Conricus avertizează că Iran, Hezbollah și Hamas își pregătesc forțele în timpul încetării focului

„Încetările de foc” din jurul Israelului riscă să funcționeze ca o fereastră de reînarmare, nu ca o soluție strategică , avertizează Jonathan Conricus într-o analiză publicată de The Jerusalem Post . Fost purtător de cuvânt internațional al armatei israeliene (IDF) spune că actorii regionali – de la Iran și aliații săi (Hezbollah, Hamas) până la Israel și state din Golf – folosesc pauza pentru refacerea capacităților militare, ceea ce crește probabilitatea unei reluări a luptelor. Conricus afirmă că „toate părțile” își refac stocurile și se pregătesc pentru „ceea ce probabil inevitabil va urma”, iar o escaladare ar putea rămâne locală (Israel–Hezbollah) sau s-ar putea extinde regional, implicând Israel, Iran și Statele Unite. În acest context, el plasează incertitudinea legată de cadrul de încetare a focului promovat de președintele american Donald Trump . Pauză operațională, nu stabilizare Potrivit lui Conricus, statele din Golf își accelerează măsurile de apărare, Israel își reface stocurile „ofensive și defensive”, iar Iran încearcă să facă același lucru. În paralel, el descrie pista diplomatică cu Iranul ca fiind „profund limitată”, susținând că negocierile ar arăta ca „două linii paralele care nu se întâlnesc”, deoarece „maximul” pe care Teheranul ar accepta să-l discute nu ar atinge „minimul” pe care Washingtonul îl poate lua în calcul. În evaluarea sa, Iranul nu este „în poziția de a dicta termeni”, invocând expunerea la presiune economică și pagube la infrastructura energetică. Totuși, Conricus evită să descrie regimul iranian drept învins: „Regimul iranian este la pământ, dar cu siguranță nu este scos din joc.” El spune că abilitatea Iranului de a proiecta forță și de a produce rachete balistice și drone a fost „semnificativ redusă”, dar „nu distrusă permanent”, iar dacă regimul rămâne, ar putea reveni relativ rapid la priorități precum arme nucleare, rachete, drone și sprijin pentru organizații teroriste. Liban: „încetare a focului” doar formală Pe frontul libanez, Conricus susține că termenul de „încetare a focului” nu mai descrie realitatea din teren: „Avem o încetare a focului pe hârtie, dar nu este cu adevărat o încetare a focului…” El afirmă că Israel acționează pentru a-și apăra civilii din nord și pentru a reduce capacitățile Hezbollah, în timp ce Hezbollah continuă atacurile cu rachete și drone și luptele cu trupele israeliene din interiorul Libanului. Singura zonă în care Israelul ar părea să respecte solicitarea americană ar fi limitarea atacurilor majore asupra activelor strategice ale Hezbollah din Beirut și Valea Bekaa. În rest, problema de fond rămâne, în viziunea sa, existența Hezbollah ca forță armată pro-iraniană în Liban. Conricus cere o decizie strategică a guvernului libanez pentru ca „în Liban să existe o singură armată”, cea a statului. Fără o acțiune directă a autorităților de la Beirut împotriva Hezbollah, orice aranjament ar rămâne fragil, iar încălcările și confruntările ar continua, spune el. Gaza: Hamas păstrează control și capacitate de luptă În Gaza, Conricus afirmă că Hamas rămâne în controlul unor teritorii dincolo de linia de desfășurare israeliană și că, „dacă suntem onești”, ar controla „jumătate din Fâșia Gaza”, chiar dacă nu ca o administrație funcțională, ci prin „legi ale junglei”. El susține că Hamas încă are arme și controlează populația civilă palestiniană și insistă că dezarmarea nu va veni voluntar: „Hamas nu avea să se dezarmeze niciodată. Singura cale de a dezarma Hamas este să-i învingi.” Pe rețeaua de tuneluri, Conricus spune că evaluările publice au devenit mai prudente; menționează o estimare „în jur de 60%” privind distrugerea infrastructurii, dar adaugă că o tratează „cu multă prudență”, din cauza diferenței dintre ce se știe și ce rămâne necunoscut. Ce urmează, în logica avertismentului Mesajul central al lui Conricus este că degradarea parțială a capabilităților militare nu echivalează cu succes strategic: fără capitularea adversarului, procentele de distrugere (40%, 60% sau mai mult) pot conta tactic, dar nu sunt decisive. În consecință, el susține că obiectivele pe termen lung nu pot fi atinse doar militar și că Israel ar trebui să combine instrumente militare cu pârghii diplomatice, financiare și „non-cinetice”, inclusiv sprijin pentru guvernul și armata libaneză. [...]