Știri
Știri din categoria Externe
Naționala Iranului va fi obligată să se bazeze în Mexic și să intre în SUA doar în zilele meciurilor, o soluție care complică logistic participarea la Cupa Mondială 2026 și mută o parte din presiunea organizatorică pe autoritățile mexicane, potrivit Mediafax.
Decizia vine după ce autoritățile americane ar fi refuzat să găzduiască permanent echipa pe teritoriul SUA, iar FIFA a cerut oficial sprijinul guvernului mexican pentru organizarea logistică a delegației iraniene, conform informațiilor transmise de CNN și preluate de Mediafax. Președinta Mexicului, Claudia Sheinbaum, a confirmat solicitarea.
Potrivit oficialilor iranieni, baza echipei ar urma să fie mutată în Tijuana, oraș mexican aflat la granița cu SUA. De acolo, jucătorii vor călători către meciurile programate în Los Angeles și Seattle.
Iran urmează să joace în faza grupelor împotriva Noii Zeelande, Belgiei și Egiptului. Șeful federației iraniene de fotbal, Mehdi Taj, a declarat că mutarea în Mexic ar reduce inclusiv problemele legate de vize și ar permite zboruri directe operate de Iran Air.
Situația este legată de tensiunile dintre Washington și Teheran. În martie, Donald Trump declarase că Iranul este binevenit la Cupa Mondială, dar sugerase că nu ar fi „potrivit” ca echipa să stea în SUA „pentru propria siguranță”. Ulterior, conflictul militar din primăvara acestui an dintre Iran, Israel și SUA a amplificat incertitudinile, inclusiv în privința participării Iranului la turneu.
FIFA a confirmat mutarea bazei iraniene în Mexic, însă programul meciurilor rămâne neschimbat. În ultimele luni au existat și speculații privind o posibilă excludere a Iranului; în aprilie, emisarul american Paolo Zampolli sugerase că Italia ar putea înlocui Iranul, idee respinsă rapid de FIFA și de oficialii italieni.
Recomandate
Prăbușirea rialului împinge Iranul spre o economie „cu două viteze”, cu un curs liber de peste două ori mai mare decât cel oficial , iar diferența se vede direct în costurile importurilor și în puterea de cumpărare, potrivit Antena 3 . Pe piața liberă din Teheran, dolarul american a depășit pragul de 2,1 milioane de riali, iar euro a urcat la 2,55 milioane de riali. În paralel, aurul s-a scumpit puternic. Rialul a pierdut aproximativ 60% din valoare față de dolar de la începutul anului iranian, în martie, când un dolar se tranzacționa la circa 1,35 milioane de riali, conform Euronews, citată de Antena 3. De ce contează: cursul liber se îndepărtează accelerat de cursul oficial Iranul operează cu două cursuri de schimb: unul oficial, stabilit de Banca Centrală, folosit pentru tranzacțiile statului și importurile subvenționate de produse esențiale, și unul de piață liberă, relevant pentru populație și companii. Diferența dintre cele două s-a mărit puternic de la începutul războiului, iar în prezent cursul de pe piața liberă este de peste două ori mai mare decât cel oficial. În acest context, și alte repere valutare au atins maxime: lira sterlină a ajuns la 2,976 milioane de riali, iar dirhamul din Emiratele Arabe Unite (utilizat ca reper regional pentru rial) a trecut pentru prima dată de 600.000 de riali. Presiune pe importuri și pe economiile populației Deprecierea monedei se reflectă în prețurile plătite de populație: scăderea rialului a scumpit produsele importate, materiile prime și costurile cu energia, pe fondul unei inflații ridicate care exista și înainte de război. Ca reacție, aurul și valutele puternice au devenit principalele opțiuni de protejare a economiilor pentru cei care își permit. Un gram de aur de 18 carate a depășit 225,7 milioane de riali, iar moneda de aur Imami a ajuns la 2,26 miliarde de riali. Ce alimentează deprecierea și ce răspuns anunță autoritățile Antena 3 notează că deprecierea s-a accelerat după ce Statele Unite au impus, în iulie, o blocadă navală asupra porturilor Iranului, după destrămarea unui armistițiu de scurtă durată. Presiunea a crescut și pe fondul înăspririi măsurilor economice: Trezoreria SUA ar fi blocat accesul Iranului la mai multe bănci regionale, afectând obținerea de valută și plățile pentru importuri, iar blocada navală ar fi restricționat rutele comerciale și ar fi redus veniturile din exporturile de petrol. Guvernatorul Băncii Centrale, Abdolnaser Hemmati , a anunțat că instituția este pregătită să introducă două miliarde de dolari (aprox. 9,2 miliarde lei) pe piața valutară pentru a încerca stabilizarea rialului și a pus deprecierea recentă mai ales pe seama „factorilor psihologici”. „Agitația creată pe piața valutară se va calma, iar creșterea recentă a cursului de schimb este determinată mai mult de factori psihologici decât de factori economici reali”, a spus Hemmati. El a recunoscut însă presiunea inflației asupra populației și a susținut că banca a ținut sub control accelerarea inflației prin instrumente monetare și prudențiale. Totodată, a respins afirmațiile Washingtonului potrivit cărora Teheranul nu ar mai avea acces la rezervele sale și a afirmat că, din martie, ar fi fost alocate peste 18 miliarde de dolari (aprox. 82,8 miliarde lei) pentru importuri de produse esențiale, fără a oferi detalii suplimentare care să susțină cifra. Context: rial vs. toman și o reformă rămasă nefinalizată Deși moneda oficială este rialul, în viața de zi cu zi iranienii folosesc tomanul, echivalent cu 10 riali, iar prețurile sunt afișate aproape întotdeauna în tomani. La cursul de pe piața liberă menționat în material, dolarul era la aproximativ 220.000 de tomani. Guvernul iranian anunțase încă din 2020 intenția de a înlocui oficial rialul cu tomanul și de a elimina patru zerouri din moneda națională, însă reforma nu a fost implementată complet până acum. [...]
Escaladarea militară dintre SUA și Iran a împins din nou în sus prețurile energiei , pe fondul atacurilor iraniene asupra unor baze americane din regiunea Golfului și al noilor lovituri americane asupra unor ținte iraniene, potrivit Agerpres . Iranul a anunțat că a lansat o „operațiune decisivă ca ripostă”, vizând „bazele și interesele americane din regiune” cu rachete și drone, iar Gardienii Revoluției au revendicat ulterior atacuri împotriva unor baze militare americane din Iordania, Irak și Bahrein. În paralel, Comandamentul militar american pentru Orientul Mijlociu (CENTCOM) a transmis pe X că forțele SUA au lovit ținte ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice, inclusiv situri de apărare aeriană, sisteme radar și instalații maritime, anunțând încheierea acestui val de atacuri. Reacții și efecte imediate în regiune Armata iordaniană a anunțat că a distrus zece rachete trase din Iran și că alte trei s-au prăbușit departe de zonele locuite, fără răniți. Kuweitul s-a declarat, de asemenea, ținta unor rachete și drone, iar în Bahrein au răsunat sirene de alertă miercuri dimineață devreme, potrivit corespondenților AFP. Președintele american Donald Trump a avertizat că, dacă Teheranul „ripostează la acest atac perfect justificat”, va fi lovit din nou „mult mai dur și mai puternic”. Riscul pentru fluxurile de petrol și prețurile energiei Pe fondul noilor ostilități, prețurile hidrocarburilor au crescut puternic: barilul de petrol brut american WTI a depășit pragul de 90 de dolari (aprox. 405 lei) pentru prima dată de la sfârșitul lunii iulie, iar gazul european a ajuns la cel mai mare preț din ultimii mai bine de trei ani. Tensiunile sunt amplificate de importanța Strâmtorii Ormuz , zonă în care presa de stat iraniană a raportat explozii în sudul țării, inclusiv în apropiere de Bandar Abbas și insula Qeshm. Tot presa de stat a relatat deflagrații pe insula Lavan, care găzduiește unul dintre terminalele de export de petrol ale Iranului. În plus, agenția maritimă grecească Marisks a indicat că două petroliere au fost lovite de „proiectile de origine necunoscută” în timp ce ieșeau din strâmtoare. Iranul dorește să perceapă taxe de tranzit în Strâmtoarea Ormuz, unde navigația era liberă înainte de începerea conflictului. Context: sancțiuni, blocadă și semnale de criză internă Guvernul american a promis o campanie de „asfixiere” economică a Iranului prin sancțiuni, ale căror detalii urmează să fie precizate. În același timp, autoritățile iraniene au cerut reducerea consumului de benzină, invocând dificultăți de import pe fondul unei blocade navale impuse de Statele Unite. Separat, Semiluna Roșie iraniană a anunțat că patru persoane, inclusiv un copil, au fost ucise în timpul unei nunți de o lovitură americană în sudul Iranului, marți, iar circa 50 de persoane au fost rănite. Loviturile americane au început la scurt timp după ce președintele iranian Masoud Pezeshkian a cerut revenirea la diplomație, aflată în impas, și a condiționat măsuri reciproce de respectarea memorandumului de înțelegere semnat în iunie, care „s-a prăbușit aproape imediat”. Ce urmează Din informațiile disponibile, riscul imediat pentru piețe rămâne legat de securitatea transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz și de perspectiva unor noi lovituri. Purtătorul de cuvânt al comandamentului militar central al Iranului, Ebrahim Zolfaghari, a avertizat că vor urma „riposte mai ample și mai distructive” dacă atacurile americane continuă și a transmis același avertisment „oricărei țări care cooperează cu armata americană agresivă”. [...]
Loviturile SUA asupra unor ținte iraniene ridică din nou riscul de perturbare a traficului prin Strâmtoarea Ormuz , un punct critic pentru comerțul global cu petrol, într-un moment în care navigația comercială din zonă este deja afectată, potrivit Agerpres . Comandamentul militar american pentru Orientul Mijlociu ( CENTCOM ) a anunțat că, marți, la ora 12:00 (16:00 GMT), forțele americane au început să lovească ținte ale Gardienilor Revoluției din Iran. CENTCOM susține că acțiunea este un răspuns la „atacurile recente ale Gardienilor Revoluției împotriva navigației comerciale în strâmtoarea Ormuz și împotriva militarilor americani desfășurați în regiune”. Televiziunea de stat iraniană a raportat mai multe explozii auzite în sudul țării, în apropiere de Bandar Abbas și de insula Qeshm, în vecinătatea Strâmtorii Ormuz. Pasajul este descris ca strategic pentru comerțul cu petrol, iar traficul maritim ar fi „scăzut considerabil” după izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu, pe 28 februarie. Contextul escaladării și reacțiile recente Statele Unite au efectuat duminică raiduri — primele după o lună — împotriva unor lansatoare situate pe o insulă iraniană. Iranul a răspuns apoi prin atacuri cu rachete și drone asupra unor ținte americane din Iordania și Emiratele Arabe Unite, afirmând totodată, prin vocea președintelui Masud Pezeshkian, că nu dorește continuarea războiului. Președintele american Donald Trump promisese că va răspunde represaliilor iraniene, însă, potrivit informațiilor citate, ar fi exclus deocamdată reluarea unei operațiuni militare masive împotriva Iranului. Miza economică: presiune pe rutele energetice și pe comerț Din perspectiva piețelor și a companiilor care depind de transportul maritim, elementul-cheie rămâne funcționarea Strâmtorii Ormuz, unde atacurile asupra navigației comerciale și scăderea traficului sporesc riscul de întârzieri, costuri mai mari de transport și volatilitate în lanțurile de aprovizionare legate de energie. Washingtonul a mai promis o campanie de „asfixiere” economică a Iranului, însă detaliile și țintele acesteia „rămân de precizat”, conform materialului. [...]
Argentina pregătește sancțiuni mai dure pentru proiectele petroliere din jurul Insulelor Falkland , o mișcare care poate ridica riscul juridic și politic pentru companiile din energie active în zonă, pe fondul unei noi escaladări a disputei de suveranitate cu Regatul Unit, potrivit HotNews . Președintele argentinian Javier Milei a invocat joi un „vânt favorabil” pentru revendicarea istorică a Argentinei asupra arhipelagului (numit în Argentina „Malvine”) și a anunțat că va promova un proiect de lege care să „înăsprească sancțiunile și pedepsele împotriva companiilor implicate în operațiuni neautorizate” în jurul insulelor din Atlanticul de Sud, a căror suveranitate este disputată între Buenos Aires și Londra. De ce contează pentru companiile din energie Mesajul lui Milei vizează direct activitățile de explorare și exploatare petrolieră din proximitatea arhipelagului, printr-o promisiune de întărire a cadrului sancționator pentru proiecte pe care Argentina le consideră neautorizate. În practică, o astfel de inițiativă legislativă poate crește incertitudinea pentru operatori și parteneri (de la licențe și finanțare până la litigii), chiar dacă administrarea „de facto” a insulelor rămâne la Regatul Unit. Context geopolitic: semnalul venit din SUA Anunțul apare la câteva zile după ce președintele american Donald Trump a spus că nu exclude o „revizuire” a poziției de neutralitate a SUA privind Falkland. Statele Unite, la fel ca majoritatea țărilor occidentale, recunosc că Regatul Unit administrează „de facto” insulele, fără a se pronunța asupra suveranității propriu-zise; disputa este menționată într-o rezoluție ONU din 1965, care îndeamnă părțile la o soluție pașnică. Milei a reacționat rapid la declarația lui Trump, pe care a descris-o drept „ceva foarte puternic” legat de „cauza cea mai importantă și mai sfântă” pentru argentinieni. Presiune și pe frontul juridic În paralel, marți, o asociație a veteranilor din Falkland și avocați pentru protecția mediului au intentat o acțiune în justiție în Argentina pentru a bloca un proiect petrolier derulat de compania britanică Rockhopper și de compania israeliană Navitas în nordul arhipelagului. Arhipelagul Falkland se află la aproximativ 600 km de coasta patagoniană a Argentinei și a fost scena războiului din 1982 dintre Argentina și Regatul Unit, conflict soldat, în 74 de zile, cu 649 de morți în rândul argentinienilor și 255 în rândul britanicilor. Insulele sunt administrate „de facto” de Regatul Unit din 1833 și rămân un subiect major în politica internă argentiniană. [...]
Lavrov leagă creșterea cheltuielilor militare în NATO de presiuni pe nivelul de trai , susținând că Alianța și UE își „prelungesc” existența prin noi pretexte, potrivit HotNews , care citează declarații făcute la Forumul Economic de la Vladivostok. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov , a afirmat că NATO „nu va mai rezista mult timp” și că încercarea de a găsi motive pentru prelungirea existenței alianței „nu poate continua mult timp”. În același registru, el a susținut că Uniunea Europeană „și-a pierdut avantajele” și „s-a transformat într-un bloc militar anti-rus, deschis agresiv”, care ar servi drept sprijin pentru NATO. Argumentul economic invocat: costul reînarmării În intervenția sa, Lavrov a pus accent pe efectele bugetare ale majorării cheltuielilor militare, sugerând că acestea se traduc în costuri sociale pentru populație. „E vorba de sume uriaşe, atunci când cheltuielile militare cresc, în urma deciziilor luate, de la 2% la 5% din buget sau din PIB – nu contează, desigur, acest lucru se reflectă asupra nivelului de trai cotidian din aceste ţări”, a spus Lavrov. Contextul invocat: de la Afganistan la „limitarea Chinei” Lavrov a dat ca exemplu intervenția din Afganistan după atentatele din New York din septembrie 2001, despre care a spus că s-a încheiat „fără glorie”. El a mai afirmat că ulterior ar fi urmat o „renaștere” a unor viziuni „rusofobe” și că NATO ar încerca acum să-și extindă influența spre Asia de Sud-Est și Nord-Est, sub sloganul „limitării Chinei”, menționând și amplificarea problemei Taiwanului. Declarațiile sunt prezentate de HotNews ca relatate de agenția rusă TASS și preluate „conform News.ro”. [...]
Semnalul de „pace” transmis de Vladimir Putin rămâne condiționat de o negociere directă Rusia–Ucraina , fără a indica pași concreți sau un calendar, potrivit HotNews , care citează Reuters. Declarația a fost făcută joi, în cadrul unui forum economic organizat în Extremul Orient al Rusiei , unde președintele rus a spus că vede o posibilitate de a ajunge la un acord care să pună capăt războiului din Ucraina. „Există o șansă? În opinia mea, da, există.” În același context, Putin a susținut că soluția trebuie să vină de la „țările implicate în conflict – Rusia și Ucraina”, formulare care indică o poziționare pe linia negocierilor bilaterale, fără a detalia rolul altor actori internaționali sau condițiile unui eventual acord. Din perspectiva impactului, mesajul contează mai ales ca semnal politic către piețe și parteneri externi, însă, pe baza informațiilor din material, nu rezultă elemente operaționale (inițiere de discuții, propuneri, concesii) care să schimbe imediat evaluarea riscului geopolitic asociat conflictului. [...]
