Știri
Știri din categoria Externe
Rapoartele despre focuri de armă în Strâmtoarea Ormuz readuc riscul de blocaj pe o rută-cheie pentru transportul de energie, într-un moment în care navele încercau să reia traversarea, potrivit G4Media, care citează Reuters și surse maritime.
Conform Reuters, au existat mai multe raportări privind focuri de armă după ce cel puțin două nave au încercat să treacă prin Strâmtoarea Hormuz. Informațiile provin din surse maritime, iar detaliile despre cine a tras sau dacă au existat avarii nu sunt precizate în materialul citat.
Incidentul vine după ce Iranul ar fi anulat o redeschidere de scurtă durată a acestei căi navigabile, acuzând Statele Unite că nu își respectă obligațiile asumate în baza unui acord de încetare a focului.
Reuters descrie deplasarea inițială drept „prima mișcare majoră” de nave în strâmtoare de la începutul războiului, însă convoiul format „pare să se fi dispersat” între timp, potrivit datelor recente de urmărire de pe platforma MarineTraffic, menționate în articol.
Pentru companii și piețe, miza rămâne operațională: orice escaladare sau incertitudine în Ormuz poate întârzia tranzitul și poate crește costurile de transport și asigurare, chiar și în absența unei închideri formale a rutei. Materialul nu oferă, însă, estimări privind impactul financiar.
Recomandate
Iranul spune că a semnat acordul cu SUA, un pas care poate debloca relaxarea sancțiunilor. Potrivit Agerpres , Teheranul a confirmat joi semnarea cu Statele Unite a acordului care ar pune capăt războiului din Orientul Mijlociu, după un anunț anterior al președintelui american Donald Trump . Informația are relevanță economică prin potențialul de a reduce riscurile geopolitice din regiune și de a crea premise pentru schimbări în regimul de sancțiuni, cu efecte posibile asupra fluxurilor comerciale și energetice. În materialul Agerpres , confirmarea Iranului este relatată ca venind în contextul comunicărilor anterioare de la Washington. Articolul integral este disponibil doar abonaților Agerpres, astfel că detalii despre conținutul acordului, calendarul aplicării și eventualele condiții nu pot fi verificate din textul public accesibil. [...]
Donald Trump a justificat acordul-cadru cu Iranul prin riscul unei „catastrofe economice” dacă războiul ar fi continuat , iar una dintre mizele imediate este redeschiderea Strâmtorii Ormuz , potrivit Agerpres . Președintele SUA a spus că înțelegerea permite „punerea capăt conflictului actual” și susține că Washingtonul își atinge obiectivele stabilite. Trump a declarat la finalul summitului G7 de la Evian (Franța) că, fără acord, conflictul ar fi putut continua prin bombardamente „încă două, trei, patru săptămâni, chiar doi ani”, dar „Strâmtoarea Ormuz nu ar fi fost niciodată redeschisă”. Ce prevede acordul și ce rămâne în negociere Înțelegerea este descrisă ca un acord-cadru, sub forma unui memorandum de înțelegere în 14 puncte, care ar urma să fie semnat vineri, la o ceremonie în Elveția. Conform informațiilor din material, documentul include: redeschiderea Strâmtorii Ormuz; ridicarea de către SUA a blocadei asupra porturilor iraniene. În același timp, cele mai sensibile teme au fost lăsate pentru negocieri ulterioare, care ar urma să aibă loc în următoarele 60 de zile, în special: situația programului nuclear iranian, inclusiv ce se întâmplă cu stocul de uraniu îmbogățit; sancțiunile americane împotriva Iranului. Riscul de escaladare rămâne pe masă Trump a avertizat că textul convenit „nu este definitiv” și a spus că ar putea relua atacurile aeriene împotriva Iranului dacă Teheranul nu respectă înțelegerea. Într-o declarație separată, tot la Evian, a susținut că ar putea decide oricând că „nu-i place” acordul și, în acest caz, ar relua bombardamentele dacă Iranul „nu se comportă bine”. Context diplomatic: mulțumiri pentru „neutralitate” Președintele american le-a mulțumit liderilor Rusiei și Chinei, Vladimir Putin și Xi Jinping, pentru ceea ce a descris drept „neutralitatea” lor în războiul început în februarie de SUA și Israel împotriva Iranului, afirmând că aceasta a făcut încheierea acordului „mai ușoară”. [...]
Un posibil acord SUA–Iran care ar „deschide Strâmtoarea Ormuz ” ar reduce riscul de șoc pe piața petrolului , dacă se confirmă calendarul anunțat de Donald Trump, potrivit Antena 3 . Președintele american a spus la summitul G7 din Franța că, în lipsa unei înțelegeri, SUA ar fi putut continua războiul cu Iranul „încă doi ani”. Trump a afirmat că acordul ar urma să fie semnat „joi sau vineri” și că ar pune capăt războiului din Orientul Mijlociu, ar „deschide” Strâmtoarea Ormuz și ar împiedica Iranul să dețină sau să producă arme nucleare. În același context, el a avertizat că bombardamentele ar putea fi reluate dacă „următoarea fază a discuțiilor eșuează”, în timp ce, potrivit CNN (citat de Antena 3), mai mulți aliați din administrația republicană ar fi interesați de încheierea conflictului. Ce ar conține înțelegerea, în versiunea prezentată de Trump În declarațiile de la G7, Trump a indicat trei direcții principale: Angajament nuclear : Iranul „nu va produce și nici nu va achiziționa arme nucleare”, formulare pe care Trump a spus că o consideră importantă inclusiv pentru a bloca achiziții din alte țări. Uraniul îmbogățit : discuțiile privind „eliminarea stocurilor” ar urma să înceapă imediat după semnarea memorandumului. Componenta „non-nucleară” : negocieri care ar implica statele din Golful Persic și ar include „rachetele balistice convenționale” ale Iranului; Trump a sugerat că Teheranul va păstra totuși „câteva” rachete. Miza economică: Ormuz și riscul de volatilitate Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru transporturile de petrol, iar orice semnal de detensionare care ar „deschide” ruta poate reduce prima de risc inclusă în prețuri. Totuși, chiar în versiunea lui Trump, rămâne un element de incertitudine: el a condiționat stabilitatea înțelegerii de succesul etapelor următoare ale negocierilor și a lăsat deschisă posibilitatea reluării loviturilor. Fondul de 300 de miliarde de dolari, respins de Trump Trump a negat informațiile potrivit cărora Iranul ar primi acces la un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 miliarde lei), catalogându-le drept „știri false”. „Nu le dăm bani. Nu le dăm nimic din toate astea.” El a adăugat că Teheranul ar urma să beneficieze de fondurile obținute din vânzarea de țiței doar dacă respectă înțelegerea. „Schimbarea de regim”, o afirmație fără detalii verificabile în material Trump a susținut că în Iran ar exista „un nou grup de lideri” și că, în timpul săptămânilor de război, ar fi avut loc o „schimbare de regim”, argumentând că mai multe grupuri de lideri „au dispărut complet”. Materialul nu oferă detalii independente care să confirme această afirmație. În perioada imediat următoare, atenția piețelor va fi pe două repere: dacă acordul este semnat în intervalul indicat de Trump și dacă discuțiile ulterioare (uraniu îmbogățit, rachete) avansează fără escaladări care să readucă riscul asupra fluxurilor prin Ormuz. [...]
SUA și Iranul discută devansarea semnării memorandumului pentru a redeschide mai repede Strâmtoarea Ormuz , un pas cu impact direct asupra fluxurilor de energie și transportului maritim, potrivit Mediafax , care citează surse Axios. În forma actuală, semnarea memorandumului de înțelegere este programată pentru vineri, însă părțile și mediatorii analizează fie amânarea, fie varianta unei semnări „electronice” chiar astăzi. Chiar și în acest scenariu, întâlnirea negociatorilor rămâne planificată pentru 19 iunie, în Elveția, potrivit acelorași surse. Miza accelerării calendarului ar fi intrarea mai rapidă în vigoare a prevederilor legate de Strâmtoarea Ormuz. O sursă diplomatică citată de Axios spune că discuțiile au urmărit „deschiderea strâmtorii Ormuz mai devreme de vineri”, deoarece ambele părți ar fi fost de acord asupra acestui punct. De ce contează: publicarea textului și incertitudinea asupra semnării Sursele Axios mai susțin că autoritățile iraniene au insistat ca textul memorandumului să nu fie publicat înainte de semnarea oficială. Dacă documentul ar fi devansat, SUA ar putea publica „în sfârșit” textul acordului, după intrarea în vigoare a prevederilor, conform relatării. Există însă neclarități privind stadiul real al semnării. Vicepreședintele american J.D. Vance a afirmat că memorandumul ar fi fost deja semnat electronic pe 14 iunie, dar sursele Axios oferă versiuni diferite: una confirmă semnarea, cu precizarea că ar fi necesară o a doua semnătură, iar o altă sursă susține că memorandumul nu a fost încă semnat. Ce urmează: negocieri pe nuclear, după semnarea oficială Statele Unite și Iranul au anunțat că au ajuns la acorduri de pace în noaptea de 15 iunie. După semnarea oficială a memorandumului, părțile ar urma să înceapă negocieri de 60 de zile privind programul nuclear iranian și alte chestiuni, potrivit ministrului iranian de externe, Abbas Araghchi . Delegația SUA ar urma să fie condusă de vicepreședintele J.D. Vance, iar cea iraniană de președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, iar pe agenda discuțiilor din Elveția este menționată și începerea negocierilor privind programul nuclear iranian, conform surselor Axios citate de Mediafax. [...]
Aliații europeni din G7 condiționează sprijinul pentru Iran de un acord credibil, pe fondul riscurilor pentru fluxurile de petrol prin Hormuz , potrivit Politico . Mesajul transmis la summitul de la Évian-les-Bains este că Europa ar putea contribui la pașii următori – inclusiv la o operațiune dificilă de deminare a Strâmtorii Hormuz – dar numai dacă administrația Trump poate demonstra că înțelegerea de încetare a războiului este „solidă” și acceptată în regiune. Miza economică: redeschiderea rapidă a Strâmtorii Hormuz Administrația SUA a pus accent, în discuțiile din această săptămână, pe obținerea cooperării internaționale pentru deminarea strâmtorii, pe unde ar fi trecut aproximativ o cincime din petrolul mondial înainte de izbucnirea războiului. În acest context, Trump a insistat în discuțiile cu liderii G7 asupra „redeschiderii Hormuz” și a necesității de a curăța zona de mine, potrivit unui oficial G7 citat sub protecția anonimatului. Războiul din Orientul Mijlociu a zguduit piețele globale de energie, a perturbat aprovizionarea și a alimentat presiuni inflaționiste, cu efecte resimțite dincolo de regiune. Politico notează că, deși SUA au suportat costuri economice, impactul a fost mai puternic în țările mai dependente de această rută. Chiar și în scenariul unei înțelegeri funcționale, revenirea la operațiuni normale ar putea dura săptămâni, pe măsură ce administrația Trump și partenerii „stabilesc calea de urmat”. Ce oferă europenii și ce condiții pun Liderii europeni au transmis disponibilitate, dar cu rezerve legate de condiții, mandat și calendar: Franța : Emmanuel Macron a spus că ar putea fi pregătit să desfășoare rapid avioane de luptă și fregate, însă o solicitare ar trebui să vină nu doar din partea SUA, ci și din partea Iranului și Omanului . Marea Britanie : un oficial britanic a declarat că Regatul Unit „este pregătit” să trimită capabilități în regiune, fără a detalia condițiile sau un termen. Germania : cancelarul Friedrich Merz a indicat că sprijinul ar veni doar după ce sunt îndeplinite „condițiile necesare” și a afirmat că Germania a trimis deja primele nave pentru deminare în regiune: „Am trimis deja primele nave sau vase de deminare în regiune. Suntem pregătiți.” Italia : Giorgia Meloni a spus, potrivit unui diplomat italian citat anonim, că Italia este dispusă să continue contribuțiile la misiuni care garantează securitatea comerțului, dar a insistat și asupra unor soluții de durată, în special pentru Gaza și Liban , care ar putea deveni obstacole pentru acordul lui Trump cu Iranul. În paralel, Franța și Marea Britanie au susținut planuri pentru o misiune multinațională de protecție a transportului maritim și de sprijin la deminare, iar scafandri militari britanici s-ar fi pregătit pentru operațiuni de curățare a minelor, potrivit publicației. De ce ezită Europa: detaliile acordului nu sunt publice Prudența europenilor este legată de faptul că memorandumul de înțelegere cu Iranul – așteptat să fie semnat vineri, dar încă nepublicat – nu a fost făcut public de Casa Albă, ceea ce complică discuțiile despre contribuții concrete și despre riscul de a fi atrași într-o operațiune fără o bază politică stabilă. Suzanne Maloney, analist pe Orientul Mijlociu și directoare a programului de politică externă al Brookings Institution, a rezumat dilema europenilor: experiența lor în negocierile cu Iranul îi face reticenți să fie „lăsați să țină sacul” dacă acordul se dovedește fragil. Ce urmează: sprijin posibil, dar doar după „dovada” acordului Un oficial de rang înalt din administrația Trump a spus că participarea țărilor G7 ar putea fi „foarte utilă” pentru revenirea rapidă la normal. Totuși, din relatarea Politico reiese că, înainte de orice desfășurări semnificative, europenii vor să vadă termenii reali ai înțelegerii și un cadru de cooperare care să includă actorii regionali relevanți. În lipsa acestor clarificări, disponibilitatea declarată rămâne, deocamdată, mai degrabă un semnal politic decât un angajament operațional ferm, într-un dosar cu efect direct asupra securității transportului maritim și a stabilității pieței petroliere. [...]
Relaxarea economică prevăzută în proiectul de memorandum SUA–Iran ar putea finanța rapid refacerea capacităților militare ale Teheranului , potrivit unei evaluări a think tank-ului american Institute for the Study of War (ISW), citată de The Jerusalem Post . Miza, dincolo de disputa privind sumele vehiculate, este că ridicarea unor restricții comerciale și petroliere ar putea genera fluxuri de bani care să ajungă direct în programele de rachete și drone. ISW susține că termenii raportați ai Memorandumului de Înțelegere (MoU) ar oferi Iranului „relaxare economică” suficientă pentru a-și reconstitui „imediat” puterea militară. În același timp, președintele SUA, Donald Trump, a negat la summitul G7 informațiile despre un fond de 300 miliarde dolari (aprox. 1.380 miliarde lei) destinat Iranului, însă analiza notează că oficiali iranieni au indicat deja că fondurile eliberate prin acord ar urma să fie folosite pentru reconstrucția programelor de rachete și drone. În acest context, purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a declarat în mai, pentru presa iraniană, că o parte din banii Iranului sunt cheltuiți pe rachete și drone, justificând această direcție prin nevoia de descurajare. Ce tip de „relaxare” economică este vehiculată Dincolo de suma de 300 miliarde dolari negată de Trump, publicația menționează relatări media neconfirmate care indică măsuri cu impact economic direct. Potrivit unor surse citate în material: presa saudită și The Wall Street Journal au relatat că SUA ar urma să ridice blocada asupra porturilor iraniene și să renunțe la sancțiunile privind exporturile de petrol ale Iranului și „serviciile conexe”, imediat după semnarea MoU; agenția semi-oficială Mehr News Agency a estimat că regimul ar putea genera până la 10 miliarde dolari (aprox. 46 miliarde lei) din doar 60 de zile de exporturi de petrol. Separat, în ultima săptămână, presa internațională a relatat că un comandant al Gardienilor Revoluției (IRGC), generalul-maior Ahmad Vahidi, ar fi insistat ca activele înghețate care ar putea fi eliberate să poată fi alocate cheltuielilor militare. Poziția Casei Albe și calendarul anunțat În pofida îngrijorărilor internaționale, Trump a spus că înțelegerea aflată pe masă este „corectă” și a respins ideea că SUA ar „investi” bani în Iran. Vicepreședintele JD Vance a afirmat că textul MoU va fi făcut public până sâmbătă. Materialul mai notează că evaluarea ISW este în linie cu opinii prezentate anterior de experți israelieni citați de aceeași publicație: chiar dacă aceștia au pus sub semnul întrebării credibilitatea unor relatări inițiale despre MoU apărute în Mehr, ar exista un consens că un astfel de impuls financiar ar funcționa ca o „gură de oxigen” pentru regim. [...]
