Știri
Știri din categoria Externe
FIFA mizează pe prezența Iranului la CM 2026, în pofida tensiunilor cu SUA, ceea ce reduce riscul unor schimbări logistice majore pentru organizatorii turneului și pentru calendarul meciurilor din faza grupelor, potrivit G4Media.
Președintele FIFA, Gianni Infantino, a declarat că Iranul „vine cu siguranță” la Cupa Mondială din 2026, competiție care va începe pe 11 iunie și va fi găzduită de SUA, Canada și Mexic. Participarea Iranului devenise incertă după izbucnirea războiului dintre SUA și Iran, iar G4Media notează că informația a fost relatată de CNBC, cu trimitere la Mediafax.
Infantino a spus că a vizitat recent echipa Iranului în cantonamentul din Antalya (Turcia) și că a aflat de la jucători că își doresc să joace. În același context, șeful FIFA a argumentat că Iranul s-a calificat și că echipa reprezintă populația țării.
Din perspectiva organizării, mesajul FIFA indică faptul că meciurile Iranului rămân, cel puțin deocamdată, planificate în SUA, ceea ce mută discuția din zona „relocării” către cea a gestionării riscurilor de securitate și a tensiunilor politice asociate prezenței delegației și suporterilor.
În material sunt menționate și poziții publice care au alimentat incertitudinea:
„Având în vedere că acest regim corupt l-a asasinat pe liderul nostru, sub nicio formă nu putem participa la Cupa Mondială”, a declarat, luna trecută, ministrul Sporturilor din Iran.
Totodată, în martie, președintele american Donald Trump a spus că, deși echipa Iranului este „binevenită” la Cupa Mondială, „nu cred că este potrivit ca ei (iranienii n.r.) să fie acolo, pentru propria lor viață și siguranță”.
Conform articolului, Iranul urmează să joace toate cele trei meciuri din faza grupelor în SUA:
Dacă Iranul avansează în turneu, meciurile următoare ar urma să aibă loc tot în SUA.
Federația iraniană de fotbal a cerut FIFA mutarea meciurilor în Mexic, însă cererea a fost respinsă, potrivit aceleiași surse.
Recomandate
Blocada navală și prăbușirea veniturilor din petrol împing Iranul spre un acord-cadru cu SUA , în condițiile în care negocierile din această săptămână au înregistrat progrese, dar rămân fragile, potrivit Adevărul , care citează doi oficiali americani menționați de Axios . Discuțiile au loc pe fondul unui armistițiu care expiră pe 22 aprilie și al unor dezacorduri încă nerezolvate, în timp ce Pakistan, Egipt și Turcia joacă rol de mediatori. O delegație pakistaneză condusă de mareșalul Asim Munir a ajuns miercuri la Teheran pentru discuții directe cu oficialii iranieni, iar un oficial pakistanez a spus că părțile sunt „optimiști” și încearcă să împingă procesul înainte, fără ca un acord să fie garantat. Presiunea economică: petrolul, punctul vulnerabil Miza imediată este capacitatea Iranului de a-și menține exporturile de petrol. Publicația arată că administrația Trump a impus o blocadă navală care a redus drastic exporturile, într-un moment în care economia iraniană era deja slăbită de sancțiuni și de efectele războiului. Potrivit datelor citate în articol, Iranul exportă aproximativ 1,5 milioane de barili pe zi, cu venituri de circa 140 de milioane de dolari (aprox. 644 milioane lei). Un fost expert în sancțiuni, Miad Maleki (Foundation for Defense of Democracies), avertizează că o blocadă ar putea duce „peste noapte” veniturile la zero. Un alt punct critic este insula Kharg, de unde Iranul exportă aproximativ 90% din petrolul său, care ar deveni „practic nefuncțională” sub efectul blocadei, potrivit unui oficial american citat. În lipsa exporturilor și a capacității de stocare, Iranul ar putea fi nevoit să oprească extracția, cu efecte economice pe termen lung. Ce se negociază și cine e implicat În culise, echipa de negociere a președintelui Donald Trump — vicepreședintele J.D. Vance, emisarul Casei Albe Steve Witkoff și consilierul Jared Kushner — a continuat marți schimbul de propuneri și discuțiile telefonice cu partea iraniană și cu mediatorii, potrivit unor oficiali americani citați. O nouă rundă de negocieri directe, față în față, ar putea avea loc în zilele următoare, înainte de expirarea armistițiului, însă nu există o dată stabilită. Vance a spus, la un eveniment în Georgia, că are „sentimente pozitive” privind direcția discuțiilor, în contextul în care negocierile nu îl implică direct pe liderul suprem iranian, Mojtaba Khamenei. Dacă se ajunge la un acord-cadru, armistițiul ar trebui prelungit pentru a permite negocierea unui acord cuprinzător, însă „SUA nu au convenit oficial asupra unei prelungiri”, potrivit unui oficial citat. Punctele care blochează acordul și riscurile de sabotaj Mediatorii încearcă să obțină un compromis pe trei teme care au blocat negocierile anterioare, potrivit articolului: programul nuclear al Iranului; redeschiderea Strâmtorii Ormuz; compensațiile pentru pagubele de război din Iran. În paralel, situația internă a Iranului este descrisă ca tot mai apăsătoare: sancțiunile au alimentat șomajul, penuria de combustibil și inflația alimentară, iar războiul ar fi închis cele mai mari două combinate siderurgice și ar fi paralizat industria petrochimică. Articolul mai menționează atacuri cibernetice repetate asupra Bank Sepah și faptul că întreruperea internetului, ajunsă la 47 de zile, ar genera pierderi economice de aproximativ 50 de milioane de dolari pe zi (aprox. 230 milioane lei). Chiar și cu semne de progres, surse pakistaneze citate susțin că mai mulți actori ar încerca să saboteze procesul diplomatic în Teheran, Washington și, „în mod special”, în Israel, care ar respinge ideea unui acord de pace în regiune. [...]
Israelul spune că nu există, deocamdată, un plan pentru un armistițiu iminent în Liban , în pofida unui raport din presa afiliată Hezbollah care susține că încetarea focului ar urma să intre în vigoare în cursul serii, potrivit The Jerusalem Post . Un oficial israelian de rang înalt a declarat publicației că „nu există în prezent planuri” pentru un armistițiu în Liban, reacționând la informațiile difuzate de Al Mayadeen, un post afiliat Hezbollah. Al Mayadeen a citat o sursă iraniană de securitate de rang înalt care ar fi afirmat că un armistițiu va intra în vigoare miercuri seară, pe fondul presiunilor din partea Teheranului și după prima rundă de discuții între ambasadorii Israelului și Libanului la Washington. Potrivit aceluiași raport, armistițiul ar putea dura o săptămână și s-ar încheia în același timp cu încetarea temporară a focului dintre SUA și Iran. Ce ar presupune armistițiul, potrivit raportului Al Mayadeen Sursa citată de Al Mayadeen susține că SUA ar urma să fie sponsorul armistițiului și „partener” al Israelului pe durata acestuia, având și rolul de a monitoriza acțiunile Israelului pe perioada încetării focului. Separat, doi oficiali libanezi de rang înalt au declarat pentru Reuters că au fost informați despre eforturi în desfășurare pentru a ajunge la un armistițiu, dar că nu au detalii despre momentul începerii sau despre durata acestuia. Unul dintre oficiali a spus că SUA ar fi exercitat presiuni asupra Israelului pentru a lucra în direcția unui armistițiu în Liban. Miza economică invocată: Strâmtoarea Hormuz ca „pârghie” Un membru de rang înalt al Hezbollah, Ibrahim al-Moussawi, a declarat pentru Reuters că eforturile Iranului și ale altor țări din regiune ar putea duce la un armistițiu „curând”, descriind presiunea iraniană asupra SUA în termeni economici. „Dacă nu o fac, vor continua blocada Hormuz. Este cartea economică”, a spus Moussawi, potrivit Reuters. Acesta a mai afirmat că Iranul a discutat cu mai multe părți regionale și internaționale pentru atingerea acestui obiectiv, dar a refuzat să comenteze dacă Hezbollah ar respecta un eventual armistițiu. [...]
Turcia încearcă să joace rol de mediator pentru prelungirea armistițiului dintre SUA și Iran , într-un moment în care Ankara își înăsprește simultan retorica față de Israel, ceea ce complică perspectivele de detensionare regională, potrivit The Jerusalem Post . Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat miercuri, în fața parlamentarilor, că Ankara lucrează pentru extinderea armistițiului dintre Statele Unite și Iran, pentru reducerea tensiunilor și pentru continuarea discuțiilor. Erdogan a spus că Turcia rămâne „plină de speranță” în privința negocierilor, în pofida problemelor existente între părți, și a susținut că acestea ar putea fi rezolvate dacă se pune accent pe beneficiile păcii. În același discurs, liderul turc a criticat atacurile Israelului asupra Libanului, afirmând că acestea afectează șansele de pace și că „fereastra de oportunitate” creată de armistițiu trebuie valorificată. Retorica Ankarei față de Israel, în contrast cu mesajul de detensionare Publicația notează că apelul lui Erdogan pentru menținerea armistițiului vine după o declarație recentă în care a sugerat că Ankara ar putea lua în calcul o acțiune militară împotriva Israelului. La o conferință desfășurată la începutul săptămânii la Istanbul, Erdogan a acuzat Israelul de atrocități împotriva palestinienilor și a Libanului și a sugerat posibilitatea unei invazii. „Trebuie să fim puternici pentru a împiedica Israelul să facă asta Palestinei. Așa cum am intrat în Karabah, așa cum am intrat în Libia, vom face la fel și cu ei.” Mesajul diplomației turce: Israelul „caută un nou inamic” În aceeași linie, ministrul turc de Externe, Hakan Fidan , a declarat luni că Israelul ar căuta „un nou inamic” și că, după Iran, și-ar putea îndrepta atenția către Turcia. Declarațiile au fost făcute într-un interviu amplu acordat agenției de stat Anadolu, la o zi după ce Erdogan își escaladase retorica privind o posibilă acțiune militară. „După Iran, Israelul nu poate trăi fără ostilitate”, a spus Fidan. Din informațiile prezentate, Turcia încearcă să mențină deschis canalul de negociere pe axa SUA–Iran, însă mesajele dure la adresa Israelului riscă să reducă spațiul diplomatic și să alimenteze tensiunile într-o regiune deja volatilă. [...]
Senatul SUA , controlat de republicani, a blocat din nou o limitare a puterilor de război ale lui Trump , respingând o rezoluție care ar fi obligat administrația să retragă forțele americane din conflictul cu Iranul până la o autorizare explicită a Congresului, potrivit Mediafax . Miza imediată este una de reglementare și control instituțional: cine decide continuarea operațiunilor militare, Casa Albă sau Congresul. Votul de miercuri este a patra ocazie din acest an în care Senatul a ales, în practică, să lase puterile de război la nivelul președintelui, într-un conflict pe care democrații îl consideră „ilegal și nejustificat”. Republicanii au argumentat că își mențin, deocamdată, încrederea în conducerea lui Donald Trump în timp de război, invocând capacitățile nucleare ale Iranului și riscurile unei retrageri. Termenul legal care apasă pe decizie Materialul amintește că Legea puterilor de război din 1973 impune ca, în termen de 60 de zile de la începerea unui conflict, Congresul să declare război sau să autorizeze folosirea forței. Acest termen urmează să expire la finalul lunii, iar legea permite o prelungire de încă 30 de zile. În acest context, legislatorii au transmis că vor ca administrația să prezinte „în curând” un plan pentru încheierea conflictului. Sprijin politic, dar cu limite Deși au respins rezoluția democraților, unii republicani ar fi semnalat deja că privesc spre viitoarele alegeri, care ar putea deveni un test pentru președinte dacă războiul se prelungește, potrivit AP, citată de Mediafax. Aceeași sursă notează și o nuanță importantă: republicanii ar fi nerăbdători ca războiul să se încheie și este posibil să nu accepte la nesfârșit extinderea puterii executive în acest dosar. [...]
Israelul își extinde zona tampon din Liban și va continua loviturile asupra Hezbollah , într-o mișcare care indică menținerea presiunii militare și o repoziționare operațională pe frontiera de nord, potrivit The Jerusalem Post . Premierul Benjamin Netanyahu a spus că zona tampon va fi extinsă și „spre est”, pentru ca Israelul „să îi poată ajuta mai bine pe frații noștri druzi în momentul lor de nevoie”. Netanyahu a afirmat că luptele curente din Liban sunt concentrate în jurul localității Bint Jbail, pe care a descris-o drept „capitala Hezbollah în sudul Libanului”, și a adăugat că armata israeliană (IDF) este „aproape” de a prelua controlul asupra orașului. Ce urmărește Israelul, potrivit lui Netanyahu În paralel cu operațiunile militare, Netanyahu a spus că discuțiile în curs cu Libanul au loc „datorită forței Israelului” și ar avea două obiective: dezmembrarea Hezbollah; stabilirea unei păci de durată. „Pace prin forță”, a spus Netanyahu, conform relatării. Legătura cu dosarul Iranului și poziția IDF Netanyahu a mai declarat că Israelul este în contact constant cu Statele Unite în legătură cu negocierile Washingtonului cu Iranul. El a susținut că obiectivele sunt „identice” și a enumerat, între țintele urmărite, îndepărtarea materialului îmbogățit din Iran și anularea capacității de îmbogățire, precum și „deschiderea strâmtorilor” (formulare redată de publicație, fără detalii suplimentare în textul sursă). Totodată, Netanyahu a spus că Israelul este pregătit pentru „orice eventualitate”, inclusiv pentru reluarea luptelor. În aceeași seară, purtătorul de cuvânt al IDF, generalul de brigadă Effie Defrin, a afirmat că armata este pregătită să atace din nou Iranul „dacă va fi necesar”. Defrin a mai spus că Hezbollah a fost „slăbit sever” în urma acțiunilor IDF în Liban și că gruparea „se retrage” în prezent. „Teroriștii Hezbollah au crezut că se pot ascunde și că vor fi protejați și imuni. Nu sunt”, a declarat Defrin. [...]
În pofida semnalelor politice de la Casa Albă , sprijinul public american pentru Ucraina rămâne ridicat , potrivit unei analize citate de Digi24 , care indică o diferență între retorica liderilor și atitudinea electoratului – un element cu potențial impact asupra deciziilor viitoare de finanțare și asistență. Materialul notează că, deși în Ucraina se conturează percepția că sprijinul american s-ar putea slăbi, „zgomotul politic” din Washington nu se traduce, deocamdată, într-o retragere a susținerii la nivelul opiniei publice. Ce arată sondajele despre SUA: simpatie netă pentru Ucraina Conform unui sondaj Economist/YouGov realizat în februarie 2026, citat în articol, 61% dintre americani simpatizează mai mult cu Ucraina , în timp ce 3% simpatizează cu Rusia . În rândul americanilor care spun că le pasă de rezultatul războiului, proporțiile devin și mai dezechilibrate: 91% sunt de partea Ucrainei , iar 2% de partea Rusiei . Analiza mai arată că sprijinul pentru Ucraina depășește liniile de partid: democrații sunt mai favorabili, însă și majoritatea republicanilor și a independenților ar simpatiza mai mult cu Ucraina decât cu Rusia. Europa: susținere pentru ajutor financiar și, într-o măsură mai mică, pentru cel militar În Uniunea Europeană, un sondaj Eurobarometru citat de aceeași sursă indică niveluri ridicate de susținere pentru continuarea sprijinului: 77% dintre europeni susțin asistența financiară și umanitară pentru Ucraina; aproximativ 59% susțin furnizarea de echipament militar; 77% consideră că UE ar trebui să continue sprijinul până la obținerea unei păci „juste și durabile”. De ce contează: spațiu politic pentru continuarea sprijinului Miza acestor date este că, în pofida mesajelor contradictorii din politica de la Washington, există în continuare o bază de susținere în rândul publicului care poate influența deciziile privind ajutorul pentru Ucraina. Articolul citează comentariul publicației Kyiv Independent potrivit căruia acesta este un fapt „pe care Casa Albă ar trebui să-l țină minte”. [...]
