Știri
Știri din categoria Externe
O campanie de mobilizare promovată de ambasada Iranului la Berlin ridică mize de securitate în Germania, după ce misiunea diplomatică a distribuit un apel de înscriere la „Jan-Fada bara-ye Iran” („sacrificarea vieții pentru Iran”), potrivit Focus.
Mesajul, publicat „în urmă cu câteva zile” pe platforma X și adresat „compatrioților care trăiesc în străinătate în Germania”, include un link de înregistrare în „sistemul Michak”. Conform articolului, se pot înscrie persoane de la 12 ani în sus. Autoritățile germane nu tratează însă inițiativa ca pe un demers benign: la o solicitare a publicației Welt, Oficiul Federal pentru Protecția Constituției (BfV) a avertizat că „Jan-Fada bara-ye Iran” este o campanie de mobilizare „împotriva inamicului americano-sionist”.
În materialul citat, ambasada iraniană a descris demersul drept o „inițiativă simbolică” și a afirmat că mișcarea ar avea rădăcini în populația civilă. Un angajat al ambasadei este citat spunând că, potrivit site-ului „Janfada”, „aproximativ 25 de milioane” de iranieni s-ar fi înregistrat deja, ca expresie a „unității naționale” și a „sentimentelor patriotice”. Focus notează, ca fundal, temerea Iranului privind o posibilă ofensivă terestră americană și faptul că această campanie ar fi început cu „mai mult de două săptămâni” înainte.
Aproape simultan cu campania „Jan-Fada”, un atac a vizat un restaurant israelian din München, „Eclipse”, unde au fost sparte geamuri și aruncate obiecte pirotehnice, provocând pagube de „câteva mii de euro”, potrivit informațiilor prezentate. Poliția a primit apelul la 0:45, după ce s-au auzit „trei bubuituri”, iar anchetatorii verifică ce tip de dispozitiv ar fi putut fi folosit.
O grupare proiraniană numită „Harakat Ashab al-Yamin al‑Islamiya (Hayi)” a revendicat atacul, iar un video în acest sens a ajuns la Parchetul General din München și este analizat în anchetă. Surse de securitate au confirmat pentru agenția germană dpa că materialul a fost publicat sub numele grupării, dar acest lucru nu dovedește automat că Hayi se află în spatele faptei. Video-ul ar fi apărut la cinci zile după incident, iar experții o descriu ca pe o grupare nouă, care, potrivit dpa, nu a mai fost observată până acum în Bavaria; în plus, presa a indicat că ar putea fi prima acțiune a sa în Germania.
Din perspectiva autorităților germane, combinația dintre o campanie de mobilizare cu mesaj explicit antioccidental, promovată de o ambasadă, și un incident investigat ca posibil atac antisemit ridică presiune pe zona de contrainformații și aplicare a legii: de la monitorizarea propagandei și a recrutării până la evaluarea riscurilor de radicalizare și violență asociate unor actori proiranieni. În acest stadiu, legătura directă dintre campania „Jan-Fada” și atacul de la München nu este indicată ca fiind stabilită în materialul citat, iar ancheta privind autorii atacului este în desfășurare.
Recomandate
Franța ridică miza diplomatică cu Iranul, expulzând doi diplomați iranieni , o decizie care semnalează o deteriorare rapidă a relațiilor bilaterale și crește riscul de măsuri reciproce cu efecte directe asupra activității ambasadelor, potrivit Politico . Ministrul francez de Externe, Jean-Noël Barrot , a anunțat marți seară că Parisul va expulza cei doi diplomați, după ce serviciile de securitate iraniene ar fi reținut și interogat, luna trecută, doi angajați ai Ambasadei Franței la Teheran. Incidentul invocat de Paris datează din 19 iulie, când doi angajați ai ambasadei — unul fiind atașatul cultural — au fost chestionați timp de câteva ore și „bătuți”, conform lui Barrot. Franța a acuzat Iranul de un act „premeditat și deliberat” de intimidare, pe care îl consideră o încălcare „flagrantă” a protecțiilor diplomatice, și a convocat la scurt timp însărcinatul cu afaceri al Iranului. Versiuni contradictorii și risc de escaladare Teheranul contestă relatarea Franței. Ministerul iranian de Externe susține că diplomații francezi ar fi încălcat Convenția de la Viena (setul de reguli internaționale care protejează misiunile diplomatice) prin activități pe care Iranul le consideră ingerințe în afacerile interne. Potrivit aceleiași surse, Iranul i-a declarat „persona non grata” pe cei doi diplomați francezi, interzicându-le să revină în țară după ce au părăsit Iranul. Franța respinge acuzațiile. Purtătorul de cuvânt al Ministerului francez de Externe, Pascal Confavreux, a afirmat marți că Teheranul face „acuzații complet false” și „fabrică un caz de ingerință” pentru a-și justifica acțiunile. Ce urmează Din informațiile disponibile în material nu rezultă dacă Iranul va răspunde cu expulzări suplimentare sau alte măsuri. Totuși, schimbul de acuzații și expulzările indică o spirală de represalii care poate limita canalele de dialog și poate complica activitatea diplomatică între cele două state. [...]
Mesajul lui Trump că Strâmtoarea Ormuz este „deschisă” nu schimbă încă riscul pentru fluxurile de petrol , în condițiile în care traficul maritim rămâne redus, iar SUA și Iranul se contrazic public pe tema navigației și a negocierilor, potrivit HotNews . Președintele american Donald Trump a transmis marți că „nu sunt discuții sau conversații în desfășurare sau programate” cu Iranul și a susținut că Strâmtoarea Ormuz este „deschisă și operațională”, în timp ce „blocada navală rămâne deplin în vigoare”. În același mesaj publicat pe Truth Social , Trump a afirmat că „toate minele marine au fost înlăturate sau detonate”. De ce contează: Ormuz rămâne un punct de presiune pentru piața petrolului Dincolo de declarațiile politice, datele de trafic maritim indică faptul că doar un număr redus de nave încearcă să tranziteze în prezent Strâmtoarea Ormuz. Este o arteră strategică: înainte de războiul din acest an, prin zonă trecea de regulă o cincime din petrolul livrat la nivel mondial. În plus, luni dimineața, după expirarea acordului semnat în iunie între SUA și Iran, o navă a fost lovită de un „proiectil necunoscut” în strâmtoare, un episod care amplifică percepția de risc operațional pentru transportatori și asigurători. Poziția Iranului: condiții pentru redeschidere și reluarea angajamentelor Mai devreme în aceeași zi, negociatorul-șef iranian Mohammad Baqer Qalibaf declarase că Strâmtoarea Ormuz va rămâne închisă până când SUA vor respecta condițiile acordului interimar de încetare a focului semnat în iunie, acord care a expirat luni. Condițiile invocate de Teheran includ, potrivit aceleiași surse: ridicarea blocadei SUA asupra porturilor iraniene; ridicarea sancțiunilor petroliere; eliberarea activelor iraniene înghețate în străinătate; încetarea amenințărilor și a operațiunilor militare „pe toate fronturile”. Context: acordul interimar a expirat, iar escaladarea a reluat blocada Acordul interimar SUA–Iran semnat pe 17 iunie permisese redeschiderea Strâmtorii Ormuz și relaxarea sancțiunilor, urmând să fie continuat cu negocieri suplimentare timp de 60 de zile pentru un acord final, inclusiv pe dosarul nuclear și sancțiuni. Negocierile „nu au dus însă la niciun rezultat”. Pe 8 iulie, după ce a acuzat Iranul de noi atacuri asupra navelor din strâmtoare, Trump a ordonat reluarea atacurilor aeriene asupra Iranului, după trei luni de pauză determinate de un armistițiu care suspendase campania militară americano-israeliană lansată pe 28 februarie. Tot atunci, Trump a spus că nu mai consideră valabil acordul din iunie și a ordonat reimpunerea blocadei navale asupra porturilor Iranului, iar Iranul a răspuns cu lovituri asupra bazelor americane din țări aliate SUA și prin blocarea din nou a navigației în Strâmtoarea Ormuz. [...]
Turcia încearcă să deblocheze reluarea negocierilor SUA–Iran, pe fondul riscului de escaladare militară , după o discuție telefonică între președintele turc Recep Tayyip Erdogan și fostul președinte american Donald Trump, potrivit Economica . Erdogan a insistat asupra „utilizării la maximum a diplomației” și și-a exprimat speranța că negocierile cu Iranul se vor relua „în curând”, conform unui comunicat al biroului său de comunicare publicat pe X. În același mesaj, Ankara afirmă că va sprijini eforturile de promovare a păcii. Contextul imediat este expirarea, luni, a unui acord-cadru încheiat între Iran și Statele Unite la mijlocul lunii iunie. Documentul urmărea să pregătească un armistițiu, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și o soluție de pace pe termen lung, însă până acum nu s-au înregistrat „progrese diplomatice semnificative”, iar relansarea negocierilor rămâne blocată. De ce contează: presiune pe rutele energetice și pe securitatea regională Discuția Erdogan–Trump are loc după ce un înalt oficial iranian a declarat luni pentru Reuters că Iranul va adopta o postură militară „complet ofensivă”, pe fondul stagnării eforturilor de negociere a unui sfârșit permanent al războiului. În același timp, Washingtonul ar fi exclus prelungirea unui acord temporar de încetare a focului, potrivit aceleiași relatări. Pentru Turcia, miza este directă: țara se învecinează cu Iranul și are a doua cea mai mare armată din NATO, iar Ankara a cerut în repetate rânduri încetarea războiului. În paralel, Turcia a menținut contacte strânse cu Statele Unite, Iranul și mediatori precum Pakistanul și Qatarul și a acționat ca intermediar între părți. [...]
Iran își extinde pregătirile de război, inclusiv prin amenințări la adresa infrastructurii energetice din Golf , după ce a interpretat un memorandum de înțelegere cu SUA drept o manevră a Israelului și Washingtonului de a câștiga timp pentru un atac mai amplu, potrivit The Jerusalem Post , care citează un reportaj The Wall Street Journal bazat pe oficiali iranieni și arabi. Publicația notează că, potrivit WSJ, oficiali din servicii de informații arabe ar fi identificat indicii că liderii iranieni planifică posibile atacuri pe teritoriul „inamicului”, ceea ce ar lărgi aria conflictului și ar crește costurile pentru SUA. În același timp, în Iran ar exista „o percepție răspândită” că „războiul principal” nu a început încă, pe fondul unei strategii de escaladare incrementală („salami-slicing”), descrisă de un analist de apărare din Teheran citat de WSJ. Presiune asupra rutelor maritime și asupra energiei din Golf În plan operațional, una dintre direcțiile menționate este intensificarea coordonării cu rețelele de aliați regionali ai Iranului. WSJ susține că Teheranul ar fi trimis consilieri în Irak, Yemen și Liban pentru discuții privind planuri ale milițiilor-proxy. În Yemen, potrivit unor oficiali familiarizați cu concluziile informațiilor arabe, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) ar fi trimis comandanți pentru a sprijini gruparea Houthi, inclusiv prin supervizarea desfășurării de rachete și alte arme care vizează Marea Roșie, precum și prin furnizarea de liste de ținte și îndrumare generală. Separat, IRGC ar fi transmis statelor din Golf că le va viza facilitățile energetice dacă SUA ar lovi infrastructura energetică a Iranului, inclusiv prin trimiterea unor liste cu ținte specifice. Pentru regiune și piețele de energie, miza este riscul de întreruperi sau scumpiri generate de atacuri asupra infrastructurii critice. Scenarii suplimentare: cabluri de internet și operațiuni terestre Între opțiunile discutate în material mai apar sabotarea cablurilor de internet, alimentarea instabilității politice în țări cu populații șiite numeroase și operațiuni terestre în Kuweit. Informațiile sunt atribuite constatărilor din zona de intelligence arab citate de WSJ, fără detalii suplimentare despre calendar sau despre nivelul de decizie. Semnale interne: numiri și „postură de război” În plan intern, WSJ indică drept exemplu numirea recentă a lui Ahmad Vahidi ca nou comandant-șef al Gardienilor Revoluției. Un expert în serviciile de securitate iraniene de la University of Tennessee at Chattanooga, citat de WSJ, interpretează numirea ca fiind în linie cu o conducere care pregătește aparatul de securitate pentru o perioadă de confruntare susținută, nu pentru o revenire la „politica de pace”. Tot în același registru, un fost diplomat american și negociator nuclear cu Iranul, Alan Eyre, este citat afirmând că „linia de bază” a Iranului este războiul și că Teheranul va rămâne într-o „postură de război”, pregătindu-se pentru un atac ulterior. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Hormuz devine o miză economică regională , după ce președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan , a cerut reluarea traficului prin acest coridor maritim esențial pentru transportul global de petrol, potrivit Al Jazeera . Erdogan a spus că „fluxurile globale de petrol trebuie să reînceapă” și a susținut că atât Turcia, cât și Iranul sprijină menținerea transporturilor de petrol prin această rută strategică. Strâmtoarea Hormuz este descrisă ca fiind în centrul tensiunilor dintre SUA și Iran, iar apelul liderului turc vine pe fondul unor perturbări ale livrărilor de petrol. Materialul nu oferă detalii despre natura exactă a perturbărilor sau despre un calendar pentru redeschidere. Pentru piețele energetice și economiile dependente de importuri, mesajul Ankarei indică o presiune politică pentru normalizarea rapidă a tranzitului, într-un punct de blocaj care poate influența direct disponibilitatea petrolului la nivel global. [...]
Retorica de escaladare a Iranului pune sub semnul întrebării acordul de încetare a ostilităților cu SUA , cu doar 24 de ore înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut în memorandumul semnat în iunie, potrivit Antena 3 . Declarația a fost făcută duminică de Statul Major General al Forțelor Armate Iraniene, într-un comunicat publicat cu ocazia aniversării întoarcerii prizonierilor din războiul Iran–Irak (1980–1988), potrivit agenției Tasnim. Informația este relatată de EFE, citată de Agerpres. „Până la înfrângerea completă a dușmanilor americano-sioniști din regiune, la restabilirea drepturilor eroicei națiuni iraniene și la capitularea inamicului, nu vom ceda în fața Statelor Unite.” Ce prevedea memorandumul și de ce contează momentul Iranul și Statele Unite au semnat pe 17 iunie un memorandum de înțelegere care stipula încetarea imediată a operațiunilor militare și stabilea un termen de 60 de zile pentru negocierea unui acord final de pace. Potrivit materialului, termenul-limită urma să expire în 24 de ore de la momentul declarației armatei iraniene. În acest context, mesajul de „înfrângere completă” indică o poziționare publică mai dură exact înaintea unui moment-cheie al procesului de negociere, ceea ce ridică semne de întrebare privind fezabilitatea unui acord final în forma anticipată de memorandum. Acuzații reciproce și reluarea ostilităților Deși memorandumul prevedea încetarea imediată a operațiunilor militare, ostilitățile au fost reluate pe 7 iulie, după ce guvernul american a acuzat Iranul că a atacat nave comerciale în Strâmtoarea Ormuz . În continuare, au urmat noi atacuri aeriene americane împotriva sudului Iranului, iar de atunci ambele părți s-au acuzat reciproc de încălcarea memorandumului. Separat, armata iraniană a transmis că își va menține poziția în apărarea „cererilor legitime” și a „restaurării drepturilor” poporului iranian și ale liderului său suprem, Mojtaba Khamenei , fără a preciza care sunt aceste cereri. Totodată, Statul Major General a susținut că forțele iraniene, confruntate cu „cea mai bine echipată armată din lume” (referire la SUA), „au reușit să-i îngenuncheze pe liderii acesteia”. [...]
