Știri
Știri din categoria Externe
Germania a autorizat exporturi de armament către Israel de 6,6 milioane de euro (aprox. 33 milioane lei) în prima lună a războiului cu Iran, potrivit Economica, într-un nou episod care readuce în prim-plan modul în care Berlinul își calibrează politicile de licențiere într-un context regional tot mai volatil.
Aprobările au acoperit perioada 28 februarie – 27 martie, interval descris ca debutul atacurilor lansate de forțele americane și israeliene asupra Iranului. Datele apar într-un răspuns al Ministerului Economiei către interpelările partidului Die Linke (Stânga).
Prin comparație, în primele aproximativ patru luni după 24 noiembrie 2025 – data la care Germania a ridicat restricțiile impuse în timpul războiului din Gaza – au fost acordate licențe de export de 166,95 milioane de euro (aprox. 835 milioane lei), notează Agerpres. Potrivit aceleiași surse, licențele nu includ armament greu (tancuri sau artilerie), ci „alt echipament militar”.
Exporturile de armament către Israel au rămas un subiect sensibil pentru guvernul german. După atacurile Hamas din 7 octombrie 2023, Germania a crescut inițial livrările către Israel, ca semn de susținere.
Ulterior, pe fondul criticilor privind comportamentul Israelului în Gaza, cancelarul Friedrich Merz a ordonat în august 2025 oprirea exporturilor de armament cu potențial de utilizare în conflict. Embargoul parțial a fost criticat atât în Israel, cât și în interiorul blocului conservator de guvernare din Germania, dar a fost ridicat după circa trei luni și jumătate, în urma acordului de încetare a focului între Israel și Hamas.
Chiar și în timpul restricțiilor, Ministerul Economiei a indicat că au fost aprobate licențe de export în valoare de 10,44 milioane de euro (aprox. 52 milioane lei).
Recomandate
Israelul riscă o fractură de coordonare cu SUA pe dosarul Iran–Liban , după ce miniștri din coaliția de la Ierusalim au transmis că nu se consideră obligați de acordul anunțat între Washington și Teheran, în timp ce opoziția îl acuză pe Benjamin Netanyahu de „eșec diplomatic” și pierderea influenței asupra deciziilor americane, potrivit Digi24 . Ministrul Apărării, Israel Katz , a promis că armata israeliană va rămâne în sudul Libanului și a avertizat că, dacă Iranul atacă, Israelul va răspunde „cu toată forța”. În același timp, membri ai extremei drepte din coaliția lui Netanyahu au susținut că Israelul nu va fi obligat să respecte termenii acordului, notează The Times of Israel. Acordul SUA–Iran: ce include și ce rămâne neconfirmat Oficiali americani și iranieni au anunțat un cadru pentru un acord de încetare a războiului, care ar urma să ducă la ridicarea blocadei americane asupra porturilor iraniene, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și lansarea unei perioade de 60 de zile de negocieri privind programul nuclear al Teheranului. Donald Trump, ajuns la Evian pentru summitul G7, a afirmat că acordul „a fost semnat în întregime”. Potrivit unor înalți responsabili americani, SUA și Iranul ar fi semnat digital un memorandum de înțelegere, iar o ceremonie oficială de semnare ar urma să aibă loc vineri, în Elveția. Detaliile ar urma să fie publicate în 24–48 de ore, însă, la momentul relatării, nu exista o confirmare din partea Teheranului . Potrivit surselor iraniene și pakistaneze citate în material, acordul ar include și un armistițiu în conflictul dintre Israel și Hezbollah. Mesajul coaliției: „acordul nu ne obligă”, retragerea din Liban este exclusă În interiorul coaliției, ministrul de Finanțe Bezalel Smotrich a calificat acordul drept „dăunător pentru Israel și pentru întreaga lume liberă”. Ministrul Securității Naționale, Itamar Ben Gvir, a susținut că „acordul lui Trump nu ne obligă” și a insistat că Israelul nu trebuie să se retragă din teritoriile din Liban capturate de armata israeliană. Katz a afirmat că Israelul nu se va retrage din sudul Libanului „în ciuda tuturor presiunilor existente și a celor care vor urma” și a descris o politică de menținere a unor „zone de securitate” în Liban, Siria și Gaza, „fără nicio limită de timp”. Opoziția: „eșec strategic” și pierderea libertății de acțiune Opoziția a atacat dur guvernul, susținând că Israelul nu a reușit să transforme câștigurile militare în rezultate politice și de securitate. Yair Lapid a spus că Netanyahu „a pierdut războiul” și a numit situația un „eșec diplomatic” pe frontul iranian, acuzând inclusiv o relație de subordonare față de președintele american. Și alți lideri politici au criticat acordul în termeni similari: Naftali Bennett a vorbit despre incapacitatea guvernului de a obține „realizări durabile în materie de securitate” și a descris războaiele drept unele de „stagnare și uzură”. Avigdor Liberman a avertizat asupra unui „dezastru diplomatic” și a cerut ca Israelul să transmită SUA că nu acceptă o legare a dosarului iranian de cel libanez. Benny Gantz a numit acordul un „eșec strategic” și a respins orice limitare a libertății de acțiune a Israelului în Liban. Gadi Eisenkot a spus că acordul este „departe de interesele Israelului”, iar Yair Golan a susținut că înțelegerea anulează realizările militare. De ce contează: risc de divergență operațională într-un acord negociat fără Israel Elementul cu impact imediat este că Israelul, deși a început războiul alături de SUA, nu a fost implicat în negocierile privind acordul , iar reacțiile din coaliție sugerează că Ierusalimul ar putea încerca să-și păstreze libertatea de acțiune militară în Liban chiar dacă Washingtonul urmărește o încetare mai largă a ostilităților. În perioada următoare, miza se mută pe publicarea detaliilor acordului-cadru și pe semnarea anunțată pentru vineri, în condițiile în care, potrivit materialului, confirmarea oficială a Teheranului lipsea la momentul relatării. [...]
Germania își repoziționează forțele aeriene pentru un răspuns imediat în NATO , pe fondul reînarmării accelerate și al tensiunilor cu Rusia, potrivit Digi24 , care citează un interviu al șefului Luftwaffe, general-locotenentul Holger Neumann , acordat publicației britanice The Telegraph. Mesajul central: Berlinul susține că poate intra „din această seară” într-un scenariu de apărare colectivă, iar planificarea vizează explicit puncte sensibile ale infrastructurii militare ruse. Ce înseamnă „pregătiți să lupte din această seară” în termeni operaționali Neumann afirmă că Luftwaffe este pregătită să acționeze imediat dacă Rusia ar ataca NATO, insistând că alianța nu operează cu „zone de securitate diferite”. În logica sa, un atac asupra Estoniei ar declanșa același tip de răspuns ca un atac asupra Londrei. În formularea generalului, „a lupta în seara asta” înseamnă capacitatea de a reacționa fără întârziere la un apel de alertă și de a angaja resursele disponibile atât la nivel național, cât și în cadrul NATO. Țintele invocate: Kola, Kaliningrad și Marea Neagră În interviul citat, șeful Luftwaffe indică zone care ar fi vizate într-un scenariu de apărare a NATO, dacă alianța ar fi „forțată să se apere”: Peninsula Kola (nord-vestul Rusiei); Kaliningrad (exclavă rusă între state NATO); Marea Neagră. În același context, el menționează și Sankt Petersburg, ca zonă cu resurse navale importante, precum și Peninsula Kola ca spațiu unde Rusia „acumulează arme nucleare”, conform articolului. Miza pentru Berlin: reînarmare și stocuri mai mari de apărare aeriană Digi24 notează că declarațiile sunt printre cele mai dure ale unui lider militar german din ultimii ani și sunt prezentate ca parte a unei schimbări de direcție la Berlin, către reînarmare și un rol mai pronunțat în securitatea europeană. Neumann leagă această schimbare de un pachet de finanțare „de miliarde de euro”, care ar susține creșterea „masivă” a stocurilor de sisteme de apărare aeriană, inclusiv rachete Patriot , Iris-T și Arrow 3. Avertisment către aliați: să nu subestimeze aviația rusă Deși spune că NATO este pregătită, Neumann avertizează că ar fi o eroare să fie subestimate forțele aeriene ruse, chiar dacă Rusia nu a obținut superioritatea aeriană în Ucraina la patru ani de la invazia la scară largă, potrivit articolului. El invocă adaptabilitatea armatei ruse și enumeră platforme și capabilități care trebuie luate în calcul, inclusiv avioane de vânătoare (Su-35, Su-57, MiG-31) și o gamă de rachete (de croazieră, balistice, hipersonice). Context politic: scepticism față de „autonomia europeană” fără SUA Neumann se declară un susținător al NATO și al legăturii transatlantice și respinge ideea unei autonomii europene care să se îndepărteze de SUA, pe fondul îngrijorărilor legate de fiabilitatea parteneriatului american sub conducerea lui Donald Trump, conform materialului. Totodată, articolul menționează că elitele militare germane ar fi rezistat presiunilor din partea Washingtonului ca Germania să preia rolul de Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Europa, funcție deținută de generali americani încă de la înființarea NATO. Ce urmează: schimbarea rolului Luftwaffe în NATO Potrivit Digi24, Luftwaffe trece printr-o schimbare de rol: după decenii în care contribuția a fost centrată pe transport și recunoaștere (inclusiv în Afganistan), într-un scenariu de război cu Rusia ar fi de așteptat ca întreaga forță aeriană germană să fie trimisă pe flancul estic al NATO — o opțiune „pe care înainte nu o dorea și nici nu o putea face”, conform articolului. [...]
Israel ar trebui să-și mute o parte din efort de la lovituri militare la o strategie politică și financiară de erodare a rețelei Iran–Hezbollah , pentru că forța, singură, nu livrează o „victorie finală” împotriva actorilor motivați ideologic și dispuși să susțină costuri mari, argumentează o analiză de opinie din The Jerusalem Post . Autorul pornește de la ideea că ultima rundă de confruntare cu Iranul arată determinarea regimului de a continua lupta și de a-și coordona proxy-urile rămase – Hezbollah în Liban, houthi în Yemen și miliții șiite în Irak – pentru a semnaliza că „Axa Rezistenței” rămâne relevantă. În acest context, răspunsul Israelului ar fi fost, în esență, escaladarea forței („mai multă forță”), cu mențiunea că o eventuală intervenție a președintelui SUA, Donald Trump, ar putea opri o astfel de direcție, potrivit textului. De ce „mai multă forță” nu închide conflictul Analiza susține că, în conflicte cu state sau organizații animate de ideologii religioase ori naționaliste și hotărâte să nu capituleze, loviturile decisive rapide sunt improbabile. În astfel de cazuri, războaiele tind să se prelungească sau să continue la intensități variabile, iar „victoria finală” rămâne greu de atins, cu exemple istorice invocate (Vietnam, Afganistan, Irak, Ucraina). Ca alternativă, textul propune o „a treia cale”: o abordare indirectă și discretă, bazată pe subversiune și manevrare, pentru a destabiliza adversarul din interior, a-l slăbi și, eventual, a-i schimba regimul pe termen lung. Autorul notează că o astfel de metodă a fost folosită în special împotriva Iranului, inclusiv prin acțiuni atribuite Mossad pentru sabotarea programului nuclear și asasinate ale unor oameni de știință, însă obiectivele finale (oprirea unui Iran nuclear sau răsturnarea regimului) nu au fost atinse până acum. Pivotul propus: slăbirea proxy-urilor prin instrumente politice și economice În locul unei concentrări exclusive pe „inima” (Iran), analiza recomandă slăbirea „membrelor” (proxy-urile), prin mijloace adaptate fiecărui teatru. Siria este prezentată ca studiu de caz: ieșirea ei din cercul proxy-urilor ar fi fost, în principal, rezultatul unui proces intern început cu revolta din 2011, la care Israelul ar fi contribuit prin slăbirea regimului. Libanul și Hezbollah: miza este statul, nu doar arsenalul „Provocarea principală” este Hezbollah, iar argumentul central este că, atât timp cât Israelul ocupă teritoriu libanez, organizația își poate întări narațiunea de „protector al Libanului”. În consecință, Israelul ar trebui să sprijine un proces intern libanez de limitare a puterii Hezbollah, într-un moment în care discursul din Liban despre o înțelegere cu Israelul s-ar fi schimbat semnificativ, inclusiv la nivelul președintelui și guvernului, potrivit opiniei. Elementele-cheie ale strategiei descrise în text includ: mobilizarea statelor din regiune și a comunității internaționale (SUA, Uniunea Europeană, Banca Mondială) într-un efort coordonat; o strategie politică și diplomatică pe termen lung, nu doar dezarmare și livrări suplimentare de arme către armata libaneză; încercări persistente de acord cu statul libanez, pentru a crea o separare între instituțiile oficiale și Hezbollah; o retragere israeliană din sudul Libanului, prezentată discret ca fiind condiționată de dezarmarea Hezbollah, pentru a crea un „orizont politic” și presiune internă (inclusiv din partea șiiților strămutați din satele din sud); întărirea armatei libaneze cu personal și echipamente avansate, inclusiv printr-o combinație de armament occidental finanțat de state din Golf și instruire în Iordania sau Egipt (scenariu prezentat ca posibilă soluție). Un punct cu relevanță economică și operațională este că autorul descrie Hezbollah ca o infrastructură complexă, nu doar o forță militară: „bănci, clinici, supermarketuri subvenționate, școli” și alte servicii. În această logică, cheia ar fi ca statul libanez să ocupe acest „vid”, împreună cu actori șiiți din afara Hezbollah, inclusiv prin sprijin financiar și logistic pentru reconstrucția sudului – în contrast cu reconstrucția finanțată anterior din bani iranieni după 2006, potrivit textului. Ce ar urma să câștige Israelul, în această logică Analiza susține că o politică „sub radar” în Liban și Yemen ar reduce antagonismul generat de utilizarea deschisă a forței și ar avea șanse mai mari să producă rezultate pe termen lung, inclusiv o reintegrare diplomatică regională a Israelului după deteriorarea imaginii sale internaționale. Concluzia autorului este că „mai puțină forță” ar putea produce „mai multă putere”, de data aceasta prin diplomație. [...]
Folosirea repetată a aeroportului din Chișinău de către Zelenski indică o posibilă recalibrare a rutelor logistice pentru deplasările externe ale conducerii ucrainene , pe fondul unor tensiuni politice între Kiev și Varșovia, potrivit Digi24 . Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski , urmează să plece la summitul G7 din Franța de pe aeroportul din Chișinău, pentru a doua oară în ultimele două săptămâni când folosește această rută pentru deplasări internaționale. Informația este relatată de portalul NewsMaker.md, care citează publicația ucraineană Evropeiska pravda. Detaliile despre zbor apar pe platforma de monitorizare aeronautică AirNavRadar, potrivit Agerpres. Conform datelor disponibile, aeronava cu care Zelenski și delegația ucraineană se deplasează la reuniunea G7 ar urma să decoleze în seara zilei de 15 iunie de la Chișinău, cu destinația Geneva, Elveția, cel mai apropiat aeroport internațional major de Evian, localitatea franceză unde are loc summitul. De ce contează: semnal despre schimbarea punctului de plecare În ultimii trei ani, principalul punct de plecare pentru deplasările externe ale președintelui ucrainean a fost aeroportul din Rzeszow (Polonia), iar aeronava a fost frecvent în mentenanță la Cracovia, unde există infrastructură tehnică mai dezvoltată. Între ultimele deplasări, avionul s-a aflat la Cracovia și a ajuns la Chișinău în după-amiaza zilei de 15 iunie. Săptămâna trecută au apărut speculații privind o posibilă schimbare a bazei permanente a aeronavei lui Zelenski, după ce acesta a zburat pentru prima dată în Marea Britanie plecând din Chișinău, în locul aeroporturilor din Polonia. Contextul politic și poziția Kievului Pe fondul tensiunilor dintre Varșovia și Kiev, legate de numirea unei unități a forțelor de apărare ucrainene în onoarea Armatei Insurgente Ucrainene (UPA), au apărut presupuneri că schimbarea aeroportului ar putea avea o motivație politică. Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a respins însă ideea unei legături politice între aceste tensiuni și decizia privind utilizarea aeroportului din Chișinău, notează NewsMaker. [...]
Ungaria a introdus o limită de 8 ani pentru funcția de premier, o schimbare constituțională care poate rescrie regulile de stabilitate politică și, implicit, de predictibilitate pentru mediul de afaceri , potrivit Stirile Pro TV . Amendamentul a fost adoptat luni de Parlamentul de la Budapesta, dominat de partidul Tisza al premierului pro-european Peter Magyar. Noua regulă prevede că nimeni nu poate fi ales prim-ministru dacă a ocupat deja funcția timp de cel puțin opt ani, inclusiv în mandate neconsecutive, în perioada de după 2 mai 1990. Textul are efect retroactiv, ceea ce, conform materialului, împiedică revenirea la putere a fostului premier Viktor Orbán (informație atribuită agenției EFE). Ce schimbă amendamentul și de ce contează Limitarea introduce un plafon de durată pentru cea mai importantă funcție executivă din Ungaria, cu aplicare raportată la întreaga perioadă post-comunistă. Din perspectivă de reglementare, măsura poate reduce riscul de „captură” instituțională prin mandate foarte lungi, dar ridică și întrebări legate de folosirea regulilor constituționale în competiția politică, tocmai prin componenta retroactivă invocată în dezbatere. Miza politică: Orbán, Fidesz și răspunsul Tisza Fidesz a criticat caracterul retroactiv al amendamentului și a susținut că acesta ar fi fost făcut „cu dedicație” împotriva lui Orbán. Conform datelor din articol, Viktor Orbán a avut cinci mandate de prim-ministru (1998–2002 și 2010–2026) și a condus guvernul timp de 20 de ani. De cealaltă parte, Tisza susține că textul „nu este retroactiv”, argumentând că nu impune obligații pentru trecut, ci se aplică pentru viitor și ar urma să limiteze și mandatele viitoare, inclusiv pe cele ale actualului premier, Peter Magyar. Pachet mai larg de schimbări: desființarea SZVH În aceeași ședință, Parlamentul a adoptat și un act normativ de desființare a Oficiului pentru Apărarea Suveranității Naționale (SZVH), un organism creat de Viktor Orbán pentru a investiga presupuse ingerințe interne și externe, în special finanțări din străinătate ale ONG-urilor. Închiderea acestui organism fusese cerută și de Comisia Europeană , potrivit articolului. Totodată, Peter Magyar ar pregăti și alte măsuri controversate, inclusiv o revizuire legislativă care ar permite demiterea președintelui Tamas Sulyok, aliat al lui Orbán. [...]
Propunerea lui Zelenski de a-l întâlni pe Putin la G7 mută presiunea diplomatică pe Moscova , într-un moment în care liderul ucrainean încearcă să obțină sprijin militar suplimentar și să forțeze o discuție despre încheierea războiului, potrivit Digi24 . Volodimir Zelenski a declarat că s-a oferit să se întâlnească cu Vladimir Putin la summitul G7 din Franța , care se desfășoară la Evian-les-Bains, pentru discuții „menite să pună capăt” războiului care durează de peste patru ani. Declarațiile sunt relatate de Reuters , citată de Digi24. Zelenski a spus că SUA ar fi fost de acord să-l invite pe Putin la reuniune și că mesajul transmis a fost că o întâlnire în formatul G7 ar avea loc în prezența președintelui american Donald Trump și a președintelui francez Emmanuel Macron. „Am transmis mesajul că suntem gata să ne întâlnim cu Putin în cadrul G7 pentru că (Donald) Trump va fi acolo şi (Emmanuel) Macron va fi acolo, deci europenii plus America. Aceasta este o ocazie bună, cred, foarte bună de a ne întâlni cu toţii.” Un responsabil ucrainean a declarat că Zelenski le-a comunicat americanilor și lui Macron propunerea, iar Ucraina a transmis invitația și părții ruse, însă nu a primit „un răspuns clar”. Biroul lui Macron nu a răspuns deocamdată unei solicitări de comentarii, conform aceleiași surse. Contextul: atacuri asupra Kievului și miza de la G7 Zelenski a vorbit dintr-o mănăstire istorică din Kiev, avariată în urma unui atac cu rachete și drone al Rusiei, în noaptea de duminică spre luni. În același val de atacuri, „cel puțin zece persoane” au fost ucise la Kiev și Harkov, potrivit informațiilor citate. Președintele ucrainean l-a acuzat pe Putin de comportament „cinic”, afirmând că atacul major — 70 de rachete și 611 drone — a avut loc la câteva ore după o convorbire telefonică între liderul rus și Donald Trump. Ce urmărește Zelenski: mai multă apărare antiaeriană Pe agenda sa la summit, Zelenski a indicat drept prioritate obținerea „cât mai multor sisteme de apărare antiaeriană”, pentru a crește capacitatea Ucrainei de a se apăra de atacurile rusești. El a mai spus că va avea întâlniri cu liderii europeni și cu Donald Trump, pentru a discuta „cum să-l facem pe Putin să pună capăt acestui război”. În paralel, Digi24 notează că Zelenski i-a adresat luna aceasta o scrisoare deschisă lui Putin, în care s-a oferit pentru discuții față în față și a susținut că războiul amplifică presiunea asupra economiei Rusiei. Putin a răspuns public că nu vede un motiv pentru o astfel de întâlnire și că atacurile ucrainene cu drone cu rază lungă nu reprezintă o amenințare pentru economia rusă. [...]
