Știri
Știri din categoria Externe
Găsirea unei drone prăbușite lângă granița Poloniei cu Kaliningrad ridică miza de securitate pe flancul estic al UE și NATO, într-o zonă sensibilă prin proximitatea enclavei ruse, potrivit Agerpres.
Autoritățile poloneze au anunțat că au găsit sâmbătă o dronă care se prăbușise pe un câmp în apropierea frontierei cu exclava rusă Kaliningrad. Informația este transmisă de dpa, preluată de Agerpres.
Materialul Agerpres este disponibil integral doar abonaților, astfel că nu sunt publice, în această versiune, detalii despre proveniența dronei, tipul acesteia sau circumstanțele prăbușirii.
Recomandate
Vladimir Putin a ridicat miza nucleară în jurul Kaliningrad ului , avertizând Occidentul să nu „escaladeze” tensiunile prin „amenințarea” exclavei, pe fondul exercițiilor NATO din zonă, potrivit Biziday . Într-o intervenție la Clubul de Discuții „Valdai”, președintele rus a spus că „logica escaladării și a măsurilor de represalii tot mai dure ar putea duce la un punct critic fără întoarcere”. Revenind la Kaliningrad, Putin a afirmat că, în cazul unui „atac direct” asupra Federației Ruse – „în acest caz ne referim la Kaliningrad și poate și la alte teritorii” – „problema folosirii tuturor armelor aflate la dispoziția țării noastre va apărea inevitabil și imediat pe ordinea de zi”. Mesajul către NATO: descurajare și „avantaj competitiv” nuclear Putin a susținut din nou că Rusia nu intenționează să atace vreo țară europeană și că își dorește relații pașnice, dar a insistat asupra raportului de forțe cu NATO, despre care a spus că ar fi „un adversar de două ori mai mare”. În declarațiile citate de Reuters , liderul rus a invocat explicit componenta nucleară, menționând că Franța și Marea Britanie sunt puteri nucleare, însă a adăugat că „nimeni altcineva nu deține genul de arme pe care le are Rusia astăzi”, numindu-le „avantajul nostru competitiv”. Context: exerciții NATO lângă Kaliningrad și schimb de mesaje diplomatice Putin a atras atenția asupra capacității armelor nucleare de a provoca „daune catastrofale planetei” și a spus că nu există certitudinea că acestea nu vor fi folosite, cerând evitarea unui astfel de scenariu. În același timp, Biziday notează că Rusia a avertizat NATO și printr-o notă diplomatică, iar Alianța a răspuns invocând caracterul defensiv și subliniind că amenințările nucleare nu contribuie la reducerea tensiunilor. NATO a desfășurat recent exerciții militare în apropiere de Kaliningrad, menite să consolideze capacitatea de descurajare. Separat, Putin a reiterat că sprijinul occidental pentru atacuri ucrainene asupra teritoriului rus reprezintă o amenințare, dar a spus că armata rusă nu intenționează „în viitorul apropiat” să atace fabricile europene care produc armament pentru Ucraina. Totodată, a declarat că este dispus să participe la o întâlnire trilaterală cu Xi Jinping și Donald Trump, fără a oferi detalii despre un calendar. [...]
Analiza ISW contrazice direct bilanțul teritorial prezentat de Vladimir Putin pentru luna septembrie , indicând pierderi nete ale Rusiei pe front, într-un episod care arată miza „războiului cognitiv” – controlul percepțiilor despre evoluția conflictului – descris de institut. Potrivit Antena 3 , Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) , citat de Moscow Times, susține că declarațiile liderului de la Kremlin despre „succesele” din Ucraina sunt atât de departe de realitatea de pe teren încât „seamănă cu niște halucinații”. ISW afirmă că, în loc să câștige cei 1.301 km pătrați revendicați de Putin, Rusia a încheiat septembrie cu pierderi teritoriale nete de 80,81 km pătrați. Institutul mai notează că, dacă sunt incluse și zonele în care trupele ruse au pătruns, dar pe care nu au reușit să le controleze, pierderile teritoriale nete ar ajunge la 175,18 km pătrați. Ce a spus Putin și ce contestă ISW Pe 1 octombrie, la reuniunea Clubului de discuții Valdai, Putin a declarat că armata rusă ar fi preluat controlul asupra a 1.301 km pătrați de teritoriu ucrainean în septembrie, susținând că suprafața ar fi „de 2,5 ori mai mare decât în lunile precedente”. În evaluarea ISW, concluzia este opusă, pe baza analizei situației de pe linia frontului. Institutul consideră că astfel de declarații construiesc o imagine „fictivă” a câmpului de luptă și se înscriu într-un efort mai larg al Kremlinului de a prezenta evoluțiile într-o lumină favorabilă. „Război cognitiv” și posibile explicații pentru discrepanțe ISW descrie această abordare drept parte a unui „război cognitiv” – adică o strategie de influențare a percepțiilor publice și politice despre realitatea din teren. Institutul precizează că nu poate spune dacă Putin știe că cifrele prezentate nu corespund realității. O ipoteză avansată este că liderul rus ar putea primi date distorsionate de la comandamentul militar, pe fondul unei culturi înrădăcinate în structurile militare ruse de a ascunde eșecurile și de a transmite conducerii informații convenabile. Mesajul politic: Donețk și presiunea asupra Kievului Pe lângă bilanțul din septembrie, Putin a afirmat că Rusia ar fi capabilă să cucerească întreaga regiune Donețk mai devreme decât se așteaptă Europa și Ucraina și a sugerat că guvernul de la Kiev ar trebui să renunțe „de bunăvoie” la Donbas, pe care Rusia nu a reușit să îl ocupe complet nici după patru ani și jumătate de război. „Dacă pierderea acestor teritorii se va produce oricum inevitabil, mai are rost să vă agățați de ele?” Context: amenințări repetate și referiri la Kaliningrad Materialul mai arată că Putin a susținut un discurs-maraton de circa trei ore, în care a reluat teme recurente – conspirații, falsuri și amenințări cu arma nucleară – și a lansat noi avertismente la adresa Occidentului. El a invocat, între altele, riscuri la adresa exclavei Kaliningrad și a afirmat că Rusia ar apăra teritoriul inclusiv cu arme nucleare „dacă va fi necesar”. Totodată, Putin a susținut că Rusia nu intenționează să atace, dar a repetat că va riposta dacă se va considera atacată și a spus că furnizarea de arme Ucrainei reprezintă „o amenințare” care trebuie evaluată. În același context, a afirmat că Rusia nu va lovi „teritoriile și companiile” țărilor care furnizează arme Ucrainei „mâine”. De ce contează Diferența dintre cifrele prezentate de Kremlin și evaluarea ISW indică o miză care depășește frontul: credibilitatea informațiilor despre evoluția războiului și capacitatea Moscovei de a susține, intern și extern, o narațiune de succes. În lipsa unor clarificări independente suplimentare în material, rămâne de urmărit dacă și alte evaluări publice vor confirma amploarea pierderilor teritoriale nete invocate de ISW pentru luna septembrie. [...]
Mihail Kasianov avertizează că ezitarea Occidentului îl încurajează pe Putin să prelungească războiul din Ucraina, pe fondul prețurilor ridicate la petrol și al divergențelor dintre SUA și Europa, potrivit HotNews , care citează un interviu acordat de fostul premier rus agenției AFP. Kasianov, fost prim-ministru al Rusiei și astăzi critic al Kremlinului, susține că Vladimir Putin „a făcut o greșeală” când a invadat Ucraina în 2022, însă nu este dispus să o recunoască și va continua războiul fără concesii. El afirmă că liderul rus a mizat pe evaluările serviciilor de securitate, care ar fi indicat că Ucraina este „slabă”. În interviul pentru AFP , Kasianov spune că nu este convins că războiul se va încheia anul viitor și leagă această perspectivă de doi factori: prețurile ridicate ale petrolului, alimentate de conflictul dintre SUA și Iran, respectiv lipsa unei poziții unitare între Statele Unite și Europa privind abordarea Kremlinului. „Cea mai mare greșeală” a Occidentului, în viziunea lui Kasianov Fostul premier consideră că principala vulnerabilitate a Occidentului este teama de Putin, inclusiv în contextul amenințărilor cu arme nucleare legate de Kaliningrad , despre care HotNews amintește într-un material separat, aici . „Cea mai mare greșeală a Occidentului și a europenilor este că le e prea frică de Putin. Nu este atât de puternic pe cât pare.” Kasianov mai afirmă că Putin ar fi „încurajat” de ideea că poate câștiga un „război de uzură” și că încearcă să ridice miza prin „atacuri hibride”, pentru a provoca reacții pe care ulterior să le exploateze. Context: presiunea internă și calculele Kremlinului Kasianov, care a părăsit Rusia în 2022 și trăiește în exil la Riga (Letonia), spune că a rămas în contact cu membri ai elitei ruse, unde ar domina frica, iar „o majoritate covârșitoare” ar dori încheierea războiului, chiar dacă motivațiile diferă: de la dorința unei „victorii” până la oprirea conflictului „indiferent de rezultat”. În lectura sa, Putin urmărește în primul rând „respectul” și ar încerca să forțeze Europa să i-l acorde, în timp ce, pe plan extern, exploatează orice semn de divizare sau prudență excesivă în tabăra occidentală. [...]
PPE își pregătește din timp repoziționarea pentru europarlamentarele din 2029 , mizând pe o platformă care să recupereze voturi de la extrema dreaptă, o direcție care riscă să schimbe echilibrele de negociere și vot din Parlamentul European, potrivit Antena 3 . Cea mai mare familie politică din Parlamentul European, Partidul Popular European (PPE) , a lansat un grup de lucru numit „Win2029” („Victorie2029”), inițiat de președintele PPE, Manfred Weber . Miza este construirea unei platforme politice suficient de „atrăgătoare” pentru a contracara ascensiunea partidelor de extremă dreapta la alegerile europarlamentare programate în 2029, notează Politico, citată de Antena 3. O strategie care tensionează linia de demarcație față de extrema dreaptă În interiorul PPE există divergențe legate de cât de departe poate merge colaborarea cu grupuri europarlamentare de extremă dreapta, în special pe teme precum migrația, politicile sociale și clima. În același timp, documentul lansat de Weber indică o urgență resimțită de liderii PPE pe fondul creșterii influenței extremei drepte în Europa. Europarlamentarul finlandez Sirpa Pietikäinen (PPE) descrie dilema ca fiind una de identitate politică: dacă PPE rămâne o formațiune de centru-dreapta sau se transformă într-un „alt partid de dreapta”. „Cordonul sanitar” și voturile care îl erodează Politico arată că, în unele state, guvernarea „cu sau alături de extrema dreaptă” a devenit deja o realitate politică, menționând Spania, Suedia, Finlanda, Danemarca și Olanda. În alte țări, precum Polonia sau România, se menține încă un „cordon sanitar” care să împiedice formarea unei coaliții cu extremiștii de dreapta. În Germania, situația rămâne sensibilă în jurul AfD, după ce partidul a câștigat ultimele două alegeri regionale din Saxonia-Anhalt și Mecklenburg–Pomerania Inferioară, iar parlamentarii din Bundestag sunt descriși ca fiind încă indeciși privind menținerea cordonului sanitar. La nivelul Parlamentului European, PPE încearcă să păstreze această linie de separație: legislatorii ar fi fost instruiți să respingă inițiativele de extremă dreapta, dar să sprijine propunerile venite din partea Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, grup din care face parte și formațiunea conducerii italiene Giorgia Meloni. Totuși, aceeași sursă indică episoade în care PPE a votat alături de dreapta pe dosare unde acordul cu socialiștii și democrații este mai dificil, exemplificând cu votul pe bugetul UE, când o majoritate de dreapta a susținut eliminarea unor fonduri pentru mediu și criterii de gen. De ce contează: semnal pentru agenda legislativă din următorii ani Dincolo de competiția electorală, repoziționarea PPE are un efect direct asupra modului în care se formează majoritățile în Parlamentul European: dacă PPE își mută agenda „spre dreapta” pentru a recâștiga alegători, negocierile pe dosare sensibile (migrație, climă, buget) pot deveni mai volatile, iar „cordonul sanitar” poate fi mai greu de susținut în practică. În acest cadru, PPE își asumă o provocare dublă: să limiteze creșterea extremei drepte fără a-i valida temele și, simultan, să rămână recognoscibil ca pol politic de centru-dreapta în UE. [...]
Presiunile SUA asupra rezervelor europene de motorină riscă să transforme energia într-un dosar de securitate și piață , pe fondul amenințărilor cu restricții la export care ar putea afecta aprovizionarea și prețurile înainte de iarnă, potrivit Antena 3 , care citează o analiză Politico . Țările din G7 au anunțat că vor elibera aproximativ 15,9 miliarde de litri de motorină și țiței din rezervele strategice, după o campanie de presiuni a administrației Trump, care ar fi cerut Europei să scoată pe piață motorină înainte de iarnă sau să riște o interdicție americană asupra exporturilor. În discuții private, un diplomat european a descris explicit solicitarea drept „șantaj”, iar un oficial a spus că statele membre UE o tratează ca pe „o problemă mai amplă de securitate”. De ce contează pentru economie: prețuri record și risc de volatilitate În material se arată că prețurile motorinei au ajuns la niveluri record, pe fondul războiului declanșat de administrația Trump împotriva Iranului la începutul anului și al războiului Rusiei împotriva Ucrainei, ambele lovind rafinăriile din Orientul Mijlociu și Europa. În acest context, eliberarea coordonată de rezerve urmărește să crească oferta și să tempereze prețurile, însă modul în care s-a ajuns la decizie a amplificat tensiunile politice și incertitudinea de piață. Casa Albă susține că Europa are „cantități uriașe” de produse rafinate, în special motorină, și „spațiu de manevră” pentru a ajuta economia mondială, potrivit declarațiilor lui Kevin Hassett, directorul Consiliului Economic Național. Cum s-au făcut presiunile: bilateral, „haotic”, în afara canalelor tradiționale Un oficial european din energie descrie abordarea SUA drept „haotică”, deoarece, în loc să folosească Agenția Internațională pentru Energie (canalul tradițional pentru eliberări coordonate), oficialii americani ar fi contactat țările bilateral, cu propuneri care se schimbau de la o zi la alta. În text sunt menționate mai multe repere ale negocierilor: o cerere transmisă miercuri la Berlin de secretarul american al energiei, Chris Wright, pentru eliberarea a aproximativ 19,1 miliarde de litri (potrivit unui oficial european); un contact direct, în seara zilei următoare, către președintele francez Emmanuel Macron, pentru eliberarea a aproximativ 15,9 miliarde de litri (potrivit unui alt oficial); discuții informale purtate de Wright cu un oficial european de rang înalt, la New York, în marja Adunării Generale a ONU . În interiorul UE, unele state – inclusiv Germania, potrivit materialului – s-ar fi opus inițial, considerând ultimatumul o mișcare cu miză electorală internă în SUA, în condițiile în care Trump a spus în repetate rânduri că ia în calcul o interdicție la export pentru a reduce prețurile motorinei în Statele Unite. Ce urmează: implementare monitorizată și posibilitatea unor noi eliberări Un oficial american de rang înalt, citat anonim, afirmă că „aceste cantități trebuie să ajungă rapid pe piață” și că ar putea fi necesare măsuri suplimentare, precizând că SUA vor urmări îndeaproape punerea în aplicare și condițiile de pe piață. În același timp, o parte dintre diplomații UE implicați în discuțiile de urgență susțin că anunțul de vineri ar putea să nu fie, în practică, o „victorie” pentru SUA, ci o reafirmare a unui angajament anterior din martie privind eliberarea a aproximativ 63,6 miliarde de litri, din care „cea mai mare parte” nu ar fi ajuns efectiv pe piețele europene, deoarece nu putea concura cu țițeiul american mai ieftin. ClearView Energy Partners atrage atenția asupra formulării „elastice” a declarației G7 și spune că nu este clar ce proporție revine efectiv Europei, G7 sau altor parteneri și nici cât se va elibera de la început. Emmanuel Macron respinge ideea că amenințările ar fi forțat decizia și susține că discuția a fost „constructivă”, iar Trump ar fi fost „foarte clar” că nu va exista o interdicție asupra exporturilor. Separat, Chris Wright s-a pronunțat public împotriva unei interdicții, pe motiv că ar duce, în final, la creșterea prețurilor carburanților, iar în material se arată că industria petrolieră încearcă să convingă Casa Albă că o astfel de măsură ar putea avea efecte adverse, inclusiv prin reducerea activității rafinăriilor după pierderea piețelor externe. [...]
Grecia exclude un acord cu British Museum care ar recunoaște proprietatea britanică asupra Sculpturilor Partenonului , o poziție care blochează, practic, varianta unui „împrumut” și menține disputa într-o zonă cu implicații juridice și instituționale pentru orice parteneriat cultural pe termen lung, potrivit Antena 3 . Mesajul a fost transmis de premierul grec Kyriakos Mitsotakis , la Salonic, în cadrul unei ceremonii care a marcat restituirea unor artefacte religioase istorice între Grecia și Bulgaria. În intervenția sa, Mitsotakis a insistat că Atena nu va accepta nicio formulă care ar presupune că sculpturile se află în proprietatea altei țări și nici nu va fi de acord să „împrumute” piese pe care le consideră parte a propriului patrimoniu cultural. „Țara mea nu va accepta înțelegeri care presupun că acestea se află în proprietatea altcuiva și nici nu își va «împrumuta», chipurile, propriile comori.” Miza: formularea juridică a unui eventual acord Potrivit materialului, negocierile dintre guvernul de la Atena și British Museum au luat în calcul diferite forme de parteneriat cultural și acorduri pe termen lung. Obstacolul major rămâne însă dreptul de proprietate: Grecia respinge formulele care ar obliga-o să recunoască British Museum drept proprietar legal înainte ca sculpturile să poată ajunge la Atena sub forma unui împrumut. Mitsotakis a încercat să delimiteze cazul Partenonului de o dispută generală cu muzeele lumii, argumentând că este un „caz excepțional”, deoarece sculpturile au fost create ca părți integrante ale unui singur monument. „Atunci când le îndepărtezi din mediul care le-a creat, mutilezi istoria care le-a dat naștere.” Poziția British Museum și istoricul disputei British Museum susține că Lord Elgin a îndepărtat sculpturile cu permisiunea autorităților otomane care administrau Atena la acel moment și că acțiunile sale au fost ulterior examinate de Parlamentul Regatului Unit, înainte ca muzeul să achiziționeze colecția. În aceste condiții, problema proprietății rămâne unul dintre principalele puncte de divergență. Sculpturile au fost realizate în secolul al V-lea î.Hr. ca parte a Partenonului, iar o parte importantă a decorației păstrate a fost îndepărtată la începutul secolului al XIX-lea, în perioada ocupației otomane. Ele sunt expuse la British Museum de peste două secole. Conform muzeului, aproximativ jumătate dintre sculpturile păstrate se află la Atena, iar cealaltă jumătate la Londra. Ce urmează: presiune pentru reluarea eforturilor, dar fără compromis pe proprietate Disputa se concentrează tot mai mult nu doar pe posibilitatea ca sculpturile să revină la Atena pentru o perioadă îndelungată, ci și pe formularea juridică ce ar însoți un asemenea acord. În paralel, UNESCO rămâne implicată: în mai 2026, Comitetul interguvernamental pentru promovarea restituirii bunurilor culturale a cerut Greciei și Regatului Unit să își intensifice eforturile pentru reunificarea Sculpturilor Partenonului. Din declarațiile premierului grec reiese că Atena își păstrează linia roșie: orice soluție care ar echivala cu recunoașterea proprietății britanice este respinsă, ceea ce limitează spațiul de negociere la formule care evită explicit această recunoaștere. [...]
