Riscul de șoc pe piața petrolului crește pe fondul tensiunilor din Strâmtoarea Ormuz, iar Teheranul pare să mizeze tocmai pe vulnerabilitatea infrastructurii energetice și a rutelor comerciale din Orientul Mijlociu, potrivit Digi24, care citează o analiză The New York Times. Schimbarea de poziție a lui Donald Trump privind o posibilă escaladare militară este interpretată la Teheran ca semn că Washingtonul încearcă să evite un război de amploare, în timp ce Iranul susține că a reușit să schimbe raportul de forțe.

De ce contează economic: energia și rutele maritime, în centrul presiunii

Potrivit unor foști oficiali iranieni și analiști apropiați puterii, conducerea de la Teheran consideră că a identificat „călcâiul lui Ahile” al Statelor Unite: expunerea la perturbarea unor instalații energetice și a unor rute maritime esențiale. În acest cadru, Iranul ar fi demonstrat în ultima săptămână, cu sprijinul milițiilor aliate din regiune, că poate amenința infrastructura energetică și transporturile maritime.

În paralel, Teheranul ar fi ridicat miza în discuția despre condițiile în care ostilitățile ar putea înceta și negocierile ar putea fi reluate, după ce acestea au fost întrerupte luna trecută.

Mesaje Washington–Teheran și semnale contradictorii de la Casa Albă

În ultimele zile, Trump a sugerat că o escaladare majoră ar fi iminentă dacă Iranul nu face concesii, însă doi foști oficiali iranieni susțin că liderii de la Teheran i-ar fi transmis să își ducă amenințările până la capăt.

Amir al-Mousawi, fost diplomat iranian, afirmă că în weekend ar fi existat schimburi de mesaje între oficiali americani și iranieni, prin intermediul unor reprezentanți ai Pakistanului și Qatarului. El susține că Trump ar fi avertizat că SUA ar putea lansa atacuri severe asupra infrastructurii civile iraniene, inclusiv asupra centralelor electrice, dacă Teheranul nu revine la negocieri, iar Iranul ar fi refuzat, cerând revenirea la un memorandum negociat anterior, despre care „numeroși experți” spun că avantajează Republica Islamică.

„Nu avem absolut nicio problemă cu războiul și suntem pregătiți pentru marea confruntare”, afirmă Al-Mousawi că a fost mesajul transmis de iranieni.

Duminică, Trump a anunțat că a renunțat la escaladarea militară pe care o pregătea, invocând cereri de amânare din partea Iranului și a altor state din Orientul Mijlociu și faptul că „parametrii unui acord” ar fi fost deja conveniți. Totuși, materialul notează că nu există indicii publice că negocierile ar urma să fie reluate.

Context suplimentar despre poziția lui Trump este prezentat într-un articol separat al Digi24, aici.

Presiune regională: temeri în Golf și incidente pe rute alternative

Doi diplomați din regiune citați în material spun că Arabia Saudită și Qatar și-au exprimat îngrijorarea privind capacitatea de a-și proteja infrastructura petrolieră și de gaze în cazul unei escaladări. Postul oficial de știri al Arabiei Saudite a relatat că prințul moștenitor Mohammed bin Salman a discutat cu Trump și a insistat pe necesitatea dialogului pentru reducerea tensiunilor.

În același timp, sunt enumerate episoade recente care alimentează temerile:

• rebelii Houthi din Yemen, aliați ai Iranului, au blocat accesul Arabiei Saudite la strâmtoarea Bab al-Mandab din Marea Roșie, rută folosită pentru a evita dependența de Strâmtoarea Ormuz;
• două instalații petroliere din Arabia Saudită au fost lovite de drone, într-un atac atribuit de Riad unor miliții irakiene susținute de Iran;
• două nave au luat foc în portul egiptean Damietta, incident investigat de autoritățile egiptene ca posibil atac cu drone și pe care „numeroși analiști” îl atribuie Iranului sau aliaților săi.

Ormuz rămâne miza, iar SUA au constrângeri operaționale

H.A. Hellyer (Royal United Services Institute, Londra) spune că miza este redesenarea arhitecturii de securitate din Orientul Mijlociu, cu Strâmtoarea Ormuz în centru.

„Iranienii sunt extrem de hotărâți să nu renunțe la control și sunt dispuși să recurgă inclusiv la atacuri aeriene pentru a-și menține poziția”, afirmă Hellyer.

Materialul menționează și un atac surpriză din 17 iulie asupra unor baze militare americane din Iordania, soldat cu moartea a trei militari americani. Ali Vaez (International Crisis Group) îl descrie drept un moment de cotitură, care ar fi arătat că arsenalul de rachete al Iranului rămâne consistent și că serviciile sale de informații sunt mai eficiente decât se estima.

În același timp, sunt invocate limite ale SUA: diminuarea stocurilor de muniție, inclusiv rachete defensive Patriot, a căror refacere ar necesita ani. Farzan Sabet (Institutul Universitar din Geneva) apreciază că opțiunile militare ale SUA sunt limitate și că nu este sigur dacă o escaladare limitată ar schimba strategia Iranului; în plus, atacurile americane nu ar elimina capacitatea Teheranului de a folosi rachete și drone pentru a închide Ormuz sau a lovi infrastructura energetică din Golf.

Ce urmează: negocieri incerte, risc de escaladare în săptămânile următoare

Deși Washingtonul invocă diplomația, „numeroși analiști” apreciază că SUA și Iranul sunt mai departe de un acord decât în urmă cu câteva luni. Sasan Karimi (Universitatea din Teheran) consideră că Iranul trebuie să se pregătească pentru o nouă etapă a conflictului în următoarele săptămâni, în condițiile în care ambele părți ar rămâne fixate pe propriile condiții.

„Pentru a ajunge la un acord, ambele părți trebuie să dea dovadă de umilință politică și să accepte că ambițiile lor maximaliste nu vor da rezultate. Deocamdată, însă, aceste dinamici nu se regăsesc la masa negocierilor”, a concluzionat acesta.