Știri
Știri din categoria Externe
Riscul de șoc pe piața energiei crește după ce Iranul a transmis că nu va negocia cu SUA pe programele nuclear și balistic, iar președintele american Donald Trump a legat explicit orice acord de controlul asupra Strâmtorii Hormuz, potrivit G4Media. Miza economică imediată este traficul maritim prin Hormuz, un punct critic pentru exporturile de petrol și gaze din Golf.
Într-o postare pe rețeaua Truth, Trump a susținut că Iranul ar vrea menținerea strâmtorii deschise pentru a evita pierderi de „500 de milioane de dolari pe zi” (aprox. 2,3 miliarde lei), dar că deschiderea ar face imposibil un acord cu Teheranul. Declarațiile vin în contextul prelungirii armistițiului, pe care televiziunea de stat iraniană o descrie ca fiind „prelungită unilateral” de SUA.
Televiziunea de stat iraniană a precizat că Teheranul nu intenționează să negocieze cu Washingtonul pe programele sale nucleare și balistice, „chiar dacă blocada navală din Strâmtoarea Hormuz ar fi ridicată”. Mesajul pune o limită explicită pentru orice discuții, invocând „independența și demnitatea” țării și refuzul de a accepta teme care ar afecta capacitățile defensive.
În paralel, potrivit aceleiași relatări, Iranul „a respins condițiile impuse de SUA pentru negocieri”.
Gărzile Revoluției (Pasdaran) au actualizat lista potențialelor ținte din Golful Persic, iar accentul s-ar muta de la baze militare americane către infrastructură energetică, conform unui anunț atribuit comandantului Forțelor Aerospatiale, generalul Seyyed Majid Mousavi, preluat de agenția Fars.
În material sunt enumerate, ca exemple de infrastructură menționată în presa italiană La Repubblica, obiective din mai multe state din regiune, inclusiv rafinării, zăcăminte și instalații de tratare a gazelor.
Wall Street Journal scrie că, deși Trump continuă public să amenințe cu noi atacuri, ar prefera să închidă conflictul, pe fondul costurilor politice interne ale unui război prelungit. În același timp, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a salutat prelungirea armistițiului și a cerut părților să evite acțiuni care l-ar putea submina.
Separat, vicepreședintele SUA JD Vance și-a anulat călătoria în Pakistan, notează G4Media, fără detalii suplimentare în fragmentul publicat.
Din perspectiva piețelor, combinația dintre:
menține ridicat riscul de perturbări pe rutele maritime și în producția regională de energie, cu potențial de transmitere rapidă în prețurile internaționale ale petrolului și gazelor. Materialul nu oferă, însă, date despre reacția piețelor sau cotații la zi.
Recomandate
Donald Trump susține că Iranul pierde zilnic 500 de milioane de dolari (aprox. 2,3 miliarde lei) dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă , argumentând că presiunea financiară ar împinge Teheranul spre negocieri, potrivit Digi24 . Mesajele au fost publicate pe platforma Truth Social, la scurt timp după ce liderul de la Casa Albă a anunțat prelungirea armistițiului cu Iranul. Într-o postare citată de publicația americană The Hill , Trump a afirmat că Iranul ar vrea, de fapt, ca Strâmtoarea Ormuz să rămână deschisă pentru a „câștiga 500 de milioane de dolari pe zi”, sumă pe care ar pierde-o dacă traficul ar fi blocat. El a susținut și că Teheranul ar invoca public închiderea strâmtorii pentru „a-și salva reputația”, după ce ar fi fost „blocată complet” de SUA. „Iranul se prăbușește financiar! Vor ca Strâmtoarea Ormuz să fie deschisă imediat – Au nevoie disperată de bani! Pierd 500 de milioane de dolari pe zi. Armata și poliția se plâng că nu sunt plătiți. SOS!!!” Armistițiul, legat de reluarea negocierilor Trump a anunțat marți, 21 aprilie, că prelungește armistițiul dintre SUA și Iran până când partea iraniană se va prezenta la negocieri cu o propunere. Într-o postare separată pe Truth Social, el a invocat și faptul că guvernul iranian ar fi „profund divizat”, precum și solicitarea venită din Pakistan, prin mareșalul Asim Munir și premierul Shehbaz Sharif, de a amâna un atac asupra Iranului până la formularea unei poziții comune la Teheran. Context: statusul Strâmtorii Ormuz rămâne disputat Săptămâna trecută, Iranul a anunțat că Strâmtoarea Ormuz este „complet” deschisă, după ce fusese în mare parte închisă de la începutul conflictului SUA–Israel împotriva Teheranului. Ministrul iranian de Externe, Abbas Aragchi, a declarat pe platforma X că trecerea navelor comerciale este „complet liberă” pe durata rămasă a acordului de încetare a focului, pe o rută coordonată. A doua zi, Teheranul a transmis că „reia” controlul strict asupra strâmtorii pe durata blocadei navale americane. Digi24 notează, astfel, o succesiune de declarații care indică o situație fluidă în teren, în care accesul și controlul asupra rutei maritime pot fi folosite ca instrument de presiune în negocieri. [...]
China încearcă să-și protejeze interesele energetice și comerciale din Orientul Mijlociu fără să se implice direct în războiul din Iran , mizând pe diplomație și pe imaginea de actor „responsabil”, potrivit Al Jazeera . În centrul mesajului Beijingului este redeschiderea Strâmtorii Hormuz, rută strategică pentru transportul de petrol, blocată în mare parte după ce Iranul a restricționat traficul maritim în urma declanșării războiului pe 28 februarie, iar SUA au instituit o blocadă a porturilor iraniene pe 13 aprilie. Într-o convorbire telefonică de luni cu prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, Xi Jinping a susținut „toate eforturile care contribuie la restabilirea păcii” și a cerut menținerea „trecerii normale” prin Strâmtoarea Hormuz , conform unei informări chineze citate în articol. Abordarea este prezentată ca un contrast față de retorica președintelui american Donald Trump, care a descris public evoluția conflictului drept un succes și a condiționat continuarea blocadei navale de obținerea unui „acord” cu Teheranul. De ce contează pentru economie: petrol, comerț și riscul de escaladare Pentru Beijing, miza imediată este reducerea riscului ca războiul să afecteze securitatea energetică și fluxurile comerciale. China este cel mai mare partener comercial al Iranului și cumpără „până la 90%” din petrolul iranian, potrivit US-China Economic and Security Commission, citată de Al Jazeera. În același timp, China și-a consolidat în ultimul deceniu relațiile cu statele din Golf (inclusiv Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite) și rămâne un partener comercial important atât pentru SUA, cât și pentru Israel. Un alt element de presiune este dependența mai largă de regiune: un analist citat în material avertizează că o escaladare ar putea amenința securitatea economică și energetică a Chinei într-o măsură care ar putea forța implicarea directă, în condițiile în care „mai mult de 40%” din importurile sale de țiței provin din Orientul Mijlociu. Strategia Beijingului: „prieten cu toți”, fără asumarea costurilor păcii Analiștii citați descriu o tactică de „așteptare” și valorificare a oportunităților, prin care China își construiește profilul de „voce a rațiunii” fără „mișcări dramatice”. Această poziționare se sprijină pe politica de „neinterferență” și pe faptul că Beijingul păstrează canale funcționale cu toate părțile relevante. În același registru, articolul notează că China a respins la începutul lunii, prin veto în Consiliul de Securitate al ONU , o rezoluție care cerea statelor membre să „coordoneze eforturi, de natură defensivă” pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz, interpretată de un analist drept o consecință a aversiunii Beijingului față de intervenții. Diplomație intensă, dar cu profil redus China și-a intensificat contactele diplomatice: ministrul de externe Wang Yi ar fi avut 26 de convorbiri telefonice între 28 februarie și perioada premergătoare armistițiului Iran–SUA din 8 aprilie, potrivit Ministerului chinez de Externe, iar emisarul special pentru Orientul Mijlociu, Zhai Jun, ar fi avut aproape două duzini de întâlniri cu actori-cheie. Totuși, Beijingul ar fi încercat să-și minimizeze rolul în obținerea unui armistițiu de două săptămâni între SUA și Iran, spre deosebire de vizibilitatea pe care și-a asumat-o în 2023, când a facilitat normalizarea relațiilor dintre Arabia Saudită și Iran. Explicația avansată de observatori: China vrea să fie „pacificator” fără să „subscrie” costurile și garanțiile unui proces de pace complex. Riscuri și constrângeri: acuzații din presa occidentală și presiunea tarifelor Materialul menționează și riscul ca Beijingul să fie perceput ca influențând conflictul din umbră. CNN a relatat, citând oficiali occidentali din domeniul informațiilor, că China s-ar pregăti să livreze Iranului sisteme portabile de apărare antiaeriană (MANPADS). Separat, Financial Times a publicat o investigație potrivit căreia Iranul ar fi achiziționat în 2024 un satelit chinez de spionaj, folosit ulterior pentru a viza baze militare americane din Orientul Mijlociu. O cercetătoare de la Universitatea Tsinghua, citată de Al Jazeera, spune că nu se așteaptă ca Beijingul să acționeze „neglijent” înaintea unei întâlniri planificate Xi–Trump în mai, în contextul în care Xi ar urmări discuții despre un acord comercial și tarifele americane. Trump a amenințat separat cu tarife de 50% pentru țările care furnizează arme Iranului, iar China se pregătește și pentru al doilea Summit China–Statele Arabe, în timp ce încearcă să finalizeze un acord de liber schimb cu Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC). În evaluarea analiștilor citați, China „merge pe sârmă” între relația cu Iranul și legăturile cu statele din Golf, calculând inclusiv „ziua de după război” — reconstrucție, reluarea activității economice și investiții — pentru a rămâne bine poziționată de ambele părți ale Golfului. [...]
Donald Trump sugerează că China ar fi ajutat Iranul să-și refacă stocurile de armament, o acuzație care poate complica relația SUA–China și negocierile cu Teheranul , potrivit Digi24 , care citează un interviu acordat de președintele american postului CNBC News . Trump a afirmat că iranienii „probabil și-au refăcut puțin stocurile” după intrarea în vigoare a armistițiului și a invocat capturarea, „ieri (luni)”, a unei nave care transporta „anumite lucruri”. În același context, el a sugerat că ar putea fi vorba despre „un cadou al Chinei”, adăugând că a fost „puțin surprins”. Ce spune Trump despre rolul Chinei În interviu, Trump a indicat că se aștepta la o înțelegere cu președintele chinez Xi Jinping , însă a relativizat episodul, spunând că „asta nu e grav” și că „așa e la război”. Negocierile cu Iranul și armistițiul Întrebat despre negocierile cu Iranul, Trump a spus că Washingtonul se află într-o „poziție de forță” și că este probabil să se ajungă la un acord, pe motiv că Teheranul „nu are de ales”. Totodată, el a declarat că nu dorește prelungirea armistițiului cu Iranul, motivând că „nu avem atât de mult timp la dispoziție” și susținând că Iranul ar putea obține „o poziție foarte favorabilă” dacă acceptă un acord. [...]
Deși ritmul de lansare a scăzut, Iranul își păstrează capacitatea de atacuri masive cu drone care pot „străpunge apărarea aeriană”, avertizează un expert ucrainean citat de Digi24 . Miza operațională este că degradarea programului iranian nu elimină riscul: Teheranul poate încă satura sistemele de apărare, iar experiența acumulată în războiul din Ucraina accelerează modernizarea dronelor. Potrivit materialului, flotele de drone Shahed ale Iranului au fost expuse în conflictul cu SUA și Israelul, iar același model a fost folosit de Rusia în Ucraina, cu efecte semnificative. În acest context, analiștii ucraineni studiază de mult timp dronele iraniene, folosind datele din teren pentru a înțelege evoluția tehnologică și lanțurile de aprovizionare. Ce a aflat Ucraina din analiza dronelor doborâte Serhii Kuzan , președintele Centrului ucrainean pentru Securitate și Cooperare, spune pentru Sky News că serviciile de informații ucrainene și alte agenții au analizat dronele doborâte, documentând modificările de design și originea componentelor. Obiectivele urmărite, conform declarațiilor sale, sunt: contracararea mai eficientă a dronelor pe câmpul de luptă; identificarea companiilor occidentale și asiatice și a lanțurilor de aprovizionare pentru componentele electronice folosite în dronele iraniene operate de Rusia; demonstrarea către parteneri că amenințarea este relevantă și pentru ei, nu doar pentru Ucraina. În același cadru, Kuzan afirmă că, după ce Rusia a obținut drone din Iran pentru atacuri, proiectele iraniene ar fi fost transferate ulterior către Rusia, iar ingineri iranieni ar fi ajutat la înființarea unor linii de producție pentru dronele Shahed în regiunea rusă Tatarstan . Capacitatea de lansare a scăzut, dar riscul rămâne Kuzan susține că Iranul a demonstrat capacitatea de a produce în serie drone și de a le folosi împotriva adversarilor. El indică o scădere a ritmului de lansare: de la 100–800 de drone pe zi în prima săptămână, la o medie de 50–100 de drone pe zi la începutul lunii aprilie. Chiar și așa, expertul avertizează că Teheranul își păstrează capacitatea de a organiza atacuri masive care pot depăși apărarea aeriană a aliaților din Orientul Mijlociu. În plus, el afirmă că Iranul folosește experiența și componente tehnologice rusești pentru a-și moderniza dronele. Modernizări care complică interceptarea În evaluarea lui Kuzan, UAV-urile (vehicule aeriene fără pilot) iraniene au fost îmbunătățite pentru a fi mai rezistente la măsuri de război electronic, ceea ce le face mai greu de doborât. El evidențiază Shahed-238, o versiune cu propulsie cu reacție, prezentată public de Iran în 2023, despre care spune că este echipată cu un motor turbojet chinezesc Telefly JT80. Comparativ cu dronele cu elice, o astfel de platformă ar fi mai dificil de interceptat din cauza vitezei mai mari și a timpului de reacție mai scurt cerut sistemelor de apărare. Ținte posibile în Golf: accent pe nave civile Întrebat despre riscul pentru navele americane din apropierea Iranului, Kuzan spune că poate exista o amenințare, dar nu de aceeași magnitudine. În schimb, el indică drept ținte principale navele civile, în special petrolierele care părăsesc Golful Persic, argumentând că lovirea unui petrolier neprotejat este mai simplă. Kuzan mai atrage atenția că atacurile asupra petrolierelor ar implica și riscuri de scurgeri de petrol și poluare, care ar putea deveni un instrument de presiune pentru regimul de la Teheran. [...]
Distanțarea aliaților de Washington începe să capete formă economică și industrială , de la avertismente legate de deținerile europene de datorie americană până la reorientarea producției germane către armament, într-un context în care politica externă a lui Donald Trump este descrisă ca imprevizibilă și conflictuală, potrivit Libertatea . Materialul, care citează o relatare a publicației elvețiene Blick, susține că aliații tradiționali ai SUA se distanțează tot mai vizibil de administrația Trump, pe fondul tensiunilor internaționale, inclusiv al războiului din Iran „care pare că nu se mai termină”. În acest cadru, sunt prezentate cinci evoluții care ar indica o izolare accentuată a SUA. Semnale economice: datoria SUA, folosită ca pârghie de presiune Unul dintre cele mai directe mesaje cu potențial economic vine de la președintele Finlandei, Alexander Stubb , descris drept un apropiat al lui Trump. El afirmă că „relația noastră cu SUA nu va mai fi niciodată la fel ca înainte”, într-o declarație pentru CTV News. În același registru, Stubb sugerează și o posibilă pârghie financiară: Europa ar deține „cel puțin 15% din obligațiunile de stat americane”, ceea ce, în interpretarea sa, ar oferi un instrument de presiune economică asupra Washingtonului. Reconfigurare industrială: Germania își mută accentul spre producția de armament În Germania, cancelarul Friedrich Merz își schimbă tonul față de Washington și avertizează că nu există motive pentru a ataca o altă țară „fără necesitate”, în contextul tensiunilor cu Cuba. Pe plan industrial, articolul notează că industria germană „aflată în dificultate” se reorientează: pe lângă rachetele Patriot produse în SUA, Germania ar urma să înceapă să fabrice și alte sisteme de armament. Concluzia sugerată este apariția unui nou pol militar-industrial german, pe fondul incertitudinilor legate de rolul SUA. Efecte operaționale în alianțe: Europa și Japonia își reduc dependența de SUA În Europa, Paris, Berlin și Roma ar pregăti, potrivit Wall Street Journal (citat în material), un plan pentru scenariul în care SUA se îndepărtează de continent, după ce Trump ar fi amenințat din nou cu retragerea trupelor americane din Europa. În paralel, Uniunea Europeană ar viza independența în materie de apărare până în 2030, iar Emmanuel Macron propune extinderea „scutului nuclear francez” asupra continentului. Tot la nivel operațional, Parisul anunță un proiect comun cu Polonia pentru un sistem militar de sateliți, cu obiectivul de a reduce dependența de rețeaua Starlink controlată de Elon Musk. În Asia, Japonia relaxează interdicția privind exportul de armament, o schimbare majoră față de politica de după al Doilea Război Mondial. Guvernul condus de premierul Sanae Takaichi ar permite, pe viitor, furnizarea către parteneri a unor „materiale letale de război”, dacă va fi necesar, pe fondul dorinței de a nu se baza exclusiv pe protecția americană. În același timp, Takaichi continuă negocierile cu China și Coreea de Sud pentru un acord de liber schimb, ca răspuns la disputele comerciale atribuite președintelui american. Context: scăderea percepției de „aliat” în Europa și fisuri în dosarul Ucraina Materialul invocă și un sondaj Politico, potrivit căruia doar 12% dintre europeni ar mai vedea SUA ca pe un aliat, în timp ce 36% le consideră o amenințare. În cazul Ucrainei, Volodimir Zelenski transmite că nu mai are nevoie de SUA și critică public faptul că Trump trimite echipa de negocieri la Moscova, nu la Kiev, numind gestul „lipsit de respect”. Într-un interviu pentru BBC, Zelenski afirmă că Vladimir Putin îl manipulează pe Trump: „Putin știe că eu sunt singurul care îl înțelege, de aceea vorbește doar cu Trump, nu și cu mine” Articolul notează că Ucraina produce „o mare parte” din armamentul său, dar o eventuală întrerupere a livrărilor americane ar afecta „serios” apărarea aeriană. De ce contează Dincolo de retorica diplomatică, exemplele din material indică o tendință în care neîncrederea în predictibilitatea SUA se traduce în decizii cu impact economic și industrial: posibile instrumente de presiune prin piața datoriei, investiții europene în capabilități proprii (inclusiv sateliți) și repoziționarea unor industrii către producția de armament. În măsura în care aceste direcții se consolidează, ele pot schimba fluxuri de investiții, priorități bugetare și relații comerciale între blocuri economice. [...]
Amenințarea Iranului de a lovi infrastructura petrolieră din Golf ridică riscul unui șoc energetic regional și pune presiune suplimentară pe securitatea livrărilor din Orientul Mijlociu, într-un moment în care armistițiul cu Statele Unite se apropia de expirare, potrivit Adevărul . Gardienii Revoluției au transmis marți seara că vor „distruge complet” producția petrolieră a țărilor din Golf dacă un atac împotriva Iranului ar fi lansat de pe teritoriul acestora. Mesajul a fost formulat ca avertisment direct către statele vecine din sud. „Vecinii noştri din sud trebuie să ştie că, dacă teritoriul şi instalaţiile lor sunt puse în slujba duşmanilor pentru a ataca naţiunea iraniană, pot spune adio producţiei petroliere din Orientul Mijlociu”, a avertizat comandantul Forţei Aerospatiale a Corpului Gărzilor, Majid Moussavi, citat de agenţia Fars, scrie News. Context: armistițiu fragil și tensiuni în jurul Strâmtorii Ormuz În timpul războiului declanșat pe 28 februarie de atacurile israeliano-americane, Iranul a lansat „multiple atacuri” împotriva monarhiilor din Golf, pe care le acuză că ajută Statele Unite, potrivit articolului. În paralel, a doua rundă de negocieri de pace, care ar fi trebuit să aibă loc la Islamabad, este descrisă ca incertă, pe fondul tensiunilor legate de blocada americană asupra Strâmtorii Ormuz și al acuzațiilor reciproce privind încălcarea armistițiului. Ce urmează: negocieri sub semnul întrebării și semnale contradictorii din SUA Vicepreședintele american JD Vance era așteptat să plece marți dimineață spre Pakistan, dar a rămas la Washington pentru consultări, relatează CNN, conform aceleiași surse. Totodată, președintele american Donald Trump a acuzat Iranul că a încălcat armistițiul cu 24 de ore înainte de expirarea acestuia, ceea ce crește riscul reluării ostilităților și, implicit, al unor noi perturbări în regiune. [...]
