Știri
Știri din categoria Apărare
Ucraina cere investiții militare de 60 mld. dolari în 2026 pentru a-și scala industria de drone, mizând pe o capacitate anuală de producție care ar putea ajunge la zeci de milioane de unități, potrivit TechRadar. Miza economică și operațională este majoră: Kievul încearcă să transforme finanțarea aliată într-o bază industrială de apărare cu volum fără precedent, cu efecte directe asupra lanțurilor de aprovizionare și a echilibrului de producție militară în regiune.
Ministerul ucrainean al Apărării susține că ar putea produce 20 de milioane de drone militare pe an dacă statele aliate ar aloca resurse suficiente pentru liniile de producție din Ucraina. În plus, unii oficiali ucraineni ar fi indicat că producția anuală ar putea depăși 30 de milioane de unități „în doar câțiva ani”, un nivel care ar depăși orice altă țară.
În sprijinul acestor ținte, analiza citează estimări ale unor analiști militari independenți potrivit cărora Ucraina ar fi construit aproximativ 4 milioane de aeronave fără pilot și drone navale în 2025. Pentru 2026, industria ar fi „pe cale” să urce la 5–6 milioane de unități, ceea ce ar însemna o creștere anuală de circa 50%.
Ca termen de comparație, TechRadar notează că:
Adjunctul ministrului ucrainean al Apărării, Mstislav Banik, le-a spus parlamentarilor NATO că flota de drone a Ucrainei a fost decisivă pentru succesul pe câmpul de luptă și a cerut consolidarea sprijinului pentru producția internă. În același timp, Ucraina solicită și ajutor pentru achiziția altor arme dintr-o listă denumită „Prioritized Ukraine Requirements List”.
Pentru a menține avantajul tehnologic invocat față de Rusia în zona dronelor și „în alte sectoare critice”, Kievul ar cere sprijin militar și investiții directe de 60 miliarde dolari în 2026 (aprox. 276 miliarde lei, la un curs orientativ de 4,6 lei/dolar).
Ucraina susține că poate oferi un beneficiu concret pentru investiția aliată: testarea de arme noi în condiții reale de luptă și partajarea progreselor tehnologice și a datelor operaționale cu statele partenere.
Materialul menționează că peste 50 de țări sprijină în prezent Ucraina bilateral, iar printre contribuțiile estimate pentru 2026 se numără:
De asemenea, Uniunea Europeană ar fi aprobat o schemă de sprijin de până la 104 miliarde dolari sub formă de împrumuturi (aprox. 478 miliarde lei).
TechRadar avertizează că diferența dintre ambițiile declarate și producția verificată rămâne semnificativă. Publicația notează că nicio țară nu a susținut până acum o producție de drone la scara propusă de Kiev, iar componente precum cipurile de ghidaj și senzorii optici pot deveni blocaje severe în lanțul de aprovizionare.
În plus, rămâne incert dacă aliații vor fi dispuși să asigure 60 miliarde dolari în 2026, chiar și în contextul intensificării campaniei ucrainene cu drone cu rază lungă, care a vizat în principal infrastructura energetică a Rusiei și noduri logistice și industriale. Informațiile despre aceste lovituri sunt atribuite de TechRadar publicației Kyiv Post.
Recomandate
Administrația SUA își înăsprește controlul asupra cercetării biologice finanțate în străinătate , după ce șefa comunității americane de informații a făcut publice documente care ar indica existența unei rețele de 120 de laboratoare biologice în peste 30 de țări, inclusiv în Ucraina, potrivit HotNews . Demersul este prezentat ca unul neobișnuit: directoarea Serviciului Național de Informații al SUA (DNI), Tulsi Gabbard , a publicat dovezi care, potrivit biroului său, ar demonstra o finanțare „îndelungată” a guvernului american pentru laboratoare unde se desfășoară cercetări pe agenți patogeni, inclusiv unii considerați periculoși. Informațiile sunt relatate de Radio Free Europe/Radio Liberty . De ce contează: risc operațional și de securitate în zone de conflict Biroul DNI susține că rețeaua include „laboratoare din Ucraina” care ar putea fi expuse riscului de „compromitere” din cauza războiului cu Rusia. În comunicat este invocat și un exemplu: comunitatea de informații ar fi avertizat anterior că un laborator biologic finanțat de SUA din Ucraina „găzduia probabil agenți patogeni periculoși” și rămânea vulnerabil la amenințări precum atacuri, confiscări sau distrugeri din partea Rusiei. În plan practic, miza este dublă: pe de o parte, protecția fizică și controlul materialelor biologice în proximitatea unui teatru de război; pe de altă parte, modul în care SUA își calibrează finanțările și supravegherea acestor programe în afara granițelor. Context: programul post-Război Rece și disputa „gain-of-function” Finanțările sunt plasate în contextul unui program numit „ Reducerea cooperativă a amenințărilor ”, prin care SUA au sprijinit protejarea unor programe de cercetare din perioada Războiului Rece asociate dezvoltării de tehnologii de război biologic și chimic. Unele facilități rămase ar fi fost în Kiev, Tbilisi și în alte locații din fosta Uniune Sovietică. În paralel, administrația Trump a analizat dosare legate de aceste laboratoare și a interzis finanțarea federală pentru cercetări de tip „gain-of-function” (modificarea organismelor pentru a le îmbunătăți funcțiile biologice) în anumite țări, precum China, invocând lipsa unei supravegheri adecvate. Componenta politică și de comunicare: acuzații, dezinformare și reacții Pe fondul deteriorării relațiilor dintre Rusia și Occident, Moscova a acuzat tot mai des SUA că ar finanța laboratoare pentru dezvoltarea de potențiale arme biologice. Washingtonul este semnatar al Convenției privind armele biologice din 1975, iar acuzațiile au alimentat, în timp, teorii conspiraționiste pe care guvernul american a încercat să le respingă. În 2023, Departamentul de Stat al SUA a acuzat Rusia că a intensificat „dezinformarea” privind armele biologice pentru a distrage atenția de la invazia Ucrainei, a reduce sprijinul internațional pentru Kiev și a-și justifica războiul. Ce urmează: stoparea finanțării federale pentru „gain-of-function” Potrivit declarațiilor citate, administrația Trump, revenită la Casa Albă în 2025, a adoptat o linie mai dură privind agenții patogeni biologici și a susținut că unele laboratoare finanțate de Washington au lucrat cu „agenți patogeni periculoși și extrem de contagioși”, activități care nu pot rămâne „fără restricții”. În mai 2025, Donald Trump a semnat un decret prezidențial pentru a pune capăt finanțării federale a cercetărilor de tip „gain-of-function”. În același timp, șefa DNI afirmă că biroul său va continua să lucreze cu parteneri guvernamentali pentru a identifica unde sunt aceste laboratoare, ce agenți patogeni conțin și pentru a opri cercetările considerate periculoase. [...]
Ucraina pregătește creșteri de salarii pentru militari și extinde recrutarea de voluntari străini , într-o încercare de a acoperi deficitul de efective acumulat după patru ani de război cu Rusia, potrivit news.ro . Președintele Volodimir Zelenski a declarat vineri, după o reuniune cu miniștri-cheie, că autoritățile au convenit „modalitățile de consolidare a sustenabilității financiare a apărării” și continuarea transformării armatei ucrainene. Plăți noi începând din iunie, după aprobarea mecanismului Zelenski a precizat că urmează ca Consiliul de Miniștri să aprobe un „mecanism concret”, iar guvernul ar trebui să înceapă primele plăți majorate încă din luna iunie. Sursa nu oferă detalii despre nivelul creșterilor sau despre impactul bugetar. Mai multe canale pentru recrutarea de voluntari străini În paralel, Kievul vrea să atragă mai mulți combatanți din străinătate, prin extinderea infrastructurii de recrutare. „Am dispus crearea unui număr semnificativ mai mare de oportunități pentru recrutarea de voluntari străini în armata ucraineană și vor exista mai multe canale de recrutare în acest sens”, a declarat Zelenski. Potrivit estimărilor publicate de presa militară ucraineană, aproximativ 10.000 de voluntari străini din peste 70 de țări s-au alăturat armatei ucrainene de la începutul războiului. Context: deficit de efective și negocieri blocate Măsurile vin pe fondul unui deficit de personal în armată. În luna mai, guvernul Zelenski anunțase că va analiza posibile măsuri pentru creșterea numărului de militari, după ce negocierile pentru încheierea războiului cu Rusia au intrat în impas. [...]
NATO pregătește o schimbare de comandă care ar putea scurta timpul de reacție la drone pe flancul estic, prin relaxarea restricțiilor naționale care limitează azi folosirea și repoziționarea rapidă a unor capabilități militare, potrivit Digi24 , care citează Politico . Miza este una operațională: aliații vor să-i acorde comandantului suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), generalul american Alexus Grynkewich , mai multă libertate de acțiune în doborârea dronelor și în gestionarea amenințărilor aeriene, pe fondul incidentelor tot mai dese din regiune, inclusiv drone care au pătruns în Polonia și România, încălcări ale spațiului aerian în Estonia și drone suspecte deasupra Letoniei. Unele episoade au produs pagube și răniți și au alimentat tensiuni politice în statele de pe flancul estic. Ce s-ar putea schimba până la summitul NATO de la Ankara După luni de negocieri, aliații ar urma să aprobe o propunere până la summitul din 7-8 iulie de la Ankara, care i-ar extinde atribuțiile lui Grynkewich, potrivit a doi diplomați NATO și unui oficial al alianței, citați de Politico. În prezent, statele membre stabilesc „rezerve naționale” – reguli proprii despre cum și unde pot fi folosite anumite arme. Noua propunere ar urmări să reducă acest „mozaic” de reguli, care, potrivit unor aliați, îngreunează reacția rapidă la amenințări aeriene. Concret, planul ar permite: mai multă flexibilitate pentru redistribuirea resurselor în cadrul alianței; stabilirea nivelurilor de alertă ale echipamentelor militare fără aprobări formale suplimentare, potrivit oficialilor citați. Apărarea aeriană, integrată mai strâns cu patrulele de vânătoare Propunerea ar include și integrarea oficială a sistemelor balistice de apărare aeriană ale NATO în misiunile de patrulare aeriană cu avioane de vânătoare desfășurate în țările de pe flancul estic și dincolo de acestea, transformându-le în misiuni de apărare aeriană, potrivit aceleiași surse. Un oficial NATO citat în material spune că statele „apelează întotdeauna la NATO atunci când o dronă intră în spațiul lor aerian”, dar alianța „are nevoie ca țările să-și facă partea” prin eliminarea restricțiilor. Context: discuții accelerate de incursiuni și de riscuri regionale Dezbaterile privind eliminarea restricțiilor ar fi fost alimentate de incursiuni tot mai frecvente ale dronelor, cel puțin din octombrie, iar lansarea rachetelor balistice iraniene către Turcia la începutul acestui an ar fi adăugat urgență discuțiilor pentru o abordare la nivelul întregii alianțe, potrivit oficialului NATO citat. În paralel, Digi24 notează că informația apare în contextul în care administrația Trump ar pregăti o reducere semnificativă a avioanelor și navelor de război alocate operațiunilor NATO în Europa, potrivit New York Times, care citează doi înalți oficiali europeni. [...]
Un fost comandant NATO acuză că blocajele administrative din Brașov au împins aliații să-și plătească singuri logistica , în loc ca România să livreze la timp infrastructura necesară mobilității militare în zona poligonului Cincu, potrivit news.ro . Generalul în rezervă Dorin Toma îl indică pe premierul desemnat Adrian Veștea drept responsabil pentru întârzieri, atât ca ministru al Dezvoltării, cât și ca președinte al Consiliului Județean Brașov. Într-o postare pe Facebook, Toma spune că, în perioada în care a condus Comandamentul Diviziei Multinaționale Sud-Est (2022–2025), eforturile de a asigura accesul și mobilitatea militară către Cincu s-au lovit de „dezinteres” și „management defectuos” la nivelul CJ Brașov și al Ministerului Dezvoltării, instituții conduse, în intervalul menționat, de Veștea. Costuri operaționale și rute ocolitoare pentru convoaiele militare Un exemplu invocat este proiectul de demolare și construire a unui nou pod peste Olt, în zona localității Voila, aflat în responsabilitatea Consiliului Județean și finanțat prin PNDL, care „a trenat mai bine de patru ani”, pe fondul „blocajelor birocratice”. În acest timp, convoaiele militare ar fi fost nevoite să folosească rute ocolitoare neamenajate, ceea ce, susține fostul comandant, a generat „costuri logistice și financiare uriașe” pentru partenerii NATO. Toma afirmă că transporturile grele au fost împinse pe trasee secundare prin județul Sibiu sau prin Țara Făgărașului, cu „zeci de kilometri” în plus și „ore bune” de întârziere la fiecare transport. Totodată, tranzitul blindatelor pe drumuri județene înguste, neproiectate pentru tonaj greu, ar fi deteriorat infrastructura locală și ar fi crescut riscul de incidente tehnice. Infrastructură „improvizată” și limitări pentru echipamente grele Fostul comandant mai descrie utilizarea, ani la rând, a unui traseu „improvizat”: un drum comunal parțial asfaltat care traversa Oltul pe barajul hidrocentralei, sub restricții severe de tonaj. În aceste condiții, echipamente grele ale NATO – Toma dă ca exemplu tancurile Leclerc ale armatei franceze – nu ar fi putut trece pe acolo, fiind forțate să ocolească „zeci sau chiar sute de kilometri” prin alte județe. El mai spune că locuitorii au protestat în această perioadă și s-au simțit abandonați, pe fondul unui tranzit militar masiv pe care infrastructura locală nu îl putea susține, amintind inclusiv un pod de pe drumul comunal care ar fi fost blocat, la un moment dat, de localnici. Blocaje la avizare și intervenții diplomatice Toma susține că DJ 104 ar fi trebuit consolidat și modernizat pentru tranzitul convoaielor grele, însă „nu s-a concretizat nimic”, fiind făcute doar planuri și documentații tehnice. El afirmă și că autostrada Sibiu–Făgăraș nu ar avea prevăzut un nod de legătură în zonă care să permită „afluirea și defluirea rapidă” a trupelor NATO. În contextul pregătirii exercițiilor „ DACIAN SPRING 25 ” și „DACIAN FALL 25”, generalul spune că MApN a trimis, timp de zece luni, scrisori repetate către Ministerul Dezvoltării pentru urgentarea procedurilor, dar proiectele ar fi rămas blocate în faza de avizare. Potrivit lui Toma, situația a devenit atât de critică încât ambasadorii Franței, Belgiei și Luxemburgului ar fi intervenit oficial pe lângă Guvernul României pentru repararea de urgență a infrastructurii „de importanță tactică”. În același context, el afirmă că un proiect de apă și canalizare din zonă, finanțat din fonduri naționale și relevant și pentru conectarea bazei militare, ar fi rămas blocat în proceduri birocratice, inclusiv după demersurile făcute. Ce spune fostul comandant despre efectul asupra angajamentelor României Toma afirmă că, din cauza ritmului lent al investițiilor asumate de partea română, Grupul de Luptă NATO ar fi fost nevoit să recurgă la soluții logistice proprii și la bugete aliate pentru a asigura o operabilitate minimă în interiorul poligonului. „Prin lipsa totală de interes a unor astfel de personaje care au avut în mână și autoritatea, și fondurile necesare, autoritățile române sabotează, în fapt, efortul colectiv de implementare a planurilor NATO și a celor naționale”, afirmă generalul în rezervă. Articolul nu include un punct de vedere al lui Adrian Veștea sau al instituțiilor vizate de acuzații. [...]
Flota americană de avioane-cisternă pentru realimentare în aer rămâne sub standardele de pregătire ale Forțelor Aeriene , ceea ce poate limita capacitatea SUA de a susține operațiuni pe termen lung la distanțe mari, inclusiv în Indo-Pacific, potrivit unei analize publicate de Interesting Engineering , care citează un raport al Government Accountability Office (GAO). Problema nu este una de „capabilitate” în sensul clasic (platforme sau armament), ci de logistică: în scenariul unui conflict prelungit cu China, SUA ar putea întâmpina dificultăți în realimentarea și reaprovizionarea forțelor, în special a flotei de aeronave, arată GAO. Raportul indică faptul că procentul de avioane-cisternă disponibile și apte de misiune a rămas „în mod persistent” sub standardele stabilite de Forțele Aeriene pentru această flotă. De ce contează: distanțele din Pacific fac realimentarea un „gât de sticlă” GAO pornește de la realitatea operațională a Indo-Pacificului: misiunile aeriene la mii de kilometri de bazele de origine depind de realimentări repetate în aer. În exemplul folosit în material, un F-35 cu o rază de luptă de circa 700 mile (aprox. 1.127 km) nu ar putea acoperi un traseu de ordinul a 5.000 mile fără mai multe realimentări intermediare, ceea ce face disponibilitatea avioanelor-cisternă critică pentru „masa” de forțe care poate fi proiectată într-o zonă de conflict. O alternativă ar fi apropierea grupărilor de portavioane de Taiwan, dar aceasta le-ar expune unor riscuri mai mari, inclusiv atacuri cu rachete cu rază lungă, submarine sau aviație, notează articolul. Cauzele invocate: avioane îmbătrânite și piese greu de găsit Punctul vulnerabil central este dependența de aeronave vechi, precum Boeing KC-135 Stratotanker , cu celule intrate în serviciu în anii 1950–1960. Deși au fost modernizate, aeronavele vechi cer mai multă mentenanță și sunt mai predispuse la defecțiuni, ceea ce reduce disponibilitatea efectivă. A doua problemă majoră este lanțul de aprovizionare cu piese de schimb pentru sisteme vechi: unii furnizori nu mai există, iar anumite componente trebuie fabricate special. Întreruperile de aprovizionare pot ține aeronave la sol, în așteptarea pieselor. Materialul mai menționează și alți factori care apasă pe disponibilitate: deficit de personal calificat și întârzieri în introducerea echipamentelor de înlocuire, inclusiv a programului Boeing KC-46 Pegasus , care ar fi trebuit să reducă presiunea pe flota veche, dar a avut ani de probleme tehnice și întârzieri. Implicație operațională: ținte „valoroase” într-un conflict cu China În evaluarea prezentată, vulnerabilitatea logistică este amplificată de faptul că China ar avea rachete cu rază lungă concepute pentru a lovi baze și aeronave de sprijin. În acest context, publicația notează că, potrivit South China Morning Post (SCMP), planificatorii militari chinezi ar considera distrugerea avioanelor-cisternă o metodă mai eficientă decât încercarea de a doborî avioane de luptă invizibile radar. Concluzia nu este că un astfel de scenariu ar garanta un avantaj decisiv pentru China — sunt menționate și limitări de partea chineză, precum lipsa experienței de luptă —, dar raportul GAO, așa cum este redat, sugerează că „avantajul de acasă” ar putea cântări mai mult dacă SUA nu își reduc blocajele logistice legate de realimentare și mentenanță. [...]
Războiul informațional al Rusiei vizează erodarea încrederii în democrații , iar sabotajele și asasinatele sunt, în acest tablou, mai degrabă instrumente de presiune decât miza principală, potrivit unei analize prezentate de Adevărul , care îl citează pe Sean Wisswesser , fost ofițer de rang înalt al CIA. În lectura lui Wisswesser, invazia Ucrainei a fost un „punct de cotitură” care a împins serviciile ruse spre acțiuni mai agresive și mai riscante, cu scopul de a destabiliza Occidentul. Fostul ofițer descrie un amestec de metode clasice și operațiuni „low-cost” (cu cost redus), adaptate după expulzarea masivă a diplomaților și spionilor ruși din capitale europene. De la „capcane” la eliminări: instrumente vechi, efecte noi Una dintre tacticile recurente rămâne compromiterea țintelor prin exploatarea vulnerabilităților personale, inclusiv prin așa-numitele „capcane sexuale” („honeytrap”). Wisswesser spune că astfel de operațiuni urmăresc să creeze pârghii de șantaj, indiferent de profilul victimei, și amintește cazul lui Clayton Lonetree, pușcaș marin american de la Ambasada SUA din Moscova, sedus în anii 1980 și ajuns să furnizeze documente secrete Uniunii Sovietice. Pe lângă compromitere, analiza indică folosirea asasinatelor ca metodă de descurajare, cu exemple precum otrăvirea cu poloniu (Aleksander Litvinenko) sau cu noviciok (Serghei Skripal) în Marea Britanie, dar și o serie de „accidente” invocate în spațiul public, inclusiv prăbușiri de avioane – cazul în care a murit Evgheni Prigojin fiind menționat ca reper. Sabotaj „hibrid” după expulzările din Europa După reducerea rețelelor operative din ambasade, Moscova ar fi compensat prin operațiuni mai improvizate, care evită pragul unui conflict direct cu NATO, dar întrețin o stare de insecuritate. În acest tipar intră vandalismul și atacurile asupra infrastructurii, inclusiv secționarea cablurilor submarine – exemplul menționat fiind conductele dintre Finlanda și Estonia. Pentru astfel de acțiuni, Rusia ar apela, potrivit fostului ofițer CIA, la intermediari „consumabili”: infractori de drept comun sau tineri recrutați prin aplicații de mesagerie criptată și plătiți în criptomonede. Logica ar fi obținerea unor „victorii” ieftine, cu negare plauzibilă și cost politic redus. Miza principală: încrederea publică în instituții Deși descrie un arsenal larg, Wisswesser indică drept risc major războiul informațional, pe care îl consideră mai periculos decât sabotajul sau asasinatul, tocmai prin efectul sistemic asupra societăților democratice. El plasează „semnalele” cele mai vizibile în jurul alegerilor prezidențiale americane din 2016 și susține că o strategie similară ar fi fost folosită și în perioada referendumului pentru Brexit . „Adevărata țintă nu este un politician sau un partid. Miza este însăși democrația.” În această cheie, impactul nu se măsoară doar în incidente punctuale, ci în degradarea treptată a încrederii în instituții, proces care poate afecta decizia publică și stabilitatea politică pe termen lung, fără a necesita o confruntare militară directă. [...]
