Știri
Știri din categoria Diverse
Dacia deschide comenzile în România pentru Sandero Hybrid 155, cu prețuri de la 19.700 euro (aprox. 98.500 lei) și posibil mai jos prin finanțare, potrivit Știrile Pro TV. Miza economică pentru clienți este diferența de cost între achiziția „la listă” și oferta prin Dacia Credit, într-un moment în care Sandero rămâne un model de volum, iar electrificarea intră pentru prima dată în gamă.
Modelul Sandero cu motorizarea hybrid 155 CP poate fi cumpărat, cu TVA inclus, de la 19.700 euro (aprox. 98.500 lei) în versiunea Expression și până la 20.700 euro (aprox. 103.500 lei) în versiunea Journey, conform informațiilor transmise de companie și citate în material.
Dacia indică și prețuri mai mici dacă mașina este finanțată prin leasing financiar via Dacia Credit, împreună cu o „reducere de marketing”:
În același context, compania menționează că reducerea Dacia Credit este de 660 euro pentru Logan, Sandero, Sandero Stepway și Jogger și, separat, de 300 euro pentru echiparea Expression hybrid 155, respectiv 500 euro pentru echiparea Journey hybrid 155, valabile în luna august.
Potrivit producătorului, tehnologia hybrid 155 permite rularea în oraș „până la 80% din timp” în mod 100% electric, iar pornirea se face întotdeauna în regim electric.
Motorizarea hybrid 155 combină un motor pe benzină de 1,8 litri (109 CP), două motoare electrice (50 CP și un starter/generator de înaltă tensiune), o baterie de 1,4 kWh (230 V) și o cutie de viteze automată electrificată, cu 4 trepte pentru motorul termic și 2 pentru propulsia electrică, tehnologie posibilă prin absența ambreiajului, conform comunicatului citat.
Nivelul Expression include, între altele, un sistem multimedia cu ecran tactil de 10 inci și instrumentar de bord digital de 7 inci, iar Journey adaugă dotări orientate spre confort și versatilitate, precum climatizare automată, acces „mâini libere”, cameră video pentru marșarier și sisteme extinse de asistență la condus.
Clienții vor putea comanda Sandero hybrid 155 și online, mai precizează compania. În context, Dacia amintește că Sandero a fost cea mai vândută mașină nouă în Europa în 2024 și 2025.
Recomandate
O hartă interactivă gratuită inventariază peste 7.000 de castele și structuri istorice din 140 de țări , iar România apare cu zeci de obiective, într-un instrument care poate fi folosit atât pentru planificarea turistică, cât și pentru documentare, potrivit Libertatea . Platforma se numește TheCastlemap și afișează pe hartă structuri istorice împreună cu locațiile lor. Pentru fiecare obiectiv, utilizatorii pot vedea o fotografie, secolul construcției și o scurtă prezentare. Libertatea notează că informația este preluată din portalul turcesc GZT. Ce conține baza de date și cum este ținută „ușoară” pe hartă La momentul redactării știrii, baza de date includea circa 7.000 de obiective din întreaga lume, împărțite astfel: 3.181 de castele 1.453 de fortărețe 1.024 de palate 1.387 de ruine Dezvoltatorii spun că au selectat exemple semnificative istoric și cultural, pentru a evita aglomerarea hărții cu prea multe marcaje, mai ales în Europa, unde există mii de castele și fortificații. Ideea este ca navigarea între țări și regiuni să rămână ușoară. România pe Castlemap: câte obiective apar și ce e „cel mai faimos” România este „bine reprezentată” în atlas, cu: 46 de castele 26 de cetăți 11 „palate și castele” (așa cum sunt descrise în material) 12 ruine Sunt menționate exemple precum Cetatea Alba Iulia, dar și obiective precum Miko, Lazar, Biertan și citadela de la Rupea. În clasamentul de popularitate al platformei, Castelul Bran este indicat drept cel mai faimos din România, pe locul 35 din 7.045 la nivel global, urmat de Palatul Parlamentului și Castelul Peleș. Cum sunt incluse obiectivele și ce țări domină lista Platforma scanează nu doar conținut în limba engleză, ci și pagini Wikipedia în 22 de limbi, ceea ce ar permite includerea unor obiective care nu au o pagină relevantă în engleză. Ca volum de structuri listate, Spania are cele mai multe (500), urmată de Germania (471), Franța (452), Japonia (297) și Anglia (265). În topul de popularitate, pe primul loc este Marele Zid Chinezesc, iar platforma își construiește clasamentul în funcție de frecvența mențiunilor în diferite limbi și de numărul de vizualizări ale paginilor dedicate. În plus, harta include și o secțiune de joc numită „CastleGuessr”, în care utilizatorii trebuie să ghicească pe hartă locația unei imagini aleatorii cu un castel sau palat. [...]
Oprirea reactorului 2 de la Cernavodă nu pune, de una singură, România în risc de blackout , iar autoritățile mizează pe măsuri de echilibrare a sistemului înainte de orice scenariu de deconectări, potrivit Digi24 . Mesajul vine de la secretarul de stat în Ministerul Energiei , Cristian Bușoi, pe fondul opririi celui de-al doilea reactor al centralei nucleare. Oficialul a spus că, în condiții normale, oprirea reactorului nu ar trebui să ducă la o pană de curent la nivel național și a transmis că populația „trebuie să stea liniștită” în privința acoperirii consumului, inclusiv în orele de vârf. Ce ar putea împinge sistemul spre probleme Bușoi a indicat drept risc major nu oprirea reactorului în sine, ci apariția unor evenimente care pot afecta infrastructura de transport a energiei, precum incendii de vegetație pe fondul caniculei sau situații în care ar fi afectate liniile Transelectrica , cu efecte în lanț care, chiar dacă „reversibile”, ar necesita timp pentru remediere. Ce instrumente invocă autoritățile pentru reducerea riscului În intervenția sa la TVR Info, citată de News.ro, secretarul de stat a menționat că există „multe alte soluții” înainte ca sistemul național să fie dezechilibrat, făcând referire la: Hotărârea de Guvern și normativul Transelectrica, adoptate pentru reducerea riscului; reducerea voluntară a consumului; deconectarea manuală, pe care a spus că nu o vede posibilă „la marii consumatori”. Bușoi a mai afirmat că pentru populație și „serviciile-suport” (spitale, instituții) există suficientă producție internă pentru a asigura consumul, inclusiv în vârfurile de sarcină. [...]
Bogdan Ivan susține că arbitrajul de preț la energie scapă controlului statului și permite unor companii să obțină „profituri uriașe” din diferențele dintre exporturi ieftine și importuri scumpe, potrivit Digi24 . Fostul ministru al Energiei a declarat marți seară, la Digi24, că România nu ar fi ajuns în actualele dificultăți de asigurare a necesarului de energie din „lipsă de inteligență”, ci din „ticăloșie”, acuzând existența unor actori care profită de „lacunele lăsate de statul român”. Miza economică: export ieftin, import scump, câștig pe diferență Ivan a descris un mecanism în care, atunci când există supraproducție, energia ar ajunge să fie vândută către vecini, inclusiv Bulgaria , la prețuri foarte mici, pentru ca ulterior „aproape aceeași energie” să fie importată în România la prețuri mult mai mari. În exemplul oferit de el, diferența de preț ar fi între: 5, 10, 20 de lei pe megawatt la export, în condiții de supraproducție; 1.500, 2.500 de lei pe megawatt la import. În această schemă, a spus Ivan, „cineva câștigă foarte mulți bani” din activitatea de tranzacționare (trading), pe care a caracterizat-o drept posibilă chiar și cu resurse minime („doi angajați și trei laptopuri”). Cine ar profita și de ce contează reglementarea Întrebat cine procedează astfel, Ivan a răspuns că sunt „băieții deștepți din energie”, care „profită de lacunele lăsate de statul român”, indicând explicit Ministerul Energiei și „ecosistemul de reglementatori” ca parte a problemei de coerență instituțională care ar permite aceste câștiguri. Ce cere: guvern funcțional și „strategie clară” În final, fostul ministru a susținut că prioritatea ar fi formarea unui guvern „funcțional”, indiferent de numele viitorului prim-ministru, care să vină cu „o strategie clară” pentru sectorul energetic. Declarațiile nu includ, însă, măsuri concrete sau un calendar de implementare. [...]
Vizita lui Volodimir Zelenski la Belgrad a reaprins riscuri operaționale în Kosovo, inclusiv pentru apă și energie , după ce liderul ucrainean a reafirmat că Ucraina nu va recunoaște independența Kosovo, potrivit Digi24 . Reacțiile din regiune au venit rapid, iar disputa a căpătat o dimensiune practică: amenințarea Serbiei de a interveni asupra râului Ibar ar putea afecta alimentarea cu apă și funcționarea celei mai mari centrale electrice din Kosovo. Reacția Kosovo: gest simbolic, mesaj politic În Priștina, un banner albastru-galben cu mesajul „Ucraina liberă”, amplasat pe artera principală încă din 2022, a fost dat jos imediat după declarațiile lui Zelenski. Primarul Perparim Rama a justificat decizia prin ideea de reciprocitate a respectului, deși a spus că simpatiile sale rămân alături de populațiile afectate de război, violență și persecuție. Amenințarea privind râul Ibar: miza de infrastructură După vizita lui Zelenski, președintele sârb Aleksandar Vucic a amenințat că va devia fizic cursul râului Ibar, ca represalii pentru demolarea de către Kosovo a unor case deținute de sârbi de-a lungul malului unui lac de acumulare. O astfel de măsură, notează publicația, ar putea duce la golirea lacului de acumulare care asigură o mare parte din aprovizionarea cu apă a Kosovo și capacitatea esențială de răcire a celei mai mari centrale electrice din țară. De ce ar fi Zelenski interesat de Serbia: muniție și echipamente „standard sovietic” Analiza citată de Digi24, semnată de Politico , leagă implicarea Kievului în această dispută regională de nevoia de armament. Serbia produce muniție în calibre standard sovietice, greu de obținut de Ucraina de la aliații occidentali, care folosesc standarde NATO. În același timp, Ucraina încă utilizează obuziere grele și tancuri din era sovietică, considerate esențiale în luptele din Donbas și nu numai. În acest context, în pofida poziției sale pro-ruse, Vucic ar fi dispus să furnizeze în secret astfel de echipamente către Kiev, potrivit materialului citat. Efecte politice în lanț: UE, proteste și calcule electorale Florian Bieber, director al Centrului de Studii privind Europa de Sud-Est de la Universitatea din Graz, este citat explicând că Zelenski nu își permite să se preocupe de altceva decât de nevoile imediate ale țării, iar Vucic „are o importanță mai mare pentru el”. Tot Bieber apreciază că apropierea simbolică de Zelenski ar putea fi folosită de Vucic pentru a reduce presiunea criticilor de la Bruxelles, în condițiile în care liderii UE au condamnat „explozia de violență” din protestele antiguvernamentale și „prăbușirea standardelor democratice” din Serbia. În analiza citată, Bieber leagă această strategie și de perspectiva unor posibile alegeri în Serbia. Contextul Kosovo, sensibil și pentru UE Kosovo și-a declarat independența în 2008 și este recunoscut de peste 100 de țări, inclusiv SUA, Regatul Unit și 22 dintre cele 27 de state membre ale UE. Statutul Kosovo rămâne însă un subiect controversat, inclusiv în interiorul Uniunii, în special pentru state precum Spania și Cipru, care nu recunosc independența. Ministrul de externe al Kosovo, Glauk Konjufca, a spus că a luat act „cu regret” de poziția lui Zelenski și a avertizat că o astfel de retorică reflectă încercările Rusiei de a invoca Kosovo ca precedent. Ce urmează Din informațiile prezentate, tensiunile pot escalada pe două planuri: politic (prin reacții regionale și raportarea UE la Serbia) și operațional (prin riscuri asupra infrastructurii de apă și energie din Kosovo), dacă amenințările privind râul Ibar ar fi puse în practică. Materialul nu indică un calendar sau o decizie concretă de implementare a unei astfel de măsuri. [...]
Un blocaj prelungit în Strâmtoarea Ormuz poate împinge petrolul la 140 dolari/baril (aprox. 644 lei), pe fondul scăderii stocurilor și al riscurilor de aprovizionare, potrivit unei analize citate de Digi24 . Mesajul-cheie pentru economie este că piața a reacționat încă moderat, dar această „calmare” se poate rupe rapid dacă impasul se prelungește. Marți, petrolul Brent a urcat cu 0,6%, la 88,2 dolari pe baril (aprox. 406 lei), după ce săptămâna trecută încheiase în jur de 83 de dolari. WTI, referința din SUA, a avansat similar, la 82,56 dolari pe baril (aprox. 380 lei). Chiar și așa, Brent rămâne sub maximul de peste 110 dolari pe baril atins în luna mai. De ce contează: piața pariază încă pe o soluție, dar are „termen” Potrivit CNBC, speranțele pentru un acord rapid între SUA și Iran, care să ducă la redeschiderea Strâmtorii Ormuz, s-au diminuat. Săptămâna trecută, petrolul Brent scăzuse cu peste 7% după semnale că un acord ar putea fi iminent, însă acesta nu s-a materializat, iar perspectivele s-au deteriorat în weekend. Economistul Modupe Adegbembo (Jefferies) spune că investitorii încă mizează pe un compromis care să permită creșterea fluxurilor de petrol și mărfuri prin Ormuz, însă această încredere este limitată în timp. Dacă situația se prelungește până la finalul săptămânii sau intră în săptămâna următoare fără progrese semnificative, reacția prețurilor ar putea deveni mult mai puternică. Scenariul de risc: „punct critic” al aprovizionării și salt de preț Kieran Tompkins ( Capital Economics ) explică faptul că nivelul încă relativ moderat al petrolului reflectă ideea că investitorii nu au abandonat scenariul unei redeschideri rapide. Dacă impasul continuă, piața ar putea ajunge să trateze drept mai probabilă o închidere de durată, ceea ce ar împinge în sus contractele cu livrare apropiată, mai ales dacă reapare riscul atingerii unui „punct critic” al aprovizionării — momentul în care stocurile nu mai pot acoperi deficitul de ofertă. Capital Economics estimează că, dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă și stocurile statelor dezvoltate continuă să se reducă rapid, acest punct ar putea fi atins în jurul începutului trimestrului al patrulea. Într-un asemenea scenariu, prețurile ar putea urca în zona de 120–140 dolari pe baril (aprox. 552–644 lei), pe baza reacțiilor observate în episoade istorice comparabile de deficit sever al ofertei. Factori care pot amplifica presiunea: China și riscurile din Arabia Saudită Un element care a temperat până acum creșterea a fost reducerea temporară a importurilor Chinei. Amrita Sen (Energy Aspects) apreciază că Beijingul a contribuit la echilibrarea pieței în luna mai, însă importurile și-au revenit în iulie și sunt așteptate să crească în continuare în august, ceea ce ar putea elimina un „amortizor” important al pieței. Separat de Ormuz, atacurile Houthi asupra infrastructurii din Arabia Saudită sunt prezentate ca un risc suplimentar pentru aprovizionarea globală, într-un moment în care capacitatea pieței de a compensa pierderile de producție și transport este atent urmărită. Ce urmează, pe scurt Evoluția prețului depinde de două direcții pe care piața încearcă să le evalueze simultan: reluarea rapidă a fluxurilor prin Ormuz sau o închidere prelungită. Dacă negocierile nu produc rezultate, cererea Chinei continuă să crească, iar stocurile din statele dezvoltate se reduc accelerat, analiștii citați avertizează că actualul nivel al cotațiilor poate să nu mai reziste, iar ajustarea să fie abruptă. [...]
Noul pact de apărare dintre Turcia, Arabia Saudită și Pakistan poate accelera comerțul cu arme și cooperarea industrială militară în regiune , pe fondul unei arhitecturi de securitate tot mai „regionalizate” și mai puțin dependente de Occident, potrivit unei analize Digi24 . Acordul, semnat vineri la Mecca , a fost descris drept un „NATO al musulmanilor sunniți”, în sensul că prevede că un atac armat asupra uneia dintre cele trei țări ar urma să fie tratat ca un atac asupra tuturor. Totuși, analiști citați în material susțin că pactul ar putea avea mai degrabă rol de „mesaj” și de descurajare, decât să ofere o garanție fermă de intervenție. De ce contează economic: industria de apărare și achizițiile reciproce Unul dintre cele mai probabile efecte ale pactului ar fi stimularea achizițiilor reciproce în domeniul apărării – adică intensificarea comerțului cu arme și a cooperării între industriile militare ale celor trei state. Asli Aydintasbas, analist la Brookings Institution, vorbește despre un „potențial imens” de colaborare între aceste industrii, în contextul în care Turcia are „o industrie de apărare în plină expansiune”, iar Arabia Saudită și Pakistan au deja legături strânse în zona de securitate. În plan operațional, analiza indică inclusiv scenarii care ar putea genera contracte și desfășurări cu costuri și implicații logistice: participarea la patrule maritime multinaționale în Marea Roșie sau detașarea de trupe turce în Arabia Saudită „în scopuri defensive”, ceea ce ar extinde rolul Ankarei în securitatea regională. Un pact tip Articolul 5, dar cu întrebări despre aplicare Ministrul turc de Externe, Hakan Fidan, a spus că pactul – la care s-a lucrat „mai bine de doi ani și jumătate” – ar fi echivalent, tehnic, cu angajamentul de apărare reciprocă din Articolul 5 al NATO. În același timp, materialul notează că rămân întrebări majore: cine ar fi adversarii cei mai probabili și dacă cele trei țări ar interveni efectiv atunci când ar fi în joc, în principal, interesele uneia singure. Aydintasbas apreciază că înțelegerea se bazează mai mult pe „descurajarea colectivă” decât pe „apărarea colectivă” și că „nu este o replică a NATO”. Context regional și repoziționare față de SUA Pactul apare pe fondul deteriorării mediului de securitate din Orientul Mijlociu, în contextul conflictului din Gaza și al tensiunilor Israel–SUA–Iran, dar și al situației din Liban și Siria. Deși Fidan a susținut că acordul nu vizează Iranul, analiza punctează că toate cele trei state au, în grade diferite, fricțiuni sau preocupări legate de Teheran. În același timp, cele trei țări sunt descrise ca aliați-cheie ai SUA, iar oficiali americani citați indirect prin analistă nu ar fi părut îngrijorați de acord, acesta încadrându-se în ideea de „împărțire a sarcinilor” între aliați. Omer Ozkizilcik, cercetător principal la Atlantic Council, vorbește despre o tendință mai largă prin care puterile regionale își asumă mai mult responsabilitatea pentru propria securitate. Ce ar putea urma Analiza sugerează că președintele turc Recep Tayyip Erdogan ar putea încerca extinderea acestei arhitecturi către alte puteri regionale, fiind menționate Egiptul și Qatarul ca posibile direcții. Dacă această extindere se materializează, miza economică ar putea crește odată cu ea, prin proiecte comune, transferuri de tehnologie și noi runde de achiziții în domeniul apărării, însă materialul subliniază că rămâne de văzut cât de „ferm” va fi pactul în practică. [...]
