Știri
Știri din categoria Externe
O blocadă navală a SUA asupra Iranului ar însemna o operațiune militară pe termen nedeterminat, cu risc de escaladare și efecte directe asupra pieței petrolului, potrivit unei analize Reuters, care citează experți în securitate și foști oficiali americani.
Blocada ar urma să intre în vigoare luni, la ora 14:00 GMT (17:00, ora României), după ce președintele Donald Trump a anunțat că Marina SUA „va începe procesul de blocare” a navelor care încearcă să intre sau să iasă din Strâmtoarea Hormuz. Ulterior, Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a precizat că măsura se aplică doar navelor care merg către sau vin din Iran, acoperind toate porturile iraniene de la Golful Arabiei și Golful Oman.
Strâmtoarea Hormuz este un punct de strangulare pentru aproximativ 20% din petrolul mondial, iar obiectivul declarat de Trump este să forțeze Iranul să renunțe la „închiderea de facto” a strâmtorii pentru aproape toate țările, cu excepția celor care obțin trecere sigură de la Teheran. Dacă strategia ar reuși, ar reduce pârghia Iranului în negocieri și ar putea redeschide ruta pentru comerțul global, cu potențial de scădere a prețurilor la petrol, notează analiza.
În același timp, experții avertizează că o blocadă este, în esență, un act de război și presupune un angajament deschis, cu un număr semnificativ de nave de luptă. Dana Stroul, fost oficial de rang înalt la Pentagon în administrația Biden, a spus că misiunea este dificil de executat de una singură și probabil nesustenabilă pe termen mediu și lung.
Armata SUA nu a oferit încă detalii de bază despre modul de aplicare: câte nave vor fi implicate, dacă vor fi folosite avioane și dacă aliați din Golf vor participa. CENTCOM a refuzat să comenteze, potrivit Reuters.
Un punct sensibil este aplicarea efectivă a blocadei: ar fi SUA dispusă să urce la bord și să confiște nave sau chiar să le avarieze/scufunde dacă încearcă să o încalce? Și ce se întâmplă dacă transporturile vizează mari cumpărători sau parteneri ai SUA, precum China, India ori Coreea de Sud?
Pe partea de securitate, amiralul în retragere Gary Roughead, fost șef al operațiunilor navale americane, a avertizat că Iranul ar putea trage asupra navelor din Golf sau ar putea ataca infrastructura statelor din Golf care găzduiesc forțe americane.
Amenințările Iranului la adresa transportului maritim au dus la o creștere de aproximativ 50% a prețurilor globale la petrol de la începutul războiului lansat de SUA și Israel pe 28 februarie, potrivit Reuters. Trump a spus duminică că prețul petrolului și al benzinei ar putea rămâne ridicat în SUA până la alegerile parlamentare parțiale din noiembrie, pe fondul riscului de reacție publică.
În paralel, Trump a evocat și posibilitatea reluării loviturilor americane în interiorul Iranului, menționând fabrici de rachete ca țintă posibilă. Senatorul democrat Mark Warner a pus sub semnul întrebării strategia, avertizând că Iranul ar putea folosi ambarcațiuni rapide pentru a mina strâmtoarea sau ar putea plasa bombe pe petroliere.
Trump a amenințat că „orice iranian” care va trage asupra forțelor americane sau asupra navelor „pașnice” va fi „distrus”, iar Gardienii Revoluției au transmis că navele militare care se apropie de strâmtoare vor fi considerate o încălcare a armistițiului și vor fi tratate „dur și decisiv”, ceea ce amplifică riscul de escaladare.
În evaluarea citată de Reuters, soluția pe termen lung ar necesita diplomație și voință politică internațională, nu doar presiune militară.
Recomandate
La șase luni de la atacurile SUA și Israelului, războiul din Iran continuă să perturbe Strâmtoarea Ormuz și să apese pe economia globală , într-un impas care împinge Washingtonul de la opțiunea militară spre presiune economică, potrivit Recorder , care citează o analiză Reuters. Conflictul nu are, deocamdată, o ieșire conturată: Iranul „nu s-a predat”, iar traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz rămâne „grav perturbat”, într-un context în care președintele Donald Trump estimase anterior că războiul s-ar putea încheia în trei-patru săptămâni. În paralel, secretarul de stat Marco Rubio le-a transmis aliaților că este puțin probabil ca SUA să lanseze noi atacuri „deocamdată”, semnalând o repoziționare către o campanie de presiune economică. Strâmtoarea Ormuz: șoc energetic, dar sub scenariile de criză Miza economică imediată rămâne Ormuz, un punct de tranzit prin care trece aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu combustibil; strâmtoarea se îngustează până la circa 34 km între Iran și Oman. Perturbarea a împins în sus prețurile petrolului și a alimentat temeri de recesiune globală, însă efectele macro au fost, până acum, mai mici decât anticipau unii economiști. Fondul Monetar Internațional și-a redus de două ori prognoza de creștere globală de la începutul războiului și estimează acum un avans de 3,0% în acest an, față de 3,3% în ianuarie. Reuters notează că economia globală a arătat mai multă reziliență decât în crizele petroliere din anii 1970, pe fondul unei dependențe energetice mai reduse și al cheltuielilor și investițiilor încă solide, inclusiv în zona inteligenței artificiale. Costuri în lanț: transport, asigurări și rute comerciale Dincolo de prețul petrolului, conflictul ridică costuri operaționale pentru comerțul regional: atacurile asupra transportului maritim, combinate cu un blocaj impus de Houthi care vizează traficul legat de Arabia Saudită în Marea Roșie, au crescut costurile de asigurare și de transport în regiune, potrivit analizei citate. Textul Recorder este trunchiat în această secțiune, astfel că amploarea exactă a efectului și detaliile suplimentare nu pot fi redate din sursa furnizată. De ce contează pentru piețe: impas militar, presiune economică În lipsa unei „căi clare” de încheiere a conflictului, revenirea SUA la presiune economică sugerează un orizont mai lung de incertitudine pentru fluxurile energetice și pentru costurile logistice asociate rutelor din Orientul Mijlociu. În același timp, analiza indică faptul că șocul inițial a fost amortizat la nivel global, chiar dacă riscurile rămân ridicate cât timp Ormuz este „grav perturbată”. [...]
Vizita secretă la Moscova a șefului CIA indică o repoziționare a SUA între războiul din Ucraina și presiunea economică asupra Iranului , într-un moment în care Washingtonul încearcă să limiteze riscurile pentru NATO și să reducă sprijinul Rusiei pentru Teheran, potrivit Știrile Pro TV , care citează o analiză CNN. John Ratcliffe ar fi mers la Moscova „săptămâna aceasta”, pentru discuții cu oficiali ai serviciilor ruse, într-un context în care atât Vladimir Putin, cât și Donald Trump sunt descriși ca fiind prinși în conflicte pe care nu le pot câștiga decisiv, dar nici nu le pot încheia fără costuri de prestigiu: Ucraina, respectiv Iran. Analiza notează că ambii ar fi subestimat capacitatea adversarilor, iar avantajele militare convenționale au fost erodate de tactici asimetrice și tehnologii ieftine, precum dronele. Ce a urmărit șeful CIA la Moscova Conform a două persoane familiarizate cu subiectul, citate de CNN, agenda lui Ratcliffe ar fi inclus două mesaje principale: avertizarea Rusiei în privința oricăror atacuri deschise sau ascunse asupra teritoriului NATO, pe fondul temerilor din Europa că Putin ar putea „testa” apărarea alianței; încurajarea Moscovei să întrerupă sprijinul economic și militar acordat Iranului. Misiunea este prezentată și ca un posibil semnal de reasigurare pentru aliații SUA, care au avut îngrijorări legate de angajamentul lui Trump față de NATO. În același timp, tentativa SUA de a impulsiona o încheiere a războiului din Ucraina ar fi „primită cu brațele deschise”, deși reducerea ajutorului militar pentru Kiev alimentează suspiciuni privind motivele administrației americane. În material se menționează și că Trump nu ar fi dat curs unei oferte din această vară privind licențierea producției sistemelor antirachetă Patriot pentru Ucraina. Miza economică: izolarea Iranului depinde de Moscova și Beijing Analiza CNN plasează în centru trecerea administrației americane, după șase luni de război cu Iranul, de la acțiune militară la „un război economic total” — adică o strategie de presiune prin sancțiuni și restricții comerciale extinse. În acest cadru, Washingtonul ar avea nevoie de cooperarea unor actori care sunt parteneri comerciali importanți ai Iranului, inclusiv Rusia și China. Firas Maksad, director general la Eurasia Group pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, a declarat pentru CNN International că eficiența presiunii economice depinde de obținerea unei forme de cooperare din partea chinezilor, rușilor și a altor actori regionali, dar că acest lucru va fi „foarte greu”. De ce ar putea Rusia să nu ajute și ce ar câștiga din slăbirea SUA Materialul sugerează că Rusia ar avea un interes strategic redus să ușureze situația lui Trump în Iran, iar orice „schimb de servicii” care ar implica Ucraina s-ar lovi de eșecul anterior al președintelui american de a forța Kievul să accepte concesii teritoriale. În plus, CNN a relatat în martie că Rusia ar fi furnizat Iranului informații despre locațiile și mișcările trupelor, navelor și aeronavelor americane, o parte importantă fiind imagini din constelația de sateliți de supraveghere a Moscovei, potrivit mai multor persoane familiarizate cu rapoartele serviciilor de informații americane. Pe acest fundal, The Washington Post a relatat că vizita ar fi fost precedată de informații recente ale serviciilor secrete americane care ar sugera că Kremlinul consideră SUA slăbite de războiul cu Iranul. Analiza mai susține că lipsa unei victorii decisive ar fi afectat credibilitatea SUA, ar fi epuizat stocurile de muniție și ar fi pus presiune pe forțele navale și aeriene — elemente care ar putea încuraja adversari precum Rusia și China să pună sub semnul întrebării capacitatea sau interesul Washingtonului de a răspunde la crize în Europa sau Asia. Diferențe între cele două conflicte și limita comparației Deși trasează paralele între Putin și Trump, analiza subliniază că acestea au o valabilitate limitată. Spre deosebire de Putin, Trump „nu a copiat” decizia de a trimite trupe terestre într-un blocaj, iar Putin este descris ca fiind mai puțin constrâns de dinamica internă decât un președinte american. În material este citat și un bilanț de „peste 1,4 milioane” de ruși morți, răniți sau dispăruți, atribuit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale . În privința țintelor, analiza afirmă că Putin lovește orașe și infrastructură energetică în Ucraina, în timp ce Trump ar fi evitat în mare măsură vizarea deliberată a civililor și infrastructurii civile, dar se menționează și un atac cu rachete care ar fi lovit o școală iraniană în februarie, ucigând aproape 200 de copii și adulți, despre care Trump nu ar fi oferit o explicație publică completă, iar atacul ar fi rezultat din folosirea unor informații învechite. Ce urmează: presiune pe două fronturi, cu risc de escaladare În lectura CNN, vizita lui Ratcliffe vine într-un moment „sumbru” al relațiilor internaționale, cu războaiele din Ucraina și Iran care destabilizează Orientul Mijlociu, implică marile puteri și alimentează temeri de extindere a conflictului. În acest context, Washingtonul încearcă simultan să descurajeze orice testare a NATO de către Rusia și să reducă sprijinul Moscovei pentru Iran, în timp ce strategia de izolare economică a Teheranului ar putea depinde tocmai de cooperarea unor adversari geopolitici. [...]
Disputa simbolică SUA–Canada se adâncește după ce premierul canadian Mark Carney a reacționat public la un decret semnat de președintele american Donald Trump privind redenumirea Lacului Ontario, potrivit Agerpres . Carney a transmis, într-un mesaj în limba franceză pe contul său de X, că lacul „se numește Lacul Ontario – astăzi și pentru totdeauna”, după ce Trump a semnat un decret care, potrivit acestuia, îi schimbă numele în „Lacul America”, notează AFP. În mesajul său, premierul canadian a legat episodul de o schimbare mai amplă pe care o vede în Statele Unite, enumerând „relațiile lor comerciale, politica lor externă, monumentele lor naționale, hidronimele lor” (hidronimele sunt denumiri geografice ale apelor). Carney a invocat și argumentul istoric, afirmând că numele Lacului Ontario, situat la granița americano-canadiană, „datează de mai bine de 400 de ani, cu mult înainte de Confederația Canadiană și de Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii”. [...]
Donald Trump a lăsat neclar dacă SUA vor sancționa bănci chineze , un semnal care menține incertitudinea pentru relațiile financiare dintre Washington și Beijing, potrivit Agerpres . Informația a fost relatată joi, iar materialul Agerpres citează AFP. Din conținutul disponibil public reiese doar că președintele american „a lăsat să planeze îndoiala” în legătură cu „eventuale sancțiuni economice” care ar viza unele bănci din China. Articolul integral este disponibil doar abonaților Agerpres, astfel că nu sunt accesibile detalii despre ce instituții ar putea fi vizate, ce tip de sancțiuni ar fi luate în calcul sau care ar fi calendarul unei decizii. [...]
Donald Trump susține că Vladimir Putin nu va ataca un teritoriu al NATO , într-un mesaj care vizează direct riscul de escaladare și, implicit, stabilitatea de securitate de care depind piețele și deciziile de investiții în Europa, potrivit Agerpres . Într-o discuție cu reporterii în Biroul Oval, la Casa Albă, Trump a invocat „discuții bune” cu liderul de la Kremlin și a afirmat că „nu va ataca un teritoriu al NATO”. Declarația vine după ce Kremlinul a respins drept „povești alarmiste”, fără „vreo legătură cu realitatea”, informațiile din presa americană potrivit cărora directorul CIA, John Ratcliffe , ar fi mers la Moscova în această săptămână pentru a descuraja Rusia să atace NATO. Tot joi, Trump a declarat pentru Axios , într-un interviu telefonic, că nu va exista un astfel de atac și că Ratcliffe nu a fost trimis la Moscova pentru a transmite un mesaj. Potrivit lui Trump, șeful CIA se întâlnește cu omologul său rus „odată la șase luni sau odată pe an”, iar întrevederea ar fi fost una obișnuită, fără „nimic neobișnuit”. [...]
Vizita neanunțată a șefului CIA la Moscova poate semnala o reluare pragmatică a canalelor de comunicare SUA–Rusia , chiar dacă administrația Trump evită, deocamdată, să o lege explicit de negocieri sau de un calendar politic, potrivit Mediafax . Donald Trump a descris deplasarea lui John Ratcliffe , directorul CIA, drept o întâlnire „semi-rutină” și a spus că „ar putea ieși ceva” din discuțiile purtate marți la Moscova cu „personalități din serviciile de informații rusești”. În același timp, președintele SUA nu a oferit detalii despre obiectivele vizitei și a susținut că „niciunul dintre zvonurile” apărute în jurul acesteia nu era adevărat. Ce transmite Casa Albă: prudență și așteptări moderate Potrivit BBC, Trump a afirmat că Washingtonul „ar dori să vadă sfârșitul războiului din Ucraina”, dar a avertizat că este prea devreme pentru a evalua efectele vizitei asupra relației bilaterale. „Este prematur să spunem cât de mult va afecta acest lucru procesul general de redresare a relațiilor noastre bilaterale din criza profundă în care se află în prezent”, a declarat el reporterilor. Întâlnirea este prezentată drept prima vizită cunoscută a lui Ratcliffe în Rusia de la începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, ceea ce îi dă o încărcătură politică suplimentară, chiar dacă mesajul oficial rămâne rezervat. Dimensiunea operațională: coordonare cu Ucraina înaintea deplasării Un element cu implicații directe asupra dinamicii din teren este că SUA ar fi cerut Ucrainei să suspende atacurile până la plecarea delegației, potrivit unui oficial ucrainean de rang înalt citat de CBS. Conform aceleiași relatări, Kievul fusese informat în prealabil că o delegație americană de rang înalt va călători la Moscova. Nu a existat un comentariu oficial despre vizită din partea CIA sau a Pentagonului, mai arată sursa citată de Mediafax. Cum vede Kremlinul contactele între servicii Dmitri Peskov a calificat contactele dintre agențiile de informații drept „un fenomen pozitiv” și a spus că acestea continuă adesea „chiar și în cele mai dificile momente” ale relațiilor dintre cele două țări, potrivit sursei. În lipsa unor detalii despre agenda discuțiilor, rămâne neclar dacă vizita a vizat strict canale de securitate sau dacă deschide o etapă mai amplă de dialog, inclusiv pe dosarul Ucraina. [...]
