Știri
Știri din categoria Externe
Un proiect de acord SUA–Iran ar lega redeschiderea Strâmtorii Ormuz și înghețarea escaladării de un pachet financiar de cel puțin 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 mld. lei) și de relaxarea sancțiunilor, potrivit Mediafax, care citează o copie a documentului obținută de CNN. Textul nu a fost publicat oficial, iar CNN notează că rămâne neclar dacă este forma finală a documentului ce ar urma să fie semnat vineri, în Elveția.
Documentul este structurat în 14 puncte și prevede încetarea imediată și „definitivă” a războiului „pe toate fronturile, inclusiv în Liban”, plus angajamentul părților de a se abține de la acțiuni ostile și de la amenințarea cu forța.
În proiect, SUA ar urma să permită Iranului să își vândă petrolul și produsele petrochimice, iar Departamentul Trezoreriei ar emite derogări (excepții) pentru exporturi și servicii conexe, inclusiv bancare, de asigurări și transport.
În paralel, Iran ar urma să ia măsuri pentru reluarea traficului navelor comerciale între Golful Persic și Marea Omanului, în termen de 30 de zile, inclusiv prin neutralizarea minelor. Textul menționează și ridicarea blocadei navale de către SUA și restabilirea traficului „la capacitate maximă” în cel mult 30 de zile.
Un element central este angajamentul SUA, împreună cu parteneri regionali, de a elabora un plan de reabilitare și dezvoltare economică pentru Iran, cu o finanțare de „cel puțin 300 de miliarde de dolari” (aprox. 1.380 mld. lei), iar mecanismul de implementare ar urma să fie formulat în 60 de zile.
Proiectul prevede că SUA s-ar angaja să pună capăt, pe un calendar ce urmează să fie convenit, „tuturor tipurilor de sancțiuni” care vizează Iranul, inclusiv cele legate de rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului Guvernatorilor AIEA, precum și sancțiunilor unilaterale americane, „primare și secundare”.
Separat, documentul include deblocarea fondurilor și activelor înghețate sau restricționate ale Iranului, „în funcție de progresul negocierilor”, cu utilizarea lor stabilită de banca centrală iraniană.
Iran „reiterează că nu va produce niciodată arme nucleare”, iar părțile ar urma să trateze într-un acord final „soarta materialului îmbogățit” și celelalte chestiuni nucleare. În același timp, textul prezentat indică explicit că documentul nu precizează clar ce se va întâmpla cu uraniul îmbogățit al Iranului.
Până la încheierea unui acord final, părțile ar urma să mențină „statu quo-ul”: Iranul în privința programului nuclear, iar SUA fără noi sancțiuni și fără consolidarea forțelor în regiune.
Memorandumul de înțelegere ar urma să fie semnat vineri, în Elveția, declanșând o perioadă de 60 de zile pentru negocierea termenilor finali ai acordului, termen care poate fi prelungit de comun acord. Documentul mai prevede instituirea unui mecanism de supraveghere a implementării și faptul că acordul final ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție cu caracter obligatoriu a Consiliului de Securitate al ONU.
Recomandate
Liderii G7 au legat acordul SUA–Iran de securitatea energetică , anunțând că vor accelera diversificarea rutelor de aprovizionare pentru a reduce dependența globală de Strâmtoarea Ormuz , în contextul în care un armistițiu ar urma să permită redeschiderea acestei rute-cheie pentru petrol și gaze, potrivit Reuters . Reuniți la Evian-les-Bains , în Franța, liderii celor șapte economii avansate au salutat acordul interimar dintre Statele Unite și Iran, care ar urma să fie prezentat oficial vineri. În declarația comună, G7 a spus că este pregătit să contribuie la implementarea înțelegerii, inclusiv printr-o coaliție condusă de Marea Britanie și Franța, menită să sprijine securizarea transportului maritim după redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Acordul dintre Washington și Teheran, descris ca un „memorandum de înțelegere” (un document-cadru care stabilește principii și pași de urmat, fără a fi neapărat un tratat final), prelungește cu 60 de zile armistițiul anunțat în aprilie, pentru a permite negocieri privind un armistițiu permanent. Liderii G7 au cerut ca negocierile să abordeze „amenințările” pe care le atribuie Iranului și să garanteze că Teheranul „nu va obține niciodată o armă nucleară”. Efectul imediat pe piețele de energie: petrolul coboară, Ormuz revine în prim-plan Reuters notează că prețurile petrolului au scăzut din nou miercuri, pe fondul perspectivei redeschiderii Strâmtorii Ormuz, iar contractele futures pentru Brent au coborât sub 80 de dolari (aprox. 368 lei) pe baril, la cel mai redus nivel de la începutul conflictului SUA–Iran. Un oficial american de rang înalt a declarat că SUA vor renunța la sancțiunile asupra petrolului iranian în baza acordului, ceea ce ar deschide perspectiva unor „milioane” de barili suplimentari pe piață. În același timp, oficiali din industrie citați de Reuters avertizează că revenirea completă a producției de petrol și gaze din Orientul Mijlociu ar putea dura luni. În acest context, G7 a anunțat că vrea să reducă vulnerabilitatea globală față de Ormuz și să își crească stocurile de energie. Presiune pentru încetarea focului în Liban, cu implicații pentru stabilitatea regională Pe lângă componenta energetică, liderii G7 au cerut o „încetare a focului imediată și robustă” în Liban și dezarmarea Hezbollah. Situația rămâne însă complicată: Israelul ocupă încă o parte din sudul Libanului, iar Iranul condiționează un acord permanent de retragerea israeliană, în timp ce Israelul spune că nu se va retrage și își rezervă dreptul de a folosi forța militară. Un purtător de cuvânt al Hezbollah a declarat pentru Reuters că gruparea crede că Iranul nu va accepta un armistițiu permanent dacă ocupația israeliană nu se încheie. Ce urmează: 60 de zile de negocieri și condiționalități economice În următoarele 60 de zile, negocierile ar urma să revină asupra unor dosare sensibile, inclusiv viitorul programului nuclear iranian. Reuters mai relatează că memorandumul include un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 miliarde lei), finanțat de statele din Golf, condiționat de respectarea altor termeni de către Iran. Pentru economii și companii, miza imediată rămâne dublă: dacă redeschiderea Ormuz se materializează, presiunea pe prețurile energiei poate continua, dar calendarul revenirii ofertei și riscurile geopolitice din Liban pot menține volatilitatea ridicată. [...]
Un fond privat de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.320 de miliarde de lei) ar urma să fie principalul stimulent economic din acordul SUA–Iran , conceput să deblocheze investiții în economia iraniană după semnarea unui acord final, potrivit Mediafax , care citează surse Reuters. Fondul, descris de sursa citată ca un instrument de investiții private, ar acoperi sectoare precum energia, logistica, producția și transportul. Potrivit informațiilor, mai mult de jumătate din sumă este deja contractată. Ce înseamnă fondul și de ce contează economic Structura fondului este prezentată ca o alternativă la despăgubiri directe: ideea ar fi apărut după ce partea americană ar fi refuzat să ofere compensații pentru distrugerile din timpul războiului. În acest context, fondul ar urma să ofere ambelor părți un stimulent economic pentru a încheia un acord final. Conform sursei, finanțarea ar veni de la companii cu sediul în SUA, în statele arabe din Golf, în Asia, în America de Sud și în Africa, fără bani guvernamentali sau granturi. Calendar și condiții: când ar deveni operațional Planul nu a fost anunțat oficial, iar sursa Reuters a vorbit sub condiția anonimatului. Diplomați de la Washington și Teheran ar urma să semneze acordul vineri, în Elveția , însă fondul ar deveni operațional doar după semnarea unui acord final. Totodată, fondul este prezentat ca fiind separat de discuțiile privind activele înghețate, negociate în paralel. [...]
Ministerul de Externe leagă redeschiderea Strâmtorii Ormuz de stabilizarea prețurilor la energie , într-o reacție la memorandumul de înțelegere convenit între SUA și Iran, potrivit Digi24 . MAE susține că reluarea rapidă a traficului maritim și comercial, „negrevat de taxe”, este „vitală” atât pentru stabilitatea regională, cât și pentru economia globală. În comunicatul citat, ministerul indică două efecte economice directe ale deblocării rutei: „stabilizarea treptată a prețurilor la energie” și „accesul la timp la îngrășămintele necesare în agricultură”. Mesajul plasează Strâmtoarea Ormuz în centrul lanțurilor de aprovizionare cu resurse energetice și inputuri agricole, cu impact în costuri și inflație. Poziționarea României în formatul „E-4” MAE mai precizează că România a subscris, alături de alte 25 de state, la declarația liderilor adoptată de Franța, Marea Britanie, Germania și Italia (E-4), privind înțelegerea de pace SUA–Iran și „mecanismele comune” pentru asigurarea tranzitului în condiții de siguranță și coordonarea eforturilor diplomatice. Ce urmează, potrivit anunțului de la Washington Președintele american Donald Trump a anunțat luni că acordul SUA–Iran a fost semnat și că Strâmtoarea Ormuz va fi deschisă total. „Acordul a fost semnat. Și strâmtoarea este deja parțial deschisă, după cum știți. Vineri, va fi deschisă complet”, a declarat acesta. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Hormuz și relaxarea sancțiunilor ar putea debloca fluxuri comerciale și petroliere dacă proiectul de memorandum SUA–Iran, obținut de CNN , va fi confirmat și transpus într-un acord final. Documentul în 14 puncte descrie termenii unui armistițiu, măsuri pentru reluarea traficului maritim și un cadru de „ușurare financiară” pentru Iran, dar nu a fost publicat oficial, iar Casa Albă susține că textul scurs „nu reflectă” memorandumul real. Potrivit proiectului, memorandumul ar urma să fie semnat formal vineri, în Elveția, iar apoi să deschidă o fereastră de 60 de zile pentru negocierea termenilor finali. Un oficial american a declarat pentru CNN că textul ar reflecta un acord semnat digital duminică de președintele Donald Trump, vicepreședintele JD Vance și președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf. Conținutul ar fi fost confirmat și de un diplomat care l-a văzut la summitul G7 din Franța, precum și de alte două surse diplomatice familiarizate cu negocierile. Miza economică: Hormuz, petrolul iranian și un fond de 300 mld. dolari În forma descrisă, proiectul are implicații directe pentru transportul maritim și pentru piața energiei, prin două seturi de măsuri: Ridicarea blocadei navale și reluarea traficului : SUA ar urma să ridice blocada navală și să „restabilească traficul” în maximum 30 de zile la capacitate deplină, proporțional cu volumele de dinainte de război (punctul 4). Iranul ar urma să ia măsuri pentru reluarea circulației navelor comerciale între Golful Persic și Marea Oman, tot în 30 de zile, inclusiv prin „neutralizarea minelor” și eliminarea obstacolelor tehnice (punctul 5). Permisiunea de a vinde petrol și produse petrochimice : Trezoreria SUA ar urma să emită derogări (waivere) pentru exporturile de țiței iranian, produse petrochimice și servicii conexe (bănci, asigurări, transport) până la ridicarea sancțiunilor (punctul 10). Plan de reabilitare și dezvoltare cu finanțare de cel puțin 300 mld. dolari (aprox. 1.380 mld. lei): SUA și partenerii regionali s-ar angaja să creeze un plan „cuprinzător” pentru reabilitarea și dezvoltarea economică a Iranului, cu mecanism de implementare ce ar urma să fie definit în 60 de zile (punctul 6). Într-un pasaj separat, proiectul notează că Teheranul „ar putea” accesa un fond de dezvoltare de 300 mld. dolari dacă își îndeplinește angajamentele privind programul nuclear în negocierile ulterioare. Sancțiuni și bani blocați: calendarul rămâne de negociat Proiectul prevede un angajament american de a pune capăt, pe un calendar ce ar urma să fie convenit în acordul final, „tuturor tipurilor de sancțiuni” care vizează Iranul, inclusiv cele legate de Consiliul de Securitate al ONU , Consiliul Guvernatorilor AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică) și sancțiunile unilaterale americane, atât „primare”, cât și „secundare” (punctul 7). Separat, textul menționează că, în funcție de progresul negocierilor, fonduri și active iraniene înghețate sau restricționate ar urma să fie eliberate și făcute „pe deplin disponibile”, urmând să fie utilizate conform deciziilor băncii centrale a Iranului (punctul 11). Componenta nucleară: angajament politic, dar fără detalii despre uraniul îmbogățit Un element central al proiectului este reiterarea de către Iran că „nu va produce niciodată arme nucleare” (punctul 8). Totuși, proiectul, așa cum este descris, nu include detalii despre ce se va întâmpla cu uraniul iranian puternic îmbogățit, precizează CNN. Până la un acord final, ambele părți ar urma să mențină „status quo”-ul: Iranul își menține programul nuclear la nivelul actual, iar SUA nu impun sancțiuni noi și nu își întăresc forțele în regiune (punctul 9). Ce urmează și care sunt limitele informației Documentul scurs este prezentat ca un „document politic” de către oficiali americani citați de CNN, care au minimalizat importanța lui și au susținut că nu reflectă angajamente „critice” din canale neoficiale, în special pe viitorul programului nuclear iranian. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări de comentariu, iar un purtător de cuvânt a spus că textul nu reflectă memorandumul real. Agenția iraniană semi-oficială Tasnim a descris versiunile scurse ca fiind inexacte; Bloomberg a publicat anterior o versiune a proiectului, potrivit CNN. Dacă memorandumul va fi semnat vineri, el ar urma să declanșeze o perioadă de 60 de zile pentru negocierea acordului final, care, conform proiectului, ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU (punctul 14). În acest moment, rămâne neclar cât din formularea proiectului va ajunge în textul final. [...]
Donald Trump a avertizat că SUA ar relua loviturile asupra Iranului dacă Teheranul nu „se comportă” , semnalând că acordul SUA–Iran de încetare a războiului rămâne fragil și condiționat, potrivit CNN . Într-o declarație făcută miercuri, 17 iunie 2026, în timpul unei întâlniri cu președintele Egiptului, Abdel Fattah el-Sisi , Trump a spus că înțelegerea cu Iranul „nu este un acord final” și că Statele Unite vor relua atacurile dacă Iranul nu „se comportă”. „Dacă nu se comportă, ne întoarcem imediat la aruncatul bombelor chiar în mijlocul capului lor”, a spus Trump, referindu-se la Iran. De ce contează Mesajul introduce un element de incertitudine în jurul acordului prezentat ca fiind menit să oprească războiul: în locul unei înțelegeri definitive, președintele SUA descrie aranjamentul ca pe unul provizoriu, cu o condiționalitate explicită și cu amenințarea reluării loviturilor militare. În termeni practici, asta sugerează că riscul de escaladare rămâne ridicat, chiar și după semnarea unui acord de încetare a conflictului. Ce urmează În același context mediatic, Trump a indicat că ar putea face public textul acordului „în câteva zile”, într-un „cadru formal”, inclusiv prin citirea documentului în fața camerelor, potrivit materialelor video asociate publicate de CNN. [...]
Qatar va găzdui săptămâna aceasta, la Doha, discuții indirecte pregătitoare între SUA și Iran , într-un demers care poate influența direct stabilitatea regională și, implicit, riscurile pentru rutele energetice din Golf, potrivit The Jerusalem Post , care citează Agence France-Presse. Întâlnirile vin în contextul în care, deși Pakistanul a fost prezentat în ultimele luni drept principal mediator între Washington și Teheran, Qatar ar fi avut un rol „din culise” în susținerea negocierilor și în pregătirea unor înțelegeri ce urmează să fie semnate oficial vineri, în Elveția, conform anunțului făcut acolo. Diplomație „din culise” și presiune mediatică Publicația Al-Araby Al-Jadeed (deținută de Qatar și cu sediul la Londra) susține că, în săptămânile premergătoare anunțului acordului, Doha și-a intensificat activitatea diplomatică prin vizite și contacte directe cu oficiali de rang înalt iranieni și americani, folosindu-și relațiile cu ambele părți și experiența în dosare de mediere. În paralel, raportul menționează o „campanie mediatică” împotriva Qatarului, care ar fi acuzat că ar fi coordonat cu Iranul decizii operaționale privind producția de energie, fie pentru a servi interesele Teheranului, fie pentru a influența evoluțiile regionale. Acuzații privind „înțelegeri secrete” și infrastructura energetică Materialul notează că The Washington Post a relatat vineri că Qatar ar fi oferit Iranului o „înțelegere secretă” înainte de începerea operațiunilor Roaring Lion și Epic Fury, pe 28 februarie, în schimbul unei promisiuni că Iranul nu va lovi infrastructura energetică a Qatarului. În același context, ministrul energiei din Iran, Abbas Aliabadi, a declarat că Iranul va conecta rețeaua sa electrică la cea a Qatarului, precizând că „studiile sunt în faza finală” și că începe etapa de implementare. Au existat și afirmații potrivit cărora Qatar ar fi exagerat sau chiar ar fi fabricat amploarea pagubelor la instalația de gaze naturale lichefiate (GNL) de la Ras Laffan, ca pretext pentru oprirea acesteia după atacuri cu rachete atribuite Iranului. Biroul Internațional de Presă al Qatarului a respins acuzațiile, calificându-le drept „complet false și total nefondate”, și a susținut că provin din materiale fabricate de părți care ar urmări sabotarea eforturilor de mediere și afectarea parteneriatului strategic Qatar–SUA. Contacte la nivel înalt cu Teheranul și Washingtonul Potrivit relatării, delegații qatareze de rang înalt au efectuat mai multe vizite la Teheran, inclusiv una „cu doar câteva ore” înainte de anunțarea acordului. În paralel, prim-ministrul și ministrul de externe al Qatarului, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani , a vizitat Washingtonul de două ori (la final de martie și la mijlocul lui mai) și s-a întâlnit cu vicepreședintele SUA JD Vance , pentru discuții despre implicațiile războiului din regiune și condițiile necesare unui acord. La final de mai, Doha ar fi găzduit și o delegație iraniană de rang înalt, inclusiv pe președintele Parlamentului și negociatorul-șef Mohammad-Bagher Ghalibaf și pe ministrul de externe Abbas Araghchi. Discuțiile ar fi vizat, între altele, un posibil acord de încetare a războiului, active iraniene înghețate, securitatea navigației maritime, deschiderea Strâmtorii Hormuz și măsuri de consolidare a încrederii între Teheran și Washington. Observatori din Golf, citați în articol, descriu rolul Qatarului mai degrabă ca pe unul de canal de comunicare și aliniere a pozițiilor, nu de mediator direct. [...]
