Știri
Știri din categoria Externe
China își poate consolida influența în războiul din Iran fără intervenție militară, folosind pârghii economice și diplomatice, conform unei analize publicate de Digi24. În contextul crizei provocate de președintele Trump, China se conturează ca un potențial câștigător al conflictului pentru Strâmtoarea Ormuz, având capacitatea de a transforma un armistițiu fragil într-un avantaj geopolitic durabil.
Beijingul a fost inițial afectat de decizia Iranului de a închide strâmtoarea, dar a reușit să obțină un avantaj printr-un acord cu Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Acest acord permite navelor cu destinația China să treacă fără a plăti taxe, ocolind astfel sancțiunile impuse Iranului. Acordul implică verificări și coduri transmise prin radio, fiind parte a unei strategii mai ample de consolidare a poziției Chinei în Orientul Mijlociu.
China își întărește relațiile cu IRGC, iar sprijinul său include și instruirea ofițerilor iranieni în utilizarea tehnologiilor chineze de recunoaștere facială pentru a suprima tulburările interne. Această colaborare subliniază angajamentul Beijingului de a-și extinde influența în regiune.
În timp ce președintele Trump pare să subestimeze importanța strategică a Strâmtorii Ormuz, China se pregătește pentru o eventuală criză energetică. Beijingul acumulează rezerve mari de petrol și investește în energie regenerabilă și vehicule electrice. Aceste măsuri reflectă dorința Chinei de a deveni mai rezistentă la crizele din Orientul Mijlociu și de a-și extinde influența globală.
Pe plan diplomatic, China acționează pentru a umple vidul de leadership global lăsat de SUA. Beijingul își propune să conducă organismul ONU responsabil de guvernanța oceanelor, fiind prima națiune din Asia-Pacific care aspiră la această poziție.
„China nu lasă această criză inspirată de Trump să treacă nefolosită. Și pe plan diplomatic, ea este în mișcare, insistând să fie prima națiune din Asia-Pacific care conduce organismul ONU responsabil de marea liberă și guvernanța oceanelor.”
Luna viitoare, președintele Trump va vizita Beijingul, dar nu se așteaptă ca Xi Jinping să cedeze în fața presiunilor americane. China își consolidează astfel poziția printr-o combinație de strategii economice și diplomatice, fără a recurge la intervenții militare directe. Această abordare reflectă o schimbare în modul în care Beijingul își exercită puterea pe scena internațională.
Recomandate
La șase luni de la atacurile SUA și Israelului, războiul din Iran continuă să perturbe Strâmtoarea Ormuz și să apese pe economia globală , într-un impas care împinge Washingtonul de la opțiunea militară spre presiune economică, potrivit Recorder , care citează o analiză Reuters. Conflictul nu are, deocamdată, o ieșire conturată: Iranul „nu s-a predat”, iar traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz rămâne „grav perturbat”, într-un context în care președintele Donald Trump estimase anterior că războiul s-ar putea încheia în trei-patru săptămâni. În paralel, secretarul de stat Marco Rubio le-a transmis aliaților că este puțin probabil ca SUA să lanseze noi atacuri „deocamdată”, semnalând o repoziționare către o campanie de presiune economică. Strâmtoarea Ormuz: șoc energetic, dar sub scenariile de criză Miza economică imediată rămâne Ormuz, un punct de tranzit prin care trece aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu combustibil; strâmtoarea se îngustează până la circa 34 km între Iran și Oman. Perturbarea a împins în sus prețurile petrolului și a alimentat temeri de recesiune globală, însă efectele macro au fost, până acum, mai mici decât anticipau unii economiști. Fondul Monetar Internațional și-a redus de două ori prognoza de creștere globală de la începutul războiului și estimează acum un avans de 3,0% în acest an, față de 3,3% în ianuarie. Reuters notează că economia globală a arătat mai multă reziliență decât în crizele petroliere din anii 1970, pe fondul unei dependențe energetice mai reduse și al cheltuielilor și investițiilor încă solide, inclusiv în zona inteligenței artificiale. Costuri în lanț: transport, asigurări și rute comerciale Dincolo de prețul petrolului, conflictul ridică costuri operaționale pentru comerțul regional: atacurile asupra transportului maritim, combinate cu un blocaj impus de Houthi care vizează traficul legat de Arabia Saudită în Marea Roșie, au crescut costurile de asigurare și de transport în regiune, potrivit analizei citate. Textul Recorder este trunchiat în această secțiune, astfel că amploarea exactă a efectului și detaliile suplimentare nu pot fi redate din sursa furnizată. De ce contează pentru piețe: impas militar, presiune economică În lipsa unei „căi clare” de încheiere a conflictului, revenirea SUA la presiune economică sugerează un orizont mai lung de incertitudine pentru fluxurile energetice și pentru costurile logistice asociate rutelor din Orientul Mijlociu. În același timp, analiza indică faptul că șocul inițial a fost amortizat la nivel global, chiar dacă riscurile rămân ridicate cât timp Ormuz este „grav perturbată”. [...]
Planul Washingtonului de a strânge șurubul economic Iranului depinde de China , dar Beijingul respinge sancțiunile americane și avertizează că va riposta, ceea ce ridică riscul unei escaladări cu efecte directe asupra comerțului și finanțelor globale, potrivit CNN . Miza este simplă: China rămâne „colacul de salvare” economic pentru Teheran, cumpărând cea mai mare parte a exporturilor iraniene de petrol, evaluate de CNN la „zeci de miliarde de dolari” anul trecut, pe lângă alte schimburi comerciale. În acest context, inițiativa anunțată de secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent – „ Operation Economic Outcast ”, care amenință cu noi sancțiuni țările ce refuză să oprească afacerile cu Iranul – poate eșua fără cooperarea Beijingului. De ce e greu de adus Beijingul „de partea” SUA China respinge de mult timp sancțiunile americane pe care le numește „unilaterale” și își apără dreptul la comerț „normal” cu parteneri precum Iranul și Rusia. După conferința de presă a lui Bessent, Ministerul chinez de Externe a spus că va lua „toate măsurile necesare” pentru a-și proteja „drepturile și interesele legitime”. Purtătorul de cuvânt Lin Jian a criticat explicit abordarea de „război economic” și „presiune maximă”, avertizând asupra efectelor de propagare în economie și finanțe: „Războiul economic și presiunea maximă nu vor ajuta la rezolvarea problemei; ele vor intensifica doar tensiunile și conflictele, vor crea riscuri de propagare și vor perturba ordinea economică și financiară globală.” În paralel, dosarul Iran se suprapune peste o agendă bilaterală sensibilă: o vizită a lui Xi Jinping în SUA este așteptată luna viitoare, iar cele două părți ar putea discuta prelungirea unui armistițiu comercial care urmează să expire în toamnă. CNN notează și că Beijingul ar presupune că Washingtonul ar evita o confruntare economică mai largă care ar lovi ambele economii, înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din SUA. Cum funcționează „plasa” prin care intră petrolul iranian în China Potrivit analizei, importurile de petrol iranian sunt realizate printr-un sistem conceput să fie izolat de dolar și de expunerea la sancțiuni. Un rol central îl au rafinăriile private mici, așa-numitele „teapot refineries”, care cumpără și procesează țiței iranian sancționat, folosind o rețea de porturi, instituții financiare și petroliere „firewalled” (separate operațional pentru a limita expunerea internațională). China nu mai înregistrează oficial aceste achiziții de ani de zile, de când SUA au reimpus sancțiuni după retragerea primei administrații Trump din acordul nuclear cu Iranul. Unde ar putea apăsa SUA și ce riscă în schimb Deși sistemul este opac, există „puncte de presiune”, spun analiști citați de CNN. Un argument este că, în amonte, unele entități sunt deținute direct sau indirect de mari companii de stat chineze integrate în sistemul dolarului. Max Meizlish, analist la Foundation for Defense of Democracies, susține că sancționarea filialelor ar putea forța companiile-mamă să se retragă pentru a evita acuzația că sprijină entități sancționate. Bessent a spus anterior că Washingtonul a avertizat două bănci chineze nenumite pentru rolul lor în tranzacții legate de Iran. Întrebat ce măsuri ar urma pentru bănci și firme de transport care nu se conformează, el a afirmat că „nimeni nu este mai presus” de sancțiuni. Totuși, Beijingul a văzut și în trecut amenințări americane care au fost apoi retrase. În plus, China are pârghii economice semnificative asupra SUA, inclusiv controlul asupra unor lanțuri de aprovizionare cu minerale rare strategice. Un pas precum sancționarea unor bănci chineze majore ar putea declanșa reacții care să deterioreze rapid climatul politic înaintea unui summit Trump–Xi, avertizează un expert citat de CNN. Ce ar putea urma: „diplomație discretă”, nu aliniere la sancțiuni CNN descrie perioada următoare drept una de „diplomație discretă” – formularea folosită de Bessent – în care SUA ar încerca să obțină conformare prin presiuni private asupra partenerilor economici ai Iranului. În același timp, analiști chinezi văd spațiu limitat pentru cererile Washingtonului, pe ideea că Beijingul nu va accepta ca SUA să decidă ce pot tranzacționa legal companiile chineze cu țări terțe. Pe fond, China ar putea face mișcări tactice fără a valida public regimul de sancțiuni: reducerea discretă a achizițiilor de petrol sau intensificarea mesajelor politice către Teheran pentru reținere. De altfel, achizițiile chineze de petrol iranian „au scăzut deja puternic” față de anul trecut, pe fondul blocadei americane care a constrâns exporturile iraniene, mai notează CNN. În plan diplomatic, Beijingul își leagă mesajele de stabilitatea rutelor comerciale: Xi Jinping a cerut „restabilirea trecerii normale” prin Strâmtoarea Hormuz și o „soluție cuprinzătoare” a conflictului, iar vice-ministrul de Externe Miao Deyu a spus că China este „activ angajată” în promovarea discuțiilor de pace. Chiar și așa, analiza subliniază că Beijingul evită rolul de mediator direct și nu vrea ca o eventuală cooperare să fie interpretată drept „un favor” făcut lui Trump sau o aliniere la strategia americană de „presiune maximă”. [...]
Vizita secretă la Moscova a șefului CIA indică o repoziționare a SUA între războiul din Ucraina și presiunea economică asupra Iranului , într-un moment în care Washingtonul încearcă să limiteze riscurile pentru NATO și să reducă sprijinul Rusiei pentru Teheran, potrivit Știrile Pro TV , care citează o analiză CNN. John Ratcliffe ar fi mers la Moscova „săptămâna aceasta”, pentru discuții cu oficiali ai serviciilor ruse, într-un context în care atât Vladimir Putin, cât și Donald Trump sunt descriși ca fiind prinși în conflicte pe care nu le pot câștiga decisiv, dar nici nu le pot încheia fără costuri de prestigiu: Ucraina, respectiv Iran. Analiza notează că ambii ar fi subestimat capacitatea adversarilor, iar avantajele militare convenționale au fost erodate de tactici asimetrice și tehnologii ieftine, precum dronele. Ce a urmărit șeful CIA la Moscova Conform a două persoane familiarizate cu subiectul, citate de CNN, agenda lui Ratcliffe ar fi inclus două mesaje principale: avertizarea Rusiei în privința oricăror atacuri deschise sau ascunse asupra teritoriului NATO, pe fondul temerilor din Europa că Putin ar putea „testa” apărarea alianței; încurajarea Moscovei să întrerupă sprijinul economic și militar acordat Iranului. Misiunea este prezentată și ca un posibil semnal de reasigurare pentru aliații SUA, care au avut îngrijorări legate de angajamentul lui Trump față de NATO. În același timp, tentativa SUA de a impulsiona o încheiere a războiului din Ucraina ar fi „primită cu brațele deschise”, deși reducerea ajutorului militar pentru Kiev alimentează suspiciuni privind motivele administrației americane. În material se menționează și că Trump nu ar fi dat curs unei oferte din această vară privind licențierea producției sistemelor antirachetă Patriot pentru Ucraina. Miza economică: izolarea Iranului depinde de Moscova și Beijing Analiza CNN plasează în centru trecerea administrației americane, după șase luni de război cu Iranul, de la acțiune militară la „un război economic total” — adică o strategie de presiune prin sancțiuni și restricții comerciale extinse. În acest cadru, Washingtonul ar avea nevoie de cooperarea unor actori care sunt parteneri comerciali importanți ai Iranului, inclusiv Rusia și China. Firas Maksad, director general la Eurasia Group pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, a declarat pentru CNN International că eficiența presiunii economice depinde de obținerea unei forme de cooperare din partea chinezilor, rușilor și a altor actori regionali, dar că acest lucru va fi „foarte greu”. De ce ar putea Rusia să nu ajute și ce ar câștiga din slăbirea SUA Materialul sugerează că Rusia ar avea un interes strategic redus să ușureze situația lui Trump în Iran, iar orice „schimb de servicii” care ar implica Ucraina s-ar lovi de eșecul anterior al președintelui american de a forța Kievul să accepte concesii teritoriale. În plus, CNN a relatat în martie că Rusia ar fi furnizat Iranului informații despre locațiile și mișcările trupelor, navelor și aeronavelor americane, o parte importantă fiind imagini din constelația de sateliți de supraveghere a Moscovei, potrivit mai multor persoane familiarizate cu rapoartele serviciilor de informații americane. Pe acest fundal, The Washington Post a relatat că vizita ar fi fost precedată de informații recente ale serviciilor secrete americane care ar sugera că Kremlinul consideră SUA slăbite de războiul cu Iranul. Analiza mai susține că lipsa unei victorii decisive ar fi afectat credibilitatea SUA, ar fi epuizat stocurile de muniție și ar fi pus presiune pe forțele navale și aeriene — elemente care ar putea încuraja adversari precum Rusia și China să pună sub semnul întrebării capacitatea sau interesul Washingtonului de a răspunde la crize în Europa sau Asia. Diferențe între cele două conflicte și limita comparației Deși trasează paralele între Putin și Trump, analiza subliniază că acestea au o valabilitate limitată. Spre deosebire de Putin, Trump „nu a copiat” decizia de a trimite trupe terestre într-un blocaj, iar Putin este descris ca fiind mai puțin constrâns de dinamica internă decât un președinte american. În material este citat și un bilanț de „peste 1,4 milioane” de ruși morți, răniți sau dispăruți, atribuit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale . În privința țintelor, analiza afirmă că Putin lovește orașe și infrastructură energetică în Ucraina, în timp ce Trump ar fi evitat în mare măsură vizarea deliberată a civililor și infrastructurii civile, dar se menționează și un atac cu rachete care ar fi lovit o școală iraniană în februarie, ucigând aproape 200 de copii și adulți, despre care Trump nu ar fi oferit o explicație publică completă, iar atacul ar fi rezultat din folosirea unor informații învechite. Ce urmează: presiune pe două fronturi, cu risc de escaladare În lectura CNN, vizita lui Ratcliffe vine într-un moment „sumbru” al relațiilor internaționale, cu războaiele din Ucraina și Iran care destabilizează Orientul Mijlociu, implică marile puteri și alimentează temeri de extindere a conflictului. În acest context, Washingtonul încearcă simultan să descurajeze orice testare a NATO de către Rusia și să reducă sprijinul Moscovei pentru Iran, în timp ce strategia de izolare economică a Teheranului ar putea depinde tocmai de cooperarea unor adversari geopolitici. [...]
Donald Trump a lăsat neclar dacă SUA vor sancționa bănci chineze , un semnal care menține incertitudinea pentru relațiile financiare dintre Washington și Beijing, potrivit Agerpres . Informația a fost relatată joi, iar materialul Agerpres citează AFP. Din conținutul disponibil public reiese doar că președintele american „a lăsat să planeze îndoiala” în legătură cu „eventuale sancțiuni economice” care ar viza unele bănci din China. Articolul integral este disponibil doar abonaților Agerpres, astfel că nu sunt accesibile detalii despre ce instituții ar putea fi vizate, ce tip de sancțiuni ar fi luate în calcul sau care ar fi calendarul unei decizii. [...]
Regulamentul UE care va interzice produsele făcute prin muncă forțată devine o pârghie în disputa comercială cu China , după ce tot mai mulți muncitori chinezi îl invocă online ca instrument de presiune asupra angajatorilor, pe fondul tensiunilor dintre Bruxelles și Beijing, potrivit HotNews . UE intră în negocieri comerciale cu China cu un argument suplimentar: nemulțumirea internă legată de orele suplimentare excesive, despre care criticii din afara țării susțin că oferă exportatorilor chinezi un avantaj neloial. Bruxellesul a dat Beijingului termen până în octombrie pentru a aborda dezechilibrele comerciale, în condițiile în care UE a avut anul trecut un deficit comercial cu China de aproape un miliard de euro pe zi . De ce contează: munca forțată devine instrument de politică comercială Regulamentul UE privind munca forțată, adoptat în 2024 și programat să intre în vigoare în decembrie 2027, interzice produsele realizate prin muncă impusă sau involuntară, inclusiv prin ore suplimentare excesive. În contextul cererii interne slabe din China — pusă, între altele, pe seama creșterilor salariale lente și a protecției insuficiente a angajaților — această temă capătă relevanță economică directă: importurile Chinei scad, iar producătorii locali sunt împinși să caute piețe externe, inclusiv în UE. În paralel, regulamentul european a început să „rezoneze” cu muncitori chinezi care critică de ani buni „ cultura 996 ” (program de 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână), iar discuția a ajuns vizibilă chiar și pe un internet puternic cenzurat. Rețele sociale, cenzură și sesizări către autoritățile UE Un mesaj publicat pe RedNote (platformă chineză similară Instagram) care susținea sancționarea muncii forțate a strâns rapid aproape 3.000 de aprecieri înainte să fie șters, iar în comentarii utilizatorii au distribuit informații despre cum pot fi depuse plângeri către autoritățile UE. Pe Douyin (versiunea chineză a TikTok), videoclipuri etichetate „site-ul UE pentru sesizări” și „procedurile UE pentru sesizări” au depășit 200.000 de vizualizări, iar un clip explicativ despre procedura oficială de depunere a plângerilor a adunat 5.442 de aprecieri și 714 distribuiri. Xiao Qiang, fondatorul China Digital Times (publicație cu sediul în SUA care monitorizează cenzura din China), a spus că unele platforme ar limita distribuirea unor astfel de mesaje și a interpretat apariția subiectului ca semn că o parte a publicului nu mai vede automat interesele exportatorilor ca fiind identice cu interesul național și cu cel al muncitorilor. Ce indică datele și cum se vede dinspre Bruxelles Datele oficiale citate arată că în China se lucrează, în medie, peste 48 de ore pe săptămână, peste limita legală de 44 de ore, ceea ce sugerează o aplicare deficitară a protecției muncii. În plus, anul trecut unele companii chineze, inclusiv producătorul de electrocasnice Midea, au anunțat ore obligatorii de încheiere a programului. Un oficial al Comisiei Europene a declarat pentru Reuters că executivul comunitar a primit sesizări informale privind încălcări ale drepturilor muncitorilor, inclusiv legate de ore suplimentare excesive, dar că nu a observat recent o creștere semnificativă a numărului de plângeri. Context: presiune și dinspre SUA O parte dintre utilizatorii chinezi au sugerat și depunerea de plângeri la Washington. În iulie, SUA au impus taxe vamale de până la 12,5% asupra mărfurilor provenite de la 60 de parteneri comerciali, inclusiv UE și China, invocând eșecul acestora de a verifica sau limita utilizarea muncii forțate. În China, tema riscului de reacție externă a fost ridicată și intern: Lu Ming, membru al CPPCC (principalul organism consultativ politic), a cerut în martie consolidarea protecției muncitorilor, avertizând că alte țări ar putea interpreta competitivitatea prețurilor drept rezultat al unei munci excesive și al unei calități slabe a vieții, ceea ce ar putea genera bariere comerciale. [...]
China și India își reiau coordonarea instituțională pe dosarul de frontieră , într-un demers care vizează reducerea riscului de escaladare și stabilizarea relației bilaterale dintre două economii majore, potrivit Global Times . Cele două țări au avut la Beijing, pe 25 august 2026, a 25-a rundă de discuții între reprezentanții speciali pe problema graniței, într-un format pe care ambele părți îl descriu drept util pentru menținerea păcii în zonele de frontieră și pentru reluarea cooperării. Discuțiile au inclus comunicare „cuprinzătoare” și „candidă” atât pe chestiunea frontierei, cât și pe relațiile bilaterale, iar părțile implementează „în mod ordonat” consensul atins în întâlnirile anterioare, conform agenției Xinhua, citată de publicație. Wang Yi , reprezentantul special al Chinei pe dosarul de frontieră, a spus că schimburile instituționale și cooperarea se reiau și că ambele părți sunt angajate să mențină pacea și liniștea în zonele de graniță. Miza: controlul tensiunilor și un cadru de dialog mai larg Pe lângă negocierea propriu-zisă a frontierei, mecanismul întâlnirilor dintre reprezentanții speciali a evoluat într-o platformă de discuții mai largă, inclusiv pe teme internaționale și regionale, ceea ce ar susține comunicarea și „încrederea strategică”, a declarat pentru Global Times Qian Feng, de la Institutul de Strategie Națională al Universității Tsinghua. În același registru, Wang Yi a cerut ca problema frontierei să fie „pusă în poziția corectă” în ansamblul relației bilaterale și ca dialogul și consultarea să devină „curentul principal”, pentru a sprijini dezvoltarea „sănătoasă și stabilă” a relațiilor China–India. Întâlniri la nivel înalt și semnale de cooperare Tot pe 25 august, vicepreședintele Chinei, Han Zheng, s-a întâlnit la Beijing cu Ajit Doval , consilierul pentru securitate națională al Indiei și reprezentant special pe problema frontierei. Han a cerut abordarea relației „strategic și pe termen lung”, creșterea încrederii reciproce, valorificarea potențialului de cooperare și gestionarea adecvată a diferențelor, potrivit Xinhua. Doval a afirmat că India este pregătită să lucreze cu China pentru aprofundarea cooperării reciproc avantajoase, gestionarea chestiunii de frontieră și obținerea de progrese în relația bilaterală, în contextul în care cele două state sunt descrise drept cele mai populate și cu creștere rapidă economii majore. Ce urmează: runda 26 în India, în 2027 Potrivit Xinhua, cele două părți au discutat și despre: avansarea negocierilor de delimitare a frontierei; întărirea managementului și controlului la graniță; promovarea cooperării transfrontaliere. Ele au reafirmat că vor folosi mecanismul reprezentanților speciali pentru a căuta o soluție „corectă, rezonabilă și reciproc acceptabilă”, în linie cu principiile politice convenite în 2005. Următoarea rundă, a 26-a, este programată să aibă loc în India, în 2027. Publicația notează și o rezervă importantă: Qian Feng admite că disputa de frontieră este o problemă istorică „complexă”, greu de rezolvat în doar câteva runde de discuții, însă funcționarea continuă a mecanismului indică disponibilitatea ambelor părți de a gestiona diferențele prin consultare. [...]
