Știri
Știri din categoria Externe
Iran vrea un cadru de securitate regională fără intervenție externă pentru Strâmtoarea Hormuz, mizând pe discuțiile cu Oman într-un moment în care conflictul Iran–SUA rămâne nerezolvat, potrivit Reuters.
Ministrul iranian de externe, Abbas Araqchi, a avut duminică, la Muscat, convorbiri cu sultanul Omanului, Haitham bin Tariq al-Said, în care a discutat securitatea în Strâmtoarea Hormuz și în apele mai largi ale Golfului, precum și eforturile diplomatice de a pune capăt conflictului dintre Iran și Statele Unite, conform unui comunicat al Ministerului iranian de Externe.
Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai sensibile rute maritime din lume, iar orice deteriorare a securității în zonă poate amplifica riscurile pentru transportul de energie și pentru comerțul maritim. În acest context, mesajul Teheranului urmărește să lege stabilitatea regională de reducerea prezenței militare americane.
În discuțiile din Oman, Araqchi a susținut că prezența militară a SUA în Orientul Mijlociu alimentează insecuritatea și diviziunile și a cerut un cadru de securitate regională „fără interferențe din exterior”, potrivit aceleiași declarații iraniene citate de Reuters.
Nu au fost oferite, în material, detalii despre pașii concreți sau un calendar pentru un astfel de cadru de securitate și nici despre eventuale rezultate imediate ale discuțiilor de la Muscat.
Recomandate
Iran și Oman au convenit un cadru pentru Strâmtoarea Hormuz , dar decizia finală rămâne la nivel politic , potrivit Al Jazeera , care citează presa de stat iraniană și un oficial. Înțelegerea vizează un „cadru” de cooperare privind Strâmtoarea Hormuz, unul dintre cele mai importante puncte de tranzit pentru transporturile maritime de energie, însă oficialul citat a precizat că „o decizie finală urmează să fie luată la niveluri superioare”. Informația este limitată la acest element din actualizarea în timp real publicată pe 8 august 2026, fără detalii despre conținutul cadrului convenit, calendar sau mecanisme de implementare. [...]
Iran vrea să introducă taxe de până la 7% din valoarea mărfii pentru navele comerciale care tranzitează Strâmtoarea Hormuz , într-un plan aflat în analiza Parlamentului de la Teheran, cu potențial de a crește costurile de transport pe una dintre cele mai importante rute pentru petrol și gaze, potrivit NPR . Proiectul prevede și interzicerea tranzitului pentru nave asociate SUA, Israelului și altor „țări ostile”, până când Iranul ar fi „compensat pentru pagubele de război”, conform presei de stat iraniene citate de publicație. Planul ar introduce un mecanism de cost direct pentru companii: o taxă de până la 7% din valoarea încărcăturii pentru navele comerciale care trec prin strâmtoare. În plus, ar exista amenzi de 20% din valoarea mărfii pentru navele care ar încălca condițiile impuse de Iran. Rute „temporare” și disputa privind controlul strâmtorii Iranul a transmis miercuri că finalizează un acord privind rutele de navigație cu Oman , aliat al SUA aflat pe cealaltă parte a Strâmtorii Hormuz. Potrivit presei de stat iraniene, Ministerul de Externe de la Teheran ar fi indicat că navele ar urma să intre prin coridorul nordic, aproape de coasta iraniană, și să iasă prin coridorul sudic, aproape de coasta Omanului. Oman nu a comentat, notează NPR. Administrația Trump contestă însă această interpretare. Un oficial american, citat de NPR sub protecția anonimatului, a spus că eventualele rute temporare nu ar implica „aprobări sau permisiuni și nici taxe ori tarife”, argumentând că Strâmtoarea Hormuz este o cale navigabilă internațională. Ulterior, președintele Donald Trump a afirmat că SUA „controlează” în prezent strâmtoarea prin blocada navală asupra Iranului. Context: războiul și efectele economice ale închiderii Evoluția vine la peste cinci luni după ce SUA și Israel au început războiul împotriva Iranului, la 28 februarie, conform NPR. Strâmtoarea Hormuz a rămas deschisă pentru transportul maritim până la declanșarea conflictului, însă, după atacurile comune ale Israelului și SUA, Iranul a ripostat în regiune și a susținut că a preluat controlul asupra acestei rute critice. În acest context, SUA au impus o blocadă navală asupra Iranului în aprilie și din nou în iulie, pe care o mențin, potrivit aceleiași surse. NPR notează că închiderea strâmtorii a produs „o perturbare majoră” a aprovizionării cu combustibil și îngrășăminte, a împins prețurile în sus și a afectat economii din întreaga lume. Ce urmează: negocieri pentru redeschidere și presiune regională Președintele Trump a declarat joi că negocierile pentru redeschiderea strâmtorii avansează. Tot joi, ministrul de externe al Turciei, implicat în mediere, a spus că un acord temporar între SUA și Iran ar putea fi anunțat curând, potrivit NPR. Statele din Golf, expuse represaliilor iraniene asupra unor situri militare americane în timpul războiului, împing părțile către un acord interimar de detensionare, de teama unei noi escaladări care ar putea pune în pericol infrastructura lor petrolieră, vulnerabilă la atacuri cu drone și rachete, mai arată publicația. [...]
Acordul Iran–Oman pentru un nou traseu prin Ormuz riscă să nu deblocheze rapid comerțul cu petrol , deoarece Teheranul condiționează înțelegerea de absența „părților terțe” și susține că factorii de insecuritate rămân, potrivit HotNews . Iranul a anunțat miercuri că a ajuns la un acord cu Sultanatul Oman privind „un nou traseu” pentru tranzitul navelor prin Strâmtoarea Ormuz , după ce „coordonatele geografice” ale rutei au fost aprobate de ambele părți, conform declarațiilor purtătorului de cuvânt al ministerului iranian de externe, Esmail Baghaei, citat de agenția Irna. Oficialul iranian a spus că cele două state lucrează la o „declarație comună”, dar a introdus o condiție explicită: „Părțile terțe să nu vină să împiedice procesul”. De ce contează: Ormuz rămâne blocată, iar riscul operațional persistă De la reluarea ostilităților cu Statele Unite la începutul lunii iulie, Iranul „blochează din nou” Strâmtoarea Ormuz, rută strategică prin care, înainte de război, trecea „o cincime din comerțul mondial cu hidrocarburi”, potrivit aceleiași surse. În acest context, chiar și un acord tehnic cu Omanul nu garantează automat o trecere sigură și predictibilă pentru nave. Baghaei a susținut că, inclusiv în scenariul unui acord, tranzitul nu ar deveni „lipsit de riscuri”, deoarece „factorii care fac ca Strâmtoarea Ormuz să fie nesigură” ar veni „din partea Statelor Unite”. El a invocat blocada navală impusă de Washington ca represalii, precum și „alte acțiuni agresive și amenințătoare” împotriva Iranului și intereselor sale. Negocieri paralele și mesaje contradictorii SUA–Iran Președintele american Donald Trump a afirmat în repetate rânduri că Teheranul ar dori un acord pentru redeschiderea rutei navale, însă Iranul neagă existența discuțiilor cu Washingtonul și indică drept alternativă o înțelegere cu Omanul. Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat miercuri la Fox News că negocierile cu Iranul au fost dificile și că procesul va fi de durată: „Va fi complicat și va dura mult timp până se va ajunge la un acord”. Totodată, Trump a spus marți că strâmtoarea se va redeschide „foarte curând”, avertizând că, în caz contrar, Iranul ar urma să fie lovit „foarte puternic”, și a indicat că un acord ar putea fi încheiat până joi. Teheranul a negat însă orice discuție cu Washingtonul. (În context, HotNews trimite la un material anterior despre declarațiile lui Trump: HotNews .) Miza imediată: rute, taxe și dreptul mării Iranul nu vizează o revenire la situația de dinainte de război și permite, „deocamdată”, doar o singură rută, de-a lungul coastelor sale. În plus, Teheranul ia în calcul introducerea unor „taxe de serviciu”, idee respinsă de Statele Unite și de alte țări și care, potrivit sursei, contravine dreptului internațional al mării. Pe fondul tensiunilor, instituirea unei rute omaneze în luna iunie a provocat reacția Iranului și a fost urmată de „o serie de atacuri asupra navelor”, ceea ce amplifică incertitudinea pentru operatorii maritimi și pentru lanțurile de aprovizionare cu energie. [...]
Noua majoritate din Ungaria accelerează schimbarea conducerii statului : partidul de guvernământ Tisza l-a nominalizat pe fostul șef al Curții Supreme, András Baka, pentru funcția de președinte, într-o mișcare care vine după un amendament constituțional ce ar încheia mandatul actualului șef al statului, potrivit Antena 3 . Grupul parlamentar al Tisza a făcut nominalizarea pentru președinția Ungariei, iar, potrivit Reuters, Baka ar urma să fie ales marți de Parlament. Funcția de președinte este descrisă ca fiind în mare parte una ceremonială. Demersul este prezentat ca un gest simbolic al premierului Peter Magyar de a „demonta bastioanele de putere” ale fostului premier Viktor Orbán. Magyar susține că ar fi primit un mandat puternic din partea alegătorilor pentru a face aceste schimbări, conform aceleiași surse. Ce se schimbă procedural și de ce contează În Ungaria, președintele este ales de Parlament pentru un mandat de cinci ani, nu prin vot direct. Alegerea unui nou președinte are loc după ce Parlamentul a adoptat un amendament constituțional care prevede încetarea mandatului lui Tamás Sulyok, actualul șef al statului. Amendamentul a fost promovat de noua majoritate parlamentară condusă de Peter Magyar și este parte dintr-un demers mai larg de înlăturare din funcțiile-cheie a persoanelor asociate cu fostul guvern condus de Viktor Orbán. [...]
Turcia, Arabia Saudită și Pakistan au semnat un pact de apărare colectivă care poate ridica riscul de escaladare militară în Golf , printr-o clauză de tip „un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor”, într-un moment în care tensiunile cu Iranul rămân ridicate, potrivit Adevărul . Acordul, semnat vineri la Mecca , prevede și exerciții militare comune, schimb de informații și întărirea capacității de descurajare colectivă. În logica acestui aranjament, un nou atac major asupra Arabiei Saudite ar putea activa pactul și ar putea atrage în conflict Pakistanul și Turcia, notează publicația, care citează CNN. Ce schimbă pactul în arhitectura de securitate din regiune Din perspectiva Riadului, înțelegerea adaugă un strat de protecție peste parteneriatul tradițional de securitate cu Statele Unite, pe fondul îndoielilor din regiune privind capacitatea Washingtonului de a-și proteja în continuare aliații din Golf. Adevărul punctează și greutatea militară a celor doi parteneri ai Arabiei Saudite: Turcia are a doua cea mai mare armată din NATO , după SUA, iar Pakistanul este singura țară musulmană care deține arme nucleare. În acest context, pactul este prezentat ca un semnal de descurajare în fața amenințării iraniene. Ce prevede, concret, și ce rămâne neclar Elementul central este angajamentul politic potrivit căruia un atac împotriva uneia dintre cele trei țări „va fi considerat un atac împotriva tuturor”. În plus, alianța include: organizarea de exerciții militare comune; schimb de informații; consolidarea descurajării colective. Totuși, declarația comună nu detaliază ce obligații concrete ar avea fiecare stat și nici în ce măsură pactul ar impune intervenție militară efectivă pentru apărarea reciprocă. Rezerve publice și posibilă extindere Un oficial turc a declarat pentru CNN că acordul nu vizează un actor anume, iar Ministerul saudit de Externe a susținut că nu este un demers de creare a unei „axe militare” sau a unui „bloc sectar”. Același oficial turc a adăugat că și alte țări din regiune s-ar putea alătura, ceea ce ar deschide perspectiva unei alianțe mai largi, pe un model similar NATO. Contextul imediat: Iran, Israel și tensiuni între aliați regionali Acordul vine pe fondul extinderii prezenței militare a Israelului în regiune și al deteriorării relațiilor dintre Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. În paralel, Pakistanul și Turcia au fiecare graniță cu Iranul și au propriile motive pentru a evita extinderea conflictului: Pakistanul gestionează o populație șiită numeroasă și o relație sensibilă cu Teheranul, iar Turcia și Iranul au interese comune legate de separatismul kurd, deși concurează pe alte dosare regionale. Reacția Iranului și miza de descurajare Primele reacții de la Teheran au fost negative. Ebrahim Rezaei, membru al Comisiei pentru securitate națională și politică externă a Parlamentului iranian, a transmis pe X că un „acord pe hârtie” nu ar garanta securitatea Arabiei Saudite, potrivit materialului. În același timp, Adevărul amintește că Iranul a atacat în repetate rânduri ținte din Arabia Saudită în timpul războiului, inclusiv infrastructură civilă și instalații energetice, iar deși atacurile directe s-au redus după armistițiul din 8 aprilie, grupări susținute de Iran din Yemen și Irak au continuat să vizeze regatul. În această logică, pactul de la Mecca funcționează ca avertisment: un atac major ar putea declanșa o reacție în lanț, cu potențial de extindere rapidă a conflictului. [...]
Moscova acuză UE și Ucraina că încearcă să deschidă un nou front în Caucaz , susținând că Tbilisi ar fi împins spre un conflict armat cu Rusia, potrivit Agerpres . Declarațiile vin pe fondul comemorării războiului din 2008 din Georgia și al tensiunilor persistente legate de regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud. Ministerul rus de Externe a indicat drept „contribuție reală” la stabilizarea situației inițierea delimitării frontierelor de stat dintre Georgia, Osetia de Sud și Abhazia, urmată de demarcarea lor fizică. În același mesaj, diplomația rusă a acuzat „Occidentul”, „regimul nazist de la Kiev” și „politicienii georgieni radicali” că ar încerca să atragă Georgia în „noi aventuri sângeroase” în Caucazul de Sud. Mesaj către politica internă din Georgia Moscova a invocat și „încercări din cadrul societății georgiene de a reinterpreta evenimentele din august 2008”, menționând partidul de guvernământ Visul Georgian , descris de opoziția georgiană drept prorus. Ministerul rus de Externe a salutat faptul că Visul Georgian îl consideră pe fostul președinte Mihail Saakașvili pe deplin responsabil pentru declanșarea conflictului armat. Totodată, Moscova a spus că remarcă declarații ale unor politicieni georgieni despre necesitatea reconcilierii cu abhazii și osetinii de sud, exprimând speranța ca această schimbare de abordare să fie urmată de „acțiuni concrete” pentru îmbunătățirea relațiilor cu cele două teritorii. Context: recunoaștere limitată și prezență militară rusă Conform informațiilor din material, independența Abhaziei și a Osetiei de Sud este recunoscută în prezent doar de Rusia, Venezuela, Nicaragua și Siria. În august 2008, în Osetia de Sud a avut loc un conflict armat scurt, în care armata rusă a intervenit pentru a alunga trupele georgiene de pe teritoriu. Kremlinul menține baze militare în ambele regiuni, iar Osetia de Sud este descrisă ca fiind, în fapt, un protectorat finanțat de statul rus. [...]
