Știri
Știri din categoria Apărare
SUA pregătesc redeschiderea unei baze din Războiul Rece în Groenlanda, într-o mișcare care ar consolida operativ prezența militară americană în Arctica, fără a schimba statutul teritoriului, potrivit Adevărul.
Planul este inclus într-un acord de securitate care urmează să fie semnat marți, la New York, în marja reuniunilor Adunării Generale a ONU, de Statele Unite, Danemarca și Groenlanda. Textul documentului nu este public, iar surse citate de Reuters spun că unele detalii nu vor fi finalizate înainte de semnare.
Cele două locații vizate sunt:
Casa Albă nu a oferit detalii despre înțelegere, dar a reiterat că acordul va contribui la „asigurarea și apărarea securității Groenlandei și a Statelor Unite”.
Guvernul danez susține că acordul ar urma să plaseze securitatea Arcticii într-un cadru mai larg al NATO, în loc să rămână tratată exclusiv ca responsabilitate bilaterală SUA–Danemarca. Copenhaga mai afirmă că înțelegerea recunoaște suveranitatea Regatului Danemarcei și dreptul groenlandezilor la autodeterminare.
Acordul vine după luni de tensiuni legate de Groenlanda, pe fondul declarațiilor repetate ale președintelui american Donald Trump că SUA „trebuie să obțină controlul” asupra insulei. În timpul crizei diplomatice, Trump nu a exclus nici utilizarea forței militare sau a presiunilor economice, potrivit sursei.
În acest context, Danemarca și autoritățile groenlandeze au intrat în negocieri cu administrația americană pentru a reduce presiunile și pentru a consolida cooperarea în domeniul securității arctice.
În Războiul Rece, SUA aveau 17 instalații militare în Groenlanda și peste 10.000 de militari staționați pe insulă. În prezent, singura bază americană permanentă rămasă este Pituffik Space Base, cu aproximativ 150 de militari americani.
Noul acord ar urma să consolideze prezența militară americană în Groenlanda, „fără modificarea statutului teritoriului”, care rămâne parte a Regatului Danemarcei și beneficiază de autonomie.
Recomandate
Polonia vizează creșterea prezenței militare americane la 15.000 de soldați , un obiectiv care ar consolida flancul estic al NATO și ar implica o extindere logistică și operațională pe termen lung, potrivit Adevărul . Ținta a fost avansată de ministrul adjunct al apărării, Stanislaw Wziatek, într-o intervenție la postul RMF FM. Planul descris de oficial include aproximativ 10.000 de militari americani rotați periodic și între 3.500 și 5.000 staționați permanent. În prezent, Polonia găzduiește „între 6.500 și 7.000 de soldați americani prin rotație”, a mai spus Wziatek. Implementare graduală, cu orizont până în 2039 Extinderea prezenței americane ar urma să fie făcută treptat, până în 2039, conform declarațiilor ministrului adjunct. Calendarul lung sugerează un proiect de infrastructură și organizare militară care depășește rotațiile curente și presupune capacități stabile de găzduire și sprijin. Declarațiile vin după ce președintele SUA, Donald Trump , a vorbit săptămâna trecută despre „progrese majore” privind înființarea unei baze militare americane permanente în Polonia, în contextul revizuirii prezenței SUA în Europa. Context: presiunea de securitate pe flancul estic Varșovia își justifică demersul prin deteriorarea mediului de securitate regional, pe fondul războiului declanșat de Rusia în Ucraina, care se apropie de a cincea iarnă. În plan intern, premierul Donald Tusk a avertizat asupra intensificării amenințărilor „hibride” din partea Rusiei, inclusiv atacuri „accidentale” cu drone și rachete care ar putea viza statele ce sprijină Ucraina. Polonia, membră NATO și UE, a acuzat în repetate rânduri Rusia de „sabotaj” începând din 2022. Totodată, țara se află între statele NATO cu cele mai mari cheltuieli de apărare raportate la PIB, alocând aproape 5% pentru acest sector. [...]
Germania își consolidează influența în arhitectura militară a NATO după ce generalul Carsten Breuer a fost ales președinte al Comitetului Militar al Alianței, potrivit HotNews . Decizia a fost luată prin vot secret de șefii armatelor naționale din NATO, într-o reuniune cu ușile închise la Copenhaga . Breuer, general german cu patru stele și șef al armatei germane (Bundeswehr) din 2023, a obținut sprijinul a cel puțin 17 dintre cei 32 de șefi de stat major general din alianță, conform AFP și Politico, citate în articol. Ce înseamnă votul pentru echilibrul intern din NATO Funcția de președinte al Comitetului Militar este una dintre pozițiile-cheie din structura NATO, pentru că reunește și coordonează pozițiile șefilor apărării din statele membre. Alegerea unui militar german în acest rol indică o susținere internă suficient de largă pentru ca Berlinul să joace un rol mai vizibil în deciziile militare ale Alianței. În același timp, faptul că votul a fost secret și că pragul minim menționat este „cel puțin 17” arată că sprijinul a fost majoritar, dar nu neapărat unanim, iar articolul nu oferă detalii despre contracandidați sau despre calendarul exact al mandatului. [...]
Ținta NATO de 3,5% din PIB până în 2035 ridică o problemă bugetară majoră pentru guvernele europene , iar presiunea se vede deja în Marea Britanie, unde atingerea pragului ar însemna încă aproximativ 30 de miliarde de lire sterline anual, bani care ar trebui găsiți prin taxe mai mari, împrumuturi sau tăieri din alte cheltuieli, potrivit Antena 3 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a cerut „mai multă implicare” din partea Marii Britanii și a Europei, pe fondul a ceea ce a numit „cel mai periculos și complex mediu de securitate dintr-o generație”. Mesajul a fost transmis în timpul unei vizite în Regatul Unit, după o întâlnire cu premierul Andy Burnham , la Oxford, în contextul în care Alianța urmărește creșterea cheltuielilor de apărare la 3,5% din PIB până în 2035. Costul politic și fiscal al noii ținte de cheltuieli Publicația notează că obiectivul de 3,5% din PIB a fost stabilit la nivelul NATO „la presiunea lui Donald Trump”. Pentru Marea Britanie, un astfel de nivel ar însemna un efort bugetar suplimentar de circa 30 de miliarde de lire sterline, finanțabil doar printr-o combinație de: taxe mai mari, împrumuturi, reduceri ale altor cheltuieli publice. În prezent, Londra a bugetat o creștere a cheltuielilor de apărare până la aproximativ 2,7% din PIB. Pe termen scurt, presiunile financiare au ajuns să afecteze inclusiv armata, care a primit ordin să renunțe până la finalul anului la unele activități de instruire considerate neesențiale, mai arată materialul. Semnale de incertitudine la Londra, pe fondul schimbării de guvern Antena 3 relatează că actualul ministru de Finanțe, John Healey, a demisionat în iunie din funcția de ministru al Apărării în guvernul condus atunci de Keir Starmer, după ce fostul premier nu a acceptat un angajament de creștere a cheltuielilor militare la 3% din PIB până în 2030. Ulterior, după ce Andy Burnham a devenit premier și l-a numit pe Healey la conducerea Trezoreriei, acesta nu și-a mai reafirmat ținta intermediară de 3% până în 2030, alimentând întrebări dacă noul guvern nu încearcă să împingă o parte importantă a creșterilor de cheltuieli după următoarele alegeri. Burnham a recunoscut că schimbarea de premier a ridicat întrebări despre politica de apărare, dar a insistat că nu s-a schimbat angajamentul Marii Britanii față de NATO. De ce insistă Rutte: credibilitatea apărării colective Rutte a argumentat că, mult timp, în Europa a existat presupunerea că SUA vor furniza „întotdeauna cea mai mare parte a forței și vor plăti nota”, însă această abordare s-a schimbat odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. La summitul NATO de la Haga din 2025, Marea Britanie și ceilalți aliați au acceptat să-și majoreze cheltuielile și să preia o parte mai mare din responsabilitatea pentru securitatea continentului. „Avem nevoie de mai multă implicare din partea Marii Britanii și de mai multă implicare europeană în Alianță.” În sprijinul mesajului, Rutte a invocat revenirea războaielor în Europa și Orientul Mijlociu și a enumerat amenințări precum „Rusia și războiul său împotriva Ucrainei, terorismul, Iranul” și schimbările din competiția geopolitică globală. În lipsa investițiilor suplimentare, a avertizat el, „apărarea noastră colectivă nu va fi credibilă”. Materialul mai notează că Regatul Unit cheltuiește aproximativ 3 miliarde de lire sterline pe an pentru sprijinirea Ucrainei cu armament și că, deși își modernizează forțele convenționale, cheltuielile militare totale ale Marii Britanii au fost depășite de cele ale Germaniei, iar până în 2029 bugetul militar al Berlinului ar urma să ajungă la aproximativ dublul celui britanic. [...]
Germania va desfășura temporar patru avioane Eurofighter în Letonia pentru a întări supravegherea aeriană NATO în perioada alegerilor parlamentare , pe fondul creșterii riscului de incidente cu drone în zona Mării Baltice, potrivit HotNews . Misiunea vizează securitatea spațiului aerian leton în jurul scrutinului din 3 octombrie, după ce guvernul de la Riga a cerut sprijin aliaților din NATO. Solicitarea vine în contextul „intruziunilor frecvente” ale dronelor rusești și ale dronelor ucrainene deviate, semnalate în ultimele luni în regiunea Mării Baltice, conform unui comunicat al Ministerului Apărării german, citat de Agerpres. Desfășurare pe termen scurt, în cadrul misiunii NATO Cele patru avioane de vânătoare vor fi operate în cadrul misiunii NATO de supraveghere aeriană a regiunii și vor staționa aproximativ o săptămână la baza aeriană Lielvarde, în centrul Letoniei. Aparatele vor fi însoțite de un contingent de „câteva zeci” de soldați. Ministerul Apărării de la Berlin a precizat că desfășurarea este planificată „de la sfârșitul lunii septembrie până la începutul lunii octombrie”, ca măsură de sprijin pentru aliații considerați expuși pe flancul estic al NATO. Continuarea angajamentului german în regiune Separat de această misiune punctuală, Ministerul german al Apărării a reamintit că la sfârșitul anului este prevăzută o nouă participare a Forțelor aeriene germane la supravegherea aeriană NATO, cu cinci avioane Eurofighter și aproximativ 120 de soldați. Pentru acea rotație, personalul militar german ar urma să fie dislocat până în martie 2027 la baza Amari din Estonia . [...]
UE finanțează cu 100 mil. euro (aprox. 500 mil. lei) adaptarea portului Klaipeda pentru nave NATO , un proiect care mută investițiile de infrastructură din zona civilă în cea de logistică militară pe Flancul Estic, potrivit Mediafax . Împrumutul a fost aprobat de Banca Europeană de Investiții (BEI) , descrisă ca „brațul financiar” al Uniunii Europene, și vizează pregătirea portului lituanian Klaipeda, la Marea Baltică, pentru a găzdui nave NATO. Informația este atribuită de Mediafax publicației The Kyiv Independent. Portul Klaipeda este prezentat ca având o poziție strategică: la aproximativ 50 de kilometri nord de exclava rusă Kaliningrad și la circa trei ore și jumătate de mers cu mașina de frontiera estică a UE și NATO. Ce se modernizează și de ce contează operațional Proiectul vizează modernizarea terminalului civil pentru nave de croazieră, astfel încât să permită acostarea navelor NATO. Miza indicată este îmbunătățirea logisticii de apărare pentru Flancul Estic, adică partea estică a alianței, unde presiunea de securitate este mai ridicată. Vicepreședintele BEI, Karl Nehammer, a declarat: „Puține proiecte ilustrează prioritățile Europei la fel de clar precum Portul Klaipeda”. Încadrarea în rețeaua TEN-T și legătura cu „mobilitatea militară” Klaipeda este inclus în rețeaua de transport TEN-T (Trans-European Transport Network) a UE, un set de coridoare considerate strategice, care includ proiecte pentru îmbunătățirea transportului civil și militar până în 2030. În paralel, la Bruxelles, Parlamentul European și statele membre negociază o nouă lege privind „mobilitatea militară” – inițiativă care urmărește eliminarea obstacolelor naționale pentru deplasarea mai rapidă a trupelor și echipamentelor în Europa. În dezbateri intră și întrebarea în ce măsură ar trebui inclusă Ucraina, atât ca beneficiar de sprijin, cât și ca posibil viitor stat membru. Costul total și sursele de finanțare Finanțarea BEI de 100 de milioane de euro (aprox. 500 mil. lei) acoperă aproape jumătate din costul total al proiectului, estimat la 201 milioane de euro. Restul fondurilor ar urma să vină din contribuții ale UE și ale țărilor membre, conform informațiilor din articol. În contextul calendarului de infrastructură al regiunii, Mediafax notează și că unele proiecte nu vor fi finalizate la timp, dând ca exemplu Rail Baltica, care se confruntă cu întârzieri. [...]
Ucraina testează în luptă interceptorul STING S, mizând pe producție în masă pentru a contracara dronele rusești mai rapide , după ce sistemul a fost folosit pentru doborârea unei drone rusești Geran-5, potrivit Kyiv Post . Imaginile au fost publicate de Regimentul 1020 de rachete antiaeriene și artilerie antiaeriană, care susține că echipajul „Rubin” a folosit interceptorul STING S, produs de compania ucraineană Wild Hornets (Dyki Shershni), pentru a distruge o dronă Geran-5 cu propulsie cu reacție. Publicația precizează că nu a putut verifica independent momentul și locul filmării. De ce contează: apărarea antiaeriană se mută spre interceptori ieftini și scalabili Miza operațională este capacitatea Ucrainei de a răspunde la o amenințare în schimbare: drone de atac rusești tot mai rapide, inclusiv variante cu motor cu reacție. STING S este prezentat ca un instrument nou în „trusa” de apărare aeriană, aflat încă în testare, dar cu planuri de extindere rapidă a producției după finalizarea evaluărilor în luptă. Specificațiile tehnice ale STING S nu au fost făcute publice oficial, iar detaliile disponibile în material sunt atribuite unor „rapoarte” despre versiuni anterioare ale interceptorului. Ce se știe despre STING S și cum ar urma să fie folosit Conform informațiilor citate de publicație despre variantele anterioare ale interceptorului, acestea ar fi avut: acuratețe de lovire de 80–90%; rază operațională de aproximativ 25 km, iar variante mai noi până la 37 km; viteză de croazieră de 140–170 km/h și viteză maximă de până la 280 km/h; capacitate de urcare peste 7.000 m. Kyiv Post mai notează că dronele ar avea fuselaje tipărite 3D, nu ar necesita catapultă la lansare și s-ar putea întoarce la punctul de lansare dacă ținta a fost deja distrusă de un alt interceptor. În paralel, Wild Hornets indică faptul că majoritatea interceptărilor din testele de luptă au folosit „Hornet Vision Ctrl”, o tehnologie de control la distanță care permite operatorilor să se conecteze de la distanță la stații la sol și să piloteze interceptorii din poziții îndepărtate. Compania afirmă că acest lucru ar facilita extinderea rapidă a utilizării după începerea producției în masă și a livrărilor către unități. Ținta: ce este Geran-5 și de ce e mai greu de interceptat Geran-5 este descris ca diferit de alte drone din serie: în locul configurației „delta wing” a Geran-4, ar avea o formă aerodinamică mai apropiată de o rachetă de croazieră. Potrivit materialului, drona ar avea aproximativ 6 metri lungime, anvergura aripilor de până la 5,5 metri și un focos de circa 90 kg. Kyiv Post scrie că Geran-5 ar fi propulsat de un motor cu reacție chinezesc TELEFLY TF-TJ2000A și ar putea atinge 450–600 km/h, ar opera până la 6.000 m altitudine și ar avea o rază declarată de aproximativ 1.000 km. Ce urmează STING S este în prezent testat cu „unități selectate”, iar producătorul spune că intenționează să lanseze rapid producția în masă după încheierea testelor. Până atunci, specificațiile complete rămân nepublice, iar eficiența sistemului poate fi evaluată doar parțial din informațiile disponibile și din materialele video care nu au putut fi verificate independent. [...]
