Știri
Știri din categoria Bănci
Decizia Consiliului Concurenței în cazul ROBOR poate deschide calea pentru cereri de despăgubiri în instanță, după publicarea motivării, pe baza legislației europene privind acțiunile „follow-on” (procese civile care folosesc o decizie de concurență ca fundament), potrivit declarațiilor președintelui instituției, Bogdan Chirițoiu, citate de Agerpres.
Chirițoiu a spus că, după redactarea și comunicarea deciziei, cei afectați pot formula cereri în procese civile, însă Consiliul Concurenței nu cuantifică prejudiciile și nu estimează cât ar fi crescut costurile pentru clienți, invocând lipsa datelor și practica europeană. Investigațiile durează, în general, ani, iar litigiile pot prelungi și mai mult finalizarea cazurilor, a adăugat el.
Investigația a vizat încălcarea regulilor de concurență prin coordonarea comportamentului băncilor în procedura de stabilire a ROBOR și a început în 2022, acoperind perioada 2018 – prezent. Potrivit lui Chirițoiu, nu ar fi vorba despre un „cartel” în sensul unei înțelegeri explicite asupra unui nivel al indicelui, ci despre un schimb de informații și practici care ar fi putut influența cotațiile în fereastra de timp în care băncile transmit nivelurile pentru fixing.
Șeful autorității a susținut că efectele discutate ar fi de ordinul „fracțiunilor de procente”, în interiorul unui „culoar” mai larg, și că influența se transmite în principal către creditele în lei legate de ROBOR. În schimb, creditele raportate la IRCC ar fi mai puțin expuse, deoarece IRCC este bazat pe tranzacții efective, nu pe cotații.
Consiliul Concurenței a anunțat sancționarea a 10 bănci cu amenzi totale de 3,73 miliarde lei, procentele de amendă fiind, potrivit lui Chirițoiu, între 5% și 7% și calculate în principal în funcție de veniturile băncilor. El a admis că sunt „niște bani care pleacă din bănci”, dar a susținut că profitabilitatea ridicată a sistemului bancar în ultimii ani ar trebui să limiteze riscul de afectare a funcționării.
Totodată, instituția acordă o perioadă de 60 de zile de la primirea deciziei motivate pentru ca băncile să își ajusteze practicile, argumentând că obiectivul este îmbunătățirea mecanismului ROBOR, nu blocarea lui.
Conform datelor comunicate, cele mai mari amenzi sunt:
Pentru debitorii cu credite legate de ROBOR (populație și companii), miza imediată este accesul la motivarea deciziei, care poate fi folosită ca bază în acțiuni civile pentru despăgubiri. Chirițoiu a subliniat însă că România nu are experiență în astfel de despăgubiri bazate pe Legea concurenței și că nu poate anticipa cum vor interpreta instanțele aceste cereri, deși există exemple de procese similare în Europa.
Recomandate
Amenda Consiliului Concurenței pe cazul ROBOR nu se traduce automat în bani pentru fiecare debitor , iar eventualele despăgubiri ar presupune procese individuale cu probe și calcule distincte, potrivit unei analize citate de Profit . Mesajul vine după decizia Consiliului Concurenței de amendare a băncilor cu 3,7 miliarde de lei și pe fondul apariției unor îndemnuri publice către clienți să ceară despăgubiri. Reprezentantul FinBan, Murgulescu, susține că se „vinde speranță procedurală ambalată ca certitudine” înainte ca decizia motivată să fie publică și înainte ca instanțele să se pronunțe, iar confuzia între amendă și despăgubire ar fi întreținută „voit” și „complet neetic/fals”. „Prima mare confuzie care trebuie clarificată este aceasta: o amendă aplicată de Consiliul Concurenței nu înseamnă automat că fiecare client are bani de primit.” Ce înseamnă amenda și de ce nu devine „restituire” către clienți Argumentul central este de natură juridică și ține de efectele unei sancțiuni administrative: amenda se plătește la bugetul de stat și nu stabilește, prin ea însăși, existența unui prejudiciu pentru fiecare client cu credit legat de ROBOR. „Amenda este o sancțiune administrativă. Ea se plătește la bugetul de stat. Nu se împarte clienților. Nu se transformă automat în despăgubiri.” În consecință, chiar dacă ar exista temei pentru despăgubiri, acestea nu ar rezulta „în bloc” din amendă, ci ar trebui stabilite separat. Dacă se ajunge la despăgubiri: ce ar trebui dovedit în instanță Potrivit aceleiași analize, un demers de recuperare a banilor ar presupune demonstrarea, pentru fiecare caz, a elementelor clasice ale răspunderii: fapta, prejudiciul, legătura de cauzalitate și cuantumul prejudiciului. „Trebuie dovedite separat fapta, prejudiciul, legătura de cauzalitate și cuantumul prejudiciului.” Cu alte cuvinte, miza se mută din zona unei sancțiuni aplicate de autoritate în zona probelor concrete: cât a pierdut efectiv fiecare client și în ce măsură pierderea ar fi fost cauzată direct de conduita sancționată. Disputa de fond: „contact” între bănci versus efect asupra indicelui Murgulescu mai afirmă că în spațiul public se amestecă noțiuni diferite – „contact, coordonare, cartel și manipulare” – și amintește declarațiile președintelui Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu , potrivit cărora băncile nu ar fi făcut un cartel pentru stabilirea nivelului indicelui, ci s-ar fi influențat între ele. În această logică, întrebarea-cheie nu ar fi dacă a existat contact între bănci (participarea la mecanismul de piață pentru stabilirea indicelui fiind impusă de lege), ci dacă schimburile de informații au redus incertitudinea competitivă și, mai ales, dacă au produs un efect concret asupra ROBOR. Chirițoiu a declarat că procesul de fixing al ROBOR ar fi fost „viciat” cu „fracțiuni” de procent. Analiza citată insistă însă că, pentru o acuzație de manipulare, trebuie răspuns la întrebarea: care ar fi fost nivelul „corect” al indicelui în absența conduitei sancționate – solicitare pe care, potrivit textului, ar fi formulat-o și BNR către Consiliul Concurenței. Context economic: de ce simplificarea „ROBOR a crescut doar artificial” e greu de susținut În același material se arată că evoluția ROBOR trebuie citită în contextul macroeconomic al ultimilor ani (inflație ridicată, criză energetică, război la graniță, deficite mari, creșterea dobânzii de politică monetară). În acest cadru, „costul banilor crește” ca mecanism economic, nu ca rezultat automat al unei „conspirații”, susține Murgulescu. Profit notează și datele invocate în analiză: ROBOR la 3 luni a urcat de la circa 2% la peste 8% pe an, în timp ce inflația a ajuns aproape de 17% pe an în 2022. Chirițoiu ar fi spus, totodată, că nu au fost găsite devieri mai mari ale ROBOR în perioada de maximă creștere. La nivel operațional și de piață, concluzia imediată pentru debitori este că o eventuală „recuperare” nu poate fi tratată ca un drept automat derivat din amendă, ci ca o dispută care depinde de motivarea deciziei, de testul instanțelor și de demonstrarea efectului concret asupra fiecărui contract de credit. [...]
Curtea de Apel București a refuzat să blocheze ancheta Consiliului Concurenței în dosarul ROBOR , menținând astfel calendarul de sancționare și contestare pentru băncile vizate, potrivit Profit . Decizia contează pentru piață fiindcă limitează posibilitatea băncilor de a întârzia, pe cale procedurală, finalizarea investigațiilor și mută disputa în etapa litigiilor pe fond, după comunicarea motivării. Raiffeisen Bank ceruse suspendarea procedurilor administrative din investigația Consiliului Concurenței (inclusiv amânarea deliberărilor și a deciziei), până la soluționarea definitivă a unui alt dosar în care banca reclamase refuzul accesului la unele documente din investigație. Miza era ca investigația să fie „înghețată” până când instanța ar fi tranșat disputa privind accesul la dosar. Consiliul Concurenței a arătat în instanță că o suspendare ar putea produce efecte pe o perioadă nedeterminată și ar afecta „grav și definitiv” investigația. În paralel, autoritatea s-a mișcat rapid: cererea de ordonanță președințială a fost depusă pe 2 iunie, iar pronunțarea a venit pe 9 iunie; între timp, pe 5 iunie plenul Consiliului se întrunise și adoptase deja decizia, anunțată ulterior prin comunicat pe 7 iunie. De ce a pierdut Raiffeisen: accesul la documente confidențiale se contestă odată cu decizia finală În motivare, instanța a făcut trimitere la articolul 45 din Legea Concurenței 21/1996, care limitează accesul la dosar atunci când este vorba despre secrete de afaceri, informații confidențiale sau documente interne și stabilește că ordinul președintelui Consiliului privind accesul la documente confidențiale poate fi atacat doar odată cu decizia de finalizare a investigației. Judecătorul a reținut și că, la data judecății, decizia de finalizare a investigației fusese deja luată, urmând să fie transmisă părților în termen de 120 de zile. În acest cadru, banca va putea formula acțiune atât împotriva deciziei, cât și împotriva ordinului președintelui Consiliului prin care i-a fost refuzat accesul complet. Raiffeisen solicitase, între altele, opis complet al dosarului, acces integral la corespondența dintre Consiliul Concurenței și BNR, acces la datele Refinitiv (fost Reuters) și la baza de date cu cotații, precum și la răspunsurile altor bănci la un chestionar al autorității și la setul de date/graficele analizei economice. Banca a susținut că fără aceste documente nu își poate pregăti apărarea și că suspendarea era necesară pentru a preveni o pagubă „iminentă și ireparabilă”. Context: amenzi record și următorul pas – planuri de conformare și litigii În dosarul ROBOR, băncile au primit amenzi record, descrise de Profit ca fiind de 5–7% din veniturile brute, în total circa 710 milioane de euro (aprox. 3,6 miliarde lei). În material sunt menționate explicit: Raiffeisen Bank: amendă de 442,5 milioane lei Banca Comercială Română (BCR): amendă de 577,4 milioane lei După primirea motivării deciziei, băncile vor avea la dispoziție 60 de zile pentru a prezenta planuri privind modul în care vor elimina practicile anticoncurențiale constatate de Consiliu, mai notează publicația. În paralel, disputa se mută în instanță: băncile așteaptă redactarea deciziei pentru a începe litigiile împotriva Consiliului Concurenței. Un risc suplimentar, semnalat în articol, este că BNR a avertizat că eventualele litigii inițiate de clienți care s-ar considera păgubiți ar putea genera pierderi chiar mai mari decât cele din amenzi. Ce este în joc în dosarul ROBOR Potrivit explicațiilor din articol, Consiliul Concurenței susține că băncile nu ar fi făcut un cartel propriu-zis pentru manipularea ROBOR, însă că, prin comportamentul din procesul zilnic de fixing și prin transparența cotațiilor, ar fi influențat nivelul ROBOR cu „fracțiuni de procent”. ROBOR este un reper pentru o parte dintre creditele în lei cu dobândă variabilă, iar investigația a început în 2022, pe fondul creșterii abrupte a dobânzilor odată cu inflația ridicată și majorarea ratei-cheie de către BNR. [...]
BNR avertizează că amenzile din dosarul ROBOR pot lovi creditarea și costul finanțării statului , într-un document intern care califică situația drept „critică”, potrivit Profit . Miza, dincolo de sancțiunea în sine, este efectul de propagare: diminuarea profitabilității băncilor ar putea reduce capacitatea de finanțare a populației și companiilor și ar putea influența percepția investitorilor și a agențiilor de rating asupra riscului asociat pieței bancare din România. Consiliul Concurenței a anunțat luna trecută sancționarea a 10 bănci cu amenzi totale de 3,73 miliarde lei (710 milioane euro), pentru încălcarea normelor de concurență prin coordonarea comportamentului în cadrul procedurii de stabilire a ROBOR. Băncile au fost amendate cu 5-7% din veniturile brute, pentru metodologii comune, comunicări între traderi și publicarea cotațiilor ROBOR în perioada de fixing, astfel încât s-au putut influența una pe cealaltă, fără ca autoritatea să rețină existența unui cartel. Profit notează că sunt cele mai mari amenzi aplicate până acum de autoritatea de concurență. De ce spune BNR că situația este „critică” Într-un document oficial redactat în această lună și analizat de publicație, BNR (cabinetul guvernatorului Mugur Isărescu ) susține că nivelul amenzii propuse generează un „prejudiciu direct semnificativ” pentru băncile vizate și poate produce efecte negative asupra stabilității financiare, asupra intermedierii bancare și asupra economiei în ansamblu, inclusiv asupra percepției agențiilor de rating. Banca centrală argumentează și că estimarea unei influențe asupra ROBOR ar presupune definirea unui nivel de referință „corect” al indicelui, adică nivelul pe care l-ar fi avut în absența presupusei creșteri artificiale. În lipsa datelor care să permită determinarea acestui nivel ipotetic, BNR afirmă că procentul creșterii artificiale nu poate fi calculat „în mod obiectiv”, iar în consecință nu poate fi cuantificat nici prejudiciul individual al consumatorilor. „În consecință, nu poate fi cuantificat nici prejudiciul individual al consumatorilor rezultat ca urmare a acestei presupuse creșteri (...). Prin urmare, în această ipoteză, singurul prejudiciu care poate fi estimat este cel produs asupra stabilității financiare”, susține banca centrală. Canalele de impact invocate: capital, creditare, finanțe publice BNR indică trei categorii principale de efecte, în logica sa, dacă amenda rămâne la un nivel „excepțional”: prejudiciu financiar direct pentru instituțiile de credit vizate, cu efect de reducere a rentabilității sectorului bancar și, implicit, a capacității de a genera capital intern și de a menține rezerve adecvate; impact asupra stabilității financiare și capacității de creditare , inclusiv prin deteriorarea percepției investitorilor, creditorilor externi și agențiilor de rating asupra riscului asociat pieței bancare din România; implicații asupra economiei și finanțelor publice , printr-o posibilă reducere a activității economice, afectarea investițiilor și consumului, dar și prin efecte asupra veniturilor bugetare (impozit pe profit și alte taxe), respectiv asupra costurilor de finanțare ale statului. În document, BNR leagă explicit diminuarea profitabilității de o posibilă temperare a finanțării economiei, pe fondul cerințelor stricte de capital și lichiditate din sistemul bancar. Disputa de fond cu autoritatea de concurență Pe baza argumentelor oficiale disponibile până la data documentului (02.07.2026), BNR afirmă că nu înțelege fundamentul deciziei Consiliului Concurenței și cere prudență în interpretarea concluziilor. „Pe baza argumentelor furnizate până la acest moment, nu înțelegem fundamentul deciziei autorității de concurență și, prin urmare, concluziile acesteia ar trebui interpretate cu prudență”, conchide BNR. În paralel cu amenzile, investigația are și o componentă de reglementare: în materialul citat se arată că raportul de investigație a inclus interdicții și recomandări care vizează participarea la fixingul ROBOR și chiar teme precum comunicările publice/private privind estimări de inflație și dobânzi, precum și recomandări către BNR, Guvern și Parlament pentru modificări. Ce urmează depinde de parcursul contestărilor și de modul în care vor fi implementate eventualele schimbări de procedură pentru stabilirea ROBOR, în condițiile în care organizarea fixingului și obligațiile băncilor sunt sub reglementările BNR, iar Consiliul Concurenței a acordat un termen de două luni pentru formularea unei noi proceduri. [...]
BNR avertizează că litigiile pe ROBOR pot genera pierderi pentru bănci mai mari decât amenzile și că efectul s-ar putea vedea inclusiv în veniturile bugetare și în costul de finanțare al statului, potrivit Economica , care citează un raport al băncii centrale. În evaluarea BNR, pe lângă riscurile deja cunoscute pentru stabilitatea sectorului bancar (deteriorarea calității activelor, ponderea ridicată a creditării în valută la companiile nefinanciare, precum și riscuri emergente legate de digitalizare, atacuri cibernetice, schimbări climatice și context geopolitic), se adaugă acum costuri asociate unor riscuri juridice și reputaționale legate de cazul ROBOR. Contextul imediat este decizia Consiliului Concurenței din iunie 2026, când instituția a sancționat 10 bănci cu amenzi totale de 3,73 miliarde lei (710 milioane euro, aprox. 3,55 miliarde lei) pentru încălcarea normelor de concurență, prin coordonarea comportamentului în cadrul procedurii de stabilire a ROBOR, conform raportului citat. De ce contează: riscul de „efect în lanț” dincolo de amenzi BNR susține că amenda poate declanșa litigii inițiate de clienții care au avut credite cu dobândă indexată la ROBOR. În funcție de modul de calcul al prejudiciului invocat de debitori, banca centrală avertizează că pierderile rezultate din procese ar putea depăși semnificativ cuantumul amenzilor. În raport, BNR leagă acest risc de o posibilă acumulare de șocuri, care ar însemna cheltuieli importante pentru bănci și ar putea avea efecte mai largi în economie, inclusiv: scăderea încasărilor statului din impozitul pe profitul bancar; deteriorarea percepției externe asupra stabilității sectorului bancar, cu potențiale efecte asupra ratingului suveran; creșterea costurilor asociate refinanțării datoriei publice; efecte reputaționale interne și externe asupra sectorului bancar românesc. Ce clarificări cere BNR înainte de publicarea deciziei Potrivit raportului, înainte de publicarea deciziei Consiliului Concurenței, BNR a solicitat clarificări pentru a evita „confuzii suplimentare, așteptări nerealiste sau acuze nefondate” cu efecte asupra stabilității financiare. Banca centrală indică trei puncte care ar trebui explicate „coerent”: ce prevederi legale au fost încălcate, cum poate fi considerat anticoncurențial un schimb de informații într-un cadru cu reguli de transparență și cum se poate determina un nivel „corect” al ROBOR față de cel publicat. Pentru detalii despre sancțiuni, Economica trimite la articolul despre momentul în care Consiliul Concurenței a sancționat cele 10 bănci. [...]
Consiliul Concurenței deschide calea pentru litigii civile legate de ROBOR , după ce a explicat că sancțiunile aplicate unor bănci vizează un schimb de informații confidențiale și strategice în procedura de „fixing” (stabilire) a indicelui, fapt care ar fi putut influența dobânzile la credite, potrivit Agerpres . Autoritatea susține că decizia este rezultatul unei investigații derulate „potrivit legii”, pe baza probelor din dosar și cu respectarea drepturilor procedurale ale părților. În esență, Consiliul Concurenței afirmă că participanții la stabilirea ROBOR aveau obligația legală de a acționa independent, fără coordonare cu ceilalți concurenți, iar schimbul de informații sensibile în timpul fixing-ului reprezintă una dintre cele mai grave încălcări ale regulilor de concurență constatate în UE în ultimii ani. De ce contează: efect potențial asupra dobânzilor și a veniturilor băncilor Consiliul Concurenței indică faptul că încălcarea confidențialității cotațiilor ferme din perioada de fixing, prevăzută atât de regulile de concurență, cât și de reglementări sectoriale naționale și europene, „permite coordonarea cotațiilor” pentru obținerea unui ROBOR mai ridicat la maturitățile de 3 luni și 6 luni. Aceste maturități influențează dobânzile la credite, ceea ce, în interpretarea autorității, ar fi putut genera venituri suplimentare „fără riscurile normale” asociate unor tranzacții comerciale. Autoritatea mai precizează că sancțiunile sunt calculate în funcție de cifra de afaceri a entităților vizate și țin cont de solvabilitatea acestora. Ce urmează: contestarea în instanță și posibile acțiuni pentru prejudicii Decizia urmează să fie comunicată părților și poate fi contestată la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile de la comunicare. Consiliul Concurenței spune că impune și măsuri pentru eliminarea practicii anticoncurențiale constatate, astfel încât regulile să fie respectate în perioada procedurii de fixing. În același timp, autoritatea arată că eventualele prejudicii suferite de clienți pot fi solicitate pe calea acțiunilor civile, în fața instanțelor competente. Consiliul Concurenței subliniază însă că nu stabilește, prin decizia de sancționare, cuantumul despăgubirilor, dar constatarea încălcării poate fi folosită în procese civile, în condițiile legii. Reacția industriei: ARB respinge acuzațiile și cere „explicații concrete” Precizările Consiliului Concurenței vin după ce Asociația Română a Băncilor (ARB) a anunțat că respinge acuzațiile din dosarul privind stabilirea ROBOR și solicită instituției să detalieze reglementările pretins încălcate și mecanismele prin care ar fi fost distorsionată piața. ARB invocă și rolul BNR ca organizator, reglementator și supraveghetor al pieței monetare interbancare, precum și existența cadrului european privind prevenirea abuzului de piață. Consiliul Concurenței mai afirmă că nu va comenta public elemente confidențiale din dosar și nu va înlocui dezbaterea juridică din instanță cu o polemică publică, dar are obligația de a informa publicul despre deciziile adoptate, în limitele legii. [...]
Confederația Patronală Concordia avertizează că „scandalul ROBOR” poate crește costurile de finanțare ale României și poate lovi direct în creditarea economiei, în condițiile în care mesajele publice și sancțiunile riscă să submineze încrederea în sistemul bancar, potrivit HotNews . Consiliul Concurenței a sancționat zece bănci cu amenzi totale de 3,73 miliarde lei pentru încălcarea normelor de concurență, invocând coordonarea comportamentului în cadrul procedurii de stabilire a ROBOR (indice de referință folosit în unele credite cu dobândă variabilă). În reacție, Concordia – confederație patronală condusă de Dan Șucu – spune că decizia este „agresiv și populist poziționată” și că, pe fondul unor „diferențe de opinie interinstituționale”, riscă să producă „daune profunde și iremediabile” economiei. Miza economică: finanțarea statului și costul creditului Concordia susține că „delegitimarea publică a sistemului bancar” afectează trei zone sensibile: capacitatea statului de a se finanța; costul creditului pentru companii și populație; credibilitatea României în fața investitorilor, agențiilor de rating și partenerilor externi. Organizația avertizează că un sistem bancar „defensiv” și „subminat de incertitudine” nu aduce beneficii nici companiilor și locurilor de muncă, nici statului. „Precedent periculos” și contestarea logicii acuzațiilor În comunicatul citat, Concordia reclamă un „precedent periculos”: sancționarea unei conduite desfășurate „într-un cadru reglementat și validat anterior” ar transmite că „regulile jocului se pot schimba în timpul jocului”, ceea ce ar descuraja inițiativa privată și ar amplifica nesiguranța în mediul de afaceri. Totodată, confederația spune că este „de neînțeles” cum autoritatea afirmă simultan că nu a identificat un cartel, dar că ROBOR ar fi fost manipulat. Ca argument de context, Concordia indică diferența dintre inflație și nivelul ROBOR: „Reamintim că, în acest moment, rata inflației în România este de aproape 11%, în timp ce ROBOR se situează la aproximativ 6%, cu mult sub inflație.” Ce cere mediul de afaceri și ce urmează Concordia afirmă că scăderea costului finanțării nu se obține „prin populism financiar” sau prin sancțiuni administrative, ci prin disciplină fiscală, predictibilitate și dialog între autorități, mediul de afaceri și sistemul financiar. Organizația mai avertizează că, înainte ca faptele să fie clarificate definitiv de instanțe, mesajele publice care induc ideea unei vinovății certe pot crea presiune și „așteptări nerealiste”, cu potențiale pierderi financiare în rândul populației. Concordia reprezintă 20 de sectoare economice, cu o contribuție de 30% din PIB și aproape 500.000 de angajați în peste 4.200 de companii, potrivit comunicatului. [...]
