Știri
Știri din categoria Externe
Demisia bruscă a vice-ministrului chinez de Externe Sun Weidong indică o posibilă anchetă disciplinară, într-un nou episod al epurărilor de la vârful administrației de la Beijing, pe fondul campaniei anticorupție a președintelui Xi Jinping, potrivit Al Jazeera.
Ministerul Resurselor Umane din China a anunțat marți, într-o postare scurtă pe site-ul instituției, că Sun Weidong a fost revocat din funcția de vice-ministru de Externe, invocând o decizie a Consiliului de Stat – cel mai înalt organism al puterii de stat din China. Anunțul nu precizează motivul și nici momentul exact al demiterii.
În mod obișnuit, astfel de demiteri în aparatul guvernamental chinez sunt asociate cu măsuri disciplinare la nivel înalt și sunt urmate de informații privind deschiderea unei investigații, notează publicația.
Conform site-ului Ministerului de Externe, ultimele angajamente publice ale lui Sun au fost pe 13 martie, când s-a întâlnit cu ambasadorii Brunei și Malaeziei în China. Cu două zile înainte, Sun s-ar fi întâlnit cu ambasadorul Pakistanului în China pentru discuții despre cooperare bilaterală, potrivit unei postări pe platforma X a diplomatului Khalil Hashmi.
În aceeași notificare de demitere a fost menționată și revocarea unui alt oficial, An Lusheng, din funcția de director adjunct al Administrației Naționale a Căilor Ferate.
Demiterile vin pe fondul campaniei anticorupție lansate de Xi Jinping după preluarea puterii în 2012, care vizează „tigri și muște” – adică atât oficiali de rang înalt, cât și de rang inferior.
Potrivit Comisiei Centrale pentru Inspecție Disciplinară și Comisiei Naționale de Supraveghere, anul trecut China a investigat peste un milion de cazuri de corupție și a sancționat disciplinar 938.000 de persoane. Raportul de final de an citat de Al Jazeera indică, între altele:
Publicația mai arată că și oficiali militari de rang înalt au fost prinși în această campanie, semn că măsurile disciplinare continuă să atingă zone sensibile ale aparatului de stat.
Recomandate
Rusia își revendică „inevitabilitatea” victoriei, dar avansul pe front stagnează , iar Ucraina își extinde loviturile asupra infrastructurii și navelor rusești, potrivit evaluării Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) publicată de Kyiv Post . Pentru regiune, un detaliu cu impact operațional direct este incidentul de la Constanța, unde autoritățile române și ucrainene au raportat intrarea accidentală a unui vehicul naval fără pilot în apele teritoriale românești, pe fondul bruiajului rusesc. ISW notează că președintele rus Vladimir Putin a respins oferta președintelui ucrainean Volodîmîr Zelenski de a negocia încheierea războiului și a reiterat obiectivele Kremlinului. În același timp, Putin a susținut că o victorie militară a Rusiei este „inevitabilă”, deși, conform analizei, datele disponibile indică altceva. Un punct central al evaluării este discrepanța dintre declarațiile Kremlinului și situația de pe teren. ISW apreciază că afirmațiile lui Putin despre câmpul de luptă sunt incompatibile cu dovezile disponibile și sugerează că e posibil ca structurile militare ruse să nu îi furnizeze informații exacte despre performanța reală a forțelor ruse. În ansamblu, avansurile rusești „au stagnat în mare parte”, în timp ce Ucraina a obținut „unele succese tactice” în 2026. Incidentul de la Constanța: bruiajul rusesc și riscurile colaterale Potrivit ISW, autoritățile române și ucrainene au raportat că sisteme rusești de război electronic (EW – bruiaj și perturbare a comunicațiilor și navigației) au făcut ca un vehicul naval ucrainean fără pilot (USV) să intre în apele teritoriale românești în Portul Constanța , pe 5 iunie. Evaluarea nu oferă detalii suplimentare despre consecințe sau despre eventuale pagube, dar episodul indică riscuri de propagare a efectelor operaționale ale războiului în proximitatea frontierelor NATO. Presiune ucraineană pe logistică: nave și căi ferate în sudul ocupat ISW mai arată că Ucraina își extinde campania de „interdicție aeriană pe câmpul de luptă” (BAI – lovituri menite să întrerupă mișcarea și aprovizionarea adversarului) pentru a viza nave rusești și infrastructură feroviară în sudul Ucrainei ocupate și în Marea Azov. Direcția sugerează o concentrare pe degradarea logisticii și mobilității ruse, nu doar pe ținte din prima linie. Pe teren, analiza consemnează avansuri recente ale forțelor ucrainene în direcția Pokrovsk, în timp ce forțele ruse au avansat în zona tactică Kostîantînivka–Drujkivka. Separat, ISW menționează că forțele ucrainene continuă loviturile asupra activelor militare ruse din regiunile de graniță, iar Rusia a lansat peste noapte două rachete de croazieră și 216 drone către Ucraina. [...]
Un profesor chino-canadian susține că SUA ar pierde un război cu Iranul , într-o predicție care contrazice evaluările multor experți și care, în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu, alimentează incertitudinea privind evoluția conflictului, potrivit Antena 3 . Este vorba despre Xueqin Jiang , descris drept „Nostradamus al Chinei”, care a devenit cunoscut online după trei previziuni făcute în mai 2024, dintre care două ar fi devenit realitate: victoria electorală a lui Donald Trump și izbucnirea unui conflict militar între Statele Unite și Iran. Înregistrările au fost publicate pe canalul său de YouTube, „Predictive History”, care are 1,87 milioane de abonați, conform Daily Express, citat de Antena 3. Ce spune despre finalul conflictului A treia predicție a profesorului vizează deznodământul războiului: el afirmă că o campanie a SUA și a Israelului împotriva Iranului, despre care spune că a început pe 28 martie, „se va încheia cu o înfrângere a Statelor Unite”. „A treia mare predicție este că Statele Unite vor pierde acest război, ceea ce va schimba pentru totdeauna ordinea globală.” Argumentele invocate: geografie, demografie și logistică Potrivit materialului, Jiang își bazează scenariul pe analize teoretice și situații ipotetice, susținând că un atac american asupra Iranului ar avea consecințe „catastrofale” pentru SUA. El argumentează că: geografia și structura demografică a Iranului ar face imposibilă o ocupație americană de lungă durată; liniile de aprovizionare „supraîntinse”, rezistența internă și terenul dificil ar transforma eventualele succese inițiale într-un eșec strategic major. Antena 3 notează că profesorul este absolvent al Universității Yale și că și-a reiterat constant aceste previziuni în mai multe videoclipuri publicate pe YouTube. Materialul nu include însă o verificare independentă a predicțiilor sau a premiselor militare invocate. [...]
Atacurile ucrainene în adâncul Rusiei încep să transforme războiul într-un cost vizibil acasă , iar Kremlinului îi devine tot mai greu să țină populația departe de consecințele economice și umane ale conflictului, potrivit unei analize citate de Adevărul . Pe măsură ce loviturile ajung inclusiv în apropierea Sankt Petersburgului, războiul nu mai poate fi prezentat ca un eveniment îndepărtat, fără impact direct asupra marilor orașe. Analiza The Telegraph, preluată de publicația românească, notează că Ucraina a dezvoltat accelerat drone și rachete care aduc Moscova și Sankt Petersburgul în raza atacurilor. Pentru milioane de locuitori din centrele urbane, amenințarea începe să afecteze viața de zi cu zi, iar teama de o mobilizare care să atingă și clasa de mijloc urbană se extinde. Presiune economică: deficit de forță de muncă și lovituri în infrastructură Un semnal al tensiunii interne este deficitul de forță de muncă. Potrivit unor informații apărute în presa internațională, Rusia ar atrage tot mai mulți muncitori din India și din alte state asiatice pentru a acoperi golurile lăsate de bărbații trimiși pe front, uciși sau plecați din țară pentru a evita recrutarea. În text sunt menționate și acuzații că o parte dintre acești cetățeni străini ar fi ajuns mai aproape de zonele de conflict decât li s-ar fi promis inițial. În paralel, loviturile ucrainene asupra rafinăriilor, porturilor și infrastructurii industriale încep să afecteze sectoare importante ale economiei ruse. În acest context, sunt amintite informații publicate anterior de Reuters , potrivit cărora Vladimir Putin le-ar fi cerut oficialilor soluții pentru relansarea creșterii economice, în timp ce reprezentanți ai mediului de afaceri ar fi transmis că cea mai eficientă măsură ar fi încheierea războiului. Costuri politice: securizarea capitalei și erodarea „invulnerabilității” The Telegraph mai arată că nevoia de măsuri de securitate fără precedent pentru protejarea Moscovei, inclusiv la evenimente simbolice precum paradele militare, indică fisuri în imaginea de forță proiectată de Kremlin. Într-un sistem în care simbolurile au greutate politică, orice semn că autoritățile nu pot garanta securitatea deplină a capitalei devine o vulnerabilitate. În același registru, publicația amintește rolul comunicării strategice a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și dimensiunea psihologică a mesajelor legate de parada din 9 mai de la Moscova. „Lecția Siriei” și limita intimidării Autorii comparației invocate în analiză pun strategia Rusiei alături de tactici folosite de regimul lui Bashar al-Assad în Siria, unde atacurile asupra populației civile au fost utilizate pentru a forța capitularea adversarilor. Concluzia este că presiunile extreme nu duc automat la cedare și pot, în unele cazuri, să întărească rezistența, crescând costurile politice pentru liderii care mizează exclusiv pe forță. În ansamblu, deși cifrele exacte ale pierderilor rămân disputate, analiza indică un consens privind nivelul foarte ridicat al pierderilor de ambele părți și subliniază că, pentru Moscova, combinația dintre presiunea militară și cea economică face tot mai dificilă menținerea sprijinului intern pe termen lung. Rămâne neclar dacă aceste presiuni vor produce schimbări majore pe termen scurt, însă semnele de erodare treptată a stabilității interne ar deveni tot mai greu de ascuns. [...]
Refuzul vizelor pentru o parte importantă din stafful tehnic al Iranului riscă să complice logistic participarea echipei la Cupa Mondială 2026 , într-un turneu găzduit inclusiv de SUA, pe fondul conflictului deschis dintre cele două țări, potrivit HotNews . Iranul a denunțat sâmbătă un „tratament discriminatoriu”, după ce Statele Unite ar fi refuzat să elibereze vize pentru mai mulți membri ai staffului tehnic al naționalei, relatează News.ro, citată de publicație. Ambasada Iranului în Turcia a susținut, într-un mesaj pe X, că vizele au fost refuzate „unei mari părți” din personalul de conducere și antrenori, consilieri tehnici și altor persoane considerate „parte integrantă” a echipei, calificând situația drept „cel mai înalt nivel de discriminare intenționată”. Reacția a venit după o declarație a ambasadorului SUA în Turcia, Tom Barrack, care a afirmat că jucătorii și „personalul de sprijin necesar” au primit vizele pentru Statele Unite. Diferența de formulare – „personal de sprijin necesar” versus „o mare parte” din stafful tehnic – indică o dispută cu potențial efect direct asupra modului în care echipa își poate organiza pregătirea și activitatea în timpul competiției. Mutarea bazei din SUA în Mexic, pe fondul problemelor de vize Teheranul a negociat mutarea în ultimul moment a bazei echipei din Arizona la Tijuana , în Mexic, invocând problemele legate de vize și un sentiment tot mai puternic în Iran că prezența echipei în SUA ar trebui redusă la minimum. Jucătorii naționalei Iranului pleacă spre Mexic pentru Cupa Mondială FIFA 2026, care se desfășoară între 11 iunie și 19 iulie și este găzduită în comun de 16 orașe din SUA, Canada și Mexic. Context: un turneu cu miză geopolitică Potrivit aceleiași surse, conflictul dintre SUA și Iran a transformat Cupa Mondială într-o competiție cu încărcătură geopolitică, ambele părți părând să folosească turneul pentru a-și afișa poziția politică. Publicația notează că este prima Cupă Mondială, de la înființarea sa în 1930, în care o țară gazdă urmează să primească o țară cu care se află în război. Iranul urmează să ajungă la Tijuana duminică dimineața. În Grupa G, primul meci este programat pe 15 iunie, contra Noii Zeelande, la Los Angeles; Iranul va mai juca la Los Angeles cu Belgia și apoi la Seattle împotriva Egiptului. [...]
UE taie finanțarea pentru proiecte cu invertoare chinezești, iar costurile și termenele se schimbă : potrivit Antena 3 , Bruxelles-ul interzice folosirea finanțării europene în proiecte de energie curată care includ invertoare solare și de stocare din „țări cu risc ridicat”, în principal China, o decizie care obligă dezvoltatorii să treacă pe alternative europene și riscă să împingă în sus costurile și, în timp, facturile la energie. Măsura vine într-un moment în care energia solară are o pondere importantă în mixul UE: sistemele solare generează 13,4% din electricitatea Uniunii. Invertoarele sunt componentele care transformă curentul continuu produs de panouri în curent alternativ utilizabil în locuințe și companii, iar dependența de importuri este ridicată: 61% dintre invertoarele importate în UE vin direct din China, iar 80% dintre sistemele solare nou instalate ar folosi invertoare fabricate acolo. Interdicția se aplică proiectelor aflate în dezvoltare și instalațiilor viitoare și este legată de riscuri de securitate națională și cibernetică. În text este citat Christoph Podewils, secretar general al European Solar Manufacturing Company, care explică faptul că invertoarele moderne sunt conectate la internet pentru actualizări de software și mentenanță, ceea ce deschide posibilitatea unor actualizări „malițioase” care ar putea afecta rețeaua electrică. El susține că, în cazul companiilor chineze, intervine și riscul ca guvernul de la Beijing să poată impune instrucțiuni, ceea ce ar permite Chinei să controleze indirect o capacitate mare de invertoare. Ce se schimbă pentru proiectele finanțate din bani europeni Comisia Europeană le interzice instituțiilor financiare precum Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare să finanțeze proiecte care folosesc componente chinezești. Înghețarea finanțărilor intră în vigoare imediat, astfel că proiectele care depind de fonduri europene trebuie să oprească achizițiile și să înlocuiască echipamentele chinezești. Efectele operaționale descrise în material includ: amânări ale termenelor cu șase până la douăsprezece luni, pe fondul așteptării pentru invertoare fabricate în Europa; afectarea a „sute de proiecte”, în condițiile în care aproximativ 20% dintre instalațiile solare din UE primesc sprijin de la BEI; rescrierea contractelor de achiziție și reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare. Ca exemplu, este menționat portofoliul Solaria Utility din Spania: un program de 1,7 miliarde de euro pentru construirea a 100 de centrale solare în Spania, Italia și Portugalia. Costuri mai mari și verificări suplimentare în lanțul de aprovizionare Dezvoltatorii sunt împinși către furnizori europeni sau „parteneri de încredere”, precum Japonia și Statele Unite. Sunt menționați ca furnizori-cheie SMA Solar Technology (Germania), Fronius International (Austria), Fimer (Italia) și Victron Energy (Olanda), însă tranziția rapidă poate crea blocaje logistice. În plus, companiile ar urma să ceară furnizorilor certificări că nici componentele interne (inclusiv plăci de circuite și semiconductori) nu provin din China, iar verificările vamale sunt așteptate să aducă întârzieri administrative suplimentare. La nivel de costuri, articolul indică: o creștere de aproximativ 2% a costurilor de achiziție, deoarece alternativele europene și cele ale aliaților sunt mai scumpe și capacitatea de producție nu poate fi extinsă rapid; un avantaj de preț pentru producătorii chinezi, care pot oferi produse cu 20–30% mai ieftine decât competitorii europeni; o dependență structurală: China controlează circa 98% din lanțul de aprovizionare cu componente pentru sisteme solare și baterii, ceea ce menține presiunea pe costuri chiar și când UE schimbă furnizorii finali. Ce ar putea simți consumatorii și ce urmează Materialul notează că dezvoltatorii ar urma să absoarbă inițial costurile mai mari și întârzierile, dar o parte ar putea fi transferată în timp către consumatori, prin creșteri moderate ale prețurilor la electricitate. Totodată, ritmul de implementare a noilor capacități regenerabile ieftine ar putea încetini temporar. Pe termen mediu, între 2027 și 2030, producătorii europeni ar urma să își extindă producția locală în cadrul Actului privind industria cu zero emisii nete ( Net-Zero Industry Act ). Consecința anticipată este o rețea mai sigură, dar cu prețuri „structural” ceva mai ridicate, pe fondul costurilor interne de producție mai mari. În același timp, scăderea facturilor ar putea veni mai târziu decât se estima în Strategia UE pentru energie solară, care miza pe o ușurare în 2025–2026 și pe o scădere de 4–25% a prețurilor angro la electricitate până în 2030. [...]
Pete Hegseth cere Europei să accelereze reînarmarea și să-și asume o parte mai mare din costul securității , într-un mesaj care mută din nou presiunea pe bugetele de apărare ale statelor europene și pe capacitatea lor industrială de a susține efortul militar, potrivit Libertatea . Discursul a fost ținut sâmbătă dimineață la cimitirul militar american din Colleville-sur-Mer (Franța), în cadrul comemorărilor legate de Debarcarea din Normandia , iar informațiile sunt relatate de AFP, citată de publicație. Mesajul central: mai multă „forță” pe ambele maluri ale Atlanticului Hegseth a insistat că pacea este „garantată doar de forță” și că această forță trebuie consolidată „de ambele părți ale Atlanticului”, prin pregătire, capacități militare comune și „voință politică neclintită”. În același registru, a cerut ca aliații să fie „umăr la umăr” cu SUA. „Pacea se asigură numai prin forță și este forță de ambele părți ale Atlanticului, întărită prin pregătire, prin capacități militare comune și prin voință politică neclintită.” În discurs, șeful Pentagonului a avertizat că „o mare parte din Occident” ar fi devenit „comodă” după al Doilea Război Mondial și a reluat ideea că „libertatea nu este gratuită”. Fără referiri la Iran și Ucraina, dar cu un mesaj despre imigrație Potrivit aceleiași surse, Hegseth a evitat să menționeze conflictele în curs din Iran și Ucraina, însă a introdus un mesaj despre imigrație, pe care a descris-o drept un pericol pentru „civilizația occidentală”, folosind o analogie cu Debarcarea din Normandia. „Oare vor acționa capitalele europene împotriva acestei invazii sau este deja prea târziu?” Contextul comemorării: dimensiunea operațiunii din 6 iunie 1944 Debarcarea din Normandia (Ziua Z), din 6 iunie 1944, este prezentată drept cea mai mare operațiune amfibie din istorie. Conform datelor citate, au participat 6.939 de nave și 132.700 de soldați britanici, americani, belgieni, canadieni, norvegieni și polonezi, care au atacat 80 de kilometri de plaje din Normandia, operațiune ce a contribuit decisiv la înfrângerea Germaniei naziste. [...]
