Știri
Știri din categoria Apărare
Volodimir Zelenski cere ca Europa să-și construiască în 12 luni un sistem propriu de apărare antirachetă balistică, pe fondul dependenței Ucrainei de stocurile limitate ale sistemului american Patriot și al presiunii tot mai mari asupra disponibilității acestuia, potrivit Antena 3.
Miza este una operațională: Ucraina folosește Patriot pentru a intercepta rachete rusești, care vizează frecvent infrastructura de producere și transport a energiei electrice. În acest context, Zelenski spune că Ucraina discută cu mai multe țări europene pentru a construi un sistem european de apărare antirachetă balistică.
„Trebuie să ne construim propriul sistem de apărare antirachetă balistică în decurs de un an”, a declarat Zelenski pentru postul național de televiziune Marathon.
Zelenski a admis că producerea unui astfel de sistem ar fi „extrem de dificilă”, dar „fezabilă”, menționând că a discutat subiectul cu „țări europene cheie”, fără a le numi. Nu a oferit detalii suplimentare despre proiect.
În paralel, Fire Point, producătorul ucrainean al rachetei de croazieră Flamingo, a declarat pentru Reuters că poartă discuții cu companii europene pentru lansarea unui nou sistem de apărare aeriană până anul viitor, ca alternativă „cu cost redus” la Patriot, care devine mai greu de obținut.
Materialul notează că rachetele Patriot sunt „din ce în ce mai puține”, pe fondul desfășurării extinse în Golf împotriva atacurilor iraniene. În același timp, singurul sistem antibalistic european menționat, SAMP/T (dezvoltat de Italia și Franța), este produs în cantități „relativ mici”.
În lipsa unor detalii despre finanțare, calendar tehnic și participanți, rămâne neclar cât de realistă este ținta de „un an” pentru un sistem european funcțional, însă mesajul lui Zelenski indică o presiune crescută pentru accelerarea capacităților industriale și de apărare ale Europei.
Recomandate
Posibila producție în Germania a rachetei de croazieră ucrainene „Flamingo” ar putea accelera livrările către Kiev și ar aduce industriei germane acces la un program folosit deja în luptă , potrivit Focus . Publicația relatează că Diehl Defence discută cu compania ucraineană Fire Point despre intrarea în producția acestui tip de armament, într-un moment în care Ucraina se confruntă cu dificultăți de fabricație, iar Germania caută opțiuni europene pentru capabilități cu rază lungă. În noaptea de marți spre miercuri, un „Flamingo” ar fi lovit o fabrică din Rusia care produce componente pentru drone și rachete, la circa 900 km de granița ucraineană, în Ceboksary. Arma, prezentată în 2025 cu interes mediatic ridicat, este folosită tot mai des, deși producția ar întâmpina probleme, notează publicația. Discuții Diehl–Fire Point: ce ar câștiga fiecare parte Conform unui articol din Financial Times, citat de Focus, Diehl Defence speră să intre în producția „Flamingo” și poartă discuții cu Fire Point. Directorul Diehl, Helmut Rauch, a vorbit despre aceste contacte la salonul aeronautic ILA de la Berlin și a sugerat că proiectul ar putea deveni realitate. Colaborarea ar însemna asocierea unui producător german cu tradiție cu o firmă ucraineană înființată abia la finalul lui 2022. Fire Point a devenit rapid relevantă pentru apărarea Ucrainei, în special prin drone de luptă, însă compania este menționată și în context critic: Focus amintește de controverse legate de activitatea intensă de promovare și de posibile conexiuni cu omul de afaceri Timur Minditsch, despre care se spune că ar fi suspectat de corupție (publicația nu oferă detalii suplimentare în textul citat). Miza operațională: navigația și precizia, puncte unde Germania ar putea interveni Pentru „Flamingo”, experții ar vedea potențial, dar ar identifica drept vulnerabilitate precizia, pe fondul lipsei unor sisteme de navigație de care Ucraina ar avea nevoie. Aici, Diehl ar putea contribui cu tehnologie în zona de ghidaj și control al țintei, potrivit declarațiilor atribuite lui Rauch. În scenariul descris, o versiune îmbunătățită ar putea extinde tipul de ținte vizate: nu doar obiective mari, precum platforme industriale, rafinării sau depozite de petrol, ci și ținte mai punctuale. Context german: nevoia de capabilități cu rază lungă și alternative europene Focus mai notează că și Germania ar avea interes pentru un astfel de armament, în condițiile în care livrările promise de rachete americane Tomahawk ar fi incerte „cel puțin” sub administrația președintelui SUA Donald Trump. În acest context, atenția s-ar muta către soluții proprii sau europene. Publicația amintește că nu ar fi prima cooperare germano-ucraineană în industria de apărare: în Bavaria, compania Quantum Systems produce drone pentru forțele armate ucrainene. [...]
Întârzierea MGCS împinge Franța spre un „tanc interimar”, cu efecte directe asupra industriei și planificării capacităților , potrivit TWZ . KNDS a prezentat la Eurosatory conceptul CAPINT, propus ca înlocuitor temporar pentru Leclerc, pe fondul amânării programului franco-german Main Ground Combat System (MGCS), care ar urma să intre în serviciu abia la mijlocul anilor 2040. CAPINT a fost dezvăluit la salonul Eurosatory, lângă Paris, într-un moment în care Franța admite că are nevoie de un succesor pentru Leclerc înainte ca MGCS să fie disponibil. În paralel, Germania lucrează la Leopard 3 (Leopard 2AX), estimat să ofere un vehicul gata de intrare în serviciu la începutul anilor 2030. De ce contează: „golul de capabilitate” și riscul de fragmentare a programelor europene MGCS, lansat în 2017, este descris ca un „sistem de sisteme”, care ar include nu doar tancul principal, ci și alte vehicule cu și fără echipaj (pentru război electronic, apărare antiaeriană, lansare de drone sau muniții rătăcitoare și, potențial, arme cu energie dirijată). Însă proiectul este deja întârziat cu aproximativ un deceniu, iar asta creează un „gol de capabilitate” pentru ambele țări. În cazul Franței, tancurile Leclerc ar urma să fie scoase din serviciu în 2038, ceea ce comprimă calendarul: un succesor MGCS la mijlocul anilor 2040 ar veni prea târziu pentru nevoile operaționale. Ce propune KNDS: CAPINT, combinație de turelă franceză și șasiu Leopard 2 Soluția KNDS pentru programul „intermediar” este CAPINT (CAPacité INTérmédiaire). Configurația descrisă de publicație: turelă franceză fără echipaj și tun principal pe un șasiu german de Leopard 2, platformă aflată deja în producție pentru mai mulți clienți; tun lis de 120 mm ASCALON (KNDS France), cu plan de adaptare ulterioară pentru un calibru de 140 mm; echipaj de trei persoane într-o „citadelă blindată” în partea frontală, protejată de blindaj compozit pasiv, plus sisteme reactive și active de protecție; un sistem activ de protecție dezvoltat de KNDS, distribuit pe turelă și șasiu pentru acoperire mai bună. Un element cu impact logistic este compatibilitatea tunului de 120 mm ASCALON cu muniția standard NATO de 120 mm, ceea ce ar permite utilizarea stocurilor existente de muniție. Calendarul indicat și implicațiile industriale KNDS afirmă că poate finaliza un demonstrator CAPINT „încă din 2030”. Dacă Franța alege soluția, primele exemplare de serie ar putea fi livrate în 2035, cu desfășurare în prima linie în 2037. Publicația notează și o posibilă consecință industrială: dacă această soluție este selectată, „un nou Leopard 2” ar urma să fie configurat în Franța pentru a gestiona cererea, ceea ce sugerează o componentă de producție/integrare locală. Efect de antrenare: tehnologii MGCS „aduse mai devreme” și vehicule fără echipaj CAPINT ar urma să preia o parte din sistemele avansate gândite pentru MGCS, inclusiv: integrare de inteligență artificială (IA), protecție pasivă/reactivă/activă, capabilități anti-dronă, angajare a țintelor dincolo de linia vizuală. În plus, conceptul include vehicule terestre fără echipaj (UGV) de tip „aripi robotice”: una sau două variante, suficient de rapide pentru a ține pasul cu tancul și proiectate să rămână „accesibile” ca preț, inclusiv prin niveluri diferite de protecție pasivă. Riscul pentru MGCS: tancurile „de tranziție” pot deveni soluția permanentă TWZ avertizează că impulsul pentru CAPINT și pentru Leopard 3/Leopard 2AX poate pune MGCS „sub amenințare”. În material este citat directorul general KNDS, Jean‑Paul Alary, care a spus la Eurosatory: „Deja lucrăm pentru a crea ceea ce va fi lupta de mâine. Poate că lupta de mâine, ambiția MGCS, va veni puțin mai devreme decât proiectul în sine.” În același timp, publicația menționează că, potrivit Reuters, un purtător de cuvânt al guvernului german a ridicat semne de întrebare privind viitorul MGCS, indicând o orientare spre tehnologii „independente de platformă” și spunând că nu este clar dacă un tanc comun va mai fi construit. În practică, dacă soluțiile interimare se dovedesc suficient de capabile, decizia Franței și/sau Germaniei de a se retrage din MGCS ar putea deveni mai ușoară, mai ales într-un peisaj european deja fragmentat, în care există și programul MARTE (cercetare și dezvoltare pentru cerințe post-2040, la care participă circa o duzină de state europene, fără Franța). [...]
Thales Belgium vizează triplarea capacității de producție între 2026 și 2028 pentru familia sa de rachete ghidate, pe fondul cererii în creștere pentru soluții anti-dronă mai ieftine, potrivit Interesting Engineering . Miza este una operațională și bugetară: armatele caută interceptări „la cost sustenabil”, după ce folosirea munițiilor scumpe împotriva dronelor ieftine a început să erodeze stocuri și să apese pe cheltuielile de apărare. Noua rachetă prezentată, LGR275 Proxy, este o rachetă de 70 mm ghidată cu laser, proiectată special pentru interceptarea dronelor mici (sisteme aeriene fără pilot). Thales susține că a dezvoltat-o pentru a „restabili echilibrul” dintre costul țintei și costul interceptării, într-un context în care dronele sunt ieftine, ușor de produs și de desfășurat. Ce aduce nou LGR275 Proxy în lupta anti-dronă Elementul central al LGR275 Proxy este un senzor de proximitate, gândit să crească eficiența împotriva țintelor aeriene rapide. În loc să se bazeze exclusiv pe lovirea directă, senzorul ar urma să declanșeze racheta „în momentul optim”, pentru a crește probabilitatea de neutralizare. Thales a asociat acest senzor cu un focos „de nivel militar”, optimizat pentru amenințări aeriene de dimensiuni mici. Racheta este descrisă ca fiind utilizabilă atât în misiuni sol-aer, cât și aer-aer, ceea ce ar permite integrarea într-o apărare stratificată (mai multe „inele” de apărare, cu muniții diferite în funcție de țintă), astfel încât interceptoarele mai scumpe să fie păstrate pentru amenințări mai complexe. De ce contează: presiune pe stocuri și pe bugete Publicația notează că dronele din clasele 1 și 2 au devenit o amenințare persistentă pe câmpul de luptă: sunt folosite pentru recunoaștere, pentru dirijarea focului de artilerie și pentru transportul de încărcături explozive. În conflictele recente, atacurile cu drone pot suprasolicita rapid apărările tradiționale și pot consuma stocurile de interceptori. În acest context, Thales poziționează LGR275 Proxy ca o opțiune mai economică pentru interceptare, menită să reducă „mismatch-ul” dintre muniția scumpă și țintele ieftine, care poate deveni nesustenabil în operațiuni prelungite. Extinderea producției și integrarea în SkyDefender Thales Belgium spune că intenționează să-și consolideze amprenta industrială pentru a susține clienți internaționali care cer livrări mai rapide și lanțuri de aprovizionare mai robuste. Creșterea capacității ar urma să susțină și cererea globală pentru capabilități anti-dronă. LGR275 Proxy este prezentată și ca o piesă pentru SkyDefender, arhitectura integrată de apărare aeriană și antirachetă a Thales. Ideea este adăugarea unui „strat” de interceptare cu cost mai redus, pentru o protecție mai sustenabilă în fața amenințărilor aeriene în evoluție. Directorul de țară pentru Belgia și Luxemburg, Alain Quevrin, a declarat că racheta a fost dezvoltată pentru a ajuta statele să-și crească nivelul de pregătire în fața extinderii amenințării dronelor și că majorarea producției ar urma să răspundă cerințelor operaționale ale forțelor armate. [...]
Germania pregătește un buget de circa 16 miliarde de euro (aprox. 80 miliarde lei) până în 2030 pentru capabilități antidrone , pe fondul creșterii numărului de incidente cu aparate fără pilot deasupra infrastructurii critice și a obiectivelor militare, potrivit Antena 3 . Ministrul german al apărării, Boris Pistorius , a spus în timpul unei vizite la trupele din Friesland (nordul țării) că, în zilele următoare, va fi lansat un „plan de acțiune privind dronele”, care va include „numeroase măsuri”. Ținta financiară anunțată este „până la sfârșitul deceniului”, cu investiții de aproximativ 16 miliarde de euro în acest domeniu. De ce contează: presiune pe protecția infrastructurii și pe capacitatea de reacție Pistorius a argumentat că, în ultimii ani, s-au înmulțit cazurile de drone detectate în Germania și în Europa, inclusiv deasupra unor instalații militare și a unor infrastructuri precum porturi, aeroporturi și centrale energetice. Ministrul a descris situația drept o „provocare”, în condițiile în care astfel de incidente sunt „sub pragul confruntării militare”, dar pot genera nesiguranță. În același context, el a indicat Rusia ca reper al riscului, făcând trimitere și la evenimente recente din Letonia și România, unde au căzut drone ucrainene și ruse care își pierduseră direcția, conform EFE, citată de Agerpres . Ce include răspunsul operațional al Bundeswehr-ului Potrivit ministrului, armata germană a făcut „mari progrese” și a achiziționat rapid „un număr mare de sisteme antidrone foarte moderne”. La nivel de pregătire, Bundeswehr-ul exersează: detectarea și interceptarea aparatelor fără pilot; interferențe electronice (bruiaj); utilizarea unor drone care lansează plase sau lovesc drone inamice pentru a le opri; instruirea fiecărui soldat pentru astfel de scenarii. Pistorius a insistat și pe necesitatea unor soluții proporționale, avertizând că nu trebuie „să omori muștele cu tunul”. Riscuri și limitări: de ce „detectarea” devine esențială Ministrul a atras atenția că doborârea dronelor implică riscuri, inclusiv căderea fragmentelor care pot produce daune semnificative. În această logică, „detectarea este atât de importantă”, a explicat el, în contextul în care răspunsul trebuie să reducă atât amenințarea, cât și efectele colaterale. În acest moment, articolul nu oferă detalii despre calendarul exact al cheltuielilor sau despre furnizorii vizați, dincolo de intenția de a lansa în zilele următoare planul de acțiune și de a susține investiții până la finalul deceniului. [...]
Polonia condiționează transferul MiG-29 către Ucraina de un acord de schimb de tehnologie pentru drone , ceea ce poate amâna livrarea unor aeronave considerate importante pentru capacitatea aeriană a Kievului, potrivit Mediafax . Ministrul polonez Cezary Tomczyk a declarat că avioanele de vânătoare MiG-29 „vor zbura la Kiev” doar după semnarea unui acord privind transferul tehnologiei dronelor din Ucraina către Polonia. Varșovia vrea să folosească experiența armatei ucrainene în acest domeniu, iar negocierile sunt în desfășurare. Potrivit informațiilor citate de presa din Varșovia, primele date despre transferul altor MiG-29 poloneze către Ucraina au apărut la sfârșitul lui 2025, însă aeronavele „se află încă în Polonia”, iar în acest moment nu este cunoscut când ar putea ajunge la Kiev. Ce cere Varșovia, concret Condiția enunțată de Tomczyk este legată de un acord de cooperare tehnologică pe segmentul dronelor, înainte ca Polonia să trimită avioanele: semnarea unui acord de transfer de tehnologie pentru drone din Ucraina către Polonia; finalizarea negocierilor aflate în curs, înainte de livrarea echipamentului. Într-un interviu pentru Radio ZET, Tomczyk a spus: „Dialogul dintre Polonia și Ucraina este în desfășurare. Polonezii au spus clar: pe măsură ce ne construim propriile capabilități de drone, am dori să putem folosi și acele capabilități ucrainene. Desigur, vom transfera echipamentul către Ucraina dacă această chestiune se va finaliza. Nimic nu s-a schimbat în această chestiune; problema nu a fost finalizată.” De ce contează pentru efortul de război al Ucrainei În material se arată că MiG-29 este unul dintre cele mai importante avioane ale Ucrainei în războiul cu Rusia. Aeronava, proiectată în anii 1970, este descrisă ca având manevrabilitate ridicată și fiind folosită atât în lupta aeriană, cât și în misiuni de atac la sol, în funcție de echipare. Mediafax notează că MiG-29 a primit sprijin occidental, iar în ultimele luni a devenit o țintă vizată în mod regulat. În acest context, condiționarea livrării de către Polonia introduce un element de incertitudine privind calendarul întăririi flotei ucrainene cu aceste aeronave. [...]
Un incident naval cu focuri de avertizare în Canalul Mânecii ridică miza de securitate pe una dintre cele mai aglomerate rute maritime ale Europei , după ce o fregată rusă a tras către un iaht sub pavilion britanic, potrivit G4Media . Incidentul a avut loc luni, în Canalul Mânecii, iar sursa citată de publicație precizează că ar fi fost vorba despre focuri de avertizare. Informația a fost relatată de Mediafax, care citează The Telegraph. Fregata implicată se numește „ Amiralul Grigorovich ” și face parte din Flota Mării Negre a Rusiei. Potrivit articolului, focurile au fost trase după ce cele două nave s-au apropiat una de alta. Iahtul cu steag britanic a alertat garda de coastă a Regatului Unit. În același material se arată că nava rusă a operat în ultimele săptămâni în apropierea apelor teritoriale britanice, una dintre misiunile sale fiind escortarea petrolierelor rusești. [...]
