Știri
Știri din categoria Externe
Israelul spune că nu există, deocamdată, un plan pentru un armistițiu iminent în Liban, în pofida unui raport din presa afiliată Hezbollah care susține că încetarea focului ar urma să intre în vigoare în cursul serii, potrivit The Jerusalem Post.
Un oficial israelian de rang înalt a declarat publicației că „nu există în prezent planuri” pentru un armistițiu în Liban, reacționând la informațiile difuzate de Al Mayadeen, un post afiliat Hezbollah. Al Mayadeen a citat o sursă iraniană de securitate de rang înalt care ar fi afirmat că un armistițiu va intra în vigoare miercuri seară, pe fondul presiunilor din partea Teheranului și după prima rundă de discuții între ambasadorii Israelului și Libanului la Washington.
Potrivit aceluiași raport, armistițiul ar putea dura o săptămână și s-ar încheia în același timp cu încetarea temporară a focului dintre SUA și Iran.
Sursa citată de Al Mayadeen susține că SUA ar urma să fie sponsorul armistițiului și „partener” al Israelului pe durata acestuia, având și rolul de a monitoriza acțiunile Israelului pe perioada încetării focului.
Separat, doi oficiali libanezi de rang înalt au declarat pentru Reuters că au fost informați despre eforturi în desfășurare pentru a ajunge la un armistițiu, dar că nu au detalii despre momentul începerii sau despre durata acestuia. Unul dintre oficiali a spus că SUA ar fi exercitat presiuni asupra Israelului pentru a lucra în direcția unui armistițiu în Liban.
Un membru de rang înalt al Hezbollah, Ibrahim al-Moussawi, a declarat pentru Reuters că eforturile Iranului și ale altor țări din regiune ar putea duce la un armistițiu „curând”, descriind presiunea iraniană asupra SUA în termeni economici.
„Dacă nu o fac, vor continua blocada Hormuz. Este cartea economică”, a spus Moussawi, potrivit Reuters.
Acesta a mai afirmat că Iranul a discutat cu mai multe părți regionale și internaționale pentru atingerea acestui obiectiv, dar a refuzat să comenteze dacă Hezbollah ar respecta un eventual armistițiu.
Recomandate
Blocada navală și prăbușirea veniturilor din petrol împing Iranul spre un acord-cadru cu SUA , în condițiile în care negocierile din această săptămână au înregistrat progrese, dar rămân fragile, potrivit Adevărul , care citează doi oficiali americani menționați de Axios . Discuțiile au loc pe fondul unui armistițiu care expiră pe 22 aprilie și al unor dezacorduri încă nerezolvate, în timp ce Pakistan, Egipt și Turcia joacă rol de mediatori. O delegație pakistaneză condusă de mareșalul Asim Munir a ajuns miercuri la Teheran pentru discuții directe cu oficialii iranieni, iar un oficial pakistanez a spus că părțile sunt „optimiști” și încearcă să împingă procesul înainte, fără ca un acord să fie garantat. Presiunea economică: petrolul, punctul vulnerabil Miza imediată este capacitatea Iranului de a-și menține exporturile de petrol. Publicația arată că administrația Trump a impus o blocadă navală care a redus drastic exporturile, într-un moment în care economia iraniană era deja slăbită de sancțiuni și de efectele războiului. Potrivit datelor citate în articol, Iranul exportă aproximativ 1,5 milioane de barili pe zi, cu venituri de circa 140 de milioane de dolari (aprox. 644 milioane lei). Un fost expert în sancțiuni, Miad Maleki (Foundation for Defense of Democracies), avertizează că o blocadă ar putea duce „peste noapte” veniturile la zero. Un alt punct critic este insula Kharg, de unde Iranul exportă aproximativ 90% din petrolul său, care ar deveni „practic nefuncțională” sub efectul blocadei, potrivit unui oficial american citat. În lipsa exporturilor și a capacității de stocare, Iranul ar putea fi nevoit să oprească extracția, cu efecte economice pe termen lung. Ce se negociază și cine e implicat În culise, echipa de negociere a președintelui Donald Trump — vicepreședintele J.D. Vance, emisarul Casei Albe Steve Witkoff și consilierul Jared Kushner — a continuat marți schimbul de propuneri și discuțiile telefonice cu partea iraniană și cu mediatorii, potrivit unor oficiali americani citați. O nouă rundă de negocieri directe, față în față, ar putea avea loc în zilele următoare, înainte de expirarea armistițiului, însă nu există o dată stabilită. Vance a spus, la un eveniment în Georgia, că are „sentimente pozitive” privind direcția discuțiilor, în contextul în care negocierile nu îl implică direct pe liderul suprem iranian, Mojtaba Khamenei. Dacă se ajunge la un acord-cadru, armistițiul ar trebui prelungit pentru a permite negocierea unui acord cuprinzător, însă „SUA nu au convenit oficial asupra unei prelungiri”, potrivit unui oficial citat. Punctele care blochează acordul și riscurile de sabotaj Mediatorii încearcă să obțină un compromis pe trei teme care au blocat negocierile anterioare, potrivit articolului: programul nuclear al Iranului; redeschiderea Strâmtorii Ormuz; compensațiile pentru pagubele de război din Iran. În paralel, situația internă a Iranului este descrisă ca tot mai apăsătoare: sancțiunile au alimentat șomajul, penuria de combustibil și inflația alimentară, iar războiul ar fi închis cele mai mari două combinate siderurgice și ar fi paralizat industria petrochimică. Articolul mai menționează atacuri cibernetice repetate asupra Bank Sepah și faptul că întreruperea internetului, ajunsă la 47 de zile, ar genera pierderi economice de aproximativ 50 de milioane de dolari pe zi (aprox. 230 milioane lei). Chiar și cu semne de progres, surse pakistaneze citate susțin că mai mulți actori ar încerca să saboteze procesul diplomatic în Teheran, Washington și, „în mod special”, în Israel, care ar respinge ideea unui acord de pace în regiune. [...]
Campania Israelului în Liban este prezentată ca o miză de politică internă pentru Netanyahu, nu ca o necesitate militară , într-un context în care premierul israelian ar căuta o „victorie” după eșecuri în raport cu Gaza și Iran, potrivit unei analize publicate de Al Jazeera . Textul descrie retorica israeliană despre războiul cu Hezbollah ca fiind „simplă” și repetitivă: Israel ar invoca o confruntare de durată (din 1982), amenințarea la adresa comunităților din nordul Israelului și obiectivul de a „curăța” sudul Libanului de infrastructura Hezbollah, punând presiune militară pe statul libanez pentru a dezarma gruparea. De ce contează: „victoria” ca obiectiv politic, după Gaza și Iran Autorul susține că aceste justificări „strategice” ar acoperi, de fapt, rațiunea principală a campaniei: nevoia urgentă a guvernului Netanyahu de a obține un rezultat care să poată fi prezentat drept victorie, pe fondul unor „eșecuri dramatice”. Analiza afirmă că guvernul nu ar fi reușit să garanteze „securitatea” cetățenilor în sensul unei victorii efective împotriva Hamas sau Iranului și că „anihilarea în masă” nu ar echivala cu triumful. În același timp, textul notează că aliatul apropiat al lui Netanyahu, președintele SUA Donald Trump, ar negocia direct cu Iranul, ceea ce ar reduce spațiul de manevră al Israelului. În paralel, discuțiile despre viitorul Palestinei ar fi blocate, iar Hamas ar continua să controleze părți din Gaza. Ce ar presupune obiectivul Israelului, potrivit analizei Analiza afirmă că Israelul ar cere „dezarmarea completă” a Hezbollah, similar cu cererea față de Hamas. Potrivit unor surse anonime din armata israeliană citate în presa israeliană (menționate de autor, fără a fi numite), acest lucru ar fi posibil doar dacă Libanul și Gaza ar fi complet ocupate. Textul insistă asupra diferenței dintre o „operațiune militară” și o ocupație, pe care o descrie ca război, cu costuri și riscuri pe termen lung. De ce Libanul ar fi o țintă „convenabilă” Autorul argumentează că Libanul ar fi un „țintă perfectă” din perspectiva sentimentelor israeliene, invocând: slăbiciunea militară a Libanului; instabilitatea aparatului de stat, pe fondul aranjamentelor de putere între comunități religioase; prezența Hezbollah la granița cu Israelul, ca adversar militar constant. În plus, analiza susține că, după evacuarea populației din nordul Israelului în urma atacurilor din 7 octombrie, ar fi circulat zvonuri despre o invazie iminentă a Hezbollah în Galileea, alimentate de discursuri din studiourile TV israeliene despre un plan de atac „din șapte fronturi” coordonat de la Teheran. Autorul afirmă că, în logica politică internă, „prevenirea” unei invazii descrise ca fictive ar fi promisiunea pe care Netanyahu ar spera să o poată livra alegătorilor. Ce urmează și care sunt limitele escaladării Spre final, analiza notează că, deși ar exista un număr necunoscut de trupe israeliene care operează în sudul Libanului, armata israeliană nu ar fi lansat încă o invazie la scară largă precum cea din 1982 (și, posibil, începută din nou în 2006). Autorul adaugă că nici SUA nu ar fi încercat o invazie terestră a teritoriului iranian, sugerând că ambele țări ar înțelege riscurile și „prețurile” imediate ale unei astfel de decizii. Materialul este un articol de opinie; punctele de vedere aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția editorială a Al Jazeera. [...]
Turcia încearcă să joace rol de mediator pentru prelungirea armistițiului dintre SUA și Iran , într-un moment în care Ankara își înăsprește simultan retorica față de Israel, ceea ce complică perspectivele de detensionare regională, potrivit The Jerusalem Post . Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat miercuri, în fața parlamentarilor, că Ankara lucrează pentru extinderea armistițiului dintre Statele Unite și Iran, pentru reducerea tensiunilor și pentru continuarea discuțiilor. Erdogan a spus că Turcia rămâne „plină de speranță” în privința negocierilor, în pofida problemelor existente între părți, și a susținut că acestea ar putea fi rezolvate dacă se pune accent pe beneficiile păcii. În același discurs, liderul turc a criticat atacurile Israelului asupra Libanului, afirmând că acestea afectează șansele de pace și că „fereastra de oportunitate” creată de armistițiu trebuie valorificată. Retorica Ankarei față de Israel, în contrast cu mesajul de detensionare Publicația notează că apelul lui Erdogan pentru menținerea armistițiului vine după o declarație recentă în care a sugerat că Ankara ar putea lua în calcul o acțiune militară împotriva Israelului. La o conferință desfășurată la începutul săptămânii la Istanbul, Erdogan a acuzat Israelul de atrocități împotriva palestinienilor și a Libanului și a sugerat posibilitatea unei invazii. „Trebuie să fim puternici pentru a împiedica Israelul să facă asta Palestinei. Așa cum am intrat în Karabah, așa cum am intrat în Libia, vom face la fel și cu ei.” Mesajul diplomației turce: Israelul „caută un nou inamic” În aceeași linie, ministrul turc de Externe, Hakan Fidan , a declarat luni că Israelul ar căuta „un nou inamic” și că, după Iran, și-ar putea îndrepta atenția către Turcia. Declarațiile au fost făcute într-un interviu amplu acordat agenției de stat Anadolu, la o zi după ce Erdogan își escaladase retorica privind o posibilă acțiune militară. „După Iran, Israelul nu poate trăi fără ostilitate”, a spus Fidan. Din informațiile prezentate, Turcia încearcă să mențină deschis canalul de negociere pe axa SUA–Iran, însă mesajele dure la adresa Israelului riscă să reducă spațiul diplomatic și să alimenteze tensiunile într-o regiune deja volatilă. [...]
Refuzul SUA de a implica Rusia în gestionarea uraniului iranian complică orice „pachet” de dezescaladare în dosarul nuclear al Teheranului, într-un moment în care stocurile de uraniu îmbogățit sunt invocate ca justificare pentru atacurile americane asupra Iranului, potrivit Digi24 . Dmitri Peskov , purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că Statele Unite au respins propunerea Rusiei de a prelua întregul stoc de uraniu îmbogățit al Iranului, măsură pe care Moscova o prezintă drept una menită să ajute la soluționarea conflictului din Orientul Mijlociu . Informația este relatată de Reuters , preluată de Digi24. Potrivit agenției ruse de stat RIA, Peskov a făcut declarațiile într-un interviu pentru postul indian India Today, susținând că Rusia era pregătită să accepte uraniul îmbogățit pe teritoriul său, dar că „partea americană” a respins ideea. „Aceasta ar fi fost o decizie bună. Dar, din păcate, partea americană a respins această propunere.” De ce contează: blocaj pe o soluție „tehnică” cu impact de reglementare și securitate Propunerea Rusiei ar fi însemnat, practic, mutarea în afara Iranului a materialului sensibil din punct de vedere nuclear, o opțiune care ar putea reduce presiunea imediată legată de riscul proliferării (posibilitatea obținerii unei arme nucleare). Refuzul SUA indică însă că Washingtonul nu acceptă un rol al Moscovei într-un mecanism de control/transfer al stocurilor, ceea ce îngustează spațiul de negociere pe termen scurt. În plus, SUA au invocat stocul de uraniu îmbogățit al Iranului și posibilitatea ca Teheranul să poată obține o armă nucleară drept motive pentru atacurile americane asupra Iranului, conform materialului. Ce se știe despre propunere și pozițiile părților Rusia ar fi propus pentru prima dată în iunie anul trecut să preia controlul asupra stocului de uraniu al Iranului, însă „nu s-a întreprins nicio acțiune” în acest sens. Conform relatărilor din presă citate în material, Moscova și-ar fi reînnoit propunerea în această săptămână. Presa americană a citat surse potrivit cărora administrația președintelui Donald Trump a respins propunerea. De cealaltă parte, Iranul a transmis că orice decizie depinde de capacitatea sa de a ajunge la un acord cu SUA, inclusiv pe programul nuclear. Un viceministru rus de externe sugerase anul trecut că Rusia ar fi dispusă să preia stocul din Iran și să îl transforme în combustibil pentru reactoare civile, ca instrument de facilitare a negocierilor. [...]
Turcia încearcă să prelungească armistițiul SUA–Iran, mizând pe fereastra diplomatică deschisă de încetarea focului , în timp ce retorica Ankarei față de Israel se înăsprește și riscă să complice eforturile de detensionare, potrivit The Jerusalem Post . Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a spus în parlament că Ankara lucrează pentru extinderea armistițiului dintre Statele Unite și Iran, pentru reducerea tensiunilor și pentru continuarea discuțiilor. Erdogan a adăugat că Turcia rămâne „plină de speranță” în privința negocierilor, în pofida problemelor dintre părți, și a susținut că acestea pot fi depășite dacă se urmăresc „beneficiile păcii”. De ce contează: armistițiul ca „fereastră” pentru negocieri, sub presiunea escaladărilor regionale În intervenția sa, Erdogan a afirmat că atacurile Israelului asupra Libanului afectează perspectivele de pace și a insistat că „fereastra de oportunitate” creată de armistițiu trebuie valorificată. Mesajul indică o încercare a Turciei de a se poziționa ca actor de mediere și de menținere a canalelor de dialog într-un context regional volatil. Context: retorică mai dură împotriva Israelului și avertismente din partea Ankarei Apelul lui Erdogan pentru menținerea armistițiului vine după declarații recente în care a sugerat că Ankara ar putea lua în calcul o acțiune militară împotriva Israelului. La o conferință organizată la începutul săptămânii la Istanbul, Erdogan a acuzat Israelul de atrocități împotriva palestinienilor și a Libanului și a sugerat posibilitatea unei intervenții. „Trebuie să fim puternici pentru a împiedica Israelul să facă asta Palestinei. Așa cum am intrat în Karabakh, așa cum am intrat în Libia, vom face la fel și cu ei.” Separat, ministrul turc de externe Hakan Fidan a declarat că Israelul „caută un nou inamic” și ar putea să-și îndrepte atenția către Turcia, într-un interviu acordat agenției de stat Anadolu. Fidan a mai spus că, „după Iran”, Israelul „nu poate trăi fără ostilitate” și a acuzat Ierusalimul că promovează „o nouă retorică” pentru a-și justifica agresiunea în regiune și pentru a declara Turcia drept inamic. Ce urmează Din informațiile prezentate nu reiese un calendar al discuțiilor sau detalii despre mecanismul prin care Turcia ar încerca să prelungească armistițiul SUA–Iran. Rămâne de urmărit dacă eforturile diplomatice invocate de Ankara pot avansa în paralel cu escaladarea discursului turc față de Israel, pe care Erdogan o leagă direct de șansele de pace în regiune. [...]
Iranul amenință să blocheze rute maritime-cheie, cu risc direct pentru comerțul regional , dacă SUA își mențin „blocada” asupra porturilor iraniene, potrivit Adevărul . Teheranul avertizează că o astfel de evoluție ar putea duce la încălcarea armistițiului aflat în vigoare din 8 aprilie. Mesajul a fost transmis miercuri de generalul Ali Abdollahi , șeful comandamentului forțelor armate iraniene, care a legat direct restricțiile maritime de o posibilă escaladare. În formularea sa, menținerea blocadei și „crearea de insecuritate” pentru navele comerciale și petroliere ale Iranului ar reprezenta „preludiul” unei încălcări a încetării focului. Ce spune Teheranul că ar putea face Într-un comunicat difuzat de televiziunea de stat, generalul a susținut că Iranul ar putea recurge la măsuri ferme în regiune, inclusiv prin împiedicarea fluxurilor comerciale pe mai multe rute: Golful Persic Marea Oman Marea Roșie Adevărul notează, totodată, că Iranul nu are ieșire directă la Marea Roșie, însă avertismentul vizează traficul din zonă. De ce contează: presiune pe lanțurile de aprovizionare și pe transportul maritim Amenințarea, chiar și la nivel declarativ, ridică miza pentru transportul maritim din regiune, într-un moment în care Teheranul condiționează securitatea rutelor de accesul său la exporturi și importuri. În același timp, oficialii iranieni susțin că actualele măsuri americane pot împinge situația spre o încălcare a armistițiului din 8 aprilie, ceea ce ar amplifica incertitudinea pentru operatorii comerciali care tranzitează zona. Publicația arată că avertismentul vine pe fondul tensiunilor dintre Iran și SUA, fără a oferi detalii suplimentare despre natura „blocadei” invocate sau despre pașii concreți care ar urma să fie luați. [...]
