Știri
Știri din categoria Apărare
Serbia își extinde capacitatea de producție militară printr-o fabrică de drone cu partener israelian, într-un demers care vizează atât dotarea armatei proprii, cât și exportul, potrivit Agerpres.
Președintele sârb Aleksandar Vucic a anunțat inaugurarea pe Instagram, fără să precizeze localizarea unității și fără să numească partenerul israelian. Jurnaliștii nu au fost invitați la eveniment, Vucic invocând „confidențialitatea procesului de producție”.
În mesajul public, Vucic a descris noua unitate drept o „fabrică de asamblare de drone avansate de fabricație israeliană” și a susținut că aceasta va produce echipamente „destinate forțelor armate sârbe și celor din alte țări”.
Președintele a mai afirmat că autoritățile de la Belgrad ar avea în plan deschiderea a „cel puțin încă trei fabrici” în Serbia, împreună cu partenerii israelieni. La vizită a participat și ambasadoarea Israelului, Avivit Bar-Ilan, conform materialului.
Deși numele companiei nu a fost comunicat oficial, investigații publicate de Balkan Investigative Reporting Network (BIRN) și de cotidianul israelian Haaretz indică drept partener Elbit Systems. Potrivit acelorași surse, Elbit Systems ar deține 51% din societatea mixtă, iar grupul sârb de stat din industria de armament Yugoimport-SDPR ar deține 49%.
Conform BIRN și Haaretz, fabrica ar urma să producă drone cu rază scurtă și lungă de acțiune. Niciuna dintre părți nu a comentat aceste informații, notează Agerpres, care citează AFP.
Serbia a intrat în atenție în legătură cu exporturile de arme către Israel, care, potrivit anchetelor jurnalistice menționate în material, ar fi crescut de la 1,4 milioane de euro (aprox. 7 milioane lei) în 2023 la 42,3 milioane de euro (aprox. 212 milioane lei) în 2024.
În același context, raportoarea specială a ONU pentru teritoriile palestiniene ocupate, Francesca Albanese, a apreciat în timpul unei vizite în Serbia din acest an că Belgradul rămâne unul dintre aliații „cei mai constanți și hotărâți” ai Israelului, în pofida apelurilor de restricționare a exporturilor de arme din cauza războiului din Gaza.
Belgradul a anunțat în ultimele luni și noi achiziții și proiecte de producție de armament, pe fondul creșterii cheltuielilor de apărare în Europa. Serbia, una dintre puținele țări din Balcanii de Vest care nu este membră NATO, afirmă că investește masiv în armată pentru a-și „păstra neutralitatea”, menținând totodată legături strânse cu Moscova după invazia rusă în Ucraina, potrivit AFP.
Recomandate
Canada a făcut un pas formal pentru a-și reduce dependența militară de SUA , depunând o cerere oficială de aderare la „ Forța Expediționară Comună” (JEF) , o coaliție de securitate condusă de Regatul Unit, potrivit G4Media . Mișcarea indică o repoziționare operațională spre cooperare mai strânsă cu state europene, într-un format orientat pe reacție rapidă la crize. JEF este o coaliție formată din 10 state membre NATO – Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, Olanda, Norvegia, Suedia și Regatul Unit – creată pentru a consolida capacitățile de răspuns rapid la situații de securitate. Biroul premierului canadian Mark Carney a transmis că Ottawa „a solicitat în mod oficial aderarea” și a salutat sprijinul Regatului Unit pentru participarea Canadei la această inițiativă. Ce urmărește Ottawa: diversificarea parteneriatelor de apărare Conform informațiilor citate, Canada – stat membru NATO – vizează o cooperare militară mai strânsă cu statele europene, în încercarea de a-și reduce dependența de Statele Unite. Din perspectivă operațională, aderarea la JEF ar putea oferi Canadei un cadru suplimentar de coordonare și planificare cu aliați europeni, în afara relației bilaterale dominante cu Washingtonul. Decizia a fost luată în timpul unei întâlniri între Mark Carney și premierul britanic Andy Burnham, în nordul Angliei. Legătura cu industria de apărare: discuții despre un program de avioane de vânătoare Cei doi lideri au discutat și despre oportunități de cooperare în industria de apărare prin intermediul Programului Global de Luptă Aeriană (Global Combat Air Programme) – un proiect avansat de avioane de vânătoare – la care Canada a aderat ca observator în iulie 2026, potrivit biroului premierului canadian. În acest stadiu, informațiile disponibile se referă la depunerea cererii și la discuțiile politice asociate; nu sunt prezentate detalii despre calendarul sau condițiile concrete ale aderării. [...]
Ținta NATO de 3,5% din PIB până în 2035 ridică o problemă bugetară majoră pentru guvernele europene , iar presiunea se vede deja în Marea Britanie, unde atingerea pragului ar însemna încă aproximativ 30 de miliarde de lire sterline anual, bani care ar trebui găsiți prin taxe mai mari, împrumuturi sau tăieri din alte cheltuieli, potrivit Antena 3 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a cerut „mai multă implicare” din partea Marii Britanii și a Europei, pe fondul a ceea ce a numit „cel mai periculos și complex mediu de securitate dintr-o generație”. Mesajul a fost transmis în timpul unei vizite în Regatul Unit, după o întâlnire cu premierul Andy Burnham , la Oxford, în contextul în care Alianța urmărește creșterea cheltuielilor de apărare la 3,5% din PIB până în 2035. Costul politic și fiscal al noii ținte de cheltuieli Publicația notează că obiectivul de 3,5% din PIB a fost stabilit la nivelul NATO „la presiunea lui Donald Trump”. Pentru Marea Britanie, un astfel de nivel ar însemna un efort bugetar suplimentar de circa 30 de miliarde de lire sterline, finanțabil doar printr-o combinație de: taxe mai mari, împrumuturi, reduceri ale altor cheltuieli publice. În prezent, Londra a bugetat o creștere a cheltuielilor de apărare până la aproximativ 2,7% din PIB. Pe termen scurt, presiunile financiare au ajuns să afecteze inclusiv armata, care a primit ordin să renunțe până la finalul anului la unele activități de instruire considerate neesențiale, mai arată materialul. Semnale de incertitudine la Londra, pe fondul schimbării de guvern Antena 3 relatează că actualul ministru de Finanțe, John Healey, a demisionat în iunie din funcția de ministru al Apărării în guvernul condus atunci de Keir Starmer, după ce fostul premier nu a acceptat un angajament de creștere a cheltuielilor militare la 3% din PIB până în 2030. Ulterior, după ce Andy Burnham a devenit premier și l-a numit pe Healey la conducerea Trezoreriei, acesta nu și-a mai reafirmat ținta intermediară de 3% până în 2030, alimentând întrebări dacă noul guvern nu încearcă să împingă o parte importantă a creșterilor de cheltuieli după următoarele alegeri. Burnham a recunoscut că schimbarea de premier a ridicat întrebări despre politica de apărare, dar a insistat că nu s-a schimbat angajamentul Marii Britanii față de NATO. De ce insistă Rutte: credibilitatea apărării colective Rutte a argumentat că, mult timp, în Europa a existat presupunerea că SUA vor furniza „întotdeauna cea mai mare parte a forței și vor plăti nota”, însă această abordare s-a schimbat odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. La summitul NATO de la Haga din 2025, Marea Britanie și ceilalți aliați au acceptat să-și majoreze cheltuielile și să preia o parte mai mare din responsabilitatea pentru securitatea continentului. „Avem nevoie de mai multă implicare din partea Marii Britanii și de mai multă implicare europeană în Alianță.” În sprijinul mesajului, Rutte a invocat revenirea războaielor în Europa și Orientul Mijlociu și a enumerat amenințări precum „Rusia și războiul său împotriva Ucrainei, terorismul, Iranul” și schimbările din competiția geopolitică globală. În lipsa investițiilor suplimentare, a avertizat el, „apărarea noastră colectivă nu va fi credibilă”. Materialul mai notează că Regatul Unit cheltuiește aproximativ 3 miliarde de lire sterline pe an pentru sprijinirea Ucrainei cu armament și că, deși își modernizează forțele convenționale, cheltuielile militare totale ale Marii Britanii au fost depășite de cele ale Germaniei, iar până în 2029 bugetul militar al Berlinului ar urma să ajungă la aproximativ dublul celui britanic. [...]
Forțele Aeriene ale SUA iau în calcul reluarea producției C-17, dar decizia depinde de costuri și de alternativa NGAL , într-un demers care poate redeschide o discuție industrială majoră pentru Boeing și pentru lanțul de furnizori, arată TWZ . Șeful Air Mobility Command (AMC), general-locotenentul Daniel Tulley , a spus că întrebarea privind repornirea liniei C-17 a apărut în contextul pregătirii unei „Analize a alternativelor” (Analysis of Alternatives) pentru înlocuirea C-17 și C-5. Boeing a închis linia de producție C-17 în 2015, iar acum USAF vrea să afle dacă o reluare este realistă din punct de vedere tehnic și, mai ales, ce „notă de plată” ar implica. De ce contează: costul repornirii liniei poate concura cu investiția într-o platformă nouă Tulley a indicat că, dincolo de fezabilitatea tehnică (inclusiv dacă echipamentele și matrițele au fost păstrate și pot fi repuse în funcțiune), întrebarea centrală este dacă achiziția unor C-17 noi, chiar modernizate, ar fi o utilizare bună a resurselor față de opțiunea unei platforme complet noi sau față de extinderea duratei de viață a flotei existente. În sprijinul prudenței, articolul amintește o analiză mai veche a RAND Corporation, care a evaluat costurile și complexitatea construirii de noi C-17A și a concluzionat că diversele variante ar necesita investiții noi de ordinul miliardelor de dolari și ar implica riscuri. Context: NGAL ar urma să înlocuiască C-17 și C-5 din anii 2040 Planul declarat până acum de USAF este să înlocuiască atât C-17A, cât și C-5M Galaxy cu o singură platformă Next-Generation Airlift (NGAL), cu intrare în serviciu începând din mijlocul anilor 2040. TWZ notează însă că cele două aeronave au roluri și caracteristici diferite, ceea ce poate împinge programul spre o altă soluție decât „o singură platformă”. Pe partea industrială, Boeing nu este singurul actor interesat de oportunitățile NGAL. TWZ menționează și compania Radia, care promovează un design „de la zero”, Windrunner, mai mare decât C-17 și C-5, cu o țintă de prim zbor „până la finalul deceniului”, dar aflată încă într-un stadiu descris ca aspirational. Presiune politică și interes extern: Congresul cere briefing, iar operatorii străini pot împărți costurile În iunie, House Armed Services Committee a cerut USAF să pregătească un briefing formal despre producția de noi C-17, într-un raport asociat proiectului de National Defense Authorization Act (NDAA) pentru anul fiscal 2027. TWZ mai arată că participarea unor clienți externi ar putea reduce povara financiară: Australia, Canada, India, Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite și Regatul Unit operează deja C-17, iar inițiativa multinațională Strategic Airlift Capability (SAC) operează trei astfel de aeronave. Boeing a declarat anterior pentru TWZ că operatori (nenumiți) au contactat compania privind posibilitatea reluării producției și că discuțiile au fost „încurajatoare”. Ce urmează: „Analiza alternativelor” va decide dacă merită repornirea C-17 Mesajul AMC este că „toate opțiunile sunt pe masă”, inclusiv extinderea duratei de viață a C-17. În paralel, USAF caută să înțeleagă dacă un C-17 „nou”, cu îmbunătățiri (conectivitate, integrare în rețele, capabilități de autoapărare), ar fi o soluție de tranziție justificată sau dacă resursele ar trebui direcționate către tehnologii și platforme complet noi. În acest moment, potrivit sursei, evaluarea este în curs, iar răspunsul depinde de concluziile analizei și de costurile cerute de industrie. [...]
Germania va desfășura temporar patru avioane Eurofighter în Letonia pentru a întări supravegherea aeriană NATO în perioada alegerilor parlamentare , pe fondul creșterii riscului de incidente cu drone în zona Mării Baltice, potrivit HotNews . Misiunea vizează securitatea spațiului aerian leton în jurul scrutinului din 3 octombrie, după ce guvernul de la Riga a cerut sprijin aliaților din NATO. Solicitarea vine în contextul „intruziunilor frecvente” ale dronelor rusești și ale dronelor ucrainene deviate, semnalate în ultimele luni în regiunea Mării Baltice, conform unui comunicat al Ministerului Apărării german, citat de Agerpres. Desfășurare pe termen scurt, în cadrul misiunii NATO Cele patru avioane de vânătoare vor fi operate în cadrul misiunii NATO de supraveghere aeriană a regiunii și vor staționa aproximativ o săptămână la baza aeriană Lielvarde, în centrul Letoniei. Aparatele vor fi însoțite de un contingent de „câteva zeci” de soldați. Ministerul Apărării de la Berlin a precizat că desfășurarea este planificată „de la sfârșitul lunii septembrie până la începutul lunii octombrie”, ca măsură de sprijin pentru aliații considerați expuși pe flancul estic al NATO. Continuarea angajamentului german în regiune Separat de această misiune punctuală, Ministerul german al Apărării a reamintit că la sfârșitul anului este prevăzută o nouă participare a Forțelor aeriene germane la supravegherea aeriană NATO, cu cinci avioane Eurofighter și aproximativ 120 de soldați. Pentru acea rotație, personalul militar german ar urma să fie dislocat până în martie 2027 la baza Amari din Estonia . [...]
Lansarea contraofensivei „Vivaldi ” în Donețk poate forța Rusia să-și reconfigureze logistica și apărarea locală , într-un moment în care Moscova urmărește să accelereze cucerirea regiunii, potrivit Digi24 . Operațiunea este condusă de Corpul 3 de Armată ucrainean, iar comandantul său, generalul de brigadă Andriy Bilețki, spune că detaliile sunt ținute sub „strictă confidențialitate informațională”. Bilețki afirmă că ofensiva urmărește să respingă trupele ruse și să contracareze „tacticile de infiltrare” folosite de Rusia pentru a pătrunde în adâncimea dispozitivului ucrainean. Generalul susține că, prin misiuni de „căutare și lovire”, ucrainenii au eliminat focare de infiltrare din jurul localităților Novoselivka, Yarova, Koroviahyi Yar și Oleksandrivka și că localitatea Serednie ar fi fost „eliberată de sub ocupație” și se află acum sub control ucrainean. „Într-adevăr, Corpul 3 de Armată a lansat o operațiune ofensivă în acest sector, cu numele de cod «Vivaldi». Deocamdată, vă rog să rețineți acest nume. Operațiunea se desfășoară în condiții de strictă confidențialitate informațională.” Miza operațională: lovirea infiltrării și presiune pe aprovizionarea rusă Un obiectiv cheie indicat de Bilețki este întreruperea liniilor de aprovizionare rusești. El susține că lovituri ale unităților de sisteme fără pilot (drone) ale corpului au forțat forțele ruse să-și mute operațiunile de aprovizionare cu combustibil și lubrifianți în regiunea Voronej din Rusia, dincolo de granița cu Ucraina. În același timp, generalul afirmă că operațiunea a „lovit puternic” eficacitatea de luptă a Armatelor 20 și 25 de Arme Combinate ale Rusiei, prezentate ca ținte principale în acest sector. Pierderi și câștiguri teritoriale: revendicări neconfirmate și estimări OSINT Bilețki susține că, în prima fază, Rusia ar fi suferit pierderi semnificative, inclusiv 1.500 de soldați, 12.000 de drone și „câteva sute” de vehicule blindate și sisteme de artilerie. Tot el afirmă că forțele ucrainene ar fi „curățat” aproximativ 75 km² de infiltrați ruși și ar fi eliberat peste 10 km de teritoriu. Publicația notează însă că aceste afirmații de pe câmpul de luptă nu au putut fi verificate independent. În paralel, apar evaluări din surse deschise (OSINT – informații din surse publice, precum imagini satelitare și postări geolocalizate) care indică pierderi teritoriale ruse mai mari în zona Lyman: unii analiști estimează că Rusia ar fi pierdut 200–240 km² în sector (cifre neconfirmate oficial de armata ucraineană); estimări separate sunt atribuite lui Clément Molin și lui Konrad Muzyka (Rochan Consulting), dar fără confirmare din partea lui Bilețki. Reacții din zona rusă: recunoașterea reculurilor și riscul de vulnerabilități Materialul citează și reacții din spațiul pro-rus, inclusiv canalul de Telegram „Rybar”, care ar fi descris deteriorarea situației lângă Lyman și a avertizat că redirecționarea rezervelor pentru acoperirea breșelor poate slăbi apărarea rusă în alte zone. Sunt menționate și comentarii ale unor analiști militari ruși, inclusiv Valery Shiryaev și Yan Matveyev, care vorbesc despre o criză „localizată”, dar cu potențial de a deschide oportunități pentru Ucraina pe axa Sloviansk. Shiryaev susține că o consolidare ucraineană lângă Lyman ar putea extinde raza de acțiune a dronelor FPV cu 10–15 km, ceea ce ar permite lovituri mai adânci în dispozitivul rus. Context: presiunea politică asupra Moscovei și disputa privind Sviatohirsk În fundal, Bloomberg relatează, potrivit unor surse apropiate Kremlinului, că Vladimir Putin ar aștepta ca armata rusă să cucerească integral regiunea Donețk în următoarele șase luni, după ce anterior ar fi vizat sfârșitul acestui an. În același timp, Bilețki contestă o declarație a lui Putin din 1 septembrie privind capturarea orașului Sviatohirsk, afirmând că Brigada 60 Mecanizată ar deține în continuare controlul deplin asupra localității. Ce urmează rămâne dificil de evaluat din date publice: comanda ucraineană invocă explicit secretizarea operațiunii, iar o parte dintre cifrele vehiculate provin din estimări OSINT sau din surse care nu pot fi verificate independent. [...]
Un summit militar discret găzduit de șeful CENTCOM în Germania indică o consolidare practică a cooperării de securitate între SUA, Israel și mai multe state arabe, pe fondul presiunii crescânde din partea Iranului și a riscurilor pentru rutele maritime strategice , potrivit The Jerusalem Post . La reuniunea de săptămâna trecută au participat comandanți militari din Statele Unite, Israel și mai multe țări arabe, discuțiile fiind centrate pe conflictul cu Iranul. O sursă din interiorul CENTCOM a confirmat pentru publicație că a fost vorba despre o conferință cu ușile închise, în care s-au discutat „oportunități pentru îmbunătățirea cooperării de securitate în Orientul Mijlociu”. Ce s-a discutat: Iran, prezența militară americană și rutele maritime Conform informațiilor transmise de oficiali israelieni către Axios și reluate în material, amiralul Brad Cooper (șeful US Central Command) le-ar fi transmis șefilor de state majore că SUA nu își vor retrage forțele din regiune în pofida atacurilor iraniene asupra bazelor americane din Orientul Mijlociu. Totodată, Cooper i-a informat pe participanți despre planuri americane pentru securizarea Strâmtorii Hormuz și creșterea traficului maritim — un punct sensibil pentru piața energetică și pentru lanțurile globale de aprovizionare, având în vedere rolul rutei în transportul de petrol și mărfuri. Cine a participat În textul sursei sunt enumerate următoarele armate participante: Statele Unite, Israel, Arabia Saudită, Bahrain, Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Iordania și Egipt. (Materialul descrie reuniunea ca fiind între „opt țări”, dar lista publicată include nouă state; The Jerusalem Post nu clarifică această diferență.) De ce contează: cooperare operațională Israel–state arabe, dincolo de semnale politice Un element cu greutate operațională este că șeful Statului Major al IDF, general-locotenent Eyal Zamir, i-ar fi informat pe liderii militari arabi despre operațiunile Israelului pe mai multe fronturi, potrivit acelorași oficiali israelieni citați de Axios. În logica de securitate regională, schimbul deschis de informații militare ar indica o apropiere funcțională între Israel și state din Golf, în linia Acordurilor Abraham. Publicația amintește și un precedent: în martie 2022, atunci când general-locotenent Aviv Kohavi (pe atunci șef al Statului Major al IDF) s-a întâlnit la Sharm el-Sheikh cu lideri militari arabi, inclusiv cu șeful Statului Major saudit, generalul Fayyadh Al Ruwaili, pentru a discuta contracararea amenințărilor regionale asociate Iranului. Context: escaladarea atacurilor Houthi și riscurile pentru exporturile de petrol Reuniunea are loc în condițiile în care rebelii Houthi, aliniați Iranului, și-au intensificat atacurile asupra orașelor și infrastructurii energetice din Arabia Saudită și avansează de-a lungul coastei Yemenului la Marea Roșie către strâmtoarea Bab al-Mandab, rută-cheie pentru transportul maritim. Materialul notează că această escaladare a deschis un „al doilea teatru” în conflictul regional și a amplificat îngrijorările privind exporturile saudite de petrol și transportul global. În plus, The Jerusalem Post scrie că Washingtonul ar fi transmis Riyadhului că va oferi schimb de informații și sprijin pentru țintire, iar Israelul s-ar fi angajat să ajute Arabia Saudită în apărarea împotriva amenințării Houthi prin furnizarea de informații militare, într-o întâlnire Israel–Arabia Saudită mediată de CENTCOM. Reuters este menționată ca având o contribuție la material. [...]
