Știri
Știri din categoria Externe
Hamas ar fi dispus să predea mii de puști automate și alte arme mici către poliția din Gaza, dar fără a-și desființa aripa militară, potrivit The Jerusalem Post, care citează un material The New York Times bazat pe declarațiile a doi oficiali ai organizației, sub protecția anonimatului.
Conform relatării, cei doi oficiali – aflați în Gaza – susțin că propunerea vizează armele aparținând forței de poliție din Gaza și altor servicii interne de securitate. În același timp, planul nu ar include dezarmarea completă: Hamas ar urma să păstreze arme în cadrul aripii sale militare, Brigăzile Izzadin al-Qassam.
Din informațiile prezentate, oferta descrisă ar avea o limită explicită: transferul armelor mici către structuri de poliție și securitate internă, fără renunțarea la capacitatea militară a grupării. Publicația notează și că oficialii Hamas ar fi discutat deja cu alte agenții de securitate care operează în Gaza, în afara poliției Hamas, afirmând că au pus bazele pentru transferul guvernării către „Board of Peace” și comitetul său tehnocratic.
În paralel, materialul menționează temeri în rândul palestinienilor din Gaza că refuzul Hamas de a renunța la aripa militară ar putea declanșa o nouă rundă de lupte între Israel și Hamas.
Armata israeliană (IDF) a transmis vineri că se așteaptă ca Hamas să înceapă în curând procesul de dezarmare, indicând o încredere în creștere că organizația ar fi înclinată să facă „pași dureroși” pentru a evita o nouă invazie israeliană în Fâșia Gaza. IDF nu a detaliat însă cum ar arăta concret o astfel de dezarmare.
Separat, SUA ar anticipa că Hamas va începe să predea armele grele – rachete rămase, drone și rachete antitanc – precum și hărți ale tunelurilor rămase, la începutul lunii mai, potrivit informațiilor redate în articol.
Înainte de declarația IDF, au existat speculații în media că Hamas ar putea încerca să prelungească termenul pentru intrarea în prima etapă de dezarmare, mizând pe faptul că Israelul și SUA ar fi distrași de războiul cu Iranul.
Recomandate
Relația economică a Canadei cu SUA, cândva un avantaj, a devenit o vulnerabilitate într-un context de tarife și renegociere a acordului de liber schimb , iar premierul Mark Carney spune că Ottawa nu își mai poate „construi viitorul” pe speranța că turbulențele de la Washington se vor opri, potrivit HotNews . Într-un mesaj video adresat națiunii, Carney a afirmat că legăturile strânse cu Statele Unite „au devenit o slăbiciune” și că Canada nu poate controla șocurile venite dinspre vecinul american. El a invocat episoade istorice de rezistență la expansionismul american, inclusiv războiul din 1812, pentru a susține ideea că țara a mai trecut prin astfel de amenințări. Miza economică: dependența de exporturile către SUA și presiunea tarifelor Canada trimite aproape 70% din exporturi către Statele Unite, ceea ce amplifică impactul oricărei escaladări comerciale. În același timp, Canada urmează să revizuiască în acest an acordul de liber schimb trilateral dintre SUA, Mexic și Canada , iar oficiali americani au sugerat că își doresc modificări majore ale pactului. Pe fondul acestui cadru, Donald Trump a impus tarife asupra unor exporturi canadiene, inclusiv oțel, aluminiu și automobile, iar secretarul american al Comerțului, Howard Lutnick, a descris recent Canada drept un partener comercial dificil. Context politic și mesajul lui Carney: „ne recâștigăm controlul” Carney, care a obținut săptămâna trecută o majoritate parlamentară pentru guvernul său liberal, a spus că rezultatul alegerilor îl va ajuta să gestioneze mai eficient războiul comercial declanșat de președintele american. În mesajul video, premierul a anunțat că intenționează să comunice regulat cu canadienii în săptămânile și lunile următoare, pentru a-i informa despre măsurile guvernului privind creșterea economiei și apărarea suveranității. „Este țara noastră, este viitorul nostru, ne recâștigăm controlul”, a spus el. Biroul premierului nu a răspuns imediat întrebărilor legate de momentul publicării mesajului și de motivul referințelor la figuri istorice care au rezistat expansionismului american, mai notează publicația. [...]
Publicarea de către armata israeliană a unei hărți cu noua linie de desfășurare în sudul Libanului indică menținerea unui control militar la 5–10 km de frontieră , în pofida încetării focului convenite recent cu Hezbollah , potrivit Agerpres , care citează Reuters. Mișcarea are un impact operațional direct: delimitează o zonă în care accesul civililor rămâne restricționat, iar forțele israeliene își consolidează pozițiile. Israelul și Libanul au convenit joi asupra unei încetări a focului susținute de SUA, după primele discuții directe dintre cele două părți din ultimele decenii, desfășurate pe 14 aprilie. Acordul ar urma să permită negocieri mai ample SUA–Iran, însă, conform informațiilor din material, forțele israeliene își vor menține pozițiile în sudul Libanului. Nu a existat un comentariu imediat din partea oficialilor libanezi sau a Hezbollah. Ce arată harta și ce înseamnă „zona tampon” Linia de desfășurare publicată se întinde de la est la vest și este situată la 5–10 km în interiorul teritoriului libanez, într-o zonă în care Israelul și-a anunțat intenția de a crea o „zonă tampon” (un perimetru de securitate între frontieră și localități, menit să reducă riscul de atacuri). Armata israeliană a distrus sate libaneze din zonă, afirmând că obiectivul este protejarea orașelor din nordul Israelului de atacurile Hezbollah. În același context, materialul notează că Israelul a creat zone tampon și în Siria și în Gaza, unde controlează mai mult de jumătate din enclavă. Accesul civililor, încă limitat Întrebată dacă persoanele care au fugit din cauza atacurilor israeliene vor putea reveni la locuințele lor, armata israeliană a refuzat să comenteze. O sursă din serviciile de securitate libaneze a declarat că civilii au reușit să ajungă în unele sate situate pe linia stabilită de Israel sau dincolo de aceasta, însă forțele israeliene împiedică în continuare accesul în majoritatea localităților aflate la sud de linie. Contextul conflictului și bilanțuri raportate Libanul a fost atras în război pe 2 martie, când Hezbollah a deschis focul „în sprijinul Teheranului”, ceea ce a declanșat o ofensivă israeliană. Potrivit autorităților libaneze, peste 2.100 de persoane au fost ucise, dintre care 177 de copii, iar peste 1,2 milioane de oameni au fost forțați să-și părăsească locuințele. Hezbollah nu a publicat un bilanț al pierderilor; până la sfârșitul lunii martie, cel puțin 400 de luptători ar fi fost uciși, conform unor surse apropiate grupării. În același timp, Hezbollah a lansat sute de rachete și drone asupra Israelului; atacurile sale au ucis doi civili în Israel, iar 15 soldați israelieni au murit în Liban de la 2 martie, conform Israelului. [...]
Refuzul Iranului de a intra în a doua rundă de discuții cu SUA complică perspectiva unei dezescaladări și menține riscul de prelungire a tensiunilor cu efecte economice regionale , potrivit Agerpres , care citează agenția oficială iraniană IRNA . Informația a fost transmisă duminică, însă materialul Agerpres este disponibil integral doar abonaților, astfel că nu sunt publice, din această sursă, motivele invocate de Teheran sau formatul exact al negocierilor la care ar fi urmat să participe. Din datele accesibile, Agerpres notează că IRNA a relatat refuzul Iranului, iar Reuters și Xinhua sunt menționate ca agenții care transmit aceeași informație. În lipsa detaliilor din textul integral, nu este clar dacă refuzul este definitiv sau condiționat de anumite cerințe. Pentru mediul de afaceri, semnalul principal este că un canal de dialog bilateral rămâne blocat, ceea ce prelungește incertitudinea în regiune și poate alimenta volatilitatea în jurul rutelor și fluxurilor energetice, fără ca Agerpres să ofere, în acest articol, estimări sau consecințe cuantificate. [...]
Confiscarea navei Touska ridică riscul de blocaj prelungit la Hormuz, cu efect direct asupra fluxurilor de petrol , după ce președintele SUA, Donald Trump, a susținut că forțele americane au oprit și au preluat controlul asupra unui cargou sub pavilion iranian care ar fi încercat să treacă de blocada navală americană din apropierea Strâmtorii Hormuz, relatează Al Jazeera . Potrivit postării lui Trump pe rețelele sociale, nava, numită Touska, ar fi fost avertizată de un distrugător american cu rachete ghidate în Golful Oman să se oprească, însă „echipajul a refuzat să asculte”. Trump a mai afirmat că marina SUA „i-a oprit pe loc făcând o gaură în camera motoarelor” și că pușcașii marini americani au nava în custodie, verificând „ce se află la bord”. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a declarat că Touska se îndrepta spre portul iranian Bandar Abbas și că a ignorat avertismente repetate ale SUA timp de șase ore, inclusiv solicitări de evacuare a camerei motoarelor. Iran acuză încălcarea armistițiului și amenință cu represalii La începutul zilei de luni, comandamentul militar comun de vârf al Iranului a acuzat SUA că au încălcat un armistițiu convenit la începutul acestei luni, după ce ar fi tras asupra unei nave comerciale iraniene care se deplasa din China către Iran. Un purtător de cuvânt al Khatam al-Anbiya a transmis un avertisment privind un răspuns iminent: „Avertizăm că forțele armate ale Republicii Islamice Iran vor răspunde și vor riposta în curând împotriva acestei piraterii armate a armatei SUA.” De ce contează: Hormuz, punct critic pentru transportul de petrol Incidentul are loc pe fondul unei confruntări în Strâmtoarea Hormuz , descrisă ca un punct de strangulare pentru transportul a aproximativ o cincime din petrolul mondial, în contextul amenințărilor Iranului și al blocadei americane asupra navelor care merg către sau vin din porturi iraniene. Blocada SUA este în vigoare din 13 aprilie, iar oficiali iranieni au spus anterior că navele nu vor trece cât timp măsura rămâne activă. Președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a declarat: „Este imposibil ca alții să treacă prin Strâmtoarea Hormuz în timp ce noi nu putem.” Iran anunțase redeschiderea strâmtorii după intrarea în vigoare, vineri, a unui armistițiu de 10 zile între Israel și gruparea libaneză Hezbollah, însă ulterior a indicat că își menține restricțiile după ce Trump a spus că blocada SUA „va rămâne în vigoare” până la un acord între Teheran și Washington. Ce urmează: negocieri incerte, armistițiu fragil Declarația lui Trump a venit la câteva ore după ce acesta a spus că negociatori americani vor merge luni la Islamabad, pentru posibile discuții cu Iranul menite să pună capăt războiului SUA–Israel împotriva Iranului. Potrivit aceleiași relatări, acest lucru alimentase speranțe privind prelungirea armistițiului fragil, care ar urma să expire miercuri, însă presa de stat iraniană a raportat că Teheranul nu a acceptat o a doua rundă de discuții. [...]
Un acord SUA–Iran care se limitează la scoaterea uraniului îmbogățit și la suspendarea îmbogățirii ar risca să alimenteze financiar și operațional regimul de la Teheran , avertizează Jacob Nagel într-o analiză publicată de The Jerusalem Post , argumentând că o astfel de înțelegere ar lăsa intacte pârghiile militare și politice care mențin amenințarea pe termen lung. Autorul susține că recenta campanie israeliano-americană a lovit „părți semnificative” din infrastructura nucleară a Iranului, precum și din capacitățile sale de rachete balistice și drone (UAV) și din facilitățile de producție. În acest context, el invocă și un raport al The New York Times (menționat ca posibil „nu pe deplin exact”), potrivit căruia estimările serviciilor americane de informații ar indica faptul că Iranul ar mai avea aproximativ 40% din drone și circa 60% din lansatoare și rachete față de nivelul de dinaintea ultimei runde. Miza economică: sancțiunile și „miliardele” care pot reface capacitățile Iranului Punctul central al argumentului este că prioritatea Teheranului în negocieri ar fi ridicarea sancțiunilor „paralizante” și atragerea de „miliarde de dolari” într-o economie descrisă ca fiind în colaps. Nagel afirmă că chiar și un influx de „câteva miliarde”, combinat cu continuarea comerțului cu petrol către China și India, ar putea: întări capacitatea Gardienilor Revoluției (IRGC) de a reprima disidența internă; oferi timp pentru reconstrucția apărării antiaeriene și refacerea programelor de rachete și drone; permite reluarea sprijinului pentru rețele și forțe proxy; menține pregătirea pentru o „evadare” către arma nucleară după încheierea mandatului lui Donald Trump, potrivit autorului. De ce „uraniul” nu e suficient: diferența dintre material fisil și armă completă Nagel insistă că dezbaterea publică simplifică excesiv problema, confundând existența materialului fisil cu existența unui sistem complet de armă nucleară livrabilă. El susține că există o diferență majoră între „suficient material fisil pentru o bombă” și un „sistem complet” care poate fi montat pe o rachetă și livrat la țintă. În același timp, autorul consideră eliminarea uraniului înalt îmbogățit drept necesară, dar avertizează că un acord „prost” ar putea permite Iranului să manevreze diplomatic și să tragă de timp, proiectând o falsă „senzație de victorie”. Mai mult, el atrage atenția asupra riscului ca Iranul să transfere material fisil împreună cu „câteva sute” de centrifuge avansate, ceea ce ar putea crea o zonă de „imunitate” în privința controlului asupra materialului. Ce ar trebui să includă negocierile, în viziunea autorului În locul unei înțelegeri limitate la uraniu și îmbogățire, Nagel cere „dezafectarea completă” a capacităților rămase ale Iranului, într-un pachet mai larg care să includă: programul nuclear; rachetele balistice; dronele (UAV); încetarea sprijinului pentru terorism și a represiunii interne; deschiderea necondiționată a Strâmtorii Hormuz , despre care spune că Iranul ar fi introdus-o recent în negocieri ca element central de negociere. Autorul mai afirmă că legarea negocierilor cu Iranul de cele cu Libanul este „îngrijorătoare”, sugerând că motivația ar fi dorința lui Trump de a „liniști iranienii” pentru a-i menține la masa discuțiilor. În acest cadru, el susține că doar credibilitatea opțiunii militare și revenirea SUA la cerințe „cuprinzătoare” ar putea schimba comportamentul Teheranului. Articolul se încheie cu ideea că, în ultimă instanță, schimbarea de regim în Iran poate veni doar din interior, prin reluarea protestelor de masă, pe fondul degradării economice și al efectelor distrugerilor, așa cum descrie autorul. [...]
Președintele Argentinei, Javier Milei , și-a reafirmat alinierea la SUA și Israel, susținând războiul acestora împotriva Iranului , în timpul unei vizite la Ierusalim, potrivit Al Jazeera . Mișcarea are relevanță de politică externă prin semnalul de repoziționare diplomatică al Argentinei, într-un moment de tensiuni regionale. Vizita a inclus o întâlnire cu premierul israelian Benjamin Netanyahu , în cadrul căreia au fost discutate „noi acorduri” și o apropiere a relațiilor bilaterale, conform materialului. Publicația nu oferă detalii despre conținutul acordurilor sau despre domeniile vizate și nici despre calendarul implementării acestora. Informația a fost publicată la 19 aprilie 2026. [...]
