Știri
Știri din categoria Externe
Blocarea Strâmtorii Ormuz amenință aprovizionarea cu alimente a peste 100 de milioane de oameni, în contextul războiului dintre SUA, Israel și Iran, care a făcut ruta „practic blocată” pentru transportul comercial.
Strâmtoarea Ormuz este prezentată drept o arteră critică nu doar pentru energie, ci și pentru importurile de hrană ale statelor din Golf, unde dependența de aprovizionarea externă este foarte ridicată. Arabia Saudită importă peste 80% din alimente, Emiratele Arabe Unite aproximativ 90%, iar Qatarul circa 98%, relatează CNN (citat de Mediafax).
În condițiile escaladării militare, companiile de transport maritim evită traversarea zonei, invocând riscurile de securitate. În paralel, au fost raportate atacuri asupra navelor în regiune începând cu 28 februarie, potrivit agenției britanice de monitorizare UKMTO, iar asigurătorii tratează Orientul Mijlociu ca zonă cu risc crescut.
Programul Alimentar Mondial avertizează că lanțurile de aprovizionare se apropie de „cea mai gravă perturbare de la pandemia de Covid-19”, pe fondul scumpirii accelerate a transportului maritim de la debutul conflictului.
În piață au apărut suprataxe de 4.000 de dolari pe container pentru destinații din regiune, iar transportul rutier din porturi alternative ajunge la 4.000-9.000 de dolari pe container, conform informațiilor din articol. În plus, un transport din Europa care costa, în mod normal, 3.000 de euro a ajuns la 14.500 de euro, doar până la Jeddah (Arabia Saudită).
Efectele se văd deja în logistică. Kibsons International, retailer alimentar din Emiratele Arabe Unite, care importă 50.000 de tone de alimente pe an, are containere blocate sau redirecționate către porturi îndepărtate: unul destinat Jebel Ali (Dubai) a ajuns în Mundra (India), iar altul a fost trimis către Colombo (Sri Lanka).
„Există multă incertitudine”, a declarat Daniel Cabral, directorul de achiziții al companiei.
În acest context, compania anticipează presiuni pe prețuri: potrivit lui Cabral, unele produse, inclusiv lactatele și produsele proaspete, ar putea avea scumpiri de până la 20%.
Pentru a ocoli blocajul, unele companii își reorganizează traseele. Spinneys, un lanț de supermarketuri din regiune, transportă containere din Marea Britanie prin Franța și Turcia, apoi pe uscat spre Emiratele Arabe Unite, un drum care durează aproximativ 12 zile. Compania indică și o rută rutieră directă din Regatul Unit către depozitul din Jebel Ali, descrisă ca fiind cu 40% mai ieftină decât transportul aerian, ale cărui costuri au crescut puternic.
Separat, Oman și Emiratele Arabe Unite au deschis un nou coridor comercial pentru accelerarea vămuirii între porturile Muscat și Jebel Ali, ca măsură de reducere a întârzierilor.
În plan de securitate, Donald Trump a avansat ideea unor escorte ale Marinei SUA pentru navele comerciale, însă specialiștii citați în articol sunt rezervați. Richard Meade, redactor-șef la Lloyd’s List Intelligence, spune că ar fi necesare între opt și zece distrugătoare pentru a escorta zilnic între cinci și zece petroliere, iar chiar și în acest scenariu petrolierele ar avea prioritate față de navele cu marfă alimentară.
Înainte de criză, prin Strâmtoarea Ormuz treceau până la 60 de petroliere pe zi, iar articolul notează că fiecare zi de conflict extinde efectele dincolo de zona de luptă, prin costuri mai mari, întârzieri și risc de scumpiri la alimente în statele dependente de importuri.
Recomandate
Turcia, Arabia Saudită și Pakistan au semnat un pact de apărare colectivă care poate ridica riscul de escaladare militară în Golf , printr-o clauză de tip „un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor”, într-un moment în care tensiunile cu Iranul rămân ridicate, potrivit Adevărul . Acordul, semnat vineri la Mecca , prevede și exerciții militare comune, schimb de informații și întărirea capacității de descurajare colectivă. În logica acestui aranjament, un nou atac major asupra Arabiei Saudite ar putea activa pactul și ar putea atrage în conflict Pakistanul și Turcia, notează publicația, care citează CNN. Ce schimbă pactul în arhitectura de securitate din regiune Din perspectiva Riadului, înțelegerea adaugă un strat de protecție peste parteneriatul tradițional de securitate cu Statele Unite, pe fondul îndoielilor din regiune privind capacitatea Washingtonului de a-și proteja în continuare aliații din Golf. Adevărul punctează și greutatea militară a celor doi parteneri ai Arabiei Saudite: Turcia are a doua cea mai mare armată din NATO , după SUA, iar Pakistanul este singura țară musulmană care deține arme nucleare. În acest context, pactul este prezentat ca un semnal de descurajare în fața amenințării iraniene. Ce prevede, concret, și ce rămâne neclar Elementul central este angajamentul politic potrivit căruia un atac împotriva uneia dintre cele trei țări „va fi considerat un atac împotriva tuturor”. În plus, alianța include: organizarea de exerciții militare comune; schimb de informații; consolidarea descurajării colective. Totuși, declarația comună nu detaliază ce obligații concrete ar avea fiecare stat și nici în ce măsură pactul ar impune intervenție militară efectivă pentru apărarea reciprocă. Rezerve publice și posibilă extindere Un oficial turc a declarat pentru CNN că acordul nu vizează un actor anume, iar Ministerul saudit de Externe a susținut că nu este un demers de creare a unei „axe militare” sau a unui „bloc sectar”. Același oficial turc a adăugat că și alte țări din regiune s-ar putea alătura, ceea ce ar deschide perspectiva unei alianțe mai largi, pe un model similar NATO. Contextul imediat: Iran, Israel și tensiuni între aliați regionali Acordul vine pe fondul extinderii prezenței militare a Israelului în regiune și al deteriorării relațiilor dintre Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. În paralel, Pakistanul și Turcia au fiecare graniță cu Iranul și au propriile motive pentru a evita extinderea conflictului: Pakistanul gestionează o populație șiită numeroasă și o relație sensibilă cu Teheranul, iar Turcia și Iranul au interese comune legate de separatismul kurd, deși concurează pe alte dosare regionale. Reacția Iranului și miza de descurajare Primele reacții de la Teheran au fost negative. Ebrahim Rezaei, membru al Comisiei pentru securitate națională și politică externă a Parlamentului iranian, a transmis pe X că un „acord pe hârtie” nu ar garanta securitatea Arabiei Saudite, potrivit materialului. În același timp, Adevărul amintește că Iranul a atacat în repetate rânduri ținte din Arabia Saudită în timpul războiului, inclusiv infrastructură civilă și instalații energetice, iar deși atacurile directe s-au redus după armistițiul din 8 aprilie, grupări susținute de Iran din Yemen și Irak au continuat să vizeze regatul. În această logică, pactul de la Mecca funcționează ca avertisment: un atac major ar putea declanșa o reacție în lanț, cu potențial de extindere rapidă a conflictului. [...]
Acordul Iran–Oman pentru un nou traseu prin Ormuz riscă să nu deblocheze rapid comerțul cu petrol , deoarece Teheranul condiționează înțelegerea de absența „părților terțe” și susține că factorii de insecuritate rămân, potrivit HotNews . Iranul a anunțat miercuri că a ajuns la un acord cu Sultanatul Oman privind „un nou traseu” pentru tranzitul navelor prin Strâmtoarea Ormuz , după ce „coordonatele geografice” ale rutei au fost aprobate de ambele părți, conform declarațiilor purtătorului de cuvânt al ministerului iranian de externe, Esmail Baghaei, citat de agenția Irna. Oficialul iranian a spus că cele două state lucrează la o „declarație comună”, dar a introdus o condiție explicită: „Părțile terțe să nu vină să împiedice procesul”. De ce contează: Ormuz rămâne blocată, iar riscul operațional persistă De la reluarea ostilităților cu Statele Unite la începutul lunii iulie, Iranul „blochează din nou” Strâmtoarea Ormuz, rută strategică prin care, înainte de război, trecea „o cincime din comerțul mondial cu hidrocarburi”, potrivit aceleiași surse. În acest context, chiar și un acord tehnic cu Omanul nu garantează automat o trecere sigură și predictibilă pentru nave. Baghaei a susținut că, inclusiv în scenariul unui acord, tranzitul nu ar deveni „lipsit de riscuri”, deoarece „factorii care fac ca Strâmtoarea Ormuz să fie nesigură” ar veni „din partea Statelor Unite”. El a invocat blocada navală impusă de Washington ca represalii, precum și „alte acțiuni agresive și amenințătoare” împotriva Iranului și intereselor sale. Negocieri paralele și mesaje contradictorii SUA–Iran Președintele american Donald Trump a afirmat în repetate rânduri că Teheranul ar dori un acord pentru redeschiderea rutei navale, însă Iranul neagă existența discuțiilor cu Washingtonul și indică drept alternativă o înțelegere cu Omanul. Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat miercuri la Fox News că negocierile cu Iranul au fost dificile și că procesul va fi de durată: „Va fi complicat și va dura mult timp până se va ajunge la un acord”. Totodată, Trump a spus marți că strâmtoarea se va redeschide „foarte curând”, avertizând că, în caz contrar, Iranul ar urma să fie lovit „foarte puternic”, și a indicat că un acord ar putea fi încheiat până joi. Teheranul a negat însă orice discuție cu Washingtonul. (În context, HotNews trimite la un material anterior despre declarațiile lui Trump: HotNews .) Miza imediată: rute, taxe și dreptul mării Iranul nu vizează o revenire la situația de dinainte de război și permite, „deocamdată”, doar o singură rută, de-a lungul coastelor sale. În plus, Teheranul ia în calcul introducerea unor „taxe de serviciu”, idee respinsă de Statele Unite și de alte țări și care, potrivit sursei, contravine dreptului internațional al mării. Pe fondul tensiunilor, instituirea unei rute omaneze în luna iunie a provocat reacția Iranului și a fost urmată de „o serie de atacuri asupra navelor”, ceea ce amplifică incertitudinea pentru operatorii maritimi și pentru lanțurile de aprovizionare cu energie. [...]
JD Vance susține că SUA au „distrus” programul nuclear al Iranului , o afirmație care ridică miza negocierilor privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz , un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol. Informația apare într-un material Al Jazeera , publicat pe 8 august 2026. Vicepreședintele american JD Vance a declarat că Washingtonul a „distrus” programul nuclear al Iranului și i-a degradat capacitățile militare. Materialul nu oferă detalii suplimentare despre natura acțiunilor invocate sau despre evaluări independente care să confirme afirmația. În același timp, Teheranul cere Statelor Unite compensații și încetarea blocadei navale înainte de a redeschide Strâmtoarea Hormuz. Condiționarea redeschiderii de aceste cerințe indică faptul că disputa are o componentă operațională directă asupra transportului maritim într-una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Din perspectiva piețelor și a companiilor dependente de transportul maritim, mesajul relevant este că redeschiderea Strâmtorii Hormuz rămâne legată de un pachet politic mai larg, în care Iranul cere concesii concrete, iar SUA își afirmă public poziția de forță. Materialul nu precizează un calendar sau pași agreați pentru reluarea traficului prin strâmtoare. [...]
Refuzul lui Elon Musk de a ridica restricțiile Starlink limitează opțiunile operaționale ale Ucrainei pentru lovituri la distanță mare , într-un moment în care Kievul încearcă să extindă folosirea tehnologiei occidentale în război, potrivit news.ro , care citează The Atlantic, preluat de Kyiv Post. Într-o întâlnire recentă, președintele Volodimir Zelenski i-ar fi cerut președintelui american Donald Trump să intervină și să facă presiuni asupra lui Musk pentru ridicarea restricțiilor geografice impuse rețelei operate de SpaceX. Zelenski ar urmări ca armata ucraineană să folosească sistemul de sateliți pentru a ghida lovituri de lungă distanță împotriva bateriilor de rachete rusești care atacă regulat Kievul și alte orașe. Publicația notează însă că Trump nu i-ar fi oferit lui Zelenski un răspuns clar privind o eventuală intervenție pe lângă Musk. Ce încearcă Kievul și de ce contează Miza este una strict operațională: accesul la Starlink pentru ghidarea loviturilor „în adâncime” ar putea crește capacitatea Ucrainei de a lovi ținte militare rusești aflate la distanță mare, în special sisteme de rachete care bombardează orașe ucrainene. În paralel, refuzul lui Musk este prezentat ca parte a unei dificultăți mai largi a Ucrainei de a obține nu doar tehnologie militară americană avansată, ci și autorizații pentru utilizarea ei fără restricții, inclusiv în proiecte de producție comună care „s-au lovit de obstacole”, potrivit relatării. Argumentul invocat de Musk: riscul de escaladare Fostul ministru ucrainean al apărării, Mîhailo Fedorov, ar fi încercat la rândul său să-l convingă pe Musk, inclusiv prin canale neoficiale, conform unor colaboratori apropiați ai lui Fedorov citați de The Atlantic. În ciuda demersurilor, Musk ar fi rămas reticent. „În acest moment, nu există nicio decizie pozitivă”, a declarat miercuri unul dintre colaboratorii lui Fedorov. Potrivit aceleiași surse, Musk ar invoca riscurile unei posibile escaladări din partea Rusiei dacă Starlink ar fi folosit pentru a facilita lovituri în profunzime și le-ar spune repetat oficialilor ucraineni că „este timpul să se ajungă la o înțelegere” pentru a pune capăt războiului. Context: alte limitări americane privind tehnologia militară În același tablou al restricțiilor, ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a confirmat că Washingtonul nu va permite Ucrainei să producă intern rachete interceptoare Patriot , invocând controale stricte la export. El a făcut declarația la Fox Business, potrivit news.ro. Trump lansase anterior ideea acordării unei licențe de producție la summitul NATO din iulie de la Ankara, dar ulterior și-a nuanțat poziția, afirmând că transferul unei tehnologii sensibile este dificil, deoarece țările beneficiare „se pot întoarce împotriva ta într-o bună zi”. Separat, sâmbătă dimineață, atacuri cu drone rusești au vizat locomotiva unui tren de călători din regiunea Sumî și au rănit cel puțin patru civili în orașul Herson, în sudul țării, mai notează publicația. [...]
Reluarea bombardamentelor asupra Maribului riscă să rupă „calmul” fragil din Yemen , după ce forțele guvernamentale au lansat sâmbătă atacuri pe mai multe fronturi împotriva pozițiilor houthiților, pe fondul temerilor că țara ar putea aluneca din nou spre un conflict pe scară largă, potrivit Al Jazeera . Un purtător de cuvânt militar a spus că operațiunea a vizat „capacitățile și forțele” houthiților de-a lungul „mai multor axe și pe linia de contact”, prezentând acțiunea drept necesară pentru „protejarea civililor neînarmați”. Marib, sub presiune: oraș-cheie pentru civili și pentru echilibrul militar Escaladarea vine la câteva ore după ce houthiții au reluat bombardarea orașului Marib. Adjunctul ministrului informațiilor, Mohammed Gezan, a declarat că gruparea a „reluat bombardarea cartierelor civile din orașul Marib cu rachete și drone”. Marib găzduiește peste 2 milioane dintre cei aproape 5 milioane de oameni strămutați intern din Yemen, ceea ce amplifică riscul umanitar în cazul unei intensificări a luptelor. Bombardamentele reînnoite au urmat unui atac de vineri în care au fost uciși doi civili și au fost răniți alți 14, potrivit Ministerului Sănătății din Yemen. Houthiții au susținut că au vizat o tabără militară de la periferia orașului. Semnale de escaladare și apel ONU la detensionare Operațiunea armatei guvernamentale a urmat unor atacuri cu rachete și drone revendicate de houthiți în provinciile Hadramout și Marib, care au ucis cel puțin 30 de soldați guvernamentali și au rănit alți 15, joi. Corespondentul Al Jazeera Yousef Mawry, relatând din Sanaa, notează că este prima dată în luni când forțele guvernamentale anunță o contraofensivă, prezentată ca răspuns la o schimbare de tactică a houthiților către lovituri „preventive” asupra pozițiilor armatei în Marib și Hadramout. Potrivit aceleiași relatări, houthiții afirmă că acționează pe fondul suspiciunilor că forțele guvernamentale s-ar coordona cu Arabia Saudită pentru o ofensivă mai amplă împotriva teritoriilor controlate de houthiți. Specialista în Orientul Mijlociu Elisabeth Kendall, președinta Girton College (Cambridge), a avertizat că escaladarea crește „posibilitatea” ca Yemenul să revină la un conflict total, subliniind că războiul civil „nu s-a încheiat niciodată tehnic”, iar armistițiul din 2022 a expirat. Națiunile Unite au cerut detensionare, condamnând atât atacurile cu rachete ale houthiților, cât și continuarea loviturilor asupra petrolierelelor din Marea Roșie. [...]
Ucraina își poate accelera dotarea cu ATACMS printr-un reexport aprobat automat în SUA potrivit news.ro , care citează portalul ucrainean Militarnî și un document al Departamentului de Stat al SUA publicat în procesul-verbal oficial al lucrărilor Congresului din 6 august 2026. Documentul indică achiziția din Turcia a 70 de rachete balistice M39 ATACMS și a 12 lansatoare M270, într-un transfer care ar urma să înceapă după expirarea termenului legal de 15 zile de examinare în Congres. Miza este una de reglementare și calendar: în acest caz, Congresul SUA nu trebuie să voteze separat pentru aprobarea reexportului. Dacă, în 15 zile calendaristice, ambele camere nu adoptă o rezoluție comună de interzicere, acordul guvernului SUA intră automat în vigoare. Departamentul de Stat a transmis documentele către legislatori pe 3 august, iar Camera Reprezentanților este în vacanță până pe 31 august, respectiv Senatul până pe 14 septembrie, potrivit Ukrainska Pravda. Ce include transferul notificat Congresului În total, Congresul a fost informat cu privire la transferul către Ucraina al următoarelor echipamente și muniții: 12 lansatoare M270 MLRS ; 70 de rachete balistice M39 ATACMS; 2.524 de proiectile neghidate M26 de 227 mm cu încărcături de luptă cu submuniție DPICM; 47.000 de proiectile de artilerie cu submuniție M509A1 de calibru 203 mm pentru tunurile autopropulsate 2S7 „Pion” și M110. Transferul ar urma să fie realizat prin intermediul unor companii turce, bulgare și americane de apărare și logistică, specializate în exporturi. De ce poate trece fără vot: pragurile din legea americană Materialul arată că legea americană impune notificarea Congresului atunci când valoarea inițială a echipamentelor de apărare principale este de cel puțin 14 milioane de dolari (aprox. 64 milioane lei) sau valoarea totală a altor bunuri și servicii de apărare este de cel puțin 50 de milioane de dolari (aprox. 230 milioane lei). În astfel de situații, mecanismul este unul de „aprobare tacită”, în lipsa unei rezoluții comune de blocare în termenul prevăzut. Departamentul de Stat a informat Congresul că este dispus să autorizeze transferul, motivând că acesta corespunde obiectivelor SUA în domeniul asistenței de securitate. Context: interesul Turciei și al Ucrainei, plus detalii tehnice Documentele citate indică faptul că Turcia urmărește să își reducă stocurile de echipamente militare învechite, pentru a-și concentra resursele financiare pe modernizarea și întreținerea sistemelor existente. Ucraina, la rândul său, vizează consolidarea capacităților ofensive și defensive de sprijin de foc în contextul războiului. M39 este prima variantă de serie a rachetei balistice ATACMS, cu o rază maximă de acțiune de aproximativ 165 km. Potrivit informațiilor din articol, racheta folosește ghidare inerțială (autonomă), fără corecție pe semnal GPS, iar efectul este susținut de un focos cu submuniție de 560 kg, care transportă 950 de submuniții M74. Ukrainska Pravda mai amintește că, pe 28 iulie, președintele Volodimir Zelenski s-a întâlnit în SUA cu reprezentanții Lockheed Martin , compania care produce ATACMS, HIMARS, F-16 și rachete pentru sistemele Patriot. [...]
