Știri
Știri din categoria Economie
Scăderea cu 3,8% a comenzilor industriale din Germania în aprilie reaprinde riscul unei contracții economice în T2, după un martie atipic de puternic, potrivit Biziday, care citează datele publicate de Oficiul Național de Statistică (Destatis).
Comenzile au coborât cu -3,8% față de luna precedentă (date ajustate sezonier), după ce în martie urcaseră cu +4,5%. Așteptările din sondajele realizate de Reuters și Bloomberg indicau o scădere mai mică, de -2%, ceea ce amplifică semnalul de slăbiciune pentru începutul trimestrului al doilea.
Declinul a fost relativ generalizat:
Cele mai afectate sectoare au fost industria auto, echipamentele electrice și utilajele.
Un indicator urmărit pentru că este mai puțin volatil – evoluția pe trei luni – arată că noile comenzi din februarie-aprilie au fost cu -3,1% sub trimestrul anterior, ceea ce sugerează o scădere susținută, nu doar un recul punctual într-o singură lună.
Germania a început anul cu o creștere economică de +0,3% în T1, însă conflictul din Orientul Mijlociu afectează tot mai mult consumatorii și companiile, iar activitatea economică s-a redus în aprilie și mai, întărind perspectiva unei contracții în trimestrul al doilea. Economistul-șef al Commerzbank, Joerg Kraemer, a avertizat că economia germană se va „contracta ușor” probabil în T2.
Ministerul Economiei indică drept factori de presiune prețurile ridicate la energie și materii prime, incertitudinea geopolitică, blocajele din lanțurile de aprovizionare și reducerea cererii. La acestea se adaugă tensiunile comerciale SUA–UE și perspectiva unor noi creșteri ale dobânzilor, în condițiile în care Banca Centrală Europeană se reunește în această săptămână.
Deși programul german de investiții publice în apărare și infrastructură, de sute de miliarde de euro, ar trebui să susțină economia, efectele sunt „estompate” de presiunile externe, iar date recente arată că fondul de infrastructură de 500 de miliarde de euro a avut un debut lent.
Recomandate
Germania domină economia europeană prin exporturi și investiții în inovație , iar diferența față de următoarele țări din clasament arată cât de mult contează diversificarea industrială și capacitatea de a vinde pe piețele externe, potrivit Mediafax . Datele citate din „Raportul privind populația mondială pentru 2025” plasează Germania pe primul loc în Europa, cu un PIB de 4,74 trilioane de dolari (aprox. 21,8 trilioane de lei). Urmează Regatul Unit, cu 3,84 trilioane de dolari (aprox. 17,7 trilioane de lei), și Franța, cu 3,21 trilioane de dolari (aprox. 14,8 trilioane de lei). Italia este pe locul patru, cu 2,42 trilioane de dolari (aprox. 11,1 trilioane de lei), iar Rusia pe locul cinci, cu 2,08 trilioane de dolari (aprox. 9,6 trilioane de lei). În același context, publicația notează (cu trimitere la Express) că nu poziția Germaniei este surprinzătoare, ci dimensiunea indicatorilor: economia țării ar fi mai mare decât cea a Marii Britanii, Portugaliei și Greciei la un loc. Mai jos în clasament, Portugalia apare pe locul 18, cu 321,44 miliarde de dolari (aprox. 1,48 trilioane de lei), iar Grecia pe locul 20, cu 267,35 miliarde de dolari (aprox. 1,23 trilioane de lei). De ce contează: modelul german se sprijină pe export și producție Explicația avansată pentru performanța Germaniei ține de structura economiei: o bază industrială puternică, diversificată, și investiții consistente în cercetare și dezvoltare . La nivel global, Germania este indicată ca fiind pe locul 3, după SUA și China. Un indicator operațional relevant este rolul exporturilor. În 2024, Germania a exportat bunuri și servicii de 1,66 trilioane de dolari (aprox. 7,6 trilioane de lei) și a înregistrat un surplus comercial de 255 de miliarde de dolari (aprox. 1,17 trilioane de lei). Exporturile includ vehicule, utilaje, substanțe chimice, echipamente electrice, produse electronice, produse farmaceutice și materiale plastice. Investițiile în cercetare și dezvoltare, avantaj competitiv Pe lângă exporturi, Germania alocă aproximativ 3,1% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, direcționând resurse către inovație științifică și tehnologică. În același timp, este descrisă drept cea mai importantă națiune producătoare din Europa, responsabilă pentru aproximativ o treime din producția industrială a continentului. În termeni practici, combinația dintre industrie, export și investiții în inovație explică de ce Germania rămâne reperul economic al Europei în acest clasament și de ce diferențele față de economiile din a doua parte a topului sunt atât de mari. [...]
Modelul economic al Chinei împinge economiile avansate spre „dezindustrializare forțată” , pe fondul unui val de exporturi ieftine susținute de stat și al unui surplus comercial record, arată o analiză preluată de Digi24 din The Atlantic . Miza pentru companii și guverne este dublă: presiune directă pe locurile de muncă din industrie în afara Chinei și risc de reacții protecționiste care pot reduce prosperitatea globală. Beijingul ar sprijini producătorii prin subvenții și scutiri de taxe, dar și indirect, prin politici care limitează salariile din fabrici și mențin moneda la un nivel care face exporturile „mult mai ieftine” în mod artificial. Rezultatul, potrivit analizei citate, este un model care favorizează producătorii și „constrânge consumatorii”, inundând piețele internaționale cu bunuri la prețuri foarte mici, de la oțel și panouri solare până la mașini electrice. Impactul asupra industriilor din afara Chinei este prezentat ca fiind deja vizibil. Digi24 notează că, din cauza competiției chineze, Germania ar pierde lunar 10.000 de locuri de muncă în producție, iar Indonezia ar putea pierde „sute de mii” de joburi în industria textilă. Surplus record și presiune pe partenerii comerciali Un indicator central al dezechilibrului este surplusul comercial al Chinei, care ar fi ajuns la 1,2 trilioane de dolari anul trecut (aprox. 5.520 trilioane lei), un nou record, potrivit materialului. Analiza susține că, raportat la economia globală, un asemenea excedent de bunuri fabricate „nu a mai fost atins niciodată” de vreo altă țară. În acest context, sunt menționate și sectoare considerate sensibile pentru economiile avansate — auto, robotică, utilaje grele și semiconductori — unde politica industrială a lui Xi Jinping ar amplifica riscurile pentru securitatea națională, creștere economică și ocupare. Reacții: de la tarife la reguli de reducere a dependenței Materialul amintește că Donald Trump a impus anterior tarife asupra mărfurilor chinezești, însă, „în ultimul timp”, ar fi devenit mai puțin preocupat de amenințarea economică a Chinei, după o vizită la Beijing și un acord de cooperare pentru un „consiliu al comerțului” bilateral. În paralel, unele guverne ar fi început să-și protejeze industriile. În Uniunea Europeană, potrivit articolului, au fost introduse reguli pentru reducerea dependenței de China, prin încurajarea fabricării în Europa a produselor din domeniul energiei verzi. „Suntem într-o situație acum unde comerțul cu China distruge valoarea produselor. Atunci, marea întrebare este: De ce mai facem comerț?” De ce contează: risc de protecționism și costuri economice mai mari Concluzia analizei preluate de Digi24 este că nicio țară nu va putea elimina complet dependența de China, cel mai mare producător al lumii, însă partenerii comerciali pot pune presiune pe un sistem industrial descris drept „umflat” artificial, generator de pierderi și datorii. În același timp, textul avertizează asupra unui efect secundar: dacă partenerii Chinei sunt împinși spre strategii protecționiste, nivelul de prosperitate „pentru toată lumea” ar putea scădea, iar costurile s-ar putea vedea atât în rândul muncitorilor americani, cât și al familiilor chineze, care ar suporta consecințele unui model bazat pe supraproducție și exporturi ieftine. [...]
Crearea a 172.000 de locuri de muncă în SUA în mai reaprinde pariurile pe noi majorări de dobândă ale Fed , după ce datele au depășit net așteptările pieței, potrivit Ziarul Financiar . Reacția imediată a fost o creștere a randamentelor titlurilor de stat americane și a dolarului, pe fondul reevaluării traiectoriei de politică monetară. Economia americană a adăugat 172.000 de locuri de muncă în luna mai, peste prognoza de 85.000 indicată de economiști chestionați de Bloomberg . Datele au fost publicate vineri de Biroul pentru Statisticile Muncii (Bureau of Labor Statistics), iar ZF notează că acestea sunt interpretate ca un semnal de stabilizare a pieței muncii după un 2025 dificil. Revizuiri în sus și șomaj stabil Pe lângă cifra din mai, angajările pentru lunile martie și aprilie au fost revizuite în creștere cu un total combinat de 93.000, până la 214.000, respectiv 179.000. Rata șomajului a rămas neschimbată, la 4,3%. În evaluarea citată de publicație, Dario Perkins, de la TS Lombard, consideră că piața muncii dă semne de revenire: „Piaţa muncii din SUA începe în sfârşit să îşi revină.” Ce s-a schimbat în așteptările privind dobânzile După publicarea raportului, traderii au început să parieze că Rezerva Federală ar putea majora dobânda de referință cu un sfert de punct procentual până în decembrie. Înainte de datele privind angajările, o astfel de mișcare nu era „complet inclusă în prețuri” înainte de aprilie anul viitor, mai arată articolul. [...]
Comisia Europeană nu cere, deocamdată, măsuri suplimentare pentru deficitul excesiv al României , dar menține avertismentul că economia rămâne vulnerabilă, cu „dezechilibre excesive”, potrivit Economica . Mesajul are miză directă pentru politica fiscală: România primește un semnal de continuitate în procedura de deficit excesiv , însă presiunea rămâne pe corecția dezechilibrelor macroeconomice. Ce spune Bruxelles-ul despre corecția deficitului În pachetul de primăvară al semestrului european 2026 , Comisia a evaluat statele membre care beneficiază de o perioadă de ajustare bugetară de șapte ani (în loc de patru) în cadrul planurilor pe termen mediu. România este în acest grup, alături de Belgia, Germania, Spania, Franța, Italia, Austria și Finlanda. Executivul european apreciază, în ansamblu, că statele vizate și-au respectat angajamentele „în mod satisfăcător”, pe baza informațiilor din rapoartele anuale de progres, notează Agerpres, citată de publicație. Flexibilitate bugetară: apărare și reziliență energetică, din 2026 Comisia indică posibilitatea unei flexibilități bugetare limitate pentru statele care iau măsuri ce consolidează securitatea energetică și accelerează tranziția de la combustibili fosili, în cadrul clauzei derogatorii naționale pentru cheltuieli din domeniul apărării. La cererea statului membru, domeniul clauzei poate fi extins pentru a include măsuri începute din februarie 2026, care reduc dependența de combustibili fosili importați. În cadrul plafonului existent pentru cheltuieli suplimentare de apărare (1,5% din PIB), Comisia menționează limite dedicate pentru 2026–2028: plafon anual: 0,3% din PIB (pentru 2026–2028); plafon cumulat: 0,6% din PIB (pentru aceeași perioadă), aplicabile specific măsurilor de „reziliență energetică”. Comisia precizează că garanțiile privind sustenabilitatea finanțelor publice rămân în vigoare. Avertismentul care rămâne: România, la „dezechilibre excesive” Separat de evaluarea pe deficit, Comisia a analizat și dezechilibrele macroeconomice pentru statele selectate pentru bilanțuri aprofundate în Raportul privind mecanismul de alertă pentru 2026. Concluziile citate indică faptul că Grecia, Țările de Jos și Suedia nu ar mai avea dezechilibre, în timp ce Italia, Ungaria și Slovacia „continuă să se confrunte cu dezechilibre”. Pentru România, evaluarea rămâne mai severă: țara „continuă să se confrunte cu dezechilibre excesive”, deoarece vulnerabilitățile sunt considerate „grave”. Ce urmează în proces Documentele din pachetul de primăvară al semestrului european 2026 intră acum în discuție la nivelul Eurogrupului și al Consiliului Uniunii Europene, care urmează să dezbată și să aprobe orientările. În același pachet, Comisia invită statele membre să ia măsuri de politică publică într-o listă largă de domenii, de la sustenabilitatea finanțelor publice și investiții în cercetare-dezvoltare până la simplificarea reglementărilor, tranziția energetică și digitalizarea serviciilor publice. [...]
BERD a revizuit România la contracție în 2026, semnalând o deteriorare rapidă a cererii interne , după ce a tăiat prognoza de la creștere la un declin de 0,2% al PIB, potrivit Economedia , care citează raportul „Regional Economic Prospects ” al instituției. Estimarea BERD indică o recesiune în 2026, după ce în februarie banca anticipa o creștere de 1,2%. Revizuirea vine pe fondul unei contracții în primul trimestru din 2026, pusă de BERD pe seama scăderii consumului gospodăriilor și a producției industriale. Ce s-a schimbat în prognoza BERD Pentru 2027, BERD vede o revenire modestă: PIB-ul României ar urma să crească cu 1,8%, sub prognoza anterioară de 2,2% . Raportul notează că în 2025 economia a crescut cu 0,7%, evoluție „în linii mari” similară cu 2024, însă cu o structură diferită a creșterii. De unde vine presiunea: consum, salarii reale, industrie Potrivit BERD, consumul privat a stagnat aproape complet, în contextul în care creșterea salariilor reale a încetinit puternic: de la 8% în 2024 la o contracție de 5% începând cu jumătatea lui 2025. În același timp, cheltuielile guvernamentale au scăzut cu 11% față de aceeași perioadă a anului anterior în ultimul trimestru din 2025, afectând cifra anuală a creșterii. Ca elemente de sprijin, BERD menționează investițiile publice, care au totalizat 7% din PIB, și exporturile nete, susținute de exporturi mai mari de capital și bunuri intermediare. Inflație ridicată și dobânzi menținute sus BERD arată că inflația a accelerat în a doua jumătate din 2025 până la aproximativ 9,5%, după eliminarea plafoanelor la prețul energiei electrice în iulie 2025, măsură implementată împreună cu majorări de TVA și accize. În aprilie 2026, inflația a urcat din nou la aproape 11%, pe fondul prețurilor mai mari la energie. În acest context, Banca Națională a României a menținut rata dobânzii de politică monetară la 6,5% până la începutul anului 2026, potrivit raportului. Deficitul bugetar: în scădere, dar încă ridicat Deficitul public general s-a redus de la 9,3% din PIB în 2024 la 7,9% în 2025, iar BERD anticipează o scădere la 6,2% în 2026. În concluzie, BERD leagă direct revizuirea prognozei de contracția din primul trimestru al lui 2026 și de slăbirea consumului și a industriei, ceea ce mută scenariul de bază pentru 2026 de la creștere la o ușoară scădere economică. [...]
Apărarea antiaeriană riscă să devină nesustenabilă financiar atunci când o dronă de atac relativ ieftină este interceptată cu muniție de ordinul sutelor de mii sau chiar al milioanelor, arată o analiză prezentată de HotNews , pe baza unor estimări privind costurile dronelor Shahed/Geran-2 și ale mijloacelor folosite pentru doborârea lor. O dronă Shahed/Geran-2 este estimată la 20.000–50.000 de dolari, iar după extinderea producției interne în Rusia la începutul lui 2024, costul de producție ar fi ajuns la aproximativ 35.000 de dolari (aprox. 161.000 lei), potrivit datelor citate în material, inclusiv dintr-un ghid vizual al Oryx și o analiză a CSIS . Cât costă interceptarea: de la mii la milioane Costul doborârii depinde de tipul de armament folosit, iar intervalul este foarte larg: O rachetă IRIS-T: aproximativ 430.000 de dolari (aprox. 1,98 milioane lei), adică de circa 20 de ori mai mult decât drona, conform articolului. Un proiectil Patriot: aproximativ 3,5 milioane euro (aprox. 17,5 milioane lei), iar rachetele Patriot fabricate în SUA sunt estimate la circa 4 milioane de dolari (aprox. 18,4 milioane lei) pe bucată. Drone interceptoare ucrainene: aproximativ 1.000–3.000 de dolari (aprox. 4.600–13.800 lei) per unitate, prezentate ca soluție mai ieftină. Materialul notează că, până în toamna lui 2025, Ucraina ar fi primit peste 1.500 de drone interceptoare pe zi, iar în februarie peste 70% dintre dronele Shahed care atacau Kievul ar fi fost doborâte de interceptoare. Asimetria de cost și implicația economică Concluzia prezentată este o asimetrie puternică: Rusia ar cheltui aproximativ 35.000 de dolari (aprox. 161.000 lei) pe o dronă, în timp ce apărătorii pot ajunge să cheltuiască între 1.000 de dolari (aprox. 4.600 lei) și 4 milioane de dolari (aprox. 18,4 milioane lei) pentru a o doborî — o diferență de până la 100:1 în favoarea atacatorului. Din perspectivă economică, această diferență pune presiune pe bugetele de apărare și pe stocurile de muniție scumpă, ceea ce împinge statele să caute soluții de interceptare cu cost unitar redus, pentru a evita consumul disproporționat de rachete sofisticate împotriva unor ținte ieftine. [...]
