Știri
Știri din categoria Externe
Australia a obținut o victorie-cheie în Grupa D, 2-0 cu Turcia, mizând pe un plan de joc reactiv și pe un portar debutant decisiv, într-un rezultat care poate redesena calculele de calificare într-o grupă în care SUA a început în forță, potrivit Al Jazeera.
Meciul de la Vancouver (Canada) a fost decis de golurile marcate de Nestory Irankunda și Connor Metcalfe, în timp ce portarul Patrick Beach a avut opt intervenții, într-o seară la care a asistat și președintele FIFA, Gianni Infantino.
Selecționerul Australiei, Tony Popovic, a făcut alegeri surprinzătoare înainte de start: l-a lăsat pe bancă pe căpitanul și portarul cu experiență Maty Ryan, preferându-l pe Beach, aflat la al treilea meci pentru națională. A fost scos din primul „11” și vicecăpitanul Jackson Irvine, înlocuit cu mijlocașul de 21 de ani Paul Okon-Engstler.
Australia a aliniat o echipă cu 10 debutanți la Cupa Mondială, iar mutările s-au dovedit inspirate: Beach a ținut echipa în joc, iar Okon-Engstler a contribuit direct la deschiderea scorului.
Turcia a controlat posesia și teritoriul, dar nu a găsit soluții în fața unei apărări organizate și a unui portar în zi mare. Una dintre cele mai mari ocazii a venit în minutul 27, când Arda Guler (Real Madrid) a fost blocat de Beach.
Imediat după, Australia a lovit pe tranziție: Beach a inițiat faza, Okon-Engstler a trimis o minge lungă care a „tăiat” defensiva, iar Irankunda a finalizat pentru 1-0, după o preluare care l-a desprins de marcaj. Turcia a fost aproape de egalare la scurt timp, însă Beach a deviat cu vârful degetelor un șut puternic al lui Abdulkerim Bardakci pe bară.
În repriza a doua, Beach a continuat să respingă șansele Turciei, inclusiv la o lovitură liberă executată de Guler (minutul 57). Golul care a închis meciul a venit în minutul 75: Metcalfe a recuperat/cules mingea la mijloc, a avansat și a înscris cu un șut de la 23 de metri.
„Ireal. Este un vis devenit realitate. Am obținut victoria acum”, a spus Irankunda, potrivit aceleiași surse. „Se simte uimitor. Trebuie să le mulțumești staffului, să mulțumești națiunii. Au avut încredere în mine.”
Pentru Turcia, înfrângerea vine chiar la revenirea la Cupa Mondială după 24 de ani, naționala jucând la turneul final pentru prima dată din 2002, când a terminat pe locul trei. Lotul turc, alcătuit în mare parte din jucători care evoluează în Liga Campionilor, nu a reușit să transforme superioritatea teritorială în goluri.
Australia bifează a șasea participare consecutivă la Cupa Mondială (a șaptea per total). În 2022, a pierdut debutul cu Franța, apoi a trecut de Tunisia și Danemarca, fiind eliminată de Argentina în optimi.
În Grupa D mai sunt Statele Unite și Paraguay; americanii au învins Paraguay cu 4-1 în meciul lor de deschidere, la Los Angeles.
Recomandate
Remiza Maroc–Brazilia și titlul Knicks au comprimat într-o singură seară „economia” marilor evenimente sportive din zona New York–New Jersey , cu stadionul aproape plin și suporteri care au trecut, la propriu, de la Cupa Mondială la finala NBA, potrivit Al Jazeera . Meciul din grupa Cupei Mondiale 2026, jucat sâmbătă pe New York New Jersey Stadium din East Rutherford (New Jersey), s-a încheiat 1-1, în fața a peste 80.000 de spectatori. Maroc a deschis scorul în minutul 21 prin Ismail Saibari , iar Brazilia a egalat după 11 minute, prin Vinicius Jr. Publicația notează că, deși Brazilia a avut susținerea majoritară în tribune, Maroc a controlat jocul, iar în prelungiri a ratat o ocazie importantă care putea aduce o victorie-surpriză. Costuri și fluxuri de public: transport scump, stadion aproape de capacitate Un detaliu cu relevanță operațională și de „fricțiune” pentru fani a fost transportul către arenă: suporterii au plătit un tarif dus-întors de 98 de dolari (aprox. 450 lei) pentru deplasarea din New York sau New Jersey, preț descris ca „ridicat” și „mult criticat”. Cu toate acestea, prezența a fost aproape de capacitatea stadionului (82.000 de locuri), iar atmosfera a început cu ore bune înainte de start, inclusiv în punctele de tranzit precum stația Secaucus. „Dublă programare” sportivă: de la Cupa Mondială la finala NBA Seara a continuat cu un al doilea vârf de interes local: după fluierul final de la fotbal, fanii s-au grăbit să prindă Meciul 5 din finala NBA, în care New York Knicks au învins San Antonio Spurs cu 94-90 și au câștigat primul titlu din 1973, într-o victorie decisă pe final, într-o serie „cel mai bun din șapte”. Al Jazeera descrie cum, pe fondul acestei tranziții rapide între două evenimente majore, scandarea „Let’s go Knicks” a devenit numitor comun, iar victoria a fost urmată de cântece, dans și focuri de artificii în zona celor două state. Pentru organizatori și autorități, tabloul sugerează o presiune concentrată pe infrastructură și logistică atunci când evenimente de top se suprapun în aceeași regiune metropolitană. Context suplimentar despre meciul de fotbal și despre finala NBA este disponibil în materialele Al Jazeera dedicate: remiza 1-1 dintre Brazilia și Maroc și victoria Knicks din Meciul 5. [...]
Semnarea unui acord SUA–Iran care ar debloca Strâmtoarea Ormuz poate reduce presiunea pe piețele energetice , într-un moment în care blocada iraniană a afectat un coridor prin care trecea înainte de conflict circa 20% din petrolul mondial, potrivit Agerpres , care citează Axios . Reprezentanți ai Statelor Unite și ai Iranului ar urma să aibă duminică o întâlnire virtuală, alături de mediatori pakistanezi și qatarezi, pentru a semna electronic un acord menit să pună capăt războiului și să permită deblocarea Strâmtorii Ormuz. Surse americane și din țările mediatoare, citate de Axios, au confirmat că semnarea se va face online din motive logistice. Ce prevede memorandumul și de ce contează pentru energie Documentul este descris ca un memorandum de înțelegere care ar extinde încetarea focului în vigoare din aprilie cu încă 60 de zile și ar facilita deschiderea negocierilor privind programul nuclear iranian. Miza imediată pentru economie este legată de fluxurile de petrol: acordul ar putea contribui la stabilizarea piețelor energetice, afectate de blocada iraniană a Strâmtorii Ormuz, rută strategică pentru exporturile de țiței. Contextul negocierilor și actorii implicați Semnarea ar fi rezultatul a aproape trei luni de negocieri între administrația Trump și regimul de la Teheran, cu medierea Pakistanului, Qatarului, Egiptului și Turciei. Acordul ar pune capăt războiului început de SUA și Israel pe 28 februarie împotriva Iranului. Președintele Donald Trump urmează să călătorească luni în Franța pentru summitul G7, unde speră să se întâlnească și cu liderii din Egipt, Qatar și Emiratele Arabe Unite, pentru discuții despre situația din Iran. Potrivit surselor americane citate, prințul moștenitor saudit Mohamed bin Salman a fost invitat, dar nu poate participa din motive de agendă, iar prezența premierului israelian Benjamin Netanyahu „nu este de așteptat”, conform aceleiași relatări. [...]
Refacerea rapidă a arsenalului iranian ridică riscul reluării tensiunilor în Golful Persic și pune presiune pe securitatea rutelor petroliere , potrivit Digi24 . Evaluări ale serviciilor de informații citate de Bloomberg indică faptul că Teheranul ar fi revenit la aproximativ 75% din stocurile de rachete și drone de dinainte de război, în timpul armistițiului intrat în vigoare la 8 aprilie. Iranul ar fi folosit pauza de lupte pentru a redeschide accesul la buncăre subterane adânci, unde ar fi păstrat echipamente esențiale, după ce atacurile aeriene americane și israeliene ar fi blocat ieșirile acestor complexe. În același interval, forțele iraniene și-ar fi regrupat capacitățile și ar fi început revizia rețelelor de lansatoare, conform aceleiași relatări. Ce se schimbă operațional: capacitate de lovire refăcută și producție internă activă Bloomberg estimează că stocurile Iranului și-au revenit de la circa 60% din capacitate în luna martie la „trei sferturi” în prezent, în pofida consumului de muniții și a blocajului aliat menționat în material. În paralel, evaluările indică faptul că Iranul își păstrează o bază industrială internă capabilă să accelereze producția dacă ostilitățile se reiau la scară largă. În acest context, sunt puse sub semnul întrebării declarațiile publice anterioare ale unor oficiali americani privind degradarea severă a capabilităților iraniene. În articol este menționată afirmația secretarului american al Apărării, Pete Hegseth , potrivit căreia capacitățile de lovire la distanță ale Iranului ar fi fost reduse cu 90% la jumătatea lunii martie. Legătura cu Rusia: muniție „probabil” nouă, produsă recent Un element cheie al refacerii arsenalului ar fi aportul de echipamente militare din exterior. Surse din serviciile de informații citate în material susțin că stocul reînnoit ar include „probabil” rachete de fabricație rusă, produse în ultimele 12 luni, ceea ce ar indica o legătură industrial-militară activă între Moscova și Teheran. Formularea sugerează o evaluare, nu o confirmare publică a transferurilor. Totodată, expertul Kelly Grieco (Stimson Center) este citat cu ideea că infrastructura industrială de bază a Iranului poate trece la asamblarea unor variante de drone de nouă generație chiar și sub presiunea războiului. Materialul mai notează că, deși embargourile ar îngreuna accesul la explozivi militari de înaltă calitate și componente de urmărire, Iranul ar continua să producă muniții de tip Shahed folosind materiale și componente comerciale mai ușor de procurat. De ce contează pentru securitatea energetică: Strâmtoarea Ormuz rămâne un punct critic Refacerea capabilităților militare complică, în relatare, calculele Washingtonului privind o eventuală reluare a operațiunilor milititare la scară largă și reduce pârghiile de negociere. În același timp, materialul indică faptul că Marina SUA continuă să desfășoare grupuri de atac de pe portavioane pentru a escorta aproximativ 7 milioane de barili de petrol pe zi prin Strâmtoarea Ormuz, unul dintre cele mai importante coridoare maritime pentru exporturile de petrol. Pe fondul deteriorării relațiilor după doborârea recentă a unui elicopter militar american în Golful Persic (menționată în articol), secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a avertizat că Washingtonul ar putea lichida 24 de miliarde de dolari (aprox. 110 miliarde lei) din fondurile iraniene înghețate pentru a compensa aliații regionali. Ministrul adjunct de Externe al Iranului, Kazem Gharibabadi, a respins amenințarea privind activele, conform materialului. [...]
Proiectul de acord SUA–Iran ar putea debloca exporturile de petrol și 25 mld. dolari pentru Teheran , în schimbul unor angajamente privind programul nuclear și al redeschiderii Strâmtorii Hormuz, potrivit The Jerusalem Post , care citează declarații făcute pentru Reuters de un oficial iranian de rang înalt. Oficialul a spus că, în baza unui proiect final de „memorandum de înțelegere” (document-cadru, neobligatoriu ca tratat, folosit pentru a fixa principiile unei înțelegeri), Teheranul acceptă că „nu va produce și nici nu va dobândi arme nucleare”. Informația apare înaintea semnării unui acord, în contextul unei medieri la care participă Qatarul. Concesii economice și logistice: sancțiuni la petrol, active înghețate, porturi și Hormuz Conform proiectului descris de sursă, SUA ar urma să renunțe, pentru o perioadă specificată, la toate sancțiunile asupra exporturilor de petrol ale Iranului și să ridice blocada asupra porturilor iraniene. În plus, Washingtonul ar urma să elibereze 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde lei) din activele înghețate ale Iranului, inclusiv prin transferuri directe în numerar. Documentul mai prevede ca Iranul să redeschidă Strâmtoarea Hormuz , un punct-cheie pentru transportul maritim de energie, cu potențial impact asupra fluxurilor comerciale și a percepției de risc în regiune. Condiții pe nuclear și calendar: 60 de zile pentru mecanisme și planuri În schimb, SUA ar fi de acord ca Iranul să își dilueze stocul de uraniu puternic îmbogățit pe teritoriul iranian, iar mecanismul concret ar urma să fie discutat în următoarele 60 de zile, potrivit oficialului citat. Tot în acest interval, SUA ar urma să lucreze cu aliați regionali la un plan de reconstrucție și dezvoltare pentru Iran, care să fie negociat și agreat cu Teheranul în același orizont de 60 de zile. Până la încheierea unui acord final, Iranul ar fi acceptat să nu mențină „status quo-ul” nuclear, inclusiv să nu îmbogățească uraniu și să nu își extindă facilitățile nucleare, mai notează sursa. Context politic și mediere regională Informațiile vin la scurt timp după ce mediatori din Qatar au zburat la Teheran pentru a facilita înțelegerea. În anunțul inițial al președintelui american Donald Trump, publicat pe Truth Social joi, erau enumerate mai multe țări din regiune ca fiind de acord cu înțelegerea, inclusiv Israel, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite; Pakistan și Qatar au fost menționate ca actori implicați operațional în mediere. Separat, proiectul de acord descris intră în contradicție cu o afirmație recentă a lui Trump, care susținea că înțelegerea ar cere ca „niciun ban să nu schimbe mâinile”, în timp ce documentul ar include eliberarea de fonduri și transferuri în numerar, conform detaliilor citate de publicație. [...]
Escaladarea atacurilor cu rachete balistice ale Rusiei pune presiune pe stocurile limitate de interceptoare Patriot ale Ucrainei , iar diferența dintre ritmul lansărilor și capacitatea de apărare riscă să se traducă în mai multe lovituri reușite asupra orașelor, potrivit Antena 3 , care citează o analiză The New York Times. În ultimele săptămâni, atacurile rusești cu rachete balistice asupra Ucrainei au crescut ca intensitate și amploare, iar una dintre vulnerabilitățile majore ale armatei ucrainene este lipsa suficientă a interceptoarelor Patriot pentru a ține pasul cu barajele lansate de Moscova. Unitățile de apărare antiaeriană ar fi ajuns să facă „calcule imposibile”, în condițiile în care salvele pot include peste 1.000 de drone și zeci de rachete, iar echipajele sunt descrise ca epuizate și copleșite de viteza rachetelor balistice. Colonelul Yurii Ihnat, purtător de cuvânt al Forțelor Aeriene ucrainene, compară situația cu un portar pus să apere simultan zece mingi, sugerând că nici cele mai bune sisteme nu pot compensa lipsa de muniție și volumul atacurilor. Costul operațional: lansatoare goale și ferestre de vulnerabilitate Materialul indică faptul că fiecare eroare de calcul sau lipsă de interceptoare poate avea consecințe directe asupra populației. Este menționat un atac de luna trecută în care 24 de persoane au murit după ce o rachetă balistică a lovit un bloc din Kiev, episod care ar fi erodat sentimentul de siguranță în capitală, unde sistemele Patriot „obișnuiau să atenueze teama de victime în masă”. Interceptoarele Patriot fac parte dintr-un sistem american mobil de apărare antiaeriană, cu radar, unitate de comandă și lansatoare. Varianta PAC-3 este descrisă drept cea mai sofisticată, capabilă să distrugă rachete balistice la altitudini mari. Un expert citat, Gustav Gressel (Academia Națională de Apărare din Viena), arată că vitezele combinate ale țintei și interceptorului pot depăși 9.600 km/h, ceea ce ridică miza tehnologică și reduce marja de eroare. Valerii Romanenko, expert în aviație și fost ofițer de apărare antiaeriană, susține că, în timpul atacurilor masive repetate, unele unități rămân fără interceptoare disponibile imediat, iar uneori lansatoarele „sunt pur și simplu goale”. „Matematica nu iese”: ritmul rachetelor vs. ritmul producției Datele compilate de The New York Times din rapoartele zilnice ale Forțelor Aeriene ucrainene arată o creștere puternică a utilizării rachetelor balistice de către Rusia: de la 74 în 2023 la aproape 600 în 2025. În acest an, Rusia ar fi tras 410 rachete balistice, un ritm care ar însemna aproximativ 900 până la finalul anului, dacă Moscova menține cadența. În paralel, Lockheed Martin , producătorul interceptoarelor PAC-3, ar fi livrat anul trecut 620 de interceptoare la nivel mondial și s-a angajat să crească producția. Oleh Katkov, redactor-șef al Defense Express (grup ucrainean de media și consultanță militară), rezumă dezechilibrul astfel: „Dacă compari numărul de rachete balistice produse în fiecare lună cu numărul de interceptoare produse anual, matematica pur și simplu nu iese.” Colonelul Ihnat afirmă că Ucraina a primit de la începutul războiului peste 1.600 de interceptoare (PAC-3 și PAC-2), însă, în contextul intensificării atacurilor, acestea nu ar fi suficiente. Cerere globală mai mare și căutarea de alternative Penuria globală de interceptoare ar fi fost agravată de conflictul cu Iranul, care a crescut cererea urgentă în statele din Golf. În acest context, Ucraina ar fi privit cu frustrare imagini în care, în unele cazuri, ar fi fost folosite mai multe rachete Patriot pentru a doborî o singură dronă. Pe fondul presiunii, Departamentul american al Apărării a lansat luna trecută un apel pentru idei privind interceptoare mai ieftine capabile să doboare rachete balistice cu rază scurtă. Totodată, compania ucraineană Fire Point a anunțat testarea unui nou sistem de apărare antirachetă, însă performanțele comparabile cu PAC-3 „rămâne de văzut”, potrivit materialului. În SUA și Europa, industria caută să accelereze producția: RTX a anunțat în aprilie deschiderea unei noi facilități de producție în Germania, iar L3Harris Technologies a anunțat în mai achiziționarea unui furnizor de motoare de ghidare pentru interceptoarele PAC-3, dintr-o fabrică din Polonia. În plan politic, Volodimir Zelenski ar fi avertizat într-o scrisoare către președintele Donald Trump că ritmul livrărilor „nu mai ține pasul cu realitatea amenințării”, pe măsură ce atacurile se intensifică. [...]
Cina Trump–Macron de la Versailles devine un test de „retenție” diplomatică la G7 , pe fondul temerilor europene că președintele american ar putea pleca din nou înainte de finalul reuniunii, potrivit news.ro . Donald Trump va participa miercuri la o cină cu Emmanuel Macron la Palatul Versailles , după summitul G7 de la Evian-les-Bains, informație atribuită de publicație unui înalt oficial al administrației Trump citat de Politico.com. Palatul Élysée a confirmat, de asemenea, organizarea cinei. Întâlnirea vine după ce Macron îl invitase anterior pe Trump la o cină în doi la încheierea summitului, însă Casa Albă nu confirmase până acum participarea. În material se arată că invitația ar fi fost „probabil” o încercare de a-i face pe plac lui Trump, descris ca apreciind luxul, dar și o modalitate de a-l menține la summit până la final. De ce contează pentru agenda G7 Liderii europeni vor să abordeze teme precum războiul din Ucraina și conflictul din Iran. Contextul este sensibil: anul trecut, Trump a părăsit summitul mai devreme, pe fondul tensiunilor legate de Iran, potrivit aceleiași surse. Trump ar urma să sosească în Franța luni, iar programul include o întâlnire bilaterală cu Macron, urmată de salutul oficial și o cină de lucru. Ce subiecte declară Casa Albă că va urmări Trump Un reprezentant al administrației, sub protecția anonimatului, a indicat că președintele american va aborda chestiuni de „importanță generală” pentru aliați, între care: creșterea economică și dezvoltarea; reziliența lanțurilor de aprovizionare; imigrația ilegală; inteligența artificială. Întâlniri și formate: Zelenski, state din Golf, Egipt, India Macron l-a invitat la summitul G7 și pe președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski , iar programul de marți include o sesiune de lucru cu liderii G7 și cu liderul ucrainean. Totuși, un al doilea înalt oficial al administrației a spus că, „în prezent”, nu este prevăzută o întâlnire bilaterală Trump–Zelenski, deși a lăsat deschisă posibilitatea unei discuții în marja summitului. Tot marți, Trump are programate întâlniri bilaterale cu emirul Qatarului și cu președintele Emiratelor Arabe Unite, precum și un prânz de lucru cu liderii G7 și lideri din Orientul Mijlociu. Miercuri, pe lângă sesiunile G7, sunt menționate întâlniri bilaterale cu președintele Egiptului, Abdel Fattah El-Sisi, și cu premierul Indiei, Narendra Modi, precum și o discuție cu parteneri G7 și directori executivi din tehnologie pe tema inteligenței artificiale. [...]
