Știri
Știri din categoria Apărare

Portavionul american USS Gerald Ford a ajuns în Split pentru mentenanță, potrivit TVR Info, care citează AFP. Nava a sosit sâmbătă dimineață în orașul croat, venind din insula Creta, iar ambasada SUA a descris escala drept o „vizită portuară și o mentenanță programate”.
Jurnaliști ai AFP au observat portavionul îndreptându-se spre port, în timp ce comunicatul ambasadei a indicat că vizita include și întâlniri la bord cu responsabili locali și „personalități cheie”, ca semn al relației bilaterale dintre SUA și Croația.
Escala are loc după un incident la bord: USS Gerald Ford se afla în Marea Roșie pentru a participa la operațiuni militare împotriva Iranului când, pe 12 martie, a izbucnit un incendiu. Doi marinari au fost răniți, iar focul a produs pagube importante la aproximativ 100 de cabine.
Comandamentul naval american pentru Orientul Mijlociu a transmis pe platforma X că propulsia navei nu a fost afectată și că portavionul rămâne „deplin operațional”. Nava părăsise mai devreme în cursul săptămânii baza navală de la Suda, în Creta.
În context mai larg, sursa arată că SUA și Israelul au lansat pe 28 februarie o campanie aeriană asupra Iranului, după o consolidare militară americană în Orientul Mijlociu care includea USS Gerald Ford și portavionul Abraham Lincoln. Retragerea lui USS Gerald Ford pentru mentenanță este prezentată ca un element care reduce temporar capacitatea disponibilă, în condițiile în care avioanele de luptă aflate la bord au contribuit la primele două săptămâni de lovituri aeriene.
Recomandate

Israelul a început să raționalizeze utilizarea rachetelor de interceptare de ultimă generație pentru a-și conserva stocurile, pe fondul barajelor zilnice lansate de Iran, relatează Digi24 , care citează Wall Street Journal. Potrivit materialului, două rachete balistice iraniene au lovit recent orașele Dimona și Arad, după ce Israelul ar fi încercat fără succes să le intercepteze folosind versiuni modificate ale unor muniții mai puțin avansate. Joi, Israelul s-a confruntat cu un nou bombardament, localnicii raportând sirene continue și mai multe lovituri de rachete în diferite zone ale țării. În acest război, dar și în conflictul cu Iranul din iunie 2025, Israelul a folosit cu succes interceptori de ultimă generație din seria Arrow pentru a doborî rachete balistice. În perioada recentă, Israelul a utilizat și versiuni îmbunătățite ale sistemului David’s Sling (un sistem de apărare aeriană destinat, în principal, rachetelor cu rază scurtă), inclusiv împotriva unor ținte mai mari și cu rază mai lungă, însă cu rezultate mixte. Decizia de a apela la muniții cu capacități reduse este prezentată ca un semn al presiunii asupra apărării aeriene, în condițiile în care interceptoarele sunt scumpe și dificil de produs, iar Iranul folosește rachete și drone fabricate în masă. În paralel, SUA și Israelul ar fi redus o parte importantă din capacitatea Iranului de a lansa rachete, dar nu complet, ceea ce transformă conflictul și într-o competiție de rezistență a stocurilor de muniție. „Numărul de interceptori de orice tip este limitat. Pe măsură ce luptele continuă, stocul se diminuează. Și pe măsură ce se diminuează, trebuie să faci calcule mai atente cu privire la ce să folosești.” Conform articolului, Iranul a lansat peste 400 de rachete și sute de drone asupra Israelului de la începutul războiului, iar în ultimele săptămâni intensitatea atacurilor a rămas relativ constantă. Presiunea este amplificată de faptul că Hezbollah lansează zilnic zeci de proiectile către Israel, ceea ce obligă autoritățile să decidă, pentru fiecare amenințare, dacă o interceptează sau o lasă să cadă în zone neocupate și, dacă interceptează, cu ce sistem. În acest context, sistemul multistratificat de apărare aeriană al Israelului, dezvoltat în mare parte împreună cu SUA, funcționează cu tipuri diferite de muniții, fiecare optimizat pentru anumite amenințări. Raționalizarea interceptoarelor de vârf indică, implicit, o gestionare mai strictă a resurselor defensive pe termen scurt, pe măsură ce conflictul se prelungește. [...]

Nava americană de asalt amfibie Tripoli a ajuns în Orientul Mijlociu , anunță AGERPRES , care citează AFP, pe fondul tensiunilor regionale. Comandamentul militar american pentru Orientul Mijlociu (CENTCOM) a transmis că nava, un portelicopter (navă capabilă să opereze elicoptere și aeronave cu decolare scurtă), a ajuns vineri în regiune. Tripoli este, în mod obișnuit, staționată în Japonia. Potrivit comunicatului CENTCOM, Tripoli conduce un grup naval care include aproximativ 3.500 de soldați și pușcași marini. Grupul ar include aeronave de transport și de luptă, precum și echipamente pentru asalt amfibiu. În imaginile publicate odată cu comunicatul, pe puntea navei apar mai multe elicoptere Seahawk și aeronave Osprey, utilizate în principal pentru transportul trupelor. În același context, secretarul de stat american Marco Rubio a declarat vineri că SUA și-ar putea atinge obiectivele privind Iranul fără a recurge la desfășurarea de forțe terestre, mai notează AGERPRES. [...]

Forțele armate ale Statelor Unite au lansat peste 850 de rachete Tomahawk în patru săptămâni de conflict cu Iranul , conform Antena 3 CNN . Acest consum rapid de arme de precizie a generat îngrijorări la Pentagon, determinând discuții interne despre necesitatea de a asigura un stoc suficient pentru viitoarele operațiuni militare. Rachetele Tomahawk, folosite de pe nave și submarine, au fost un element central al atacurilor americane încă din Războiul din Golf din 1991. Cu o rază de acțiune de peste 1.600 de kilometri, acestea permit lovituri precise fără a expune piloții americani la riscuri. Totuși, producția anuală limitată face ca stocurile să fie insuficiente pentru un conflict de lungă durată. Îngrijorări la Pentagon Situația a declanșat dezbateri în cadrul Pentagonului și Congresului cu privire la strategia militară și riscurile asociate cu epuizarea stocurilor de rachete. Oficialii americani au subliniat necesitatea relocării unor rachete din alte regiuni, cum ar fi Indo-Pacific, și a intensificării producției pentru a evita o criză de resurse. "Armata americană are tot ce îi trebuie pentru a executa orice misiune, la timpul și locul ales de președinte și pe orice termen", a declarat Sean Parnell, purtător de cuvânt al Pentagonului, subliniind că analiza mass-media privind utilizarea armelor este eronată. Impactul asupra stocurilor Se estimează că SUA ar fi epuizat un sfert din stocurile sale de Tomahawk în doar patru săptămâni, ceea ce a forțat Marina să efectueze reaprovizionări chiar la bordul navelor implicate în operațiuni. Fiecare distrugător poate transporta zeci de rachete, iar capacitatea de reaprovizionare pe mare este în curs de dezvoltare. MacKenzie Eaglen, cercetător la American Enterprise Institute, estimează că, înainte de conflict, Marina avea între 4.000 și 4.500 de Tomahawk-uri. Alte estimări sugerează un număr mai mic, în jur de 3.000, din cauza utilizării în conflicte anterioare. Provocări și perspective Pe lângă Tomahawk-uri, forțele americane au lansat și peste 1.000 de rachete interceptoare de apărare aeriană ca răspuns la contraatacurile iraniene. Sistemele Patriot și THAAD, considerate printre cele mai avansate din lume, au fost utilizate intens, dar stocurile acestor arme rămân, de asemenea, limitate și nedezvăluite public. În concluzie, ritmul ridicat de consum al rachetelor Tomahawk și provocările logistice asociate subliniază necesitatea unei strategii pe termen lung pentru a asigura capacitatea de apărare a SUA în fața unor posibile conflicte viitoare. [...]

Pentagonul pregătește opțiuni pentru o „lovitură finală” în războiul cu Iranul , inclusiv folosirea forțelor terestre și o campanie masivă de bombardamente, potrivit Axios , care citează doi oficiali americani și două surse la curent cu discuțiile interne. Miza, notează publicația, este că o escaladare majoră devine mai probabilă dacă negocierile diplomatice nu avansează și mai ales dacă Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă. În evaluarea unor oficiali americani, o demonstrație de forță care să încheie luptele ar putea crește pârghiile în eventuale discuții de pace sau i-ar oferi președintelui Donald Trump un rezultat pe care să-l prezinte drept victorie. În același timp, sursele Axios atrag atenția că Iranul influențează decisiv felul în care se poate termina conflictul, iar multe dintre scenariile discutate ar putea, de fapt, să prelungească și să intensifice confruntarea, în loc să o încheie rapid. În interviuri acordate Axios, oficiali și surse familiarizate cu discuțiile descriu patru variante principale de „lovitură finală” pe care Trump le-ar putea alege: invadarea sau blocada insulei Kharg (principalul nod al exporturilor petroliere iraniene), invadarea insulei Larak (un punct care sprijină controlul Iranului asupra Strâmtorii Hormuz), preluarea insulei Abu Musa și a altor două insule mai mici (controlate de Iran, dar revendicate și de Emiratele Arabe Unite) și blocarea ori capturarea navelor care exportă petrol iranian pe partea estică a Strâmtorii Hormuz. Separat, armata americană ar fi pregătit și planuri pentru operațiuni terestre în interiorul Iranului, cu obiectivul de a securiza uraniu îmbogățit la nivel înalt, depozitat în instalații nucleare. Alternativa discutată, potrivit Axios, ar fi lovituri aeriene la scară largă asupra acestor facilități, pentru a împiedica accesul Iranului la material. Axios arată că Trump nu a luat încă o decizie privind aceste scenarii, iar oficiali ai Casei Albe descriu orice potențiale operațiuni terestre drept „ipotetice”. Totuși, sursele publicației susțin că președintele este pregătit să escaladeze dacă discuțiile cu Iranul nu produc rezultate concrete în curând, inclusiv prin punerea în aplicare a amenințării de a bombarda centrale electrice și infrastructură energetică, pentru care Teheranul a avertizat că va riposta masiv în zona Golfului. Pe fondul acestor semnale, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a avertizat miercuri că Trump este gata să lovească „mai dur ca niciodată” dacă nu se ajunge la un acord. În paralel, sunt așteptate întăriri americane în Orientul Mijlociu, inclusiv mai multe escadrile de avioane de luptă și mii de militari; o unitate expediționară de pușcași marini ar urma să ajungă în această săptămână, iar o alta este în curs de dislocare, în timp ce elementul de comandă al Diviziei 82 Aeropurtate a primit ordin să se deplaseze în regiune împreună cu o brigadă de infanterie de câteva mii de militari. De cealaltă parte, oficiali iranieni spun că nu au încredere în demersul de negociere al lui Trump și îl văd ca pe o acoperire pentru atacuri surpriză. Președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a scris pe X că informațiile iraniene indică pregătirea unei operațiuni de ocupare a uneia dintre insulele Iranului, cu sprijinul unei țări din regiune, și a avertizat că, în cazul unei acțiuni, „toată infrastructura vitală” a acelei țări ar urma să fie lovită fără limită. În același timp, o sursă implicată în eforturile de organizare a negocierilor a declarat pentru Axios că Pakistan, Egipt și Turcia încearcă în continuare să aranjeze o întâlnire între părți, iar deși Iranul a respins lista inițială de cerințe a SUA, nu a exclus complet negocierile, însă neîncrederea rămâne obstacolul principal. [...]

Un atac iranian asupra bazei aeriene americane Prince Sultan a rănit cel puțin 12 soldați , potrivit HotNews.ro , care citează presa americană și AFP. Doi dintre militarii răniți sunt în stare gravă, iar atacul ar fi produs și avarii la aeronave. Atacul a vizat baza aeriană Prince Sultan din Al-Kharj, la sud-est de Riad, și a fost executat cu cel puțin o rachetă și mai multe drone, notează The New York Times și The Wall Street Journal , citând surse anonime. Conform WSJ, militarii se aflau într-o clădire a bazei în momentul loviturii, iar incidentul a avut loc vineri, 27 martie. Aceleași informații indică faptul că mai multe avioane de realimentare în zbor ar fi fost avariate. Potrivit contului OSINTdefender de pe X, imagini din satelit ar sugera că o aeronavă KC-135 Stratotanker (avion-cisternă pentru realimentare în aer) ar fi fost distrusă și că alte aparate ar fi putut fi avariate, însă aceste detalii nu sunt confirmate oficial. Pentagonul și Comandamentul Central al SUA nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii ale AFP, mai scrie HotNews.ro. În contextul conflictului cu Iranul început pe 28 februarie, 13 militari americani au fost uciși până acum, iar peste 300 au fost răniți; armata americană a transmis vineri că 273 dintre răniți s-au întors deja la datorie. [...]

China a amplasat avioane J-6 convertite în drone de atac la șase baze din apropierea Strâmtorii Taiwan, potrivit Reuters , care citează un raport al Mitchell Institute for Aerospace Studies. Raportul, bazat pe imagini satelitare comerciale și informații din surse deschise, indică prezența acestor aparate la cinci baze din provincia Fujian și una din Guangdong. În imaginile analizate apar aeronave cu aripi în săgeată, descrise ca fiind compatibile ca formă cu vânătoarele J-6, intrate în serviciu în anii 1960 și ulterior convertite în drone. Ce sunt „avioanele transformate în drone” și unde ar fi fost desfășurate Mitchell Institute estimează că Armata Populară de Eliberare (PLA) a desfășurat „200 sau mai multe” astfel de aparate la aerodromuri din apropierea Strâmtorii Taiwan, a declarat pentru Reuters J. Michael Dahm, cercetător principal al institutului și fost ofițer de informații al marinei SUA. Dahm susține că aceste platforme ar urma să fie folosite în primele faze ale unui atac, mai degrabă „ca rachete de croaziera” decât ca vehicule aeriene fără pilot (UAV) operate de la distanță sau autonome. „Vor ataca Taiwanul, tinte americane sau aliate în număr mare, depășind efectiv apărarea antiaeriană”, a spus Dahm. Rolul tactic: saturarea apărării aeriene și costul interceptării Un oficial taiwanez din domeniul securității, citat de Reuters, afirmă că scopul principal al acestor drone este „să epuizeze sistemele de apărare aeriană ale Taiwanului în primul val al unui atac”, ceea ce ridică o problemă de eficiență a costurilor: folosirea unor rachete scumpe pentru a intercepta ținte relativ ieftine. Într-un raport transmis parlamentului în această săptămână, Ministerul Apărării din Taiwan a prezentat planuri pentru achiziția accelerată a unei noi generații de sisteme anti-dronă. Ministerul a indicat și un raport din 2022 al think tank-ului său, Institute for National Defense and Security Research, care descria aceste drone drept „o formă de război asimetric ce nu poate fi ignorată”. Context: scenarii de conflict și modernizarea arsenalului cu drone Beijingul consideră Taiwanul parte a teritoriului său și nu a renunțat la opțiunea folosirii forței, în timp ce Taiwanul respinge revendicările de suveranitate ale Chinei. Reuters notează și diferențe de evaluare între instituții americane: comunitatea de informații a SUA a apreciat în martie că China nu plănuiește în prezent o invazie în 2027, în timp ce un raport anual al Pentagonului de la finalul lui 2025 susținea că Beijingul „se așteaptă să poată lupta și câștiga un război asupra Taiwanului până la finalul lui 2027”. Potrivit experților citați, dronele rezultate din conversia J-6 fac parte dintr-un mix mai larg de capabilități aeriene, alături de bombardiere cu muniții lansate de la distanță, avioane de luptă moderne, rachete balistice, rachete de croazieră și roiuri de UAV-uri moderne. Peter Layton, visiting fellow la Griffith University și fost ofițer superior al forțelor aeriene australiene, a descris un posibil „val mare de atac” care ar combina aeronave de lovire, rachete pe traiectorii diferite și drone rapide și lente, simultan. Detalii tehnice despre J-6W și ce urmează J-6 este un avion cu două motoare derivat din Mig-19, iar astfel de aparate au reprezentat nucleul flotei de vânătoare a Chinei până la mijlocul anilor 1990, potrivit U.S. Air Force Air University, menționată de Reuters. Dahm estimează că peste 500 de aeronave ar fi fost convertite în drone, varianta fiind desemnată J-6W. Conform Reuters, China a expus în septembrie un astfel de aparat la Changchun Air Show, iar un panou informativ publicat de Ministerul chinez al Apărării preciza că aeronava este o versiune modificată a vânătorului J-6, cu armamentul și alte echipamente îndepărtate și cu instalarea unui sistem automat de control al zborului și a unei tehnologii de navigație prin potrivirea reliefului. Dahm a mai spus că bazele cele mai apropiate de strâmtoare ar fi vulnerabile la contraatac într-un conflict și că ideea ar fi lansarea dronelor „în primele ore” ale unei operațiuni a PLA. Raportul Mitchell Institute identifică drone J-6 la șase baze aeriene (cinci în Fujian, una în Guangdong). Estimarea lui Dahm: „200 sau mai multe” aparate desfășurate în apropierea Strâmtorii Taiwan. Scopul tactic invocat: saturarea apărării aeriene și forțarea Taiwanului să consume interceptori scumpi. Taiwanul anunță achiziții accelerate pentru o nouă generație de sisteme anti-dronă. [...]