Știri
Știri din categoria Externe
„Încetările de foc” din jurul Israelului riscă să funcționeze ca o fereastră de reînarmare, nu ca o soluție strategică, avertizează Jonathan Conricus într-o analiză publicată de The Jerusalem Post. Fost purtător de cuvânt internațional al armatei israeliene (IDF) spune că actorii regionali – de la Iran și aliații săi (Hezbollah, Hamas) până la Israel și state din Golf – folosesc pauza pentru refacerea capacităților militare, ceea ce crește probabilitatea unei reluări a luptelor.
Conricus afirmă că „toate părțile” își refac stocurile și se pregătesc pentru „ceea ce probabil inevitabil va urma”, iar o escaladare ar putea rămâne locală (Israel–Hezbollah) sau s-ar putea extinde regional, implicând Israel, Iran și Statele Unite. În acest context, el plasează incertitudinea legată de cadrul de încetare a focului promovat de președintele american Donald Trump.
Potrivit lui Conricus, statele din Golf își accelerează măsurile de apărare, Israel își reface stocurile „ofensive și defensive”, iar Iran încearcă să facă același lucru. În paralel, el descrie pista diplomatică cu Iranul ca fiind „profund limitată”, susținând că negocierile ar arăta ca „două linii paralele care nu se întâlnesc”, deoarece „maximul” pe care Teheranul ar accepta să-l discute nu ar atinge „minimul” pe care Washingtonul îl poate lua în calcul.
În evaluarea sa, Iranul nu este „în poziția de a dicta termeni”, invocând expunerea la presiune economică și pagube la infrastructura energetică. Totuși, Conricus evită să descrie regimul iranian drept învins:
„Regimul iranian este la pământ, dar cu siguranță nu este scos din joc.”
El spune că abilitatea Iranului de a proiecta forță și de a produce rachete balistice și drone a fost „semnificativ redusă”, dar „nu distrusă permanent”, iar dacă regimul rămâne, ar putea reveni relativ rapid la priorități precum arme nucleare, rachete, drone și sprijin pentru organizații teroriste.
Pe frontul libanez, Conricus susține că termenul de „încetare a focului” nu mai descrie realitatea din teren:
„Avem o încetare a focului pe hârtie, dar nu este cu adevărat o încetare a focului…”
El afirmă că Israel acționează pentru a-și apăra civilii din nord și pentru a reduce capacitățile Hezbollah, în timp ce Hezbollah continuă atacurile cu rachete și drone și luptele cu trupele israeliene din interiorul Libanului.
Singura zonă în care Israelul ar părea să respecte solicitarea americană ar fi limitarea atacurilor majore asupra activelor strategice ale Hezbollah din Beirut și Valea Bekaa. În rest, problema de fond rămâne, în viziunea sa, existența Hezbollah ca forță armată pro-iraniană în Liban.
Conricus cere o decizie strategică a guvernului libanez pentru ca „în Liban să existe o singură armată”, cea a statului. Fără o acțiune directă a autorităților de la Beirut împotriva Hezbollah, orice aranjament ar rămâne fragil, iar încălcările și confruntările ar continua, spune el.
În Gaza, Conricus afirmă că Hamas rămâne în controlul unor teritorii dincolo de linia de desfășurare israeliană și că, „dacă suntem onești”, ar controla „jumătate din Fâșia Gaza”, chiar dacă nu ca o administrație funcțională, ci prin „legi ale junglei”. El susține că Hamas încă are arme și controlează populația civilă palestiniană și insistă că dezarmarea nu va veni voluntar:
„Hamas nu avea să se dezarmeze niciodată. Singura cale de a dezarma Hamas este să-i învingi.”
Pe rețeaua de tuneluri, Conricus spune că evaluările publice au devenit mai prudente; menționează o estimare „în jur de 60%” privind distrugerea infrastructurii, dar adaugă că o tratează „cu multă prudență”, din cauza diferenței dintre ce se știe și ce rămâne necunoscut.
Mesajul central al lui Conricus este că degradarea parțială a capabilităților militare nu echivalează cu succes strategic: fără capitularea adversarului, procentele de distrugere (40%, 60% sau mai mult) pot conta tactic, dar nu sunt decisive. În consecință, el susține că obiectivele pe termen lung nu pot fi atinse doar militar și că Israel ar trebui să combine instrumente militare cu pârghii diplomatice, financiare și „non-cinetice”, inclusiv sprijin pentru guvernul și armata libaneză.
Recomandate
Perspectivele unei blocade prelungite asupra porturilor iraniene mențin presiunea pe piața petrolului și pe rutele comerciale , după ce președintele SUA, Donald Trump, a cerut Teheranului „să se deștepte” și să semneze un acord, potrivit Reuters . Trump a transmis mesajul într-o postare pe Truth Social , pe fondul blocajului negocierilor pentru încheierea conflictului și după ce The Wall Street Journal a relatat, citând oficiali americani, că liderul de la Casa Albă le-ar fi cerut colaboratorilor să se pregătească pentru o blocadă de durată a porturilor Iranului, ca instrument de forțare a capitulării Teheranului. Efect imediat: petrol mai scump, risc prelungit pe Strâmtoarea Hormuz În piață, riscul unei perturbări mai lungi a fluxurilor energetice a împins cotațiile în sus: petrolul Brent a urcat cu aproape 3% miercuri și a atins un maxim al ultimei luni, pe temerile că o blocadă extinsă ar prelungi întreruperile de aprovizionare. Conflictul a afectat deja rutele globale de comerț și a aruncat piețele de energie în turbulențe. În paralel, Teheranul a blocat în mare parte transporturile prin Strâmtoarea Hormuz (un punct îngust de tranzit esențial pentru aprovizionarea globală cu energie) pentru toate navele, cu excepția celor proprii, de la începutul războiului, iar SUA au început luna aceasta să blocheze nave iraniene. Pârghia economică: presiune pe exporturile de petrol și pe economia Iranului Potrivit relatării WSJ, Trump ar fi ales să continue să „strângă” economia Iranului și exporturile sale de petrol prin blocadă, considerând că alternativele – reluarea bombardamentelor sau renunțarea la conflict – ar implica riscuri mai mari. Semnalele de stres economic în Iran se acumulează. Moneda iraniană a coborât miercuri la un minim istoric de 1.810.000 riali pentru un dolar, a relatat agenția Iranian Student News Agency (ISNA), pe fondul cererii de valută care s-a acumulat în șase săptămâni de lupte și care ajunge acum pe piața liberă. ISNA a mai spus că rialul și-a pierdut aproape 15% din valoare în ultimele două zile. Banca centrală a indicat o inflație de 65,8% pentru luna iraniană 20 martie–20 aprilie, trend care ar putea fi agravat de deprecierea monedei. Negocierile rămân blocate, iar miza nucleară domină disputa Trump a repetat că Iranul nu poate avea armă nucleară, însă nu a explicat ce ar însemna concret un „acord nenuclear”. Iranul cere un fel de recunoaștere din partea SUA a dreptului de a îmbogăți uraniu pentru scopuri civile și declară că deține aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60% – material care ar putea fi folosit pentru mai multe arme nucleare dacă ar fi îmbogățit suplimentar. Cea mai recentă propunere a Iranului pentru soluționarea războiului de două luni – suspendat din 8 aprilie printr-un acord de încetare a focului – ar amâna discuția despre programul nuclear până la încheierea formală a conflictului și rezolvarea problemelor de transport maritim. Această abordare nu corespunde cererii lui Trump ca tema nucleară să fie discutată de la început. Context politic: presiune internă în SUA și schimbări de putere la Teheran Reuters notează că Trump se confruntă cu presiune internă pentru a încheia războiul, pe fondul creșterii prețurilor la benzină. Un sondaj Reuters/Ipsos arată că 34% dintre americani aprobă performanța sa, în scădere de la 36% în sondajul anterior, acesta fiind cel mai redus nivel al mandatului curent. În Iran, mai mulți lideri politici și militari de rang înalt, inclusiv liderul suprem ayatollahul Ali Khamenei, au fost uciși în lovituri SUA-Israel, iar avansarea fiului său rănit, Mojtaba, pentru a-l înlocui ar fi transferat mai multă putere către comandanți radicali ai Gardienilor Revoluției, potrivit unor oficiali iranieni și analiști citați de Reuters. Ce urmează Pe termen scurt, riscul principal pentru economie rămâne legat de durata și intensitatea restricțiilor asupra transportului maritim și a exporturilor de petrol: o blocadă prelungită ar menține prima de risc în prețul țițeiului și ar alimenta costuri mai mari pentru transport și energie. În lipsa unui progres în negocieri, piața va continua să reacționeze la semnalele politice privind extinderea blocadei și la evoluțiile din Strâmtoarea Hormuz. [...]
Donald Trump a cerut pregătirea unei blocade prelungite împotriva Iranului, cu țintă directă pe exporturile de petrol , într-un moment în care discuțiile Washington–Teheran sunt blocate, potrivit Agerpres . Miza imediată este creșterea presiunii asupra economiei iraniene prin măsuri care ar afecta infrastructura portuară și, implicit, fluxurile comerciale. Într-un mesaj publicat pe Truth Social , Trump a transmis că iranienii „au interesul să devină inteligenți repede” și a susținut că Iranul „nu știe cum să semneze un acord non-nuclear”. Postarea a fost însoțită de un fotomontaj cu comentariul „S-a terminat cu rolul de băiat bun!”. Blocada, instrumentul preferat pentru a lovi economia și petrolul Cotidianul Wall Street Journal , citând responsabili americani, scrie că președintele SUA și-a însărcinat consilierii să pregătească o „blocadă prelungită” împotriva Iranului. Potrivit acelorași surse, Trump ar fi spus într-o reuniune de criză, luni, că vrea să continue presiunile asupra economiei iraniene și a exporturilor sale de petrol prin blocarea infrastructurilor portuare iraniene. Aceiași responsabili, citați de Wall Street Journal, afirmă că Trump ar fi evaluat că alte opțiuni — reluarea bombardamentelor sau retragerea din conflict — ar implica riscuri mai mari decât menținerea blocadei. Strâmtoarea Ormuz și „pachetul” propus de Teheran Pe fondul acestui blocaj, SUA își exprimă scepticismul față de o nouă propunere a Teheranului privind deblocarea Strâmtorii Ormuz, descrisă ca fiind „cvasi-paralizată”. Potrivit unui articol de pe site-ul american Axios, preluat de agenția oficială iraniană Irna, propunerea ar viza redeschiderea strâmtorii și încheierea războiului, urmând ca dosarul nuclear să fie negociat ulterior. Pentru SUA și Israel, însă, subiectul nuclear rămâne central, conform informațiilor citate de Agerpres. [...]
Agențiile de informații din SUA evaluează scenarii de retragere și dezescaladare cu Iranul, pe fondul blocajului din Strâmtoarea Ormuz , care ține sus costurile energiei la nivel global , potrivit Reuters . Miza analizei este cum ar reacționa Teheranul dacă președintele Donald Trump ar declara unilateral „victoria” într-un război vechi de două luni, devenit o vulnerabilitate politică pentru Casa Albă. Comunitatea de informații lucrează la această evaluare la cererea unor oficiali de rang înalt din administrație, pentru a înțelege implicațiile unei eventuale reduceri a implicării militare americane. Surse citate de Reuters spun că unii oficiali și consilieri se tem că războiul ar putea contribui la pierderi importante pentru republicani la alegerile de la jumătatea mandatului, programate mai târziu în acest an. De ce contează pentru economie: Ormuz rămâne parțial blocată, iar energia se scumpește La 20 de zile după ce Trump a declarat o încetare a focului, eforturile diplomatice nu au reușit să redeschidă complet Strâmtoarea Ormuz, rută „vitală economic”, pe care Iranul a închis-o prin atacarea navelor și amplasarea de mine, potrivit aceleiași surse. Blocarea transporturilor care duc aproximativ 20% din țițeiul mondial a împins în sus costurile energiei la nivel global și prețurile la pompă în SUA. Reuters notează că această capacitate de a perturba comerțul oferă Iranului o pârghie puternică în raport cu SUA și aliații săi. În acest context, o eventuală decizie de reducere a prezenței militare americane, combinată cu o ridicare reciprocă a blocadei, „ar duce în cele din urmă” la scăderea prețurilor la benzină — însă, până acum, cele două părți par departe de un acord. Ce scenarii analizează SUA și ce semnale transmite Iranul Potrivit unei evaluări realizate de agențiile americane în zilele de după campania inițială de bombardamente din februarie, dacă Trump ar declara victoria iar SUA și-ar reduce forțele din regiune, Iranul ar interpreta probabil gestul ca pe o victorie a sa, a spus una dintre surse. În schimb, dacă Trump ar declara că SUA au câștigat, dar ar menține o prezență militară consistentă, Teheranul ar vedea acest lucru mai degrabă ca pe o tactică de negociere, fără ca asta să însemne neapărat finalul războiului, potrivit aceleiași surse. Reuters precizează că nu este clar când va fi finalizată analiza actuală. Presiune politică internă și opțiuni militare încă deschise Războiul este „covârșitor” nepopular în rândul americanilor: doar 26% dintre respondenții unui sondaj Reuters/Ipsos publicat săptămâna trecută au spus că operațiunea militară a meritat costurile, iar 25% au declarat că a făcut SUA mai sigure. În același timp, deși nu a fost luată o decizie, Trump ar putea relua ușor operațiunile militare, iar o dezescaladare rapidă ar putea reduce presiunea politică asupra președintelui, dar ar putea lăsa în urmă un Iran „încurajat”, care ar putea reconstrui în timp programele nucleare și de rachete și ar putea amenința aliații SUA din regiune, potrivit surselor Reuters. CIA a transmis, prin directoarea biroului de comunicare Liz Lyons, că agenția „nu este familiarizată” cu evaluarea relatată, după publicarea materialului, și a refuzat să răspundă întrebărilor Reuters despre activitatea curentă privind Iranul. Biroul Directorului Informațiilor Naționale a refuzat să comenteze, iar Casa Albă a spus că SUA continuă discuțiile cu iranienii și că nu vor fi „grăbite” să încheie un acord prost. „Președintele va încheia doar un acord care pune pe primul plan securitatea națională a SUA și a fost clar că Iranul nu poate deține niciodată o armă nucleară”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly. Separat, Reuters relatează că Trump a anulat în weekend o deplasare a emisarului său special Steve Witkoff și a ginerelui său Jared Kushner pentru întâlniri cu oficiali iranieni în Pakistan, motivând că ar dura „prea mult timp” și că, dacă Iranul vrea să discute, „tot ce trebuie să facă este să sune”. [...]
Kremlinul leagă parada de 9 mai fără tehnică militară de „amenințarea teroristă” și de „situația operațională” , într-un semnal că prioritățile de securitate și resursele rămân concentrate pe războiul din Ucraina , nu pe demonstrațiile publice de forță, potrivit Digi24 . Purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov , a spus că decizia de a organiza parada Victoriei de la Moscova „fără echipament militar” este legată, „printre altele”, de ceea ce a numit „activitatea teroristă a Kievului”. Întrebat de ce evenimentul se va desfășura fără tehnică militară, Peskov a invocat „situația operațională”. „Format redus”, dar parada „va avea loc” În declarațiile citate, Peskov a reluat și o poziție atribuită lui Vladimir Putin, potrivit căreia „regimul de la Kiev” ar fi trecut la „activități teroriste”, pe fondul pierderilor de pe front. În acest context, Kremlinul susține că ia „toate măsurile” pentru a „minimiza pericolul” asociat unei „amenințări teroriste”. Totodată, Peskov a făcut o comparație cu ediția de anul trecut, pe care a descris-o drept o paradă aniversară „de amploare”, precizând că acum nu este o „dată aniversară”. Concluzia oficială rămâne că parada se va ține „oricum”, însă „într-un format redus”. [...]
Europa riscă o nouă rundă de scumpiri la energie, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu , iar efectele s-ar putea întinde pe luni sau chiar ani, a avertizat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , potrivit Mediafax . Într-un discurs susținut în Parlamentul European, la Strasbourg, von der Leyen a spus că au trecut „exact două luni” de la izbucnirea noului război din Orientul Mijlociu și că, după săptămâni de violențe, se conturează o acalmie. Ea a adăugat că UE își dorește ca încetarea focului „din Iran și din Liban” să se mențină, cu obiectivul final de a reveni la pace și stabilitate prin mijloace diplomatice. Presiune pe energie și lanțuri de aprovizionare Șefa Comisiei Europene a legat riscurile pentru Europa de tensiunile din piața energiei și de perturbarea lanțurilor de aprovizionare, în contextul blocării Strâmtorii Ormuz , rută esențială pentru transportul comercial global. În materialul citat, blocajul este pus în legătură cu conflictul dintre SUA și Israel, pe de o parte, și Iranul, pe de altă parte. Creșterea prețurilor la petrol și gaze alimentează temeri privind penurii de produse considerate esențiale, inclusiv combustibil pentru aviație și îngrășăminte, potrivit aceleiași surse. „A doua criză majoră a energiei” în patru ani Von der Leyen a avertizat că impactul conflictului poate fi de durată: „Există însă și o realitate dură cu care trebuie să ne confruntăm cu toții: consecințele acestui conflict se pot resimți luni sau chiar ani de zile.” Ea a spus că energia a fost în fruntea agendei reuniunii informale a Consiliului European și a descris situația drept „a doua criză majoră a energiei într-un interval scurt de patru ani”. Concluzia prezentată de președinta Comisiei: Europa nu își poate permite să depindă „excesiv” de energia importată. Costul suplimentar invocat: peste 27 mld. euro în 60 de zile În discurs, von der Leyen a indicat și un impact financiar direct: în „doar 60 de zile” de conflict, „factura” UE pentru importurile de combustibili fosili ar fi crescut cu „peste 27 de miliarde de euro” (aprox. 135 miliarde lei), „fără a obține nici măcar o moleculă de energie suplimentară”. În acest context, ea a susținut că direcția de urmat este reducerea dependenței de combustibili fosili importați și stimularea aprovizionării cu energie produsă local, „accesibilă și curată”. [...]
Ironiile publice dintre lideri au devenit parte din „diplomația” de la vârf , iar episodul de la cina oficială de la Casa Albă arată cum mesajele politice sunt livrate și prin umor, pe fondul unor tensiuni reale în relația transatlantică, potrivit Digi24 . Regele Charles al III-lea l-a ironizat pe președintele american Donald Trump într-un discurs rostit marți, la o cină oficială la Casa Albă, făcând trimitere la o declarație anterioară a lui Trump despre rolul SUA în Al Doilea Război Mondial. Monarhul a întors replica, spunând că, „dacă nu am fi fost noi, dumneavoastră ați fi vorbit franceză”, conform France24. Contextul: o replică la mesajele lui Trump către aliații europeni În ianuarie, la reuniunea de la Davos, Trump afirmase că fără ajutorul Statelor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial europenii „ar vorbi germană și puțină japoneză”. În discursul de la Casa Albă, regele a legat gluma de istoria colonială a Americii de Nord, unde puterile britanică și franceză s-au confruntat pentru controlul continentului înainte de independența SUA, „acum 250 de ani”, notează materialul. Deși schimbul de replici a fost acid pe alocuri, Digi24 arată că atmosfera generală a rămas cordială, în condițiile în care cei doi au discutat despre „relația specială” dintre Londra și Washington, chiar dacă există tensiuni legate de războiul din Iran. Aluzii la Casa Albă și un cadou cu mesaj Regele a continuat cu o altă ironie, referindu-se la „reamenajările” din Aripa de Est a Casei Albe, despre care textul spune că Trump ar fi demolat-o pentru a construi o sală de bal „gigantică”, în valoare de 400 de milioane de dolari. „Îmi pare rău să spun că noi, britanicii, am încercat, desigur, să reamenajăm Casa Albă în 1814” Monarhul a făcut și o glumă despre „o îmbunătățire considerabilă față de Boston Tea Party”, episodul din 1773 când coloniștii au aruncat în mare încărcături de ceai britanic taxat. În același registru de „diplomație prin simboluri”, regele i-a oferit lui Trump un cadou: clopotul submarinului britanic HMS Trump , lansat în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Gestul este prezentat ca parte a unei „ofensive de curtoazie” britanice, după ce Trump l-a criticat dur pe premierul Keir Starmer pentru refuzul de a oferi sprijin împotriva Iranului. Replica lui Trump Trump, descris ca „fan înfocat” al familiei regale britanice, și-a orientat o parte din umor către politica internă americană. El l-a felicitat pe Charles pentru discursul ținut „în fața Congresului” și a remarcat că regele „a reușit să-i facă pe democrați să se ridice în picioare”, lucru pe care el spune că nu a reușit „niciodată” să-l facă. [...]
