Știri
Știri din categoria Economie
Scăderea cu 3,8% a comenzilor industriale din Germania în aprilie reaprinde riscul unei contracții economice în T2, după un martie atipic de puternic, potrivit Biziday, care citează datele publicate de Oficiul Național de Statistică (Destatis).
Comenzile au coborât cu -3,8% față de luna precedentă (date ajustate sezonier), după ce în martie urcaseră cu +4,5%. Așteptările din sondajele realizate de Reuters și Bloomberg indicau o scădere mai mică, de -2%, ceea ce amplifică semnalul de slăbiciune pentru începutul trimestrului al doilea.
Declinul a fost relativ generalizat:
Cele mai afectate sectoare au fost industria auto, echipamentele electrice și utilajele.
Un indicator urmărit pentru că este mai puțin volatil – evoluția pe trei luni – arată că noile comenzi din februarie-aprilie au fost cu -3,1% sub trimestrul anterior, ceea ce sugerează o scădere susținută, nu doar un recul punctual într-o singură lună.
Germania a început anul cu o creștere economică de +0,3% în T1, însă conflictul din Orientul Mijlociu afectează tot mai mult consumatorii și companiile, iar activitatea economică s-a redus în aprilie și mai, întărind perspectiva unei contracții în trimestrul al doilea. Economistul-șef al Commerzbank, Joerg Kraemer, a avertizat că economia germană se va „contracta ușor” probabil în T2.
Ministerul Economiei indică drept factori de presiune prețurile ridicate la energie și materii prime, incertitudinea geopolitică, blocajele din lanțurile de aprovizionare și reducerea cererii. La acestea se adaugă tensiunile comerciale SUA–UE și perspectiva unor noi creșteri ale dobânzilor, în condițiile în care Banca Centrală Europeană se reunește în această săptămână.
Deși programul german de investiții publice în apărare și infrastructură, de sute de miliarde de euro, ar trebui să susțină economia, efectele sunt „estompate” de presiunile externe, iar date recente arată că fondul de infrastructură de 500 de miliarde de euro a avut un debut lent.
Recomandate
Dezechilibrul din comerțul România–Germania s-a adâncit în S1 2026, pe fondul scăderii importurilor Germaniei din România , deși schimburile totale au crescut ușor, potrivit datelor prezentate de Economedia , pe baza statisticilor Destatis citate de Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană (AHK România). În perioada ianuarie–iunie 2026, volumul total al schimburilor comerciale de mărfuri (importuri și exporturi) dintre România și Germania a ajuns la 21,4 miliarde de euro, în creștere cu 1,3% față de aceeași perioadă din 2025. Creșterea a fost susținută de exporturile Germaniei către România, care au urcat la 11,9 miliarde de euro, un plus de 4,6% față de S1 2025. În același timp, Germania a importat mai puțin din România: valoarea mărfurilor importate a scăzut cu 2,5%, până la 9,5 miliarde de euro. Poziționarea României în comerțul Germaniei Datele plasează România: pe locul 17 la exporturile Germaniei; pe locul 19 la importurile Germaniei; pe locul 17 per ansamblu în clasamentul partenerilor comerciali ai Germaniei. Ce așteaptă mediul de afaceri pentru restul anului Directorul general al AHK România, Sebastian Metz , spune că dinamica exporturilor germane către România confirmă rolul țării în economia europeană și gradul de integrare în lanțurile valorice europene, dar avertizează că menținerea trendului depinde de reforme, infrastructură și digitalizare, precum și de comunicarea credibilă a politicilor economice și de capacitatea unui guvern „pe deplin funcțional” de a adopta măsuri de revitalizare economică. „Pentru acest an, ne așteptăm la o ușoară creștere a comerțului bilateral”, spune Sebastian Metz, director general AHK România. [...]
Reorientarea investițiilor către infrastructură și „hardware” redeschide o fereastră pentru industria germană , într-un moment în care capitalul nu mai este ieftin, iar economia globală intră într-un „deceniu al realităților”, potrivit unei analize din Focus . Ideea centrală: lipsa unor campioni digitali de tip Google sau Meta nu anulează avantajul competitiv al Germaniei în inginerie industrială, exact acolo unde cererea ar urma să crească. După circa zece ani de „bani ieftini”, când promisiunile și prezentările despre „disrupție” atrăgeau finanțări masive, analiza susține că perioada dobânzilor foarte mici s-a încheiat, iar „capitalul costă din nou bani”. În acest context, se schimbă și criteriile de investiții: nu mai ajunge o aplicație, ci contează capacitatea de a livra produse și infrastructură fizică. De ce contează: infrastructura și reînarmarea împing cererea spre industrie Focus argumentează că mai multe tendințe împing economia către investiții mari în active „tangibile”: infrastructură îmbătrânită și nevoia de modernizare; extinderea rețelelor electrice, inclusiv pentru a susține consumul ridicat al centrelor de date (publicația notează că un centru de date poate consuma cât un oraș mic); relocarea lanțurilor de aprovizionare „înapoi în Vest”, pe fond geopolitic; reechiparea armatelor europene după ani de subfinanțare. Pentru astfel de proiecte, analiza susține că nu sunt decisive „actualizările software”, ci produse precum cabluri de cupru, transformatoare de mare putere, chimie specializată, componente pentru industria de apărare și linii robotizate de producție – domenii în care industria germană are tradiție și bariere ridicate la intrare. „Instalatorul premium” și avantajul greu de copiat Metafora folosită de Focus este că Germania ar fi „instalatorul premium” al economiei mondiale: mai puțin vizibilă și fără „glamour” digital, dar cu un model de business protejat de complexitatea tehnică. Publicația compară viteza cu care poate fi replicată o aplicație cu dificultatea de a reproduce echipamente industriale avansate, precum turbine industriale compatibile cu hidrogenul sau lasere de înaltă performanță pentru fabricarea cipurilor. În același timp, analiza susține că eticheta „economia veche” este înșelătoare: nu e vorba de „cărbune și oțel”, ci de o industrie modernă care are nevoie de hardware, inclusiv pentru a face posibilă extinderea inteligenței artificiale (prin centre de date, rețele și echipamente). Limitele ferestrei de oportunitate: costuri mari și presiune din China Focus avertizează însă că avantajul industrial nu vine fără vulnerabilități. Publicația notează că industria germană a redus locuri de muncă în ultimii ani, iar costurile cu energia , taxele și contribuțiile sunt considerate ridicate în comparație internațională. Pe piețele din afara Europei, concurența chineză apasă asupra constructorilor de mașini, iar semnalele sunt mixte: comenzile rămân ridicate în special în zona de apărare, în timp ce în alte segmente apar dificultăți, inclusiv la producătorii auto, unde portofoliul de comenzi se reduce, potrivit analizei. În plus, creșterea economică așteptată de economiști pentru 2026 ar fi susținută mai ales de cheltuieli publice pentru apărare și infrastructură – o oportunitate, dar „nu un lucru garantat”, în formularea publicației. Ce se schimbă la nivel de capital: mai mult interes pentru „substanță” Analiza mai arată că, deși cea mai mare parte a capitalului de risc continuă să meargă către software de inteligență artificială, o parte în creștere caută domenii „pe care le poți atinge”: cipuri, robotică, rețele energetice și apărare. În acest cadru, Focus susține că investitorii revin la criterii precum fluxurile de numerar, activele și puterea de piață. Concluzia editorială este că Germania nu trebuie să concureze pentru „următorul iPhone”, ci să capitalizeze pe cererea pentru echipamentele și infrastructura fără de care transformările tehnologice și geopolitice nu pot fi implementate – cu condiția ca „atelierul” industrial să rămână funcțional în pofida costurilor și presiunilor competitive. [...]
Banca Mondială anticipează o contracție de 0,5% a economiei României în 2026 , în pofida unei reduceri a deficitului bugetar la 6% din PIB, ceea ce indică faptul că ajustarea fiscală ar urma să frâneze activitatea economică pe termen scurt, potrivit Newsweek , care citează un raport actualizat al instituției. Prognoza vine în contextul în care România ar face „cea mai ambițioasă ajustare fiscală” din regiunea Europei și Asiei Centrale: deficitul ar urma să scadă cu aproape două puncte procentuale, pe baza unor măsuri de creștere a veniturilor și a unui control mai strict al cheltuielilor curente. În paralel, investițiile publice ar rămâne ridicate, la aproximativ 8% din PIB, cu fonduri europene care ar finanța peste 70% din cheltuielile de investiții. De ce scade PIB-ul, deși deficitul se reduce Banca Mondială estimează că economia României se va contracta cu 0,5% în 2026 pe fondul consolidării fiscale și al costurilor mai ridicate cu energia. Instituția notează și că, deși costurile de împrumut au crescut în regiune din cauza preocupărilor privind sustenabilitatea fiscală, creșterea mai moderată a costurilor de finanțare pentru România ar putea reflecta o percepție mai bună a pieței asupra eforturilor de consolidare fiscală. Totuși, raportul avertizează că ajustarea bugetară va avea un impact semnificativ asupra economiei, prin temperarea cererii interne. Scenariul de revenire: 2027–2028 Banca Mondială anticipează o revenire în anii următori, susținută de redresarea veniturilor reale și de încetinirea inflației. În scenariul citat, economia ar urma să crească cu aproximativ 1,7% în 2027 și 2% în 2028. Raportul mai indică faptul că, deși creșterea ar reveni după declinul din 2026, consolidarea fiscală ar continua să tempereze cererea internă, pe măsură ce economia se mută către un model de creștere bazat pe investiții. România, excepția negativă din Europa Centrală Conform estimărilor din raport, România ar urma să fie singura economie din Europa Centrală menționată care înregistrează contracție în 2026. Pentru comparație, Banca Mondială estimează: Bulgaria: creștere de 2,6% Croația: creștere de 2,2% Polonia: creștere de 3,6% La nivelul Europei și Asiei Centrale, economia regională ar încetini de la 2,6% în 2025 la 2,2% în 2026, pe fondul prețurilor mai ridicate la energie, al incertitudinii și al expansiunii mai slabe a principalilor parteneri comerciali (excluzând Rusia, de la 3,7% la 3%). Riscuri structurale: dependența de auto și piața europeană Un risc important rămâne dependența de industria auto și de evoluția pieței europene. Banca Mondială arată că sectorul auto este responsabil pentru aproximativ 17% din exporturile de mărfuri ale României, ceea ce crește vulnerabilitatea la încetinirea industriei auto europene și la intensificarea concurenței externe. În același timp, instituția notează progrese în reforme digitale, fiscale și energetice și menționează avansul proiectului Neptun Deep , cu investiții estimate la aproximativ 4 miliarde de euro (aprox. 20 miliarde lei), cu producție așteptată să înceapă în 2027. Inteligența artificială: oportunitate, dar cu un risc major Raportul acordă spațiu și inteligenței artificiale, văzută ca posibilă soluție pentru compensarea declinului productivității și a presiunilor demografice. În regiune, aproximativ unul din cinci angajați ar avea un loc de muncă expus semnificativ la AI, însă mai puțin de una din zece firme utilizează în prezent AI, în principal pentru sarcini de bază. Banca Mondială avertizează că riscul principal în următorul deceniu ar fi adoptarea și adaptarea insuficientă la AI, nu adoptarea excesivă, și recomandă extinderea accesului la capacitate de calcul la prețuri accesibile, dezvoltarea competențelor și atragerea de capital privat, potrivit Mediafax. [...]
Economia Germaniei ar urma să accelereze peste așteptări în 2026 , potrivit unei prognoze a institutului ifo citate de Politico , un semnal important pentru companiile europene care depind de cererea din cea mai mare economie a UE după ani de stagnare. Institutul ifo estimează că PIB-ul Germaniei va crește cu 1,4% în acest an , în urcare cu 0,6 puncte procentuale față de prognoza anterioară. Pentru anii următori, ifo vede o creștere de 1,2% în 2027 și de 0,8% în 2028 . În spatele revizuirii stau, potrivit ifo, cererea externă mai puternică și cheltuielile mai mari ale guvernului german pentru infrastructură, măsuri climatice și apărare. Acestea ar urma să compenseze efectele unui șoc al prețurilor la energie și impactul nivelurilor scăzute ale apelor din râuri, pe fondul vremii caniculare din acest an. „Redresarea economiei germane continuă”, a declarat Timo Wollmershäuser, șeful departamentului de prognoze economice al ifo, indicând semne de îmbunătățire mai ales în sectorul industrial, puternic afectat de crize. Diferențe față de Bundesbank și ce a schimbat ifo în calcule Prognoza ifo este mai optimistă decât evaluarea președintelui Bundesbank, Joachim Nagel, care a spus într-un interviu publicat de Le Monde că Germania este pe cale să crească cu aproximativ 1% în acest an — dublu față de prognoza Bundesbank din iunie, de 0,5% . Ifo a revizuit în sus și estimarea pentru 2027, cu 0,4 puncte procentuale , invocând date istorice actualizate de la Oficiul Federal de Statistică al Germaniei și o evaluare mai bună a „dinamicii de bază” a economiei. Inflația: peste țintă pe termen scurt, mai aproape de 2% în 2028 Pe partea de prețuri, ifo anticipează o inflație de 2,8% în acest an și de 3% anul viitor, urmată de o temperare la 2,3% în 2028 , ceea ce ar aduce-o mai aproape de ținta Băncii Centrale Europene. [...]
Șefa BCE cere reducerea barierelor din piața unică, pe fondul pierderii avantajelor competitive ale Europei , potrivit Economica , care citează o intervenție a Christinei Lagarde la o conferință din cadrul Forumului Economic Mondial . Mesajul are o miză economică directă: modelul de creștere al Europei din perioada postbelică, bazat pe comerț global în expansiune, energie ieftină și o ordine internațională stabilă, „se clatină”, iar companiile europene resimt tot mai puternic presiunea concurenței și a costurilor. În evaluarea prezentată, Lagarde a indicat că China a urcat în lanțul de valori și concurează acum direct zona euro în aproximativ 40% dintre sectoarele în care Europa avea un avantaj comparativ, față de 25% la începutul secolului. În același timp, energia ieftină nu mai este un atu: industriile mari consumatoare de electricitate din UE plătesc, în medie, de peste două ori mai mult pentru electricitate decât în Statele Unite și cu circa 50% mai mult decât în China. Comerț mai restrictiv și lanțuri de aprovizionare mai vulnerabile Lagarde a mai arătat că mediul extern s-a înăsprit, pe fondul unui val de măsuri care limitează comerțul: la nivel mondial au fost introduse peste 2.500 de astfel de măsuri doar anul trecut. În paralel, tensiunile geopolitice scot la suprafață dependențe și blocaje în lanțurile de aprovizionare, ceea ce complică planificarea și crește riscurile pentru industrie. Pariul BCE: piața internă ca motor de creștere În acest context, președinta BCE a susținut că răspunsul este valorificarea uneia dintre principalele forțe ale Europei: piața internă, cu 27 de state membre și aproximativ 450 de milioane de consumatori. Potrivit acesteia, cererea internă este principalul motor de creștere al zonei euro, iar eliminarea barierelor care frânează extinderea companiilor ar trebui să sprijine capacitatea Europei de a crește într-un mediu global mai dificil. [...]
România rămâne în coada UE la salariul minim în euro, iar decalajul se vede direct în costurile angajatorilor și în presiunea pe consum , arată o analiză din Adevărul , pe baza datelor Eurostat la 1 iulie 2026. La nivelul Uniunii Europene, salariile minime brute lunare variau, la 1 iulie 2026, de la 620 de euro în Bulgaria la 2.771 de euro în Luxemburg. România apare în jumătatea inferioară a clasamentului exprimat în euro și ocupă locul 20 din 22 de state membre care au un salariu minim național, cu 825 de euro brut pe lună. Unde se rupe clasamentul: Vestul domină, Estul recuperează lent În fruntea clasamentului sunt economiile vestice, cu salarii minime de peste 2.200 de euro pe lună: Luxemburg (2.771 euro), Irlanda (2.391 euro), Germania (2.343 euro), Țările de Jos (2.338 euro) și Belgia (2.234 euro). Franța este la 1.867 euro, urmată de Slovenia și Spania. În partea de jos se regăsesc, în general, statele din Europa Centrală și de Est, unde veniturile nominale sunt mai mici, chiar dacă au existat majorări în ultimii ani. Analiza notează că diferențele sunt influențate de productivitatea muncii, structura economiei, investiții, legislație și mecanismele de negociere, astfel că nivelul salariului minim nu poate fi explicat printr-un singur indicator. Puterea de cumpărare schimbă comparația, dar nu anulează diferențele Compararea strict în euro surprinde venitul nominal, însă nu reflectă complet ce își pot permite angajații, deoarece prețurile diferă semnificativ între state. Eurostat folosește standardul puterii de cumpărare (PPS), un indicator care ajustează valorile în funcție de nivelul prețurilor. În această abordare, ordinea se modifică: Germania urcă pe primul loc înaintea Luxemburgului, iar România are o poziție mai bună decât în clasamentul exprimat în euro. Totuși, PPS rămâne un instrument comparativ, nu o măsură perfectă a nivelului de trai, pentru că bugetul unei gospodării depinde și de cheltuieli individuale, situația locativă, taxe și accesul la servicii publice. Ce înseamnă pentru economie: consum, inflație și presiune pe firme Creșterea salariului minim poate susține veniturile gospodăriilor și consumul, însă efectul asupra nivelului de trai depinde și de inflație, costurile locuirii și evoluția celorlalte cheltuieli, potrivit analizei. Pentru angajatori, majorarea salariului minim se traduce prin costuri salariale mai mari, cu impact mai puternic în sectoarele cu marje reduse și productivitate scăzută. Pe termen lung, textul indică drept factori-cheie pentru salarii mai mari investițiile, modernizarea tehnologică, educația și creșterea valorii adăugate în economie. De ce lipsesc cinci state din clasament La 1 iulie 2026, doar 22 din cele 27 de state membre aveau un salariu minim național unic. Danemarca, Italia, Austria, Finlanda și Suedia nu sunt incluse, deoarece nivelurile minime sunt stabilite în principal prin contracte și acorduri colective, pe sectoare. Analiza amintește că directiva europeană privind salariile minime adecvate urmărește întărirea protecției lucrătorilor și încurajarea negocierilor colective, fără să impună un salariu minim unic la nivelul UE, tocmai pentru că sistemele naționale diferă. [...]
