Știri
Știri din categoria Apărare
Ucraina susține că a realizat, în timpul războiului, două lansări la altitudini apropiate de spațiu, o capacitate care ar putea deschide opțiuni noi pentru apărarea antirachetă și pentru lansări din aer potrivit Adevărul, care citează declarațiile unui parlamentar ucrainean. Informațiile nu sunt însoțite de detalii tehnice și nu sunt confirmate independent.
Declarațiile îi aparțin lui Fedir Venislavski, membru al comisiei parlamentare pentru securitate națională, apărare și informații, într-un interviu acordat RBC-Ucraina. Acesta afirmă că lansările au avut loc „în timpul îndeplinirii misiunilor de luptă”, nu ca experimente.
În timpul celei de-a doua lansări, „purtătorul de rachete” ar fi ajuns la o altitudine de 204 kilometri, nivel asociat zborurilor suborbitale. Venislavski a descris situația drept „fără precedent” pentru o țară aflată într-un război de amploare.
Tot el a susținut că Ucraina dispune de sisteme capabile să lovească ținte la distanțe de până la 500 km, la viteze hipersonice, folosite în operațiuni speciale, fără a oferi detalii operaționale sau tehnice.
O altă operațiune menționată este lansarea unui purtător de rachete dintr-o aeronavă de transport, de la o altitudine de 8.000 de metri. Oficialul afirmă că un astfel de purtător ar putea fi folosit și pentru plasarea pe orbită a unor echipamente sau nave spațiale.
Venislavski susține că ar fi o premieră pentru Europa și doar a doua situație de acest tip la nivel global, după experimente realizate de Statele Unite în anii 1970.
În acest context, el a avansat posibilitatea dezvoltării unui sistem de tip „cosmodrom aerian”, utilizabil atât civil, cât și militar, cu argumentul că lansările din aer pot reduce consumul de energie în faza inițială a zborului.
Miza principală este componenta de apărare: un astfel de sistem ar putea avea aplicații antirachetă, inclusiv împotriva unor sisteme rusești precum Oreșnik, însă în material nu sunt oferite detalii concrete despre capabilitățile reale sau despre modul în care ar funcționa o asemenea interceptare.
În lipsa confirmărilor independente și a datelor tehnice, amploarea și impactul acestor capacități rămân dificil de evaluat, chiar dacă direcția indicată sugerează o accelerare a inovației militare ucrainene într-un domeniu în care spațiul devine tot mai relevant pentru competiția tehnologică și militară.
Recomandate
Northrop Grumman își propune un test orbital în 2027 pentru interceptori antirachetă bazați în spațiu , într-un demers care poate accelera trecerea de la prototipuri la programe mari de achiziții și producție pentru arhitecturi de apărare cu „constelații” de sateliți, potrivit Interesting Engineering . Compania își leagă planurile de inițiativa „Golden Dome” a administrației Trump și mizează pe o colaborare cu producătorul comercial de sateliți Apex . Ținta este demonstrarea tehnologiilor pentru așa-numiții „space-based interceptors” (interceptori spațiali), o componentă propusă de apărare antirachetă care ar angaja amenințările din orbită, în timpul zborului. De ce contează: semnal pentru bugete și capacitate industrială Dincolo de aspectul tehnologic, calendarul anunțat și parteneriatul cu un jucător comercial sugerează o direcție de piață: sisteme care ar necesita producție în serie și lanțuri de aprovizionare adaptate pentru volume mari. În material se arată că arhitecturile vizate ar putea ajunge să implice „sute sau mii” de nave spațiale care să lucreze împreună pentru acoperire persistentă și reacție rapidă. Northrop spune că a finalizat deja „mai multe teste-cheie la sol” în acest an și că rămâne pe traiectoria de a livra o capacitate de demonstrație pe orbită în 2027. Cum arată proiectul și cine face ce Parteneriatul îmbină două tipuri de competențe: Northrop Grumman : experiență în apărare antirachetă și tehnologii avansate (inclusiv utilizarea de tehnologii „ghidate de inteligență artificială”, conform sursei), plus infrastructură de producție. Apex : capacități de fabricație pentru sateliți și platforme standardizate („satellite buses” – structura/platforma pe care se montează sarcina utilă), orientate către constelații în orbită joasă. Apex este o companie fondată în 2022, cu sediul în Los Angeles, care dezvoltă astfel de platforme standardizate pentru constelații mari în orbită joasă. Finanțare și competiție: miza se mută spre contracte Northrop afirmă că efortul este finanțat intern și se bazează pe peste 1 miliard de dolari investiții ale companiei în tehnologii de apărare antirachetă și infrastructură de producție. În paralel, competiția pentru programul SBI (space-based interceptors) se intensifică: în aprilie, Forța Spațială a SUA a acordat 20 de contracte către 12 companii , cu o valoare potențială cumulată de până la 3,2 miliarde de dolari (aprox. 14,7 miliarde lei), pentru abordări concurente privind interceptorii și sistemele conexe. Materialul mai menționează că Apex a conturat și „Project Shadow”, o inițiativă separată, autofinanțată, pentru testarea unei arhitecturi de interceptori spațiali folosind una dintre platformele sale și un vehicul interceptor. Ce urmează Dacă demonstrația din 2027 are loc și validează conceptul, ea ar putea oferi un indiciu timpuriu despre cum ar arăta viitoare rețele de apărare antirachetă din orbită: constelații distribuite, operare autonomă și calcul avansat pentru detectare, urmărire și interceptare. Sursa nu oferă însă detalii despre configurația tehnică a interceptorilor sau despre un calendar de achiziție guvernamentală după demonstrație. [...]
Un acord major SUA–Ucraina pentru drone este pregătit, dar încă nesemnat , iar întârzierea menține în suspensie un parteneriat care ar putea accelera testarea și utilizarea pe scară largă a tehnologiei ucrainene de către americani, potrivit Digi24 . Președintele ucrainean Volodimir Zelenski spune că Statele Unite și Ucraina discută un acord amplu privind dronele, însă documentul nu a fost încă semnat. Conform declarațiilor sale, partea americană și-a exprimat interesul să testeze „toate tipurile” de drone ucrainene, iar Kievul a acceptat cadrul propus pentru testare, instruire și utilizare în medii aeriene, terestre și navale. Ce ar schimba acordul, operațional Miza imediată ar fi trecerea de la discuții și intenții la un cadru formal care să permită colaborarea tehnică și operațională. Zelenski afirmă că proiectul ar combina două avantaje complementare: tehnologiile avansate ale companiilor americane, inclusiv în domeniul inteligenței artificiale (IA); experiența Ucrainei acumulată în condiții reale de război, în utilizarea dronelor pe front. Într-un interviu pentru emisiunea „Face the Nation” de la CBS, Zelenski a susținut că această combinație ar putea duce la una dintre cele mai puternice cooperări militare tehnologice la nivel global. De ce nu e semnat încă și ce spune Kievul Liderul de la Kiev a indicat că există deja înțelegeri similare cu unele state din Orientul Mijlociu și din Europa și că sunt negocieri avansate cu Uniunea Europeană, însă acordul cu Washingtonul rămâne nefinalizat. Potrivit lui, documentul-cadru privind cooperarea în domeniul dronelor între Ucraina și SUA „nu a fost încă finalizat”. Informația despre „așteptăm doar semnătura lui Donald Trump” apare în titlul materialului; în textul citat de Digi24 nu sunt oferite detalii suplimentare despre calendarul semnării sau despre condițiile exacte care mai trebuie îndeplinite. Context: intensificarea atacurilor cu drone În paralel cu discuțiile diplomatice, Ucraina a anunțat noi lovituri cu drone asupra unor obiective energetice din Rusia. Statul Major ucrainean a transmis că o rafinărie Rosneft din regiunea Saratov a fost lovită și că a izbucnit un incendiu major, susținând că instalația ar fi avut un rol în alimentarea efortului militar rus. Autoritățile locale ruse au confirmat un atac cu drone în zonă, iar surse independente au raportat izbucnirea unui incendiu la rafinărie, pe fondul intensificării atacurilor reciproce cu drone între cele două state. [...]
Războiul cu drone împinge NATO spre producție în masă și adaptare rapidă , pe modelul Ucrainei, avertizează un fost ofițer al pușcașilor marini americani care a luptat voluntar pe front, potrivit Adevărul . Mesajul central: într-un conflict modern, avantajul nu mai vine automat din platforme scumpe și rare, ci din volum, viteză de inovare și integrarea războiului electronic. Fostul militar, citat de kyivindependent.com, susține că o companie ucraineană de infanterie ar putea învinge una americană, tocmai pentru că Ucraina a acumulat experiență directă într-un război de mare intensitate, în care „dronele decid viața și moartea”, iar mișcarea la suprafață este rapid detectată și lovită. De ce contează pentru NATO: costul și ritmul producției devin decisive Veteranul descrie o schimbare de paradigmă: drone relativ ieftine pot distruge echipamente evaluate la milioane, ceea ce obligă armatele să regândească ideea de „superioritate tehnologică” bazată pe sisteme sofisticate, dezvoltate în ani și produse în serii mici. „Sistemele ieftine obligă platformele scumpe să se ascundă sau să evite lupta.” În acest context, el afirmă că NATO are avantaje mari (industrie, finanțe, logistică, informații), dar că s-a pregătit „timp de decenii” pentru un alt tip de război decât cel observat în Ucraina, unde flexibilitatea și adaptarea rapidă sunt la fel de importante ca tehnologia de vârf. „Asimetria” dronelor: Ucraina vs. statele NATO Potrivit estimărilor citate în articol, Ucraina ar fi produs aproximativ cinci milioane de drone în 2025 și ar intenționa să depășească opt milioane în acest an. În comparație, toate statele NATO la un loc ar fi produs sub un milion de drone într-un an, conform aceleiași surse. Pe lângă drone, Kievul ar dezvolta și „zeci de mii” de roboți tereștri pentru misiuni de luptă și logistică, în încercarea de a scala rapid capacități care reduc expunerea soldaților. Presiune pe doctrine și achiziții: mai puțină sofisticare, mai multă adaptare Articolul leagă această lecție de o schimbare de direcție la Washington. Secretarul american al Războiului, Pete Hegseth , spune că SUA se îndepărtează de filosofia „arme puține, extrem de sofisticate și foarte costisitoare” și se orientează către producția în masă de drone și sisteme autonome, care pot fi ajustate rapid. În text este menționat și un reper bugetar: propunerea pentru anul 2027 ar include 56 de miliarde de dolari (aprox. 252 mld. lei) pentru consolidarea superiorității SUA în domeniul dronelor și integrarea lecțiilor din Ucraina. „Cea mai importantă lecție este că nu este suficient să ai cea mai avansată tehnologie. Trebuie să poți produce rapid, să adaptezi constant sistemele și să răspunzi în timp real schimbărilor de pe câmpul de luptă.” Ce urmează: Ucraina, „laborator” de război modern pentru aliați Concluzia veteranului este că Occidentul are o fereastră rară de a învăța dintr-un conflict real fără a plăti direct costul unui război pe propriul teritoriu, iar „sprijinirea și integrarea lecțiilor Ucrainei” devine o necesitate pentru menținerea relevanței militare în conflictele viitorului. În paralel, oficialii americani descriu parteneriatul cu Kievul ca reciproc avantajos: sprijin pentru Ucraina, dar și acces pentru SUA la experiență operațională într-un război convențional de mare intensitate. [...]
Ucraina își întărește apărarea antiaeriană cu un nou lansator IRIS-T , în condițiile în care Rusia a folosit, într-o singură săptămână, aproape 4.000 de mijloace de lovire împotriva infrastructurii civile, potrivit datelor prezentate de Volodîmîr Zelenski pe Telegram și relatate de Kyiv Post . Zelenski a spus că, în ultimele șapte zile, Rusia a lansat „peste 2.300 de drone de atac”, „aproape 1.560 de bombe aeriene ghidate” și „108 rachete de diverse tipuri”, susținând că loviturile au vizat „infrastructură civilă obișnuită”, inclusiv clădiri rezidențiale și noduri energetice. Presiune pe apărarea aeriană și efecte în teren În același context, publicația notează un val de atacuri din weekend: un „roi” de 229 de vehicule aeriene fără pilot (UAV) de luptă și momeală, inclusiv muniții rătăcitoare Shahed și drone-capcană „Parodiya”, lansate din mai multe zone din Rusia și din Crimeea ocupată. Potrivit informațiilor prezentate, forțele ucrainene (aviație, trupe de rachete și unități de război electronic) au neutralizat 212 dintre aceste ținte. Totuși, un atac în districtul Koriukivka (regiunea Cernihiv) a distrus șapte camioane de marfă și a ucis un civil de 58 de ani. A urmat un atac de tip „double-tap” (două lovituri succesive) în Zaporojie, care a ucis un muncitor din industrie și a vizat echipele de intervenție, conform aceleiași surse. IRIS-T, livrare nouă; Zelenski cere și muniție Zelenski a anunțat că Ucraina a primit „ieri” un nou lansator operațional IRIS-T, mulțumind Germaniei pentru sprijinul constant, dar subliniind că este nevoie și de rachete pentru ca sistemele de apărare aeriană să aibă „capacități suficiente” de respingere a atacurilor. „Ieri, am primit un nou lansator IRIS-T. Mulțumim Germaniei pentru contribuția constantă la protecția oamenilor. Mii și mii de vieți au fost salvate datorită unui astfel de sprijin puternic. Dar avem nevoie și de rachete pentru ca sistemele de apărare aeriană să aibă capacități suficiente pentru a respinge atacurile rusești.” De ce contează: apărarea antiaeriană devine condiție pentru economie și industrie Mesajul administrației de la Kiev, așa cum este redat în articol, pune accent pe obținerea de capabilități anti-balistice, considerate o prioritate strategică. Argumentul invocat este că un „scut” extins, capabil să intercepteze rachete balistice, ar ajuta la stabilizarea economiei interne și la protejarea sectoarelor industriale aflate în revenire. În paralel, Zelenski a menționat și aranjamente defensive pe termen lung cu Suedia, inclusiv un pachet de sprijin orientat către întărirea Forțelor Aeriene ucrainene cu avioane Saab JAS 39 Gripen , precum și contribuții noi la inițiativa PURL (Partnership for Fund for Ukraine’s Resilience and Recovery), cerând continuarea sprijinului european și american. [...]
MApN a refuzat oferta de transportoare Piranha la circa 10 milioane de euro bucata pentru că depășea plafonul aprobat de Parlament , iar semnarea contractului nu ar fi fost legală, potrivit explicațiilor ministrului interimar al Apărării, Radu Miruță, într-un mesaj citat de Adevărul . Miruță respinge acuzațiile apărute în spațiul public, pe care le numește „fake news”, potrivit cărora ministerul ar fi blocat achiziția transportoarelor Piranha sau ar fi schimbat criteriile de selecție pentru a elimina oferta. El susține că cerințele operaționale au fost stabilite înainte de preluarea mandatului său și au rămas neschimbate pe parcursul procedurii. Diferența de preț și limita legală invocată Ministrul afirmă că, în martie 2026, MApN a plătit aproximativ 3,9 milioane de euro (aprox. 19,9 milioane lei) pentru un transportor Piranha, iar ulterior Parlamentul a aprobat un plafon de circa 6 milioane de euro (aprox. 30,6 milioane lei) pe unitate, în funcție de evoluția costurilor. În cadrul programului SAFE, oferta primită ulterior ar fi fost de aproximativ 10 milioane de euro (aprox. 51 milioane lei) pentru fiecare vehicul. Miruță susține că, în aceste condiții, ministerul nu putea semna contractul deoarece valoarea depășea limitele aprobate de Parlament și ar fi fost comparabilă cu costul unei mașini de luptă a infanteriei, categorie superioară de armament. „Da, avem nevoie de transportoare blindate, dar nu putem plăti 10 milioane de euro pentru ceva ce am achiziționat cu 4 milioane de euro cu doar câteva luni înainte.” Ce s-a întâmplat cu banii și ce urmează Pentru a evita pierderea fondurilor disponibile, Miruță spune că sumele au fost redirecționate către alte programe de înzestrare care se încadrau în limitele financiare aprobate de Parlament. Tot în acest context, MApN a semnat contracte de înzestrare de peste 5,6 miliarde de euro (aprox. 28,6 miliarde lei) în cadrul Programului „Acțiunea pentru securitatea Europei” (SAFE), documentele fiind parafate vineri, 29 mai, de Direcția Generală pentru Armamente, în condițiile aprobate de Parlament. Ministrul mai afirmă că verificarea respectării condițiilor aprobate de Parlament a fost făcută de aproximativ 50 de specialiști din minister, pentru a grăbi livrarea echipamentelor „după criterii clare și operaționale”. Context: acuzații separate privind un sistem anti-dronă În aceeași intervenție, Miruță răspunde și unei afirmații a fostului deputat Sebastian Ghiță , potrivit căreia România ar fi returnat Germaniei un sistem anti-dronă primit gratuit și folosit un an în Dobrogea, în condițiile în care MApN ar pregăti achiziția unor sisteme similare din Franța. Miruță susține că nu este responsabil de o eventuală returnare, precizând că a preluat portofoliul Apărării „doar de 6 luni” și că „din semnătura mea n-a fost returnat”. [...]
Pușcașii marini americani încearcă să reducă drastic costul doborârii dronelor prin trecerea de la rachete care pot ajunge la 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei) pe interceptare la muniție de ordinul a 10.000 de dolari (aprox. 46.000 lei), folosind sistemul antiaerian MADIS, potrivit Digi24 . Într-un exercițiu militar desfășurat în Filipine, armata SUA a prezentat modul în care MADIS (Marine Air Defense Integrated System) poate oferi comandanților mai multe opțiuni de angajare a țintelor – de la tunuri și mitraliere până la rachete și război electronic – astfel încât să nu fie consumată muniție scumpă împotriva unor drone relativ ieftine. Ce este MADIS și cum e construit Sistemul MADIS este alcătuit din două vehicule blindate JLTV (Joint Light Tactical Vehicle), care au înlocuit Humvee, fiecare cu rol distinct: un vehicul echipat cu radar avansat pentru detectarea dronelor; un al doilea vehicul dotat cu lansatoare de rachete Stinger. Ambele platforme au, potrivit articolului, tunuri automate, o mitralieră mai mică și sisteme de război electronic (capabilități de bruiaj și contramăsuri electronice). Wall Street Journal este citat ca sursă pentru faptul că MADIS devine tot mai important în operațiunile antidrone ale armatei americane. De ce contează: „economia” apărării antidrone Problema de fond este raportul cost-efect: dronele Shahed folosite de Iran și Rusia ar costa în jur de 30.000 de dolari (aprox. 138.000 lei), în timp ce unele interceptări s-au făcut cu rachete mult mai scumpe. În Orientul Mijlociu, SUA și statele din Golf au folosit inclusiv rachete aer-aer AIM-120, care costă 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei), conform unui raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) de la Washington, menționat în material. În același timp, o rachetă Stinger ar costa 430.000 de dolari (aprox. 2,0 milioane lei), potrivit fostului tehnician în muniții Steven Sawyers, citat de Digi24. Prin comparație, avantajul-cheie al MADIS este utilizarea unui tip de muniție care explodează în apropierea țintei, ceea ce permite doborârea dronelor fără lovire directă. Chiar dacă pot fi necesare mai multe rafale, costul muniției ar fi „în jur de 10.000 de dolari” (aprox. 46.000 lei), conform aceleiași surse. Materialul menționează și sistemul Coyote (un interceptor descris ca „pe jumătate rachetă, pe jumătate dronă”), folosit în războiul din Orientul Mijlociu, cu un cost estimat între 100.000 și 125.000 de dolari (aprox. 460.000–575.000 lei), potrivit lui Sawyers. Implicații operaționale: mobilitate pentru scenarii din Indo-Pacific Pe lângă cost, mobilitatea MADIS este prezentată ca un argument operațional pentru pușcașii marini, în contextul pregătirilor pentru o posibilă confruntare cu China în jurul Taiwanului și în Marea Chinei de Sud. În exercițiul din Filipine, sergentul american Noah Konie a descris dificultatea luptei antidrone, inclusiv faptul că unele rafale au ratat înainte ca ținta să fie doborâtă, în timp ce o rachetă Stinger „și-a lovit ținta din prima încercare”. „Sunt așa de multe tipuri de drone, încât nu știi exact cu ce o să te lupți”, a explicat Konie. „Speri că informațiile pe care le ai sunt corecte, dar pleci la luptă cu tot ce ai la dispoziție, sperând că totul va fi bine.” În ansamblu, MADIS este prezentat ca o soluție care lărgește „meniul” de opțiuni tactice – de la bruiaj la foc de tun și rachete – pentru a potrivi arma cu ținta și a limita consumul de muniție scumpă în fața dronelor ieftine. [...]
