Știri
Știri din categoria Externe
JD Vance exclude un război prelungit cu Iranul în cazul unui atac american, potrivit Știrile ProTV, care citează declarații acordate de vicepreședintele SUA publicației The Washington Post. Oficialul american a afirmat că „nu există nicio șansă” ca o eventuală acțiune militară împotriva Iranului să se transforme într-un conflict de durată în Orientul Mijlociu.
„Ideea că vom fi angajați într-un război în Orientul Mijlociu timp de ani de zile, fără un sfârșit previzibil - nu există nicio șansă ca acest lucru să se întâmple”, a declarat Vance. El a adăugat că opțiunea preferată rămâne cea diplomatică, însă a condiționat evoluția situației de „ceea ce fac și spun iranienii”.
Declarațiile vin în contextul celei de-a treia runde de negocieri dintre administrația Trump și Iran, desfășurată joi, 27 februarie 2026, la Geneva, sub medierea Omanului. Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a descris discuțiile drept „cele mai intense” de până acum, semn al tensiunilor persistente legate de programul nuclear al Teheranului.
Poziția exprimată de vicepreședintele american încearcă să transmită un mesaj de descurajare a ideii unui nou conflict extins în regiune, în condițiile în care Statele Unite și-au consolidat recent prezența militară în Orientul Mijlociu. În paralel, presiunea diplomatică rămâne activă, iar rezultatul negocierilor de la Geneva ar putea influența decisiv evoluția relațiilor dintre Washington și Teheran.
Recomandate
Donald Trump a susținut în discursul privind Starea Uniunii că nu va permite Iranului să obțină arma nucleară și a pregătit opinia publică pentru un posibil atac , potrivit Reuters , într-un moment marcat de consolidarea prezenței militare americane în Orientul Mijlociu. Președintele american a acuzat regimul de la Teheran că „răspândește terorism, moarte și ură”, invocând sprijinul acordat grupărilor militante, reluarea programului nuclear și dezvoltarea unor rachete care ar putea ajunge pe teritoriul Statelor Unite. Trump a afirmat că Iranul nu a rostit „cuvintele secrete” prin care să renunțe definitiv la arma nucleară, subliniind că preferă un acord, dar nu va ezita să confrunte amenințările. Discursul a avut loc pe fondul desfășurării unor forțe americane suplimentare în regiune, inclusiv portavioane și alte capabilități militare, în eventualitatea unui conflict care ar putea dura săptămâni dacă negocierile eșuează. Secretarul de stat Marco Rubio a informat anterior liderii Congresului într-o sesiune confidențială. Trump a susținut că Iranul a reluat ambițiile nucleare și că este responsabil pentru atacuri care au ucis militari și civili americani. Totodată, el a invocat represiunea internă a protestelor din Iran, citând un număr de victime mult peste estimările publice. Teheranul a respins acuzațiile, calificându-le drept „minciuni”. Tema Iranului a ocupat doar o parte a discursului, majoritatea intervenției fiind dedicată economiei și imigrației. Contextul politic este sensibil: sondajele arată că majoritatea americanilor susțin folosirea forței militare doar în cazul unei amenințări directe și iminente, iar republicanii riscă să piardă controlul Congresului la alegerile din noiembrie 2026. În acest cadru, mesajul privind Iranul pare atât un avertisment extern, cât și o încercare de a justifica din timp o eventuală escaladare militară. [...]
Statele Unite autorizează plecarea unor angajați ai ambasadei din Israel din motive de siguranță , potrivit Reuters , pe fondul temerilor tot mai mari privind un posibil conflict militar cu Iranul. Ambasada SUA la Ierusalim a anunțat vineri, 27 februarie 2026, că personalul guvernamental neesențial și membrii familiilor acestora pot părăsi țara în cadrul unei „plecări autorizate”, o măsură care le permite să decidă individual dacă rămân sau nu. Reprezentanții diplomatici nu au detaliat riscurile concrete care au dus la această decizie. Măsura este însă mai puțin severă decât „plecarea ordonată” aplicată în această săptămână pentru o parte a personalului ambasadei SUA din Beirut, în contextul tensiunilor regionale. Potrivit relatărilor din presa americană, ambasadorul SUA în Israel, Mike Huckabee, le-ar fi transmis angajaților, într-un mesaj intern, că cei care doresc să plece „ar trebui să o facă astăzi”, îndemnând la prudență fără a crea panică. Ambasada nu a comentat public informația. Decizia vine în timp ce Washingtonul își consolidează prezența militară în Orientul Mijlociu și continuă negocierile cu Teheranul privind programul nuclear iranian. Cea mai recentă rundă de discuții s-a încheiat joi fără un progres vizibil. Iranul a avertizat că ar putea lovi baze americane din regiune în cazul unui atac, iar o eventuală escaladare ar putea implica și Israelul, care în iunie a desfășurat o campanie de bombardamente de 12 zile împotriva Iranului, la care ulterior s-au alăturat și Statele Unite. În paralel, mai multe state au început să retragă membri ai familiilor diplomaților sau personal neesențial din anumite puncte din Orientul Mijlociu și au emis avertismente de călătorie pentru Iran. Contextul indică o deteriorare accentuată a climatului de securitate regional. [...]
Mai multe state arabe refuză să permită SUA folosirea bazelor lor pentru un eventual atac asupra Iranului , pe fondul intensificării presiunilor exercitate de președintele Donald Trump înaintea unui nou termen-limită privind negocierile nucleare, relatează Newsweek . În ciuda acumulării de forțe americane în regiune, partenerii tradiționali ai Washingtonului cer reținere și susțin soluții diplomatice. Opoziție explicită în regiune Iordania a transmis clar că nu va permite folosirea teritoriului său ca „rampă de lansare” pentru atacuri împotriva Iranului, deși găzduiește forțe americane în baza unui acord de apărare. Oficialii de la Amman au subliniat că prioritatea este protejarea suveranității și evitarea extinderii conflictului. Poziții similare au fost exprimate de: Arabia Saudită, prin prințul moștenitor Mohammed bin Salman, care a reafirmat respectarea suveranității Iranului; Emiratele Arabe Unite, care au exclus utilizarea spațiului lor aerian pentru operațiuni ostile; Qatar, Bahrain și Kuweit, state ce găzduiesc baze americane importante; Turcia, aliat NATO , care a avertizat că regiunea „nu este în măsură să gestioneze un nou război”. În paralel, Omanul mediază discuțiile nucleare dintre Washington și Teheran, iar în Irak și Yemen miliții aliniate Iranului au amenințat cu intervenția în cazul unui atac american. Alternativele militare ale SUA Refuzul accesului la baze terestre ar complica logistica unei operațiuni, însă nu o face imposibilă. În iunie 2025, SUA au demonstrat capacitatea de a lovi ținte iraniene cu bombardiere stealth B-2 trimise direct din Missouri, pe o distanță de peste 11.000 de kilometri. În prezent, Washingtonul dispune în regiune de: două grupuri de atac cu portavioane, inclusiv USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford; capacități aeriene și sisteme de apărare antirachetă deja desfășurate în statele partenere; forțe navale capabile să opereze din Golful Oman și Marea Roșie. Donald Trump a respins informațiile potrivit cărora ar exista rezerve în interiorul armatei privind un nou atac și a insistat că preferă un acord, dar că, în lipsa acestuia, consecințele pentru Iran ar fi severe. Pe fondul opoziției regionale și al tensiunilor acumulate după conflictul din iunie 2025, miza rămâne dacă presiunea militară va forța un compromis diplomatic sau va aduce Orientul Mijlociu în pragul unui nou război de amploare. [...]
Casa Albă afirmă că prima opțiune a lui Donald Trump față de Iran este diplomația , dar nu exclude utilizarea forței militare dacă negocierile eșuează, potrivit Reuters . Declarația a fost făcută pe 24 februarie 2026 de purtătoarea de cuvânt Karoline Leavitt , în contextul intensificării tensiunilor legate de programul nuclear iranian. „Prima opțiune a președintelui Trump este întotdeauna diplomația”, a spus Leavitt, subliniind însă că liderul american este dispus să recurgă la „forța letală” a armatei Statelor Unite dacă va considera necesar. Ea a precizat că decizia finală aparține exclusiv președintelui. În aceeași zi, secretarul de stat Marco Rubio urmează să informeze liderii Congresului, grup cunoscut drept „Gang of Eight” , cu privire la situația Iranului. Briefingul are loc pe fondul desfășurării unui important dispozitiv naval american în apropierea coastelor iraniene, în eventualitatea unor lovituri militare. Pe 19 februarie, Donald Trump a declarat că oferă Teheranului un termen de aproximativ 10–15 zile pentru a ajunge la un acord privind programul nuclear. Subiectul ar putea fi abordat și în discursul privind Starea Uniunii, programat în seara de 24 februarie, ora Washingtonului, adică în noaptea de 25 februarie, ora României. Contextul actual indică o combinație de presiune militară și deschidere diplomatică, într-un moment în care relațiile dintre Washington și Teheran rămân tensionate, iar riscul unei escaladări regionale este atent monitorizat de comunitatea internațională. [...]
O dronă americană MQ-4C Triton ar fi dispărut de pe radar după un apel de urgență , pe fondul suspiciunilor că ar fi fost doborâtă de Iran . Incidentul ar fi avut loc deasupra Strâmtorii Hormuz, o zonă sensibilă pentru securitatea regională și pentru traficul energetic global. Ce se știe despre dispariția dronei și de ce apar suspiciuni privind Iranul Informațiile apărute online indică o posibilă pierdere a unei drone strategice americane de recunoaștere MQ-4C Triton, versiune a RQ-4 Global Hawk destinată Marinei SUA. Conform relatării, „dovezile” invocate în spațiul public includ date de la serviciul de monitorizare Flightradar24 și alte surse. Pe 22 februarie, drona cu numărul de înregistrare 169660 și indicativul OVRLD1 ar fi decolat de la o bază aeriană din Emiratele Arabe Unite și ar fi efectuat zboruri deasupra Strâmtorii Hormuz la o altitudine de 32.900 de picioare (aproximativ 10.000 de metri), probabil pentru culegere de informații de pe teritoriul iranian. La un moment dat, aparatul a transmis codul 7700, semnal standard în aviație pentru situație de urgență, după care a dispărut de pe ecranele de monitorizare. În acest context, speculațiile online au legat incidentul de Iran, fie printr-o posibilă doborâre, fie prin bruiaj (perturbarea comunicațiilor și/sau a navigației) cu sisteme de război electronic. Codul 7700 indică o urgență generală în aviație. Ipotezele vehiculate online includ bruiajul electronic sau doborârea. Zona incidentului ar fi Strâmtoarea Hormuz, în largul coastei Iranului. Precedentul din 2019 și miza politică a unui nou incident Digi24 amintește că ar fi vorba, dacă se confirmă, de a doua pierdere în luptă din istoria operațională a dronei, prima fiind raportată „exact în același loc”, într-un episod din iunie 2019, consemnat de Defense Express. Atunci, Iranul ar fi folosit sistemul de rachete sol-aer Sevom Khordad (descris ca o copie a sistemului rus Buk-M2E) pentru a doborî un prototip MQ-4C Triton RQ-4A Global Hawk BAMS-D. Teheranul a susținut că drona intrase în spațiul aerian iranian, în timp ce SUA au negat, afirmând că aparatul se afla la 34 km de țară, iar incidentul a avut un ecou puternic la nivel internațional. În cazul actual, Defense Express notează lipsa unor confirmări oficiale și faptul că, în absența unor dovezi concrete, interpretările rămân deschise. „Nu au apărut dovezi concrete că MQ-4C Triton a fost doborâtă, în afară de afirmații discutabile bazate pe datele Flightradar24. Sursele oficiale din ambele părți rămân tăcute. Se poate specula că, dacă drona a fost într-adevăr doborâtă, acest incident este pur și simplu ținut secret în contextul negocierilor în curs”, scrie Defense Express. Ce urmează și ce alternative există la scenariul „doborârii” În lipsa unei poziții oficiale din partea SUA sau a Iranului, rămâne neclar dacă a existat o intervenție iraniană sau dacă dispariția de pe platformele publice de urmărire a zborurilor are o explicație tehnică ori operațională. O altă variantă considerată „la fel de plauzibilă” este că operatorii dronei ar fi oprit transmisiunea transponderului, ceea ce ar fi făcut ca aparatul să nu mai fie vizibil pe Flightradar24, fără ca acest lucru să implice automat o pierdere a dronei. Pentru piețe și companii, orice escaladare în zona Strâmtorii Hormuz contează prin potențialul de a amplifica tensiunile regionale într-un punct-cheie pentru transportul de energie, însă, în acest stadiu, informațiile disponibile rămân la nivel de indicii și speculații online, fără confirmări publice. [...]
Administrația Trump a venit la Geneva cu cereri dure pentru Iran iar Teheranul susține că negocierile au înregistrat „progrese semnificative”, relatează The Independent . Discuțiile de joi, 26 februarie 2026, au lăsat însă multe semne de întrebare privind continuarea dialogului, în condițiile în care echipele au evitat să ofere detalii despre cât de mult s-au apropiat pozițiile. Potrivit informațiilor citate de publicație, Washingtonul ar fi pus pe masă o listă amplă de condiții pentru o înțelegere diplomatică legată de programul nuclear iranian. Un oficial american a descris rezultatul rundei drept „pozitiv”, în timp ce Ministerul de Externe iranian a vorbit despre „progrese semnificative”, fără a clarifica în ce puncte concrete s-au făcut pași înainte. Cererile atribuite SUA și miza principală În centrul discuțiilor se află, potrivit articolului, cerințe care ar viza reducerea rapidă și verificabilă a capacităților nucleare ale Iranului . Printre solicitările atribuite administrației americane se numără: predarea către SUA a uraniului îmbogățit aflat în posesia Iranului; „zero îmbogățire” pentru o perioadă îndelungată; distrugerea completă a trei situri nucleare: Natanz, Isfahan și Fordow. În schimb, SUA ar urma să promită relaxarea sancțiunilor, condiționată de respectarea acordului. Articolul subliniază însă că tocmai nivelul și calendarul relaxării sancțiunilor rămân punctul sensibil, din cauza lipsei de încredere dintre părți. Unde se rupe firul: sancțiuni, încredere și calendar Analistul Trita Parsi (Quincy Institute) afirmă, citat de The Independent, că Teheranul ar avea puține motive să accepte concesii majore dacă „nu primește aproape nimic” la schimb pe termen scurt. În logica prezentată în articol, programul nuclear este principalul atu de negociere al Iranului pentru obținerea unei relaxări consistente a sancțiunilor. Totodată, publicația notează că, deși partea iraniană ar fi indicat că următoarea rundă ar urma să aibă loc la Viena „săptămâna viitoare”, există semnale că negocierile s-ar putea bloca înainte de acel moment, inclusiv prin respingerea unor cereri americane considerate inacceptabile. Presiunea militară din fundal The Independent scrie că la Washington se discută și scenarii în cazul eșecului negocierilor, de la lovituri „limitate” până la o operațiune mai amplă. În același timp, în articol se menționează că sprijinul public pentru o intervenție militară este scăzut, chiar dacă o parte importantă a americanilor consideră programul nuclear iranian o amenințare serioasă. Pe scurt, pozițiile par așa Tema Poziția atribuită SUA Rezervele atribuite Iranului Îmbogățirea uraniului oprire pe termen lung („zero îmbogățire”) respingerea restricțiilor permanente Uraniu îmbogățit existent predare către SUA păstrarea ca pârghie de negociere Situri nucleare distrugerea Natanz, Isfahan, Fordow contestarea cererilor considerate excesive Sancțiuni relaxare condiționată, în timp cerință de relaxare „profundă” și credibilă În ansamblu, articolul descrie un proces în care ambele părți vorbesc despre „progrese”, dar fără a arăta ce compromisuri sunt, de fapt, pe masă. Iar faptul că, în paralel, sunt evocate opțiuni militare menține presiunea maximă asupra negocierilor. [...]
