Elveția a mutat o mare parte din tranzitul de marfă pe calea ferată prin tuneluri, reducând presiunea asupra Alpilor și schimbând economia transportului pe una dintre cele mai aglomerate rute europene, potrivit Știrile Pro TV. Miza nu este doar viteza, ci un model operațional care combină infrastructura subterană cu politici publice pentru a limita poluarea și riscurile din văile alpine.

Sub munți, Elveția a construit o rețea cu peste 1.400 de tuneluri, iar totalul tunelurilor și galeriilor ajunge la peste 2.000 de kilometri, legând căi ferate, drumuri, sisteme de alimentare cu apă și rețele energetice, notează The Economic Times, citat de publicație. Ideea centrală: mutarea fluxurilor de transport și a infrastructurii critice în subteran, acolo unde relieful și clima fac suprafața vulnerabilă.

De ce contează pentru transportul de marfă: costuri energetice mai mici și capacitate mai mare

Punctul de inflexiune a venit în anii 1990, când elvețienii au susținut Inițiativa Alpină, o politică ce urmărește transferul transportului de marfă pe distanțe lungi de pe șosele pe calea ferată. Contextul era unul practic: văile alpine deveniseră sufocate de camioane, cu efecte directe prin emisii de motorină, zgomot și accidente.

Inginerii au proiectat apoi tuneluri care să permită trenuri de marfă mai lungi și mai grele, evitând urcările abrupte ale rutelor montane. Publicația arată că, odată cu un coridor feroviar „aproape plat” pe sub munți, trenurile consumă mai puțină energie decât pe vechile trasee, ceea ce schimbă eficiența economică a transportului feroviar pentru marfă.

NRLA și Gotthard: infrastructura care a schimbat fluxurile prin Alpi

Cel mai vizibil proiect este Noua Legătură Feroviară prin Alpi (NRLA), care include:

• Tunelul de bază Gotthard;
• Tunelul de bază Lötschberg;
• Tunelul de bază Ceneri.

Piesa centrală este Tunelul de bază Gotthard, inaugurat în 2016. Cu aproximativ 57 de kilometri, este prezentat ca fiind în continuare cel mai lung tunel feroviar din lume.

Efectul asupra modului de transport este cuantificat în articol: astăzi, aproximativ 75% din transportul de marfă care traversează Alpii în Elveția se face pe calea ferată, o schimbare majoră față de dependența de camioane pe rutele de suprafață.

O rețea subterană cu rol și de reziliență climatică

Rețeaua nu se oprește la transportul feroviar de pasageri. Potrivit materialului, mii de galerii subterane susțin inclusiv:

• autostrăzi;
• hidrocentrale;
• sisteme de alimentare și gestionare a apei;
• rute de evacuare și intervenție în caz de urgență.

În același timp, articolul notează limitele și costurile: excavarea a presupus resurse uriașe (inclusiv milioane de tone de rocă scoase doar pentru Gotthard), iar impactul asupra mediului a fost „inevitabil”, motiv pentru care autoritățile au pus accent pe monitorizare strictă și programe de refacere a mediului.

În logica adaptării la fenomene meteo extreme, rutele subterane pot menține transportul funcțional când drumurile de la suprafață devin impracticabile din cauza ploilor torențiale sau alunecărilor de teren, mai arată publicația. Modelul, însă, presupune timp: multe proiecte au avut nevoie de zeci de ani de la planificare la finalizare, iar efectele s-au acumulat treptat.