Știri
Știri din categoria Externe
Germania ridică miza diplomatică în dosarul israeliano-palestinian, avertizând că o „anexare parțială de facto” a Cisiordaniei trebuie împiedicată, într-un mesaj care poate influența poziționările europene și discuțiile de securitate din regiune, potrivit G4Media.
Cancelarul german Friedrich Merz a transmis că este „profund îngrijorat” de evoluțiile din teritoriile palestiniene și a spus că, într-o convorbire telefonică cu premierul israelian Benjamin Netanyahu, a subliniat că „nu trebuie să existe o anexare de facto a Cisiordaniei”. Mesajul a fost publicat de Merz pe rețeaua de socializare X.
În formularea folosită de cancelarul german, tema centrală este riscul unei schimbări de statut pe teren, fără o decizie formală, dar cu efecte echivalente unei anexări parțiale. În acest cadru, Merz indică explicit că a ridicat subiectul direct în dialogul cu Netanyahu.
Declarațiile lui Merz sunt susținute, conform aceleiași surse, de ministrul german de externe Johann Wadephul, care a discutat telefonic cu omologul său libanez Youssef Raggi. Wadephul a spus că „discuțiile directe dintre Israel și Liban ar putea constitui un prim pas important” către un viitor în care să fie respectate atât interesele de securitate ale Israelului, cât și „dreptul Libanului la integritate teritorială și suveranitate”.
În același context, ministrul german a cerut încetarea atacurilor Hezbollah asupra Israelului și a susținut ca Libanul să își exercite „monopolul asupra folosirii forței” pe întreg teritoriul, inclusiv prin dezarmarea Hezbollahului. Totodată, Wadephul a afirmat că armata israeliană trebuie să protejeze populația civilă și infrastructura civilă.
G4Media notează că Israelul a început atacurile asupra Libanului la scurt timp după războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului, izbucnit pe 28 februarie. De atunci, „peste 2.000 de persoane” au murit, iar „peste un milion” au fost strămutate.
După un armistițiu mediat de Pakistan în războiul din Iran, Libanul și Israelul au convenit să poarte discuții, prima întâlnire fiind programată marți, la Washington.
Recomandate
Staționarea permanentă a unei brigăzi germane în Lituania schimbă ecuația de descurajare pe Flancul Estic , într-un moment în care o parte a societății lituaniene spune că nu mai tratează garanțiile SUA drept suficiente, potrivit Digi24 . Miza, dincolo de simbolismul istoric, este una operațională: prezența germană e percepută la Vilnius ca un „scut” imediat împotriva unei posibile agresiuni rusești. Într-un reportaj preluat de Digi24 din The New York Times, bucătarul Liutauras Ceprackas, din Vilnius, spune că se teme de o invazie rusească și că armata lituaniană, de 15.000 de soldați, ar putea fi prea mică pentru a o opri. El leagă direct siguranța de prezența germană, argumentând că un atac asupra militarilor Berlinului ar crește automat riscul unui conflict cu Germania, ceea ce ar funcționa ca factor de descurajare. Ce aduce concret desfășurarea Germaniei Elementul central este Brigada 45 Blindată a Germaniei, descrisă drept prima brigadă de luptă completă cu bază permanentă în afara țării de la căderea Germaniei naziste, în urmă cu peste opt decenii. În Lituania, brigada ar urma să ajungă la efectivul complet de 4.800 de soldați în 2027. Fostul ministru lituanian al Apărării, Laurynas Kasciunas, a sintetizat impactul militar perceput astfel: „Această brigadă este atât de puternică și atât de bine echipată încât este ca și cum am avea o a doua armată în Lituania.” De ce contează: încredere mai mică în „umbrela” americană, rol mai mare pentru Berlin Materialul plasează mutarea în contextul temerilor legate de „creșterea agresiunii rusești” și al unui sprijin american considerat mai puțin sigur. În acest cadru, desfășurarea reflectă și disponibilitatea mai mare a Germaniei de a acționa ca „scut al Europei”. În timpul ceremoniei de învestire a brigăzii la Vilnius, anul trecut, cancelarul german Friedrich Merz a promis, potrivit articolului, că va construi „cea mai mare armată convențională din Europa”. În planul percepției publice, Dr. Vladas Gaidys, sociolog lituanian, rezumă schimbarea de așteptări față de garanțiile de securitate: „În acest moment, Statele Unite nu par a fi o garanție. Forțele germane sunt aici și acum”. Acceptare socială și semnale economice locale Digi24 notează că primirea brigăzii este, în general, favorabilă: un sondaj comandat de Departamentul Apărării al Lituaniei în decembrie 2024 arăta că „o mare majoritate” a adulților lituanieni susțin prezența militarilor germani. Pe lângă sprijinul public, articolul menționează și implicarea mediului comercial: un lanț de cafenele și un lanț național de supermarketuri oferă reduceri personalului german care își prezintă actele de identitate militare. Contextul istoric și mesajul către Rusia Textul amintește că Lituania a fost ocupată de două ori de Germania (în Primul Război Mondial și apoi timp de trei ani în Al Doilea Război Mondial), iar ulterior a trecut prin aproape cinci decenii de control sovietic, cu ultimele trupe sovietice plecând în 1993. Istoricul Rimvydas Petrauskas, rector al Universității din Vilnius, explică diferența de percepție astfel: „Germanii au învățat din trecutul lor; rușii au ignorat lecțiile.” În această logică, prezența militară germană nu este prezentată doar ca o rotație de trupe, ci ca un element de descurajare „aici și acum”, cu efect direct asupra modului în care Lituania își calculează riscurile de securitate pe granița cu Kaliningrad și Belarus, aliat al Rusiei. [...]
Implicarea militară a EAU în conflictul cu Iranul a escaladat riscul de represalii în Golf , după ce Emiratele Arabe Unite au efectuat „zeci” de lovituri aeriene asupra Iranului, coordonându-se cu SUA și Israel și folosind informații furnizate de ambele țări, potrivit The Jerusalem Post , care citează un articol din The Wall Street Journal . Loviturile ar fi vizat în principal infrastructură energetică iraniană și ar fi continuat pe durata războiului până „a doua zi” după anunțarea armistițiului SUA–Iran, la începutul lunii aprilie, conform aceleiași relatări. WSJ susține, citând mai multe surse, că operațiunile au fost un răspuns la atacurile Iranului asupra infrastructurii petroliere și de gaze a EAU. Ținte și amploare: energie și puncte strategice în Strâmtoarea Hormuz Potrivit WSJ, Iran ar fi vizat EAU cu „peste 2.800” de rachete și drone – mai multe decât ar fi fost lansate împotriva oricărei alte țări, inclusiv Israel. În replică, Emiratele ar fi lovit ținte din Iran, inclusiv: insulele Qeshm și Abu Musa, în Strâmtoarea Hormuz; Bandar Abbas; rafinăria de petrol de pe insula Lavan, în Golful Persic. În plus, WSJ menționează un atac asupra complexului petrochimic Asaluyeh, descris ca fiind realizat „împreună cu Israel”, atac care a atras condamnare internațională. În contextul acestui episod, publicația notează că președintele SUA, Donald Trump, i-ar fi cerut Israelului să oprească loviturile asupra facilităților energetice. Cooperarea EAU–Israel și tensiunile cu vecinii din Golf Relatarea indică o apropiere accelerată între EAU și Israel în timpul războiului, inclusiv prin trimiterea de baterii Iron Dome și soldați ai armatei israeliene în Emirate, potrivit WSJ. Sunt menționate și vizite în EAU ale unor oficiali israelieni de rang înalt (inclusiv șefi ai serviciilor și ai armatei), precum și o vizită a premierului Benjamin Netanyahu, care ar fi fost inițial negată de Ministerul de Externe al EAU, apoi reconfirmată de purtătorul de cuvânt al lui Netanyahu. Pe fondul acestei abordări, Arabia Saudită ar fi criticat în aprilie „linia agresivă” a EAU și ar fi reclamat către SUA că loviturile Emiratelor cresc riscul de represalii iraniene în regiune, potrivit WSJ. Separat, The Jerusalem Post mai notează că Bloomberg a relatat anterior în cursul lunii despre frustrarea președintelui EAU, șeicul Mohamed bin Zayed (MBZ), față de state vecine precum Arabia Saudită și Qatar, care ar fi refuzat să coordoneze un răspuns militar la atacurile Iranului. În aceeași logică, materialul leagă deteriorarea relațiilor regionale de decizia EAU de a se retrage din OPEC și OPEC+ la finalul lunii aprilie, menționată de Bloomberg și WSJ. Ce rămâne neclar Informațiile provin din relatări de presă bazate pe „mai multe surse” citate de WSJ, iar articolul nu oferă detalii verificabile independent despre numărul exact al loviturilor, bilanțul sau lanțul complet de comandă al operațiunilor. În plus, există o contradicție relevantă: în timp ce WSJ descrie atacul asupra Asaluyeh ca fiind realizat cu Israel, Netanyahu a declarat jurnaliștilor că „Israel a acționat singur” în acel caz. [...]
Donald Tusk cere NATO să trateze ca risc de securitate „provocările” Rusiei , invocând inclusiv incidentul cu o dronă prăbușită în România și declarațiile amenințătoare ale lui Dmitri Medvedev , potrivit HotNews . Premierul Poloniei a transmis, într-o postare pe Facebook, că seria de incidente și mesaje venite dinspre Rusia arată o escaladare care nu mai poate fi tratată ca excepție: „Polonia, statele baltice, acum România. Tot mai multe provocări rusești”, a scris Tusk, făcând trimitere la episoade din aceste țări. În același mesaj, Tusk a legat incidentul din România de retorica fostului președinte rus Dmitri Medvedev, susținând că alianța trebuie să reacționeze mai ferm la combinația dintre fapte și amenințări. Declarațiile lui Medvedev: UE „să tacă”, iar populația „nu va dormi liniștită” În contextul incidentului din România, Medvedev – vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Federației Ruse – a afirmat vineri că statele Uniunii Europene „ar face mai bine să tacă” despre atacul unei drone asupra unui bloc de locuințe din România, pe motiv că ar fi „implicate direct” în războiul cu Rusia, conform textului citat. „Să se pregătească: acest lucru va continua să se întâmple. Este război! Iar cetățenii statelor UE, ca populație a unor țări aflate în război, nu vor putea dormi liniștiți.” Medvedev a adăugat că acest lucru ar fi valabil „mai ales acolo unde sunt amplasate unități de producție a dronelor”, folosind și termenul „banderiste” pentru a desemna autoritățile sau forțele ucrainene, menționează sursa. De ce contează: presiune pentru o abordare NATO mai strictă la granița estică Mesajul lui Tusk pune accentul pe faptul că incidentele de securitate și declarațiile oficialilor ruși sunt tratate ca parte a unui tipar, nu ca episoade izolate. În această logică, România este plasată explicit în aceeași listă de țări de pe flancul estic care, în viziunea premierului polonez, se confruntă cu „provocări” ce ar trebui asumate ca risc comun de către NATO. [...]
Declarațiile lui Lukașenko complică discuția din UE despre un emisar unic pentru negocierile cu Rusia , într-un moment în care ideea revine pe agenda europeană, potrivit Știrile Pro TV . Președintele Belarusului i-ar fi transmis lui Emmanuel Macron că premierul Italiei, Giorgia Meloni, „este o femeie” și, din acest motiv, nu ar putea negocia cu Moscova, sugerând în schimb că liderul francez ar fi potrivit pentru un astfel de rol. Relatarea pornește de la o convorbire telefonică descrisă de agenția guvernamentală belarusă Belta și preluată de Euronews, cu precizarea că unele declarații atribuite lui Lukașenko nu sunt citate de alte publicații în afară de Belta. În această versiune, Lukașenko ar fi insistat ca Macron să trimită un consilier la Minsk dacă „îi e frică” să vină personal, iar președintele francez „s-ar fi eschivat”. De ce contează: miza unui „ emisar special ” și riscul de fragmentare În Europa a revenit ideea numirii unui Emisar Special care să reprezinte Uniunea Europeană în eventuale negocieri cu Moscova privind războiul din Ucraina. În acest context, Belta susține că Lukașenko l-ar fi invitat pe Macron să „medieze dialogul cu Moscova”, invocând experiența sa politică și descriindu-l drept „aksakal” și „decan”, în opoziție cu alți lideri europeni considerați mai „tineri” politic. În paralel, articolul arată că Giorgia Meloni a susținut în ultimele luni ideea unui emisar tocmai pentru a evita inițiative diplomatice izolate și o abordare fragmentată între statele membre, iar Macron a apărat, la rândul său, redeschiderea unui canal de comunicare cu Kremlinul, dar condiționat de o strategie comună la nivel european. Ce se știe din alte relatări despre convorbirea Macron–Lukașenko Știrile despre conținutul discuției diferă în funcție de surse, notează materialul. TV5Monde Info a scris că Macron i-ar fi cerut lui Lukașenko să nu-și lase țara „antrenată” în războiul din Ucraina și să facă „gesturile necesare” pentru îmbunătățirea relațiilor Belarus–Europa. Totodată, La Dépêche a citat site-ul Quai d’Orsay , unde Guvernul francez ar fi transmis că Franța nu recunoaște legitimitatea lui Aleksandr Lukașenko și că ambasadorul francez a fost constrâns să părăsească Belarus la 17 octombrie. Speculații de nume, fără decizie oficială Declarațiile lui Lukașenko au alimentat speculații în presa europeană despre posibile nume pentru un astfel de rol, inclusiv Angela Merkel și Mario Draghi, însă materialul precizează că nu există o decizie oficială a UE și nici candidaturi oficiale . În lectura Euronews, mesajul lui Lukașenko către Macron ar urmări și un obiectiv politic: să-l împingă pe președintele francez spre un rol central într-un canal direct de comunicare între UE, Minsk și Kremlin, îndemnându-l să vină la Minsk și să meargă la Moscova „pentru a aborda problema prin dialog”. [...]
Rusia își crește presiunea politică asupra Armeniei după pași recenți ai Erevanului spre Uniunea Europeană, mergând până la rechemarea ambasadorului la consultări, potrivit HotNews . Mișcarea semnalează o înăsprire a liniei Moscovei față de un aliat tradițional și pune în prim-plan riscul unei rupturi în arhitectura regională de cooperare economică dominată de Rusia. Ministerul rus de Externe a anunțat că ambasadorul Rusiei în Armenia, Serghei Kopîrkin , a fost chemat la Moscova „la consultări” privind măsurile de apropiere de UE, despre care susține că „subminează cooperarea” în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice (UEE) . Decizia vine la o zi după ce președintele Vladimir Putin și-a înăsprit public tonul la un summit al UEE, afirmând că „scenariul ucrainean” a început cu tentativa Kievului de a adera la UE. În același context, Putin a cerut Armeniei să organizeze „cât mai rapid” un referendum pe această temă și a insistat că Erevanul trebuie să aleagă între UE și UEE, deoarece „este imposibil să le împaci pe amândouă”. Relația Moscova–Erevan, pe o pantă descendentă Rechemarea ambasadorului este prezentată ca cel mai recent episod dintr-o relație tot mai tensionată între cei doi aliați tradiționali. La începutul lunii mai, Rusia a protestat după vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Erevan și a acuzat Armenia că i-a oferit o „platformă pentru remarci antirusești”. Atunci, Moscova a convocat ambasadorul Armeniei în Rusia, invocând proteste față de ceea ce a calificat drept „amenințări teroriste la adresa Rusiei”, formulate de Zelenski la Erevan. În paralel, Moscova și-a exprimat repetat îngrijorarea față de apropierea Armeniei de UE, temeri amplificate după ce Erevanul a găzduit pe 4 mai reuniunea Comunității Politice Europene, cu peste 40 de lideri europeni, inclusiv Zelenski. Ulterior a avut loc și un summit UE–Armenia, după care Bruxellesul a luat act de aspirațiile europene ale Armeniei. Ministrul armean de Externe, Ararat Mirzoian, a declarat recent că Armenia rămâne membră a UEE, dar că „aspirațiile europene nu au dispărut”. În același registru, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a spus că „cel mai important” este ca Armenia să nu adopte o poziție antirusească și că Rusia așteaptă o explicație din partea Erevanului. [...]
Atacul cu drone al Ucrainei ar putea reduce capacitatea Rusiei de supraveghere maritimă și întreținere a aviației , după ce două aeronave Tu-142 au fost raportate ca distruse pe un aerodrom militar din Taganrog, potrivit Bild . Țintele au fost lovite în noaptea de 29 spre 30 mai în sudul Rusiei, iar militari-bloggeri citați de publicație susțin că atacul a vizat aerodromul militar din Taganrog, unde ar fi fost distruse un sistem de rachete Iskander și două avioane Tu-142. A fost confirmat și un atac asupra portului orașului de la Marea Azov. Comandantul forțelor ucrainene de drone, Robert Brovdi , a confirmat atacul, notează aceeași sursă. Bild subliniază că Tu-142 este un avion sovietic-rus de recunoaștere maritimă și luptă antisubmarin, considerat dificil de înlocuit, iar flota Rusiei ar fi „foarte mică” și în scădere de ani de zile, fără un succesor modern aflat în producție. De ce contează: presiune pe o capabilitate rară și pe lanțul de mentenanță Pe lângă pierderea potențială a celor două aeronave, momentul atacului ar fi fost ales „foarte conștient”, deoarece în Taganrog există și o uzină de reparații aeronautice care întreține componente pentru Tu-142, iar aceasta ar fi fost atacată și cu trei zile înainte, potrivit Bild. Implicația, în evaluarea prezentată de publicație, este că Rusia ar putea pierde nu doar aparate, ci și infrastructură necesară pentru menținerea în serviciu a celor rămase. În același timp, deși prezența acestor avioane în Marea Neagră este descrisă ca fiind mai degrabă secundară, pierderea de la Taganrog ar putea afecta „mai ales supravegherea maritimă din nord”, conform sursei. Lovituri și asupra infrastructurii energetice din port În portul Taganrog, un tanc petrolier și un depozit de petrol au fost lovite de drone și au luat foc, a confirmat guvernatorul regional Iuri Sliusar. Acesta a precizat că nu s-a scurs petrol și că nu au existat răniți. În regiunea vecină Krasnodar, un depozit de petrol din orașul Armavir ar fi fost lovit și a izbucnit un incendiu, care ulterior a fost adus sub control. Separat, autoritățile ruse au raportat doi morți în regiunea de graniță Belgorod, în urma unor atacuri cu drone, mai notează Bild. [...]
