Știri
Știri din categoria Externe
Intensificarea atacurilor ucrainene cu drone asupra Crimeei începe să lovească direct logistica Rusiei, iar efectele se văd în transport, aprovizionare și chiar în fluxuri comerciale din regiunea Mării Azov, potrivit Focus. Datele citate de publicație arată că mai mult de jumătate din atacurile înregistrate din 2022 până acum au avut loc în ultimele 12 luni, semn că presiunea asupra peninsulei crește accelerat.
Crimeea, folosită de Rusia ca „cap de pod” după anexarea din 2014, este vizată tot mai des prin lovituri asupra infrastructurii strategice: stații de transformare, poduri, depozite de petrol și aerodromuri. În paralel, atacurile întrerup rutele rutiere, feroviare și maritime care leagă peninsula de Rusia, ceea ce ridică miza operațională: o eventuală izolare completă ar îmbunătăți poziția de negociere a Ucrainei în discuții viitoare, notează analiza.
Focus citează date ale ACLED (organizație de monitorizare a conflictelor) și ale trackerului de război al The Economist: din 692 de atacuri asupra Crimeei de la începutul lui 2022, peste jumătate s-au produs în ultimele 12 luni. Publicația nu detaliază în material distribuția lunară, dar concluzia este că trendul este ascendent și concentrat recent.
Un punct vulnerabil este Podul Kerci, legătura-cheie dintre Rusia și Crimeea. Conform articolului, transportul de mărfuri periculoase, precum combustibilul, a devenit prea riscant pe acest traseu, iar camioanele grele sunt interzise complet.
Pe mare, situația s-a deteriorat: flota rusă din Marea Neagră, care staționa de regulă la Sevastopol, a fost nevoită să se retragă în porturi mai îndepărtate. În plus, Rusia a oprit pe 13 iulie traficul naval prin Marea Azov, o rută descrisă drept importantă, prin care se derulează un sfert din exporturile de cereale. A doua zi, Ucraina a anunțat că a atacat noaptea 11 nave, potrivit aceleiași surse.
Atacurile cu drone nu se limitează la peninsulă. Focus menționează că, în iunie, ACLED a înregistrat peste 100 de atacuri „în adâncul” Rusiei, cel mai ridicat total lunar de la începutul războiului. Autoritățile ruse au susținut că pe 13 iulie au interceptat 926 de drone, însă înregistrări video ar indica faptul că unele ar fi atins ținte.
Miza economică este explicită în material: loviturile asupra rafinăriilor și rețelelor de distribuție a combustibilului reduc veniturile din export și pot genera penurii de benzină și motorină la nivel național, cu cozi la stațiile de alimentare.
Publicația leagă intensificarea atacurilor de extinderea capacităților ucrainene de drone, asociată cu Mychajlo Fedorow, care a fost ministru al apărării până la 15 iulie. Potrivit textului, acesta ar fi crescut numărul și diversitatea dronelor disponibile comandanților și ar fi redirecționat fonduri prevăzute inițial pentru salarii. Rămâne însă neclar dacă această abordare orientată pe drone va continua după demiterea sa.
În același timp, Focus notează că întreruperea unei rute de aprovizionare „vitale” prin Crimeea ar complica suplimentar continuarea operațiunilor ruse, pe fondul presiunii deja ridicate asupra forțelor Moscovei. Materialul precizează, citând CSIS, că Rusia recrutează lunar aproximativ 27.000 de soldați, dar ar pierde în același timp circa 30.000.
Recomandate
Atacurile ucrainene cu drone pe mare obligă Rusia să mute resurse militare de pe front și tensionează rutele de export , cu efecte deja vizibile în piața cerealelor, potrivit HotNews , care citează declarațiile șefului forțelor ucrainene de sisteme fără pilot, Robert „Magyar” Brovdi . Brovdi susține că loviturile asupra navelor rusești din Marea Neagră și Marea Azov au forțat Moscova să retragă de pe linia frontului până la 200 de echipe ale unității de elită „Rubikon”, pentru a-și proteja așa-numita „flotă fantomă” (nave folosite pentru a ocoli sancțiunile). În plus, ar fi fost mobilizate resurse din Divizia 51 de Apărare Aeriană și un regiment antiaerian din ceea ce a mai rămas din Flota Mării Negre, inclusiv interceptori anti-drone, lansatoare mobile de tip MANPADS (sisteme portabile de apărare antiaeriană) și mitraliere. „MoLoChKa”: presiune operațională și obiectiv economic În mesajele publicate de Brovdi pe X (contul Brovdi pe X ), acesta afirmă că operațiunea „MoLoChKa” „schimbă prioritățile inamicului” și că Rusia ar ajunge să aloce „câte o echipă” de drone „Rubikon” pentru fiecare navă „supraviețuitoare”. „Ei bine, dacă vor o bătălie navală, o bătălie navală vor avea.” Potrivit lui Brovdi, obiectivul declarat al operațiunii este „oprirea logisticii petrolului, combustibililor și mărfurilor care ocolesc sancțiunile”, cu mențiunea că țintele ar urma să fie neutralizate fără perforarea corpului navei, pentru a evita poluarea cu petrol. Bilanțul invocat și efectul în comerțul cu cereale Brovdi afirmă că, în 13 zile de la începutul operațiunii (6 iulie), ar fi fost lovite 172 de nave rusești: 118 în Marea Azov și 54 în Marea Neagră. Pentru noaptea de 17 spre 18 iulie, el indică 13 nave lovite (opt cargo, un petrolier, o navă de transport gaze, un remorcher și două macarale plutitoare). Pe plan economic, HotNews notează că, potrivit unor surse Reuters, atacurile au determinat Rusia să limiteze transportul maritim în Marea Azov, rută pe care s-ar derula aproximativ un sfert din exporturile sale de cereale. În același context, prețurile europene la grâu ar fi crescut cu aproximativ 8% în această săptămână, pe fondul îngrijorărilor privind rutele din zona Mării Negre și al anticipării că o parte din cerere s-ar putea muta către aprovizionarea din Uniunea Europeană. [...]
Un sondaj Pew arată că, în 25 din 36 de țări, China e văzută mai favorabil decât SUA , o schimbare cu potențial impact economic și geopolitic pentru companii și guverne care își calibrează relațiile comerciale și investițiile în funcție de „capitalul de încredere” al marilor puteri, potrivit Antena 3 , care citează date ale Centrului de Cercetare Pew și o relatare BBC . Sondajul Pew a fost realizat pe baza răspunsurilor a peste 42.000 de persoane din 36 de țări, în perioada februarie–mai. Respondenții au fost întrebați dacă au o opinie „foarte favorabilă”, „oarecum favorabilă”, „oarecum nefavorabilă” sau „foarte nefavorabilă” despre China și SUA. De ce contează: percepția globală se mută, iar asta influențează decizii economice Concluzia centrală a cercetării este că opiniile favorabile despre China au atins niveluri record în multe state, în timp ce percepțiile despre SUA s-au deteriorat. Pew urmărește aceste percepții din 2001, iar autorii studiului spun că este pentru prima dată când observă un astfel de rezultat într-un număr atât de mare de țări. În plus, sociologii Pew indică o tendință: opinia favorabilă mediană față de SUA în 20 de țări a scăzut constant în ultimii ani, în timp ce opinia favorabilă mediană față de China a crescut. Unde se vede cel mai puternic schimbarea Printre țările care au înregistrat cele mai mari schimbări de percepție în favoarea Chinei sunt Spania, Indonezia, Italia, Grecia și Canada. Doar șase țări din studiul de anul acesta mai favorizează SUA în detrimentul Chinei, majoritatea aliați tradiționali ai Washingtonului: Polonia, Filipine, Coreea de Sud, India, Japonia și Israel. Pew mai notează un tipar: țările cu venituri medii tind să aibă opinii mai pozitive despre China, în timp ce țările mai bogate tind să aibă percepții mai negative. O excepție menționată este Singapore, care are cel mai mare PIB pe cap de locuitor dintre țările analizate și, totodată, un nivel ridicat de simpatie față de China. Intervenția în alte țări și „previzibilitatea” ca avantaj competitiv Deși respondenții consideră în continuare, în proporție mai mare, că SUA respectă libertățile individuale mai mult decât China, diferența dintre cele două s-a redus, potrivit studiului. În același timp, percepția privind intervenția în afacerile altor state este net diferită: o medie de 75% dintre respondenți au spus că SUA intervin „foarte mult” sau „destul de mult” în afacerile altor țări, față de 45% care au spus același lucru despre China. În analiza citată, cercetătorul Chong Ja Ian (Carnegie China) pune o parte din schimbare pe seama „volatilității” politicii SUA și a efectelor economice asociate, care ar fi creat neliniște. El sugerează că, în acest context, China poate fi percepută drept mai „previzibilă”, deși avertizează că popularitatea reală a Chinei rămâne „o întrebare deschisă”. Încrederea în lideri rămâne sub 50%, dar Xi stă ușor mai bine decât Trump Respondenții au fost întrebați și dacă au încredere că Xi Jinping și Donald Trump vor lua deciziile corecte în afacerile internaționale. În general, nivelul de încredere în ambii lideri a fost scăzut, majoritatea scorurilor fiind sub 50%, însă în multe țări Xi a fost evaluat mai bine decât Trump. Extremele din datele prezentate de Pew: pentru Xi: 83% în Pakistan și 7% în Japonia; pentru Trump: 68% în Filipine și 4% în Cisiordania/Ierusalimul de Est. Chong Ja Ian mai subliniază o tensiune în rezultate: China poate fi văzută mai favorabil ca stat, dar Xi rămâne perceput ca o figură autoritară, iar politicile Chinei față de minorități sunt contestate internațional. În interpretarea sa, unii respondenți ar putea asocia aspectele mai coercitive și mai puțin favorabile economic cu Xi personal, dar progresele tehnologice cu China „în ansamblu”. [...]
Populația Uniunii Europene a crescut pentru al cincilea an la rând , un trend susținut în principal de migrație, în condițiile în care sporul natural rămâne negativ, potrivit Antena 3 , pe baza datelor Eurostat disponibile până în ianuarie 2025. Miza economică: fără un aport extern constant, presiunea pe piața muncii și pe sistemele de pensii și sănătate ar crește. Populația UE a urcat cu aproximativ 706.000 de persoane față de anul anterior, până la un total de 452 de milioane. Creșterea vine după un recul în 2021, în timpul pandemiei, și duce populația blocului la un nivel cu circa opt milioane peste cel din 2016. Pe termen lung, datele arată o creștere de la 354,5 milioane în 1960 la 452 de milioane la începutul lui 2026, însă Eurostat notează că, din 2012, scăderea naturală (mai multe decese decât nașteri) a fost compensată de migrație. Unde se concentrează populația și cine crește cel mai repede Cele mai populate cinci state membre însumează două treimi din populația UE: Germania (18,5%), Franța (15,3%), Italia (13%), Spania (11%) și Polonia (8%). La începutul anului, Germania avea 83,5 milioane de locuitori, urmată de Franța (69,1 milioane), Italia (58,9 milioane), Spania (49,6 milioane) și Polonia (36,3 milioane). La celălalt capăt, cele mai mici populații erau în Malta (588.000), Luxemburg (691.000) și Cipru (997.000). Tocmai aceste state au avut și cele mai ridicate ritmuri de creștere în ultimul an: Malta (24 la mia de locuitori), Cipru (14) și Luxemburg (13). În total, populația a crescut în 16 state membre. În declin, cele mai accentuate scăderi au fost în Letonia (minus 8 la mie), Estonia (minus 7) și Ungaria (minus 5). Ce urmează: risc de scădere până în 2100 și presiune pe forța de muncă Deși populația UE a crescut în ultimul an, estimări anterioare Eurostat indică o reducere până în 2100 cu 11,7%, echivalentul a 53 de milioane de persoane, în principal din cauza natalității mai scăzute. În acest context, unele guverne încearcă să stimuleze natalitatea. În Franța, președintele Emmanuel Macron a cerut o „ reînarmare demografică ”, după ce în 2025 țara a înregistrat pentru prima dată de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial mai multe decese decât nașteri. Ulterior, guvernul a introdus un concediu parental suplimentar, care permite părinților să își împartă încă una sau două luni de concediu peste drepturile existente. Potrivit sursei, experții avertizează că, dacă trendul nu se inversează, Europa riscă să ajungă cu mai puțini angajați și mai mulți pensionari, ceea ce ar pune presiune puternică pe sistemele de pensii și de sănătate. [...]
Atacurile SUA au avariat infrastructură critică în Iran , inclusiv poduri și o uzină de desalinizare a apei, potrivit Al Jazeera . Informația contează prin potențialul impact operațional imediat: avarierea unei instalații de desalinizare poate afecta alimentarea cu apă, iar deteriorarea podurilor poate perturba transportul și logistica. Atacurile au avut loc după „a șaptea noapte consecutivă” de lovituri, conform materialului. Publicația nu oferă detalii despre amploarea daunelor sau despre locațiile exacte ale podurilor și ale uzinei. Iranul a răspuns prin lansări de rachete împotriva aliaților SUA din Golf, inclusiv Kuweit . În Kuweit, populația este îndemnată să economisească energia electrică, pe fondul tensiunilor și al riscurilor de perturbări asociate escaladării. [...]
Avertismentul liderului suprem al Iranului ridică riscul unor noi șocuri pe piețele de energie , în condițiile în care Teheranul și aliații săi regionali sugerează o escaladare care ar putea afecta rutele maritime și, implicit, prețurile, potrivit Al Jazeera . Într-o declarație scrisă atribuită lui Mojtaba Khamenei și citită la televiziunea de stat sâmbătă, liderul suprem a avertizat că Statele Unite vor primi „lecții de neuitat” din partea Iranului și a „Frontului Rezistenței”, acuzând Washingtonul că a încălcat în mod repetat memorandumul de înțelegere (MoU) dintre cele două țări. Documentul, semnat luna trecută, ar fi fost mediat de Qatar și Pakistan și urmărea să creeze condițiile pentru încheierea permanentă a războiului. „Acum că inamicul american caută să instige războiul și să suporte costuri mai mari și o umilință suplimentară, ar trebui să știe că națiunea dragă a Iranului și Frontul Rezistenței au pentru el lecții de neuitat.” De ce contează: riscul de blocaj în Bab al-Mandeb și presiune pe prețuri Publicația notează că, în ultimele zile, au apărut relatări potrivit cărora Houthii din Yemen ar putea închide strâmtoarea Bab al-Mandeb, poarta de acces către Marea Roșie, în sprijinul Iranului. Un astfel de scenariu ar „destabiliza și mai mult piețele globale de energie”, ar alimenta inflația și ar crește presiunea politică asupra administrației Trump pentru a opri atacurile, conform aceleiași surse. Contextul escaladării: infrastructură civilă vizată și reacții regionale Al Jazeera relatează că SUA și-au intensificat semnificativ atacurile în această săptămână, vizând infrastructură civilă din Iran, inclusiv poduri, linii feroviare și instalații de desalinizare a apei. Teheranul ar fi răspuns prin lovirea cu succes a infrastructurii civile din Kuweit, iar autoritățile de acolo au îndemnat populația să raționalizeze consumul de electricitate. Războiul SUA–Israel împotriva Iranului, început în februarie, este prezentat ca o amenințare „existențială” de către conducerea de la Teheran, care nu ar da semne că ar ceda cererilor tot mai mari ale administrației Trump, în timp ce statele din regiune ar încerca „din culise” să obțină încetarea conflictului. Acordul MoU, practic abandonat În declarația atribuită liderului suprem, Donald Trump este atacat direct, iar semnătura sa este descrisă drept „fără valoare” în contextul acuzațiilor de încălcare a MoU. Între timp, atât Teheranul, cât și Washingtonul ar fi declarat acordul „încheiat”, după ce s-au acuzat reciproc de încălcarea lui. Pentru mediul economic, miza imediată rămâne dacă amenințările privind Bab al-Mandeb se materializează și dacă escaladarea militară se extinde în zona infrastructurii și rutelor critice, cu efecte rapide asupra costurilor energiei și transportului. [...]
Siria și Germania au deschis un cadru de cooperare pentru reconstrucție și investiții, cu efect direct asupra conectivității aeriene , după ce au lansat la Damasc un comitet comun și au semnat un acord bilateral de transport aerian care ar urma să permită reluarea zborurilor directe între cele două țări, potrivit The Jerusalem Post . În centrul demersului este înființarea Comitetului Comun Siriano-German, prezentat de presa de stat siriană SANA drept un „nou cadru” pentru cooperare în mai multe domenii legate de relansarea economică. Inițiativa vine după o întâlnire între ministrul sirian de externe Asaad Hassan al-Shaibani și o delegație germană condusă de Géza Andreas von Geyr, ministru de stat în cadrul Ministerului german de Externe. Ce acoperă comitetul și de ce contează economic Conform SANA, comitetul vizează cooperarea pe o paletă largă, de la reconstrucție și investiții până la energie și transport, dar și teme sensibile precum justiția de tranziție, persoanele dispărute și refugiații. Lista de domenii menționate include: redresare economică și reconstrucție; investiții; energie; transport și aviație civilă; justiție de tranziție; persoane dispărute; refugiați. Pentru Siria, miza explicită este atragerea de investiții și sprijin din partea Germaniei, descrisă în material ca o „putere economică majoră” care ar putea contribui la stabilizarea percepției investitorilor asupra țării. Acordul aerian: pașii către zboruri directe Acordul bilateral de transport aerian este prezentat ca un instrument de reglementare care „stabilește cadrul” pentru servicii aeriene. Documentul a fost semnat de Sameh Arabi, adjunctul șefului Autorității Generale Siriene pentru Aviație Civilă și Transport Aerian , și de von Geyr. SANA afirmă că înțelegerea deschide „faza operațională”, care ar include: coordonare între autoritățile de aviație civilă; desemnarea transportatorilor naționali; alocarea drepturilor de trafic și a frecvențelor de zbor; emiterea licențelor de operare; îndeplinirea cerințelor tehnice și de securitate necesare pentru lansarea zborurilor directe. Materialul nu indică un calendar pentru debutul efectiv al curselor, ci descrie acordul ca un pas procedural către posibilitatea zborurilor directe. Context: reluarea prezenței diplomatice și semnale pentru investitori Presa de stat siriană susține că relațiile bilaterale s-au accelerat după „eliberarea” Siriei la 8 decembrie 2024, iar Germania ar fi trimis rapid emisari la Damasc după căderea regimului Assad. În același registru, SANA menționează redeschiderea Ambasadei Germaniei la Damasc la 20 martie 2025, după 13 ani de închidere, și faptul că Siria și-a redeschis Consulatul General la Bonn și a numit un însărcinat cu afaceri la Berlin. În paralel, articolul notează că Siria a semnat și un memorandum de înțelegere cu Irakul pentru relansarea unui vechi oleoduct dintre Kirkuk și Baniyas, prezentat ca un posibil „factor de schimbare”, iar implicarea unor state precum Germania ar putea întări sentimentul de stabilitate pentru investitori. [...]
