Posibila găzduire de către China a unui summit Trump–Putin–Xi riscă să o împingă într-o capcană diplomatică pe Ucraina, pentru că ar alimenta percepția unor negocieri „peste capul” Kievului și ar pune Beijingul sub presiune pe tema armelor nucleare, potrivit Digi24, care citează o analiză The New York Times. Discuțiile ar urma să aibă loc în marja summitului APEC de la Shenzhen, programat la finalul lunii, însă nu este clar dacă reuniunea se va concretiza.

China a confirmat că poartă discuții cu Rusia și Statele Unite despre o posibilă întâlnire trilaterală, idee lansată inițial de Kremlin. Pentru Beijing, miza este dublă: pe de o parte, un astfel de format ar consolida statutul Chinei ca actor global „indispensabil”; pe de altă parte, ar contrazice mesajul său public de respingere a „politicii marilor puteri” care decid soarta altora.

Ucraina, punctul sensibil pentru Beijing

Perspectiva unui summit a stârnit îngrijorări la Kiev, pe fondul temerii că Vladimir Putin ar putea încerca să negocieze cu Donald Trump încheierea războiului și viitorul Ucrainei fără participarea ucrainenilor.

Președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, aflat în vizită la Beijing, a relatat că Xi Jinping a respins explicit ideea că SUA, Rusia și China ar negocia soarta Ucrainei la Shenzhen:

„I se citea iritarea pe chip. A întrebat chiar de unde provin astfel de zvonuri.”

Steinmeier a mai spus că liderul chinez ar fi insistat că este „un conflict european” și că europenii trebuie să fie prezenți la masa negocierilor.

Și președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, și-a exprimat rezervele, invocând riscul unui „Ialta 2” – o trimitere la conferința din 1945, când marile puteri au luat decizii cu efecte asupra Chinei fără ca aceasta să fie prezentă.

Presiunea pe controlul armelor nucleare

Un alt motiv de disconfort pentru Beijing este agenda nucleară. Donald Trump a spus că ar vrea să folosească o eventuală întâlnire pentru discuții despre denuclearizare, într-un moment în care ultimul tratat de control al armelor nucleare dintre SUA și Rusia a expirat în februarie, iar China își extinde rapid arsenalul.

Potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm, China ar avea aproximativ 620 de ogive nucleare, față de peste 5.000 în cazul fiecăreia dintre celelalte două puteri. Beijingul s-a opus în repetate rânduri impunerii unor limite asupra dezvoltării arsenalului său, iar purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, a evitat luna trecută un răspuns direct privind participarea la negocieri de dezarmare, susținând că responsabilitatea principală revine Washingtonului.

În același timp, analiști chinezi citați în material sugerează că Beijingul ar putea accepta discuții mai înguste, de tip „reducerea riscurilor”, precum îmbunătățirea canalelor de comunicare în criză și menținerea controlului uman asupra deciziilor privind armele nucleare, inclusiv în contextul dezvoltării inteligenței artificiale.

De ce ar fi greu pentru China să spună „nu”

Deși are rezerve, Beijingul ar putea avea dificultăți să refuze o solicitare venită simultan din partea lui Trump și Putin, spune Ryan Hass (Brookings Institution), fost oficial american, citat în analiză. Acesta afirmă că partea chineză ar vrea să valorifice oportunitatea unei reuniuni istorice, dar ezită să-și asume responsabilitatea pentru un eveniment cu rezultat incert:

„De obicei, Xi evită să-și asume responsabilitatea pentru evenimente diplomatice de mare amploare, cu rezultate incerte.”

În fundal, rămâne și presiunea occidentală asupra Chinei privind influența pe care o are asupra Moscovei, în condițiile în care Rusia a devenit „extrem de dependentă” de Beijing diplomatic și economic. În 2024, NATO a acuzat China că este un „factor decisiv” în războiul Rusiei împotriva Ucrainei și i-a cerut să oprească livrările de componente și tehnologii cu utilizare militară.

Pentru Beijing, linia de apărare este că nu a provocat conflictul și nu l-a susținut militar, iar rolul său – dacă Ucraina ajunge pe agendă – ar fi mai degrabă unul limitat, de „facilitator” și „gazdă”, nu de parte care impune soluții.