Știri
Știri din categoria Externe
Armata israeliană anticipează că Iranul ar putea lovi mai dur frontul intern în următorul conflict, pe fondul incertitudinii legate de un posibil acord SUA–Iran care, potrivit evaluărilor militare, ar putea ocoli problema rachetelor balistice, relatează The Jerusalem Post.
Comandamentul Frontului Intern (Home Front Command) din cadrul IDF a transmis că pornește de la premisa că Iranul își adaptează tacticile după fiecare confruntare și va reprezenta „o amenințare și mai mare” pentru teritoriul israelian atunci când cele două părți vor ajunge din nou în război. Deși nu există o dată pentru un viitor conflict, îngrijorarea este legată atât de riscul de pagube pe plan intern, cât și de parametrii unui acord negociat de administrația Trump.
În evaluarea IDF, cea mai mare amenințare pentru frontul intern rămân rachetele balistice iraniene, descrise ca fiind „mari, rapide, precise și puternice”. Publicația notează că „toate indicii” arată că un eventual acord Trump–Iran ar ignora în mare parte sau complet această componentă, ceea ce complică planificarea de apărare civilă și nivelul de pregătire necesar.
Această situație a lăsat IDF, în special Comandamentul Frontului Intern, într-o perioadă prelungită de incertitudine privind gradul de mobilizare: dacă trebuie să rămână pregătită pentru o revenire la „regim de război” sau dacă poate elibera o parte din personalul de rezervă din structurile de urgență, pentru a reveni la viața civilă.
Comandamentul a precizat că planificase inițial un război de 30–60 de zile, însă, potrivit relatării, SUA – nu Israel – au influențat momentele de început, escaladare, pauză și încheiere ale conflictului. În plus, politica americană ar fi oscilat, Donald Trump impunând la un moment dat un plafon de patru săptămâni, apoi extinzându-l la șase săptămâni, pe fondul riscurilor persistente de reluare a luptelor după încetarea focului din 7 aprilie.
Potrivit IDF, pagubele suferite de Israel în războiul din 2026 au fost mai reduse decât în iunie 2025. Explicațiile invocate includ:
În același timp, publicația consemnează că loviturile simultane ale Israelului și SUA asupra Iranului ar fi redus capacitatea Teheranului de a trage același volum de rachete, iar atunci când a făcut-o, peste 60% (iar „potrivit unora, mult mai mult”) dintre rachete au fost direcționate către alte țări, nu către Israel.
În logica IDF, tocmai această combinație de factori – care ar putea să nu se repete identic într-un conflict viitor – alimentează temerea că Iranul ar putea reveni cu tactici și lovituri mai puternice asupra frontului intern israelian.
Recomandate
Un memorandum SUA–Iran ar putea debloca Strâmtoarea Ormuz și reduce riscul de șoc pe petrol , dar documentul negociat încă așteaptă aprobarea finală a președintelui Donald Trump, potrivit G4Media , care citează informații publicate de Axios . Negociatorii americani și iranieni ar fi convenit asupra unui memorandum de înțelegere pe 60 de zile, menit să prelungească încetarea focului și să deschidă o fereastră de negocieri privind programul nuclear al Iranului. Două surse americane și o sursă regională implicată în mediere au declarat pentru Axios că acordul este conturat, însă decizia politică „de vârf” nu este încă închisă, în special la Washington. Potrivit informațiilor, termenii ar fi fost stabiliți în mare parte până marți, iar oficiali americani susțin că Iranul ar fi transmis ulterior că are aprobările necesare și este pregătit să semneze. Teheranul nu a confirmat public acest lucru. În paralel, negociatorii americani i-au prezentat lui Trump detaliile, însă acesta nu ar fi semnat imediat și ar fi cerut câteva zile pentru a se gândi. Ce ar schimba memorandumul în Strâmtoarea Ormuz Miza imediată, cu impact direct asupra fluxurilor comerciale și a pieței energetice, este regimul de navigație prin Strâmtoarea Ormuz. Conform oficialilor americani citați: memorandumul ar stipula că navigația va fi „nerestricționată”, definită ca absența taxelor și a hărțuirilor; Iranul ar urma să îndepărteze toate minele din strâmtoare în termen de 30 de zile; blocada navală a SUA ar urma să fie ridicată, însă „proporțional” cu reluarea transportului comercial. Dosarul nuclear și sancțiunile, împinse în negocieri de 60 de zile Documentul ar include angajamentul Iranului de a nu dezvolta o armă nucleară, iar primul subiect de negociere în perioada de 60 de zile ar urma să fie eliminarea uraniului înalt îmbogățit al Iranului, potrivit acelorași oficiali. În plus, SUA s-ar angaja să discute ridicarea sancțiunilor și deblocarea fondurilor iraniene înghețate, ca parte a negocierilor. Memorandumul ar include și discuții despre un mecanism care să permită Iranului să înceapă să primească bunuri și ajutor umanitar. Semnarea memorandumului ar fi, potrivit sursei citate, cel mai important pas diplomatic de la începutul războiului, însă un acord final care să răspundă cererilor lui Trump privind programul nuclear ar necesita în continuare negocieri „intense”. [...]
SUA au lovit din nou ținte militare în Iran, invocând protecția traficului prin Strâmtoarea Hormuz , într-un moment în care Washingtonul susține că armistițiul general din conflict „încă se menține”, potrivit Politico . Miza imediată este operațională și economică: securitatea unei rute maritime prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial. Loviturile aeriene au vizat un obiectiv militar de pe coasta sudică a Iranului, considerat o amenințare pentru forțele americane și pentru navigația comercială în Strâmtoarea Hormuz, a declarat un oficial american sub protecția anonimatului. În paralel, forțele SUA au doborât patru drone iraniene, despre care același oficial a spus că reprezentau, de asemenea, o amenințare. „Forțele SUA au lovit și o stație iraniană de control la sol în Bandar Abbas care era pe punctul de a lansa o a cincea dronă. Aceste acțiuni au fost măsurate, strict defensive și au avut ca scop menținerea armistițiului.” De ce contează: Hormuz, punct critic pentru petrol și transport maritim Atacurile vin în contextul negocierilor pentru încheierea campaniei militare comune SUA–Israel în Iran, conflict care, potrivit publicației, a dus la mii de morți și a împins în sus prețurile petrolului la nivel global. Chiar dacă Washingtonul descrie loviturile drept „defensive”, ele au loc într-o zonă cu sensibilitate ridicată pentru piețele energetice și pentru lanțurile logistice maritime. Politico notează că acesta este al doilea atac al SUA în Iran într-o săptămână. Luni, Washingtonul a anunțat „lovituri de autoapărare” în sudul Iranului asupra mai multor ținte, inclusiv lansatoare de rachete și ambarcațiuni iraniene care ar fi încercat să planteze mine în Strâmtoarea Hormuz. Semnal politic: Trump spune că „un acord ar putea fi atins”, dar lasă deschisă escaladarea Președintele Donald Trump a declarat miercuri că un acord „ar putea fi atins”, însă a sugerat că, în lipsa unei înțelegeri, SUA „vor trebui să termine treaba”, relatează Politico. Tot miercuri, Trump a respins o propunere care ar fi presupus ca Iranul și Omanul (descris ca facilitator important al discuțiilor din culise) să supravegheze traficul maritim prin Strâmtoarea Hormuz. Potrivit relatării, Trump a insistat că Iranul nu ar trebui să aibă control asupra acestei rute și a spus că își dorește ca SUA să „vegheze” asupra ei, tratând-o ca pe o zonă de apă internațională. [...]
Iranul încearcă să impună un control selectiv asupra traficului prin Strâmtoarea Ormuz , susținând că a permis tranzitul a 23 de nave în ultimele 24 de ore, dar că vasele „țărilor ostile” rămân blocate, potrivit Mediafax . Mesajul are o miză economică directă: Ormuz este o rută vitală pentru transportul de petrol și mărfuri, iar orice restricție sau incertitudine poate afecta fluxurile comerciale și costurile de transport. Iranul afirmă, prin agenția Mehr (citată de CNN), că navele – inclusiv petroliere, portcontainere și alte vase comerciale – ar fi trecut „după obținerea autorizației”, „în coordonare cu și sub protecția de securitate” a Marinei Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Totuși, informația nu a putut fi confirmată independent de serviciile de urmărire a navelor, inclusiv din cauza faptului că vasele care tranzitează strâmtoarea își dezactivează frecvent transponderele AIS (sistem automat de identificare), care transmit poziția. „Țările ostile”, vizate explicit de restricții Oficiali iranieni citați de postul public IRIB susțin că „navele aparținând unor «țări ostile» au interzisă trecerea” prin Strâmtoarea Ormuz. În același timp, Teheranul spune că va continua „cooperarea” cu statele care respectă „ordinul iranian”, semnalând o abordare diferențiată a accesului la această rută maritimă. IRGC a acuzat, într-o declarație citată în material, armata SUA pentru escaladarea insecurității în zonă: „Golful Persic este o întindere de apă aparținând națiunilor musulmane din regiune, iar agresiunea și provocările armatei teroriste americane sunt principala cauză a insecurității din aceste zile”. Context: negocieri SUA–Iran și disputa asupra „supravegherii” strâmtorii În paralel, președintele american Donald Trump a declarat că Strâmtoarea Ormuz va fi „deschisă tuturor” și că SUA o vor „supraveghea”, afirmând că acești termeni fac parte din negocierile cu Iranul. Materialul notează că, deși există „optimism” privind un acord propus SUA–Iran care ar putea crește traficul comercial, Teheranul pare să urmărească menținerea unui control mai strict asupra căii navigabile decât înainte de conflict. [...]
Israelul riscă să iasă din parametrii armistițiului din Gaza , după ce premierul Benjamin Netanyahu a spus că a ordonat armatei să preia controlul asupra a 70% din Fâșie, deși acordul în vigoare din octombrie prevede o retragere în spatele unei „linii galbene”, potrivit Digi24 . Declarațiile au fost surprinse într-o înregistrare difuzată de o televiziune israeliană, iar Netanyahu a afirmat că Israelul „controlează acum 60%” din teritoriul Fâșiei Gaza și că directiva sa este să se ajungă la 70%. În același context, el a spus: „În acest moment, ținem Hamas de gât”. Ce se schimbă față de armistițiul din octombrie Armistițiul a intrat în vigoare pe 10 octombrie, „sub presiunea SUA”, la doi ani de la declanșarea războiului început după atacul Hamas din 7 octombrie 2023. În termenii acordului, forțele israeliene ar trebui să se retragă în spatele unei „linii galbene” – linia de demarcație dintre zona controlată de Hamas și cea controlată de forțele israeliene – care ar lăsa Israelului controlul asupra „puțin peste 50%” din teritoriu. Afirmația premierului privind extinderea controlului la 70% indică o abatere de la această arhitectură a armistițiului și crește riscul de escaladare într-un moment în care Israelul și Hamas se acuză reciproc de încălcarea acordului, iar loviturile israeliene „continuă fără încetare”, conform informațiilor citate. Negocierile pentru faza a doua, blocate Prima fază a armistițiului a dus la eliberarea ultimilor ostatici din Gaza răpiți de Hamas, în schimbul palestinienilor deținuți de Israel. Trecerea la a doua fază – care ar trebui să însemne dezarmarea Hamas și o retragere progresivă a armatei israeliene – „bate pasul pe loc de săptămâni”, potrivit aceleiași surse. Netanyahu mai declarase pe 15 mai că armata și-a mărit controlul asupra Fâșiei Gaza, susținând atunci că Israelul ajunsese la 60% și adăugând: „Mâine, vom vedea”. Presiune umanitară în enclava rămasă sub control Hamas Potrivit articolului, peste două milioane de palestinieni din Gaza s-ar îngrămădi în zona aflată încă sub controlul Hamas, unde situația umanitară rămâne „catastrofală”, conform unui semnal de alarmă lansat la ONU pe 22 mai de trei ONG-uri internaționale, care acuză Israelul că nu își respectă obligațiile. În lipsa unor detalii suplimentare despre implementarea ordinului invocat de Netanyahu, rămâne de urmărit dacă armata israeliană va încerca efectiv să atingă pragul de 70% și cum va influența acest lucru negocierile pentru faza a doua a armistițiului. [...]
O nouă ieșire publică a lui Donald Trump ridică riscuri de confuzie diplomatică într-o zonă-cheie pentru comerțul global cu energie , după ce, într-o ședință de cabinet la Casa Albă, a amenințat că va „spulbera” Omanul, deși sultanatul este aliat al Statelor Unite, potrivit Libertatea . Declarația a venit când Trump a fost întrebat despre un scenariu în care controlul asupra Strâmtorii Ormuz ar urma să fie exercitat în egală măsură de Oman și Iran. El a respins ideea și a spus că strâmtoarea va rămâne deschisă tuturor, insistând că sunt „ape internaționale” care vor fi supravegheate, dar „nimeni nu o va controla”. În acest context, a rostit însă amenințarea la adresa Omanului, pe care publicația o descrie ca rezultat al unei confuzii cu Iranul. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz, un punct critic pentru fluxurile de energie Miza depășește episodul de comunicare: Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai sensibile rute maritime din lume, iar orice escaladare verbală sau ambiguitate privind controlul și securitatea ei poate alimenta tensiuni regionale și incertitudine în piețele energetice. În material se menționează explicit că Trump a exclus ideea unui control împărțit și a susținut menținerea deschiderii strâmtorii pentru navigație. A doua confuzie: Iran amestecat cu Venezuela În aceeași intervenție, Trump a afirmat că economia SUA rămâne solidă „în ciuda conflictului cu Venezuela”, adăugând că această țară „nu mai are marină” și „nu mai are forțe aeriene”. Potrivit AFP, citată de Libertatea , formulări de acest tip sunt folosite de obicei de Trump pentru a se referi la Iran, ceea ce a alimentat din nou confuzia. Context: un șir de erori publice și discuții despre starea de sănătate Libertatea notează că nu este prima dată când Trump face astfel de greșeli, amintind episoade anterioare în care ar fi confundat Albania cu Armenia sau Islanda cu Groenlanda. Tot marți, el a declarat că examinarea sa medicală periodică a decurs „perfect”, pe fondul intensificării discuțiilor publice despre starea sa de sănătate. [...]
ONU a inclus Serviciul Penitenciar Israelian pe lista sa pentru violență sexuală în conflicte, iar Israel a răspuns prin înghețarea relațiilor cu Biroul secretarului general. Informația, obținută în exclusivitate de The Jerusalem Post , ridică miza diplomatică într-un moment în care mecanismul ONU de monitorizare are consecințe reputaționale și politice pe termen de cel puțin un an pentru entitățile vizate. Potrivit publicației, Serviciul Penitenciar Israelian va fi inclus pe lista pentru 2026, alături de alte autorități israeliene care au intrat într-un „cadru de monitorizare” ce poate duce la includeri viitoare. O țară sau un grup armat rămâne pe lista secretarului general al ONU minimum un an; Hamas a fost adăugat în august 2025. Ce înseamnă includerea pe lista ONU și de ce contează Lista secretarului general vizează părți „suspectate credibil” de tipare de violență sexuală în conflicte armate. În cazul de față, materialul notează că decizia vine după evaluări ale reprezentantei ONU pentru violența sexuală în conflict, Pramila Patten, care au stabilit că există „motive rezonabile” ca Hamas să fi comis violuri și violență sexuală în timpul atacului din 7 octombrie și în perioada captivității ostaticilor în Gaza. În paralel, Israel susține că, după includerea Hamas, ar fi existat presiuni puternice asupra secretarului general pentru a include și Israel pe listă. Publicația amintește că, în august 2025, António Guterres a pus Israel „sub observație” pentru o posibilă includere, invocând „îngrijorări semnificative” privind presupuse tipare de abuz, acuzații pe care Israel le neagă. Reacția Israelului: înghețarea relațiilor cu Biroul lui Guterres În urma deciziei, Israel a anunțat înghețarea relațiilor cu Biroul secretarului general al ONU și anularea vizitei planificate în Israel a Pramilei Patten. Ambasadorul Israelului la ONU, Danny Danon, a declarat pentru publicație că Israelul este pus „pe aceeași listă” cu Hamas și ISIS și a catalogat decizia drept o „rușine morală” și un colaps al credibilității ONU. „Secretarul general al ONU a pus Israelul pe aceeași listă neagră cu Hamas, ISIS și cele mai depravate organizații teroriste din lume.” Danon a mai spus că Israelul a cooperat cu ONU, a furnizat documente, date și răspunsuri detaliate la acuzațiile din rapoarte și proiecte transmise, invitând totodată personal ONU să viziteze țara și „să examineze” ceea ce Israel numește acuzații false. În pofida acestor demersuri, susține el, secretarul general a decis includerea. Context politic și presiuni interne la ONU Materialul plasează decizia și în contextul finalului de mandat al lui Guterres, care se încheie la 31 decembrie 2026, menționând că includerea are loc în timpul unei competiții pentru conducerea organizației. O sursă apropiată subiectului, citată de publicație, afirmă că Israelul vede mișcarea ca pe o încercare de „ultimă lovitură” a lui Guterres. Totodată, articolul indică o criză fiscală majoră la ONU, descrisă drept cea mai severă problemă de lichiditate din istoria de 80 de ani a organizației, alimentată de 1,56 miliarde de dolari (aprox. 7,2 miliarde lei) în cotizații neplătite de statele membre. Ecouri în presă și acuzații paralele Publicația notează că informația apare la puțin peste două săptămâni după ce The New York Times a publicat un articol de opinie semnat de Nicholas Kristof despre un presupus „tipar de violență sexuală” comis de actori israelieni (soldați, coloniști, anchetatori Shin Bet și, mai ales, gardieni de penitenciar). Ministerul israelian de Externe a calificat textul drept „una dintre cele mai grave calomnii” și a susținut că publicarea lui face parte dintr-o campanie menită să ducă la includerea Israelului pe lista secretarului general. În același context, articolul menționează o investigație independentă de doi ani a Comisiei Civile a Israelului privind violența sexuală și de gen comisă în timpul atacului din 7 octombrie și împotriva ostaticilor, care ar fi concluzionat că aceasta a fost „sistematică, răspândită și integrală” atacului. Ce urmează Pe termen scurt, înghețarea relațiilor cu Biroul secretarului general și anularea vizitei reprezentantei ONU indică o deteriorare operațională a dialogului instituțional. Pe termen mediu, includerea pe listă pentru minimum un an amplifică presiunea diplomatică și reputațională, în condițiile în care Israel contestă temeiul acuzațiilor și legitimitatea comparației cu organizații teroriste, iar ONU se află simultan într-o perioadă de tranziție de leadership și tensiuni bugetare. [...]
