CAT$795.47+0.50%EWU$48.23+0.74%

Sprijinul pentru o revenire completă a Regatului Unit în UE a urcat la 53% dintre alegători, un semnal care poate schimba calculul politic și direcția de reglementare a relației comerciale cu blocul comunitar, potrivit Antena 3. Datele apar într-un studiu care cartografiază atitudinile electoratului la 10 ani de la referendumul din 2016, iar concluziile sunt preluate de The Guardian.

Miza economică și operațională este legată de felul în care Marea Britanie își gestionează barierele comerciale și „ciclul” de reglementare post-Brexit: cu cât se apropie mai mult de regulile UE, cu atât crește nevoia de aliniere administrativă, fără a avea însă un cuvânt de spus în elaborarea normelor, în actualul cadru.

Ce arată sondajul și unde se vede presiunea politică

Sondajul citat indică o susținere majoritară pentru reintrarea în UE, cu diferențe mari între electoratele partidelor:

• 53% dintre toți alegătorii ar susține o revenire completă în UE;
• 83% dintre susținătorii Partidului Laburist, 84% dintre liberal-democrați și 82% dintre Verzi ar favoriza această opțiune;
• patru din zece susținători conservatori și unul din cinci alegători „reformați” ar susține, de asemenea, politica, potrivit constatărilor Best for Britain.

În paralel, studiul arată că 61% dintre alegători susțin abordarea actuală a guvernului față de relațiile cu UE, însă doar 19% o susțin „puternic”, ceea ce sugerează o susținere mai degrabă pragmatică decât una solidă.

De ce contează pentru economie: reglementare, costuri administrative și comerț

Best for Britain a testat șase scenarii de evoluție a relației cu UE, de la continuarea liniei actuale a Partidului Laburist (cu ambiție redusă) până la reintrarea completă în UE. Printre opțiuni se află și aderarea la uniunea vamală și la piața unică, variante pe care Partidul Laburist le respinge ferm, dar care ar reduce fricțiunile comerciale.

Tom Brufatto, director de politici și cercetare la Best for Britain, avertizează că reintegrarea în uniunea vamală și piața unică ar redeschide diviziuni politice și ar necesita o discuție amplă despre suveranitate, întrucât ar presupune „externalizarea” unei părți mari din reglementări. În plus, ar crește „povara” deciziilor de zi cu zi.

Un exemplu concret de impact operațional este negocierea unui acord sanitar și fitosanitar (SPS) – un set de reguli pentru standarde de sănătate și siguranță alimentară – menit să reducă birocrația pentru exporturile agricole. În acest context, materialul notează că divergențele de reguli de după Brexit (din 2020) au dus la abaterea Regatului Unit de la 76 de reguli și reglementări, ceea ce complică negocierile pentru reducerea barierelor la export.

Critici la adresa strategiei laburiste și riscul unui „ciclu nesfârșit” de aliniere

La un eveniment de prezentare a studiului la Westminster, expertul în sondaje John Curtice a criticat ceea ce a numit „strategia tăcerii” a Partidului Laburist pe tema Brexitului, sugerând că partidul ar putea pierde mai mult electorat către formațiunile pro-europene decât către partidele pro-Brexit.

Neil Kinnock, fost lider laburist, a afirmat că Brexitul a produs „daune enorme” și că partidul ar putea face, la un moment dat, campanie pentru reîntoarcere, fără a indica un termen.

Anand Menon, director al organizației „UK in a Changing Europe”, a punctat o tensiune în mesajul economic: dacă Brexitul ar fi costat economia 8% din PIB (afirmație atribuită în material cancelarului), atunci o „resetare” care ar aduce doar 1% creștere ar fi greu de susținut politic. Menon mai spune că strategia de aliniere sector cu sector ar transforma Regatul Unit într-un „factor de decizie” tot mai important la Westminster, consumând atenție politică și resurse administrative pentru a transpune reguli și a evita divergențe „accidentale”.

„Dintr-un sens pur administrativ, situația în care ne aflăm acum este foarte inconfortabilă”, a spus Menon.

În ansamblu, datele din sondaj și discuțiile despre scenarii indică o presiune în creștere pentru redefinirea relației cu UE, cu implicații directe asupra reglementărilor, costurilor administrative și fluxurilor comerciale – chiar dacă o schimbare de direcție rămâne, deocamdată, în primul rând o problemă politică.