intra în „conversația mai largă” despre sprijinul pentru Kiev. În cazul Marii Britanii, summitul din noiembrie ar urma să avanseze „resetarea” relației cu UE, inclusiv pe mobilitatea tinerilor, alimentație și schema de tranzacționare a emisiilor. Londra urmărește ca firmele britanice să fie tratate ca europene în viitorul Industrial Accelerator Act (proiect care ar favoriza bunurile „fabricate în Europa” în contracte publice și sprijin industrial). Trei oficiali britanici au spus că nu au auzit de o cerere explicită de tip „mai mulți bani pentru Ucraina în schimbul accesului”, iar un oficial UE a indicat că declarația summitului ar reflecta eforturile ambelor părți, nu o solicitare unilaterală. Ce urmează Ambasadorii UE urmau să discute despre summituri „mâine”, iar finanțarea Ucrainei este așteptată să fie parte a discuțiilor. În același timp, Comisia nu a stabilit încă ce anume va cere partenerilor și nici cum ar putea conecta concret aceste solicitări de dosarele comerciale și de apărare, potrivit sursei citate. Pe fundal, articolul notează că sprijinul pentru Ucraina ar putea fi testat de alegeri în Europa anul viitor, ceea ce crește presiunea asupra Bruxellesului de a căuta finanțare dincolo de bugetele europene și de a împărți mai larg povara cu parteneri din afara UE. [...]
Uniunea Europeană încearcă să acopere un posibil gol de finanțare al Ucrainei, estimat la 70 de miliarde de euro, prin presiuni diplomatice asupra unor parteneri din afara blocului comunitar, în special Marea Britanie și Canada, potrivit G4Media . Miza este una bugetară și de stabilitate: fără bani suplimentari, Kievul riscă să intre în 2027 cu resurse insuficiente pentru a susține funcționarea statului în condițiile intensificării războiului și ale incertitudinii privind sprijinul american. UE vrea să ridice subiectul la două reuniuni la nivel înalt: summitul UE–Canada (29–30 octombrie) și întâlnirea UE–Marea Britanie (20 noiembrie) . În paralel, Bruxellesul își calibrează mesajul astfel încât să nu transforme explicit ajutorul pentru Ucraina într-o „monedă de schimb” pentru avantaje economice sau politice în relația cu Londra și Ottawa, potrivit unui diplomat european citat în material. De ce contează: UE spune că duce deja cea mai mare parte a poverii financiare Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a afirmat că UE și statele membre asigură 80% din ajutorul extern acordat Ucrainei și a cerut ca „și alți parteneri să își intensifice eforturile”. În același timp, UE s-a angajat să acorde Kievului un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru perioada 2026–2027, sumă care ar acoperi aproximativ două treimi din necesarul de finanțare, conform estimărilor menționate. Bruxellesul se aștepta ca parteneri din afara UE (inclusiv Canada, Japonia, Coreea de Sud, Australia și Norvegia) să vină cu încă 45 de miliarde de euro, însă o parte din fondurile anticipate nu au ajuns la Kiev, fie pentru că nu au fost confirmate, fie pentru că nu au fost transferate. Cât au anunțat până acum Marea Britanie și Canada În material sunt menționate următoarele angajamente: Marea Britanie: 25 de miliarde de lire sterline alocate în total pentru sprijinirea Ucrainei; Canada: asistență militară echivalentă cu 5,4 miliarde de euro și sprijin financiar direct de 8,2 miliarde de euro. De la începutul invaziei rusești la scară largă, UE și statele membre ar fi contribuit cu peste 231 de miliarde de euro pentru Ucraina (ajutor militar, sprijin financiar și asistență pentru refugiați), potrivit datelor prezentate de Bruxelles și citate în articol. Extinderea presiunii către Japonia și legătura cu politica industrială a UE Bruxellesul încearcă să obțină contribuții mai mari și din partea Japoniei. Un oficial european citat susține că Tokyo ar fi rămas în urmă în 2026, însă o persoană familiarizată cu poziția guvernului japonez respinge această evaluare și indică un sprijin de aproximativ 20 de miliarde de dolari (aprox. 92 de miliarde de lei) oferit deja Ucrainei, adăugând că ar putea exista spațiu pentru ajutor suplimentar dacă Kievul îl solicită. În paralel, Japonia ar căuta garanții privind accesul companiilor sale la piața europeană, pe fondul îngrijorărilor că viitoarea legislație industrială a UE, cu preferințe pentru produse fabricate în Europa, ar putea dezavantaja firmele japoneze. În ansamblu, demersul UE indică o problemă de finanțare care se mută tot mai mult din zona promisiunilor politice în cea a execuției bugetare: cine plătește, cât și când, într-un moment în care costurile războiului cresc, iar predictibilitatea sprijinului extern devine mai fragilă. [...]
UE pregătește limitarea importurilor de hibride din China , o măsură care ar putea reduce presiunea competitivă asupra producătorilor europeni, dar care lasă deocamdată neclare efectele în prețuri pentru consumatori, potrivit Focus . Discuțiile purtate la începutul lunii octombrie la Beijing de comisarul european pentru comerț, Maroš Šefčovič , cu ministrul chinez al comerțului au vizat reducerea deficitului comercial „nesustenabil” dintre UE și China, într-un context în care mai multe industrii europene sunt sub presiunea produselor chinezești ieftine, inclusiv textilele și sectorul solar. Plafon anual pentru hibride și oprirea vămuirii după epuizarea contingentului Prima măsură descrisă în material vizează exporturile chineze de automobile hibride și plug-in hybrid către UE. Planul ar urma să limiteze importurile la 350.000 de vehicule pe an , iar contingentul să crească ulterior cu 6% anual . Potrivit biroului comisarului european, autoritățile vamale din statele membre ar urma să oprească vămuirea vehiculelor de origine chineză după epuizarea contingentului. Implementarea ar fi așteptată „prin măsuri provizorii de protecție” până la începutul lunii decembrie, însă materialul subliniază că pachetul nu este încă definitiv. Šefčovič a afirmat că ar fi prima dată când China acceptă o temperare a exporturilor fără o etapă prealabilă de tensiuni comerciale. În același timp, articolul notează că numărul de hibride și plug-in hybrid ar urma să scadă în următorii patru ani cu „câteva milioane de vehicule”, fără a detalia baza de calcul. Reacția industriei: semnal pozitiv, dar fără verdict fără detalii În paralel, economiști au discutat și varianta unor taxe vamale pentru plug-in hybrid-urile chineze, care ar fi putut scumpi ușor mașinile și reduce cererea. Hildegard Müller, președinta asociației industriei auto din Germania (VDA), califică anunțurile drept un „semnal pozitiv”, dar spune că lipsesc detalii despre condiții și efecte. „Decisiv va fi dacă rezultatele obținute contribuie la condiții de concurență echitabile, creează siguranță în planificare și întăresc comerțul deschis și bazat pe reguli.” – Hildegard Müller Asociația bavareză a economiei (vbw) apreciază, la rândul ei, că o limitare a importurilor de hibride ar putea reduce presiunea concurențială asupra producătorilor din UE, însă își rezervă evaluarea finală până la clarificarea măsurilor. Alte două direcții: acces pe piața chineză și rare earths Pe lângă contingentarea importurilor de hibride, discuțiile au mai produs două direcții de lucru: Acces mai ușor pentru companiile europene pe piața chineză , inclusiv angajamente privind liberalizarea vamală. Olof Gill, purtător de cuvânt adjunct al Comisiei Europene, spune că măsurile ar viza în special exporturi precum piese auto, încălțăminte, înghețată și ulei de măsline , iar modificările de tarife ar urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2027 , pentru o perioadă de patru ani . Relaxarea exporturilor chineze de pământuri rare (minerale critice), prin întărirea dialogului privind controalele la export și simplificarea procedurilor de aprobare pentru exporturile către utilizatori finali din UE. Materialul amintește că aceste resurse sunt greu de înlocuit în magneți și semiconductori, iar scumpirea lor poate face mai costisitoare tehnologii precum smartphone-urile, mașinile electrice sau panourile solare, chiar dacă efectul direct în prețurile de consum nu este ușor de observat. Context: deficitul UE și dependența de importuri-cheie Articolul indică faptul că, în 2025, comerțul Germania–China a ajuns la 252,4 miliarde euro (aprox. 1.262 miliarde lei ), peste nivelul comerțului cu SUA (241,4 miliarde euro). Totodată, la nivelul UE, deficitul comercial cu China este descris ca fiind considerat „de nesusținut”, cu o estimare pentru 2025 de circa un miliard de euro pe zi (aprox. 5 miliarde lei pe zi ), potrivit materialului. În acest cadru, o analiză a Fundației Friedrich Naumann, citată de Focus, arată că ponderea importurilor chineze a crescut din 2023 în mai multe zone considerate critice, inclusiv baterii, antibiotice și panouri solare . Ce urmează Materialul subliniază că cele trei măsuri „nu sunt încă bătute în cuie”, iar Bruxelles lucrează la implementare. Următoarea rundă de discuții între Šefčovič și ministrul chinez al comerțului este programată pentru ianuarie , când ar putea deveni mai clar dacă limitarea importurilor de hibride va fi aplicată în forma anunțată și ce efecte concrete va avea asupra pieței auto și, indirect, asupra consumatorilor. [...]
O schimbare de linie la Washington riscă să transforme sprijinul pentru Kiev într-o monedă de schimb , iar Europa ar putea fi împinsă să acopere rapid un posibil gol de securitate și finanțare, potrivit unei analize publicate de Focus . Politologul Thomas Jäger susține că președintele SUA, Donald Trump, „face front comun” cu Vladimir Putin și ar urmări o înțelegere care ar echivala cu o capitulare a Ucrainei. Jäger afirmă că, deși Rusia nu și-ar fi atins obiectivele militare și „ar sta de fapt ca un învins”, Putin ar fi aproape să câștige războiul „pe plan politic”, reușind să-l atragă pe Trump de partea sa. În această logică, Trump ar dori ca Ucraina „să semneze ceva” al cărui conținut nu este clar, dar care ar trebui să fie acceptabil pentru Rusia. Miza pentru Europa: presiune pe bugetele și capacitățile de sprijin pentru Ucraina În lectura lui Jäger, pivotarea SUA ar pune o presiune directă pe statele europene, în special pe Germania, descrisă drept „cel mai important stat din Europa” în sprijinirea Ucrainei. El avertizează că, fără ajutorul german, voința din Uniunea Europeană de a continua susținerea Kievului „s-ar putea eroda”. Analiza mai indică faptul că Putin nu ar urmări „un pace acceptabilă”, ci ar vrea să controleze Ucraina „precum Belarus”, ceea ce ar menține riscurile de securitate la granița estică a UE și ar prelungi nevoia de finanțare și asistență militară. „Mai întâi afaceri, apoi pace”: acuzația de interes financiar Jäger susține că în spatele schimbării de curs ar sta „interese financiare dure” și o inversare a politicii SUA față de Rusia: în loc să insiste pe un tratat de pace, Trump ar vrea „mai întâi să facă afaceri și apoi să vadă dacă se instalează pacea”. El afirmă că Trump ar considera că are „doar doi ani” pentru a „vinde realizări de guvernare” către Rusia și a obține profituri, menționând drept exemple posibile: participații în proiecte miniere, centre de date sau cumpărarea Lukoil. În aceeași cheie, Jäger descrie oferta lui Putin ca fiind tranzacțională: afaceri „în avantajul vostru”, dar cu condiția „să-mi livrați Ucraina”. Ce urmează, potrivit analizei: așteptarea alegerilor din SUA și menținerea sancțiunilor În SUA ar exista „stupefacție”, spune Jäger, inclusiv în Congres și în spațiul public, pe fondul percepției că Washingtonul „trece de partea inamicului”. În paralel, Putin ar avea timp de partea sa și ar putea „duce războiul până la capăt” cu sprijinul continuu al Chinei. În Europa, reacția descrisă de Jäger ar fi una de temporizare: menținerea sancțiunilor împotriva Rusiei și așteptarea evoluțiilor de după alegerile parțiale („midterms”) din SUA, în condițiile în care continentul ar fi „șantajabil din două părți” – de China, prin dependența de pământuri rare, și de SUA, în zona tehnologiei informației. [...]
Parlamentul European pune pe agenda UE o posibilă operațiune navală în Marea Neagră , pe fondul atacurilor asupra navelor comerciale din apropierea apelor românești și bulgărești, și cere ca bani europeni necheltuiți din programul SAFE să fie redirecționați pentru sprijinirea României și Bulgariei, potrivit Biziday . Rezoluția, care nu are caracter obligatoriu, a fost adoptată cu 432 de voturi „pentru”, 52 „împotrivă” și 88 de abțineri. În text, Parlamentul European condamnă „cu fermitate” atacurile recente soldate cu victime în largul coastelor Bulgariei și României, precum și încălcările repetate ale spațiului aerian românesc, indicând Rusia drept responsabilă pentru atacarea navelor civile și pentru escaladarea războiului în vestul Mării Negre. Ce ar însemna pentru România și Bulgaria: sprijin operațional și finanțare Eurodeputații cer UE și statelor membre să ia în considerare desfășurarea unei operațiuni navale comune în Marea Neagră, pe baza discuțiilor existente privind o posibilă „santinelă la Marea Neagră”. În paralel, documentul insistă pe cooperare mai strânsă între Bulgaria, România și Turcia. Pe componenta de apărare aeriană și protecție a transportului maritim, rezoluția invită țările UE, în cooperare cu NATO, să sprijine România și Bulgaria în: detectarea timpurie a dronelor ostile care amenință navigația comercială; urmărirea (monitorizarea) acestor amenințări. Pentru a susține aceste măsuri, eurodeputații solicită ca fondurile UE necheltuite din programul european SAFE (program de finanțare pentru înarmare) să fie folosite pentru a ajuta România și Bulgaria să facă față provocărilor din regiune. Mesaj politic către Sofia și preocupări privind infrastructura submarină Rezoluția salută reacția rapidă a României și Bulgariei în acordarea de asistență navelor atacate, dar exprimă și „îngrijorare” față de „gestionarea ambiguă” a amenințării ruse de către guvernul bulgar. Textul critică răspunsul diplomatic considerat slab al Sofiei și îi cere premierului Bulgariei, Rumen Radev, să coreleze solicitările de solidaritate cu „acțiuni concrete”, inclusiv prin accelerarea participării la inițiativa antidrone a NATO. Separat, eurodeputații cer consolidarea protecției și rezilienței proiectelor submarine de telecomunicații, transport de energie electrică și cabluri de date, prin supraveghere maritimă mai puternică, cooperare regională și mecanisme de răspuns rapid. Contextul de securitate: atacuri asupra navelor comerciale Într-o analiză citată de Biziday, Bloomberg arată că, în octombrie, șapte nave au fost lovite de drone rusești în largul coastelor Bulgariei și României și că „peste 24 de marinari” au murit, în timp ce aliații NATO ar evita un răspuns care ar putea duce la escaladare, pe fondul incertitudinilor privind sprijinul SUA. Pentru companii și operatori logistici, miza imediată este dacă UE va transforma această rezoluție într-un set de măsuri concrete (operaționale și de finanțare) care să reducă riscul pe rutele comerciale din vestul Mării Negre. [...]
Administrația Trump pune presiune juridică pe Politico și îi cere să retragă sau să corecteze trei articole despre șefa de cabinet a Casei Albe, Suzy Wiles , în cel mult 48 de ore, altfel ia în calcul „măsuri legale” și o reevaluare a relației instituționale, potrivit Mediafax . Scrisoarea a fost trimisă luni de departamentul juridic al Casei Albe și a fost redactată de consilierul Will Scharf. Documentul solicită, pe lângă corectări sau retrageri, publicarea unor scuze publice adresate președintelui Donald Trump și lui Suzy Wiles, precum și eliminarea informațiilor contestate din arhivele digitale ale publicației. Informațiile sunt relatate de Axios, citată de Mediafax. Ce articole sunt contestate și ce susține Casa Albă Potrivit materialului, Casa Albă contestă trei articole publicate de Politico pe 15 și 16 octombrie: Un articol din 15 octombrie care susținea că Trump ar lua în calcul înlocuirea lui Suzy Wiles; președintele a respins informațiile ca fiind „știri false”. Un articol din 16 octombrie care relata că primul material ar fi provocat panică și că Trump ar fi reacționat furios; purtătorul de cuvânt al Casei Albe a negat și aceste informații. Un articol tot din 16 octombrie care afirma că Wiles ar fi contribuit la organizarea unui interviu al fostei purtătoare de cuvânt Katie Zacharia la Fox News, sugerând că șefa de cabinet ar fi creat o situație dificilă pentru Zacharia în interviul cu Sean Hannity. Casa Albă și Fox News au negat relatarea. În scrisoare, administrația susține că, înainte de publicarea articolului despre interviu, ar fi furnizat redacției mesaje text care ar indica faptul că interviul a fost organizat de Zacharia, nu de Wiles. Miza: escaladarea conflictului instituțional cu presa Scharf critică faptul că Politico nu ar fi corectat sau retras materialele contestate. „Politico nu și-a corectat și nici nu și-a retras informațiile false”, a scris oficialul, potrivit materialului. Dacă solicitările nu sunt îndeplinite în 48 de ore, Casa Albă spune că va reevalua relația instituțională cu Politico și va lua în considerare alte măsuri legale disponibile. Un reprezentant al publicației nu a răspuns solicitării de comentarii, potrivit Axios. Context: tensiuni recente între Casa Albă și instituții media Disputa vine după un episod anterior, menționat în articol, în care Trump a anunțat pe 18 septembrie interzicerea accesului la Casa Albă pentru reporterii Politico, CNN și MS NOW. Măsura a fost criticată de experți juridici ca fiind neconstituțională, iar pe 21 septembrie cele trei instituții media au intentat un proces federal. Ulterior, accesul a fost restabilit pe 24 septembrie, în urma unei hotărâri judecătorești care a obligat administrația să permită revenirea reporterilor. [...]
