Știri
Știri din categoria Apărare
Epuizarea accelerată a stocurilor de rachete în războiul cu Iranul creează un risc pe termen scurt ca SUA să nu mai aibă muniții-cheie suficiente pentru un nou conflict major, mai ales în scenariul unei confruntări cu un adversar „aproape egal” precum China, potrivit unei analize citate de CNN și unor persoane familiarizate cu evaluări interne recente ale Pentagonului.
În ultimele șapte săptămâni de război, armata americană a consumat cel puțin 45% din stocul de Precision Strike Missiles, cel puțin jumătate din inventarul de rachete THAAD (destinate interceptării rachetelor balistice) și aproape 50% din stocul de interceptori Patriot, arată o analiză a Center for Strategic and International Studies (CSIS). Potrivit surselor citate, aceste estimări sunt aliniate cu date clasificate ale Pentagonului privind stocurile.
Deși Pentagonul a semnat la începutul anului o serie de contracte pentru a crește producția de rachete, termenele de livrare pentru înlocuirea acestor sisteme sunt de trei până la cinci ani, chiar și cu capacitate sporită, potrivit experților CSIS și surselor. Pentru alte tipuri de muniții, intervalul de refacere este și mai lung.
CSIS mai estimează că SUA au cheltuit aproximativ:
În aceste cazuri, înlocuirea ar dura în jur de patru până la cinci ani, potrivit analizei și surselor.
Pe termen scurt, SUA ar avea probabil suficiente bombe și rachete pentru a continua operațiunile împotriva Iranului, în orice scenariu, dacă armistițiul fragil ar eșua. Problema, potrivit concluziilor CSIS, este că nivelul munițiilor critice rămase nu mai este suficient pentru a face față unui adversar „near-peer”, precum China, iar revenirea la nivelurile de dinaintea războiului ar putea dura ani.
Mark Cancian, colonel în retragere al Marine Corps și coautor al raportului CSIS, a declarat pentru CNN:
„Cheltuielile ridicate de muniții au creat o fereastră de vulnerabilitate crescută în Pacificul de Vest. Va dura între unu și patru ani să refacem aceste inventare și încă câțiva ani după aceea să le extindem la nivelul de care au nevoie.”
Într-o declarație pentru CNN, purtătorul de cuvânt-șef al Pentagonului, Sean Parnell, a susținut că armata „are tot ce îi trebuie pentru a executa la momentul și în locul ales de președinte”.
În același timp, „matematica” stocurilor intră în contradicție cu afirmațiile recente ale președintelui Donald Trump, care a spus că SUA nu duc lipsă de armament, deși a cerut finanțare suplimentară pentru rachete din cauza impactului războiului cu Iranul asupra stocurilor existente.
Înainte de izbucnirea războiului, șeful Statului Major Interarme, generalul Dan Caine, și alți lideri militari l-au avertizat pe Trump că o campanie prelungită ar putea afecta stocurile de armament, inclusiv pe cele folosite pentru sprijinirea Israelului și Ucrainei, mai notează CNN. Între timp, democrați din Congres și-au exprimat îngrijorarea privind ritmul de consum al munițiilor și consecințele pentru postura de apărare a SUA în Orientul Mijlociu și dincolo de acesta.
Recomandate
Întârzierea semnării unui acord SUA–Ucraina pe drone riscă să blocheze accesul armatei americane la tehnologie testată în război , deși înțelegerea ar avantaja direct Statele Unite, potrivit Focus . Acordul ar fi fost negociat încă din septembrie anul trecut, însă președintele Donald Trump nu l-a semnat până acum. Înțelegerea ar urma să permită SUA să beneficieze de progresul tehnologic pe care Ucraina l-a acumulat în războiul de apărare împotriva Rusiei, în special în zona dronelor. La rândul ei, Ucraina ar obține acces la tehnologii avansate de inteligență artificială (IA), pe care, potrivit președintelui Volodîmîr Zelenski , nu le are în prezent. Ce spune partea ucraineană și de ce insistă Kievul Zelenski a revenit public asupra subiectului, afirmând pe platforma X că Ucraina ar câștiga prin acces la tehnologii de IA, iar SUA ar câștiga „datorită experienței noastre extinse de pe câmpul de luptă”, mizând pe faptul că acordul va fi încheiat. Explicațiile invocate de experți: de la „inerție” la calcule politice Potrivit publicației americane The Hill, citată de Focus, experți în apărare pun întârzierea pe seama unor factori care țin mai degrabă de politică decât de utilitatea militară a acordului: un fost oficial american, sub protecția anonimatului, descrie întârzierea drept „inerție” și o leagă de „o anumită ostilitate față de Ucraina, care vine de sus”; Rebeccah Hudson, de la think tank-ul Hudson Institute, spune că nu vede „care ar fi problema” în a permite SUA să profite și consideră evident că un parteneriat cu Ucraina în domeniul dronelor ar aduce un avantaj major; Michael E. O’Hanlon, de la Brookings Institution, ia în calcul fie un blocaj procedural, fie „politica și instrucțiunile Casei Albe”, în contextul în care Trump rămâne „imprevizibil” în privința angajamentului față de cauza Ucrainei; el spune că este „uimit” că nu s-a ajuns încă la o înțelegere. Context: semnale că Washingtonul vrea, totuși, cooperare extinsă Focus notează că Bloomberg a relatat cu câteva săptămâni în urmă că SUA ar intenționa să își extindă cooperarea militară cu Ucraina. Conform acelei relatări, armata americană ar urma să obțină acces la tehnologii militare ucrainene, inclusiv drone, sisteme de război electronic și alte dezvoltări folosite în conflictul cu Rusia. În lipsa semnăturii, acordul rămâne blocat, iar incertitudinea se mută din zona tehnică în cea politică: dacă întârzierea continuă, SUA riscă să amâne tocmai transferul de know-how pe care experții îl descriu drept un câștig evident pentru capacitățile americane în domeniul dronelor. [...]
Armata SUA a testat în Europa dronele de atac HX-2 ale companiei germane Helsing , un semnal că firma încearcă să intre pe piața americană , potrivit Axios . Exercițiile au avut loc în Lituania, unde militarii americani au folosit dronele pentru a identifica și lovi ținte, într-un cadru de instruire axat pe contracararea dronelor. Testele s-au desfășurat în cadrul Project Flytrap , un exercițiu de tip „counter-drone” (anti-dronă) la Pabradė Training Area. Cel puțin o lansare de HX-2 apare în imagini publicate chiar de armată, iar într-o fotografie separată, generalul Christopher Donahue, șeful U.S. Army Europe and Africa, este surprins lângă o cutie de transport pentru HX-2. Ce arată testul: utilizare dincolo de „dronă kamikaze” Alex Miller, directorul tehnologic al armatei SUA, a spus că Helsing a participat „în forță” la Flytrap, cu ingineri de hardware și software, alături de multe alte companii. El a precizat că HX-2 a fost folosită inițial ca sistem de atac „one-way” (muniție care lovește ținta fără a se întoarce) și pentru contracararea dronelor, dar utilizatorii cu care a discutat au folosit-o și în alte roluri: platformă de recunoaștere; muniție „loitering” (care poate sta în așteptare în zonă înainte de atac), inclusiv în condiții de bruiaj, datorită viziunii computerizate (capabilitate de identificare și urmărire a țintelor cu ajutorul procesării la bord). Rezultate și context operațional În exercițiu, 17 drone Helsing au înregistrat 15 lovituri reușite și două aproape-ratări, conform sursei. Per total, la această ediție Flytrap au fost efectuate 200 de zboruri cu drone, iar exercițiul a pornit ca un instrument pentru a evalua capabilități anti-dronă la nivelul unităților de manevră. De ce contează pentru industrie Axios notează că episodul poate indica o pătrundere a Helsing în piața americană, pe fondul reînarmării europene. În paralel, compania, fondată în 2021 și cu sediul la München, se apropie de o rundă de finanțare de 1,2 miliarde de dolari (aprox. 5,5 miliarde lei), care ar evalua-o la 18 miliarde de dolari (aprox. 82,8 miliarde lei). [...]
Prăbușirea FCAS obligă Germania să-și refacă rapid strategia industrială pentru viitorul avion de luptă , iar Berlinul ia în calcul noi alianțe care pot redesena lanțurile europene de producție din apărare, potrivit Mediafax . Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius , a spus că guvernul poartă de „mai multe luni” discuții cu „diverși actori” pentru alternative, dar a refuzat să indice public ce proiect ar putea rezulta și cine l-ar conduce. Declarațiile sale sunt atribuite de Mediafax agenției Bloomberg. Un oficial german a indicat că proiectul Future Combat Air System (FCAS) , estimat la 100 de miliarde de euro, a intrat în impas după ce companiile implicate nu au reușit să ajungă la un acord, concluzie la care ar fi ajuns cancelarul Friedrich Merz și președintele francez Emmanuel Macron. De ce s-a blocat proiectul: controlul industrial și cerințe diferite Conflictul a fost, în principal, între Dassault Aviation și Airbus (care reprezenta interesele Germaniei și Spaniei). Potrivit informațiilor citate, Dassault a dorit să controleze dezvoltarea avionului, în timp ce Airbus nu a acceptat un rol secundar. Pe lângă disputa industrială, au existat și divergențe de cerințe: Franța ar fi urmărit un avion capabil să opereze de pe portavioane și să transporte armament nuclear, cerințe pe care partea germană nu le considera necesare. Opțiunile Berlinului: parteneri europeni sau aderarea la GCAP Germania analizează mai multe piste pentru un proiect alternativ fără Franța, au afirmat surse pentru Bloomberg. Variantele menționate sunt: Spania și Suedia , ca potențiali parteneri într-o formulă alternativă; aderarea la proiectul GCAP , derulat de Marea Britanie, Italia și Japonia . Pistorius a declarat că sfârșitul FCAS „nu a fost chiar o surpriză” și a susținut că relațiile franco-germane nu sunt „tensionate”. Totodată, el a indicat că Germania are „o serie de proiecte mai mici și mai mari” deja în derulare sau care urmează să fie lansate. [...]
Rusia își sincronizează manevrele din Marea Baltică cu exercițiul NATO BALTOPS , crescând presiunea militară în jurul Kaliningrad ului , într-un context în care alianța desfășoară cel mai amplu antrenament naval al anului în regiune, potrivit Digi24 . Marina rusă a anunțat că a desfășurat exerciții în Marea Baltică, în care a exersat lansări de rachete neghidate, bombardamente și atacuri cu rachete. Informația a fost relatată de agenția Interfax și preluată de Reuters, în timp ce în aceeași zonă au loc exerciții majore ale SUA și NATO. Ce se întâmplă în teren: BALTOPS vs. exercițiile Rusiei Exercițiul naval al NATO BALTOPS a început pe 4 iunie și se desfășoară până pe 20 iunie. Conform datelor citate, este cel mai mare exercițiu militar din Marea Baltică din acest an, reunind aproximativ 20 de nave din 15 țări și circa 6.000 de persoane. În paralel, Rusia a desfășurat propriile exerciții în perioada 8–9 iunie, în și în apropierea enclavei Kaliningrad, implicând: 10 aeronave militare, inclusiv avioane de vânătoare și bombardiere; două nave mici cu rachete. De ce contează: Kaliningrad, punctul sensibil dintre Lituania și Polonia Kaliningrad este o enclavă rusă pe coasta Mării Baltice, între Lituania și Polonia (ambele state membre NATO), cu o populație de aproximativ 1 milion de locuitori. Teritoriul este descris ca puternic militarizat și găzduiește Flota Baltică a Rusiei. În acest context, președintele Vladimir Putin a declarat la finalul lunii mai că Rusia are „toate mijloacele necesare” pentru a distruge orice forță care ar încerca să atace Kaliningrad. Declarația a venit după ce ministrul de externe al Lituaniei a spus că NATO ar trebui să demonstreze Moscovei că poate pătrunde în enclavă. La ce să ne așteptăm Din informațiile disponibile, exercițiile NATO din Marea Baltică sunt programate să continue până pe 20 iunie, în timp ce Rusia și-a plasat deja propriile manevre în fereastra 8–9 iunie, în proximitatea Kaliningradului. Sursa nu oferă detalii despre eventuale exerciții rusești suplimentare după această perioadă. [...]
Imagini satelitare sugerează că baza aeriană Ramat David ar fi fost lovită, ridicând semne de întrebare despre vulnerabilitatea infrastructurii IAF în timpul atacurilor cu rachete ale Iranului, potrivit The Jerusalem Post . Conform publicației, imaginile satelitare publicate marți de Soar Atlas compară cadre din ziua de luni cu imagini din 5 iunie și arată ceea ce pare a fi impactul unei lovituri asupra unui hangar din baza Forțelor Aeriene Israeliene (IAF) Ramat David, situată în nordul Israelului, la sud-est de Haifa, în apropiere de Migdal Ha’emek. Din imaginile disponibile nu este însă limpede ce anume ar fi fost avariat și în ce măsură. Armata israeliană (IDF) nu a răspuns solicitării de comentariu a publicației și nici unei solicitări similare din partea Yediot Aharonot, care a relatat prima despre postarea Soar Atlas de pe X (fostul Twitter). Context: atacuri repetate asupra bazei și măsuri de protecție Articolul amintește că luna trecută au fost publicate imagini care ar fi indicat două lovituri asupra aceleiași baze în timpul Operațiunii „Roaring Lion”. În mod obișnuit, baza Ramat David găzduiește cinci escadrile de F-16 și drone. De asemenea, au existat relatări că baza ar fi fost lovită de Hezbollah în 2024, inclusiv cu rachete și drone. Ce spune IAF despre pierderi și cum s-a adaptat înaintea atacurilor iraniene În pofida loviturilor asupra acestei baze și asupra altor baze ale IAF în ultimii trei ani de război, forțele aeriene israeliene au afirmat că nu au pierdut niciun avion de vânătoare. Înaintea atacurilor iraniene, IDF și IAF au redislocat soldați și avioane de luptă pentru a evita pierderea unor active critice, pe fondul limitărilor de protecție: nu fiecare bază poate fi apărată corespunzător în permanență. [...]
Ucraina își mută presiunea militară pe logistica rusă la 50–150 km în spatele frontului , într-o campanie de lovituri cu drone de rază medie care vizează rute de aprovizionare, depozite și apărarea antiaeriană, cu efecte vizibile inclusiv asupra alimentării cu combustibil în Crimeea , potrivit Kyiv Post . Campania – descrisă ca a doua parte dintr-o serie despre o operațiune recent lansată – urmărește să reducă „capacitatea de luptă” a unităților ruse prin atacarea logisticii militare din adâncime, la aproximativ 50–150 km de linia frontului. În aprilie, comandamentul forțelor ucrainene de drone (SBS) a anunțat extinderea misiunilor de tip „middle-strike”, iar președintele Volodîmîr Zelenski a indicat, într-o postare pe Telegram, că o prioritate pentru lunile următoare este lovirea țintelor până la 120–150 km. Ținte: drumuri, noduri feroviare, depozite și combustibil Conform relatării, după o fază inițială cu atacuri mai dispersate în zona Mării Azov, accentul s-a mutat pe infrastructura care susține mișcarea trupelor și a materialelor în sud-estul Ucrainei ocupat de Rusia și în Crimeea. Printre țintele cu prioritate ridicată sunt menționate: vehicule militare, cisterne de combustibil și camioane de marfă; noduri feroviare care facilitează legătura dintre Rusia și Crimeea; depozite și spații de stocare pentru materiale militare; elemente de comandă și sisteme de apărare antiaeriană. Kyiv Post indică drept zone cu „cele mai dense roiuri” de drone și cele mai multe vehicule avariate sau distruse trei artere rutiere: M-04 (Donețk–Mariupol), M-14 (din Rostov, prin Mariupol, spre Melitopol) și R-280 „Novorossiya” (între Melitopol și destinații din Crimeea). Ritm operațional și finanțare: „Logistics Lockdown” Ministrul ucrainean al apărării, Mykhailo Fedorov , a anunțat pe 27 mai lansarea formală a operațiunii „Logistics Lockdown” (în ucraineană: „Логістичний локдаун”), cu o alocare suplimentară de 5 miliarde hrivne (111 milioane dolari, aprox. 510 milioane lei) pentru achiziții, potrivit sursei. „Lansăm un blocaj logistic al armatei ruse și extindem atacurile de rază medie asupra zonelor din spatele frontului inamic. Sarcina noastră este să creștem și mai mult presiunea asupra rușilor în spatele liniei frontului și să-i lipsim de capacitatea de a desfășura operațiuni active de asalt”, a declarat Fedorov. În același material se menționează și o „creștere de cinci ori” a activelor contractate pentru lovituri de rază medie în 2026 față de 2025 (atribuită unei surse Interfax Ucraina), precum și un sprijin occidental, inclusiv o investiție olandeză de 248 milioane euro (293 milioane dolari, aprox. 1,35 miliarde lei) pentru producție comună de drone. De ce contează: loviturile pe combustibil au produs penurie în Crimeea Pe lângă efectul militar direct asupra transporturilor și depozitelor, Kyiv Post notează că, în mai–iunie 2026, loviturile asupra infrastructurii de combustibil din sudul Ucrainei ocupat de Rusia (rafinării, depozite, stații de pompare) au devenit frecvente și s-au extins către ținte precum benzinării, vagoane-cisternă și camioane cu combustibil de pe ruta „Novorossiya”. Potrivit aceleiași surse, până la finalul lunii mai campania a declanșat o penurie serioasă de combustibil în Crimeea, unde unele stații au limitat vânzările la 20 de litri per vehicul, iar altele au rămas fără stocuri. Materialul mai susține că scumpiri și lipsuri au fost raportate și în alte zone din Rusia, inclusiv la Moscova, însă nu oferă date cantitative despre amplitudinea acestora. Cum a fost „deschis” coridorul: degradarea apărării antiaeriene ruse Un element-cheie pentru intensificarea loviturilor la 50–150 km este reducerea treptată a apărării antiaeriene ruse în sud-estul Ucrainei și Crimeea, într-o campanie desfășurată între ianuarie și aprilie 2026, potrivit Kyiv Post. Sunt menționate pierderi importante de sisteme antiaeriene și radare, inclusiv distrugerea unor sisteme S-400 și Pantsir-S1, precum și o estimare a SBS privind pierderi totale de 1,1 miliarde dolari (aprox. 5,1 miliarde lei) în Crimeea și alte teritorii ocupate, prin sisteme antiaeriene, radare sau echipamente de război electronic distruse ori scoase din funcțiune pe termen lung. Tehnologie și informații: alternative la sprijinul american Kyiv Post mai descrie un avantaj tehnologic: un acord din ianuarie cu compania americană privată Vantor pentru furnizarea de informații satelitare aproape în timp real, cu actualizări la circa 15 minute pentru zonele survolate de sateliții companiei, informații care ar fi integrate în rețelele ucrainene de analiză. Contextul este oprirea, în martie 2026, a fluxului de informații satelitare furnizat de guvernul SUA, după o decizie atribuită administrației de la Washington; materialul citează declarații ale directorului CIA, John Ratcliffe, și ale consilierului pentru securitate națională, Mike Waltz. Ce urmează Materialul anunță o continuare dedicată evaluării pagubelor și eficienței campaniei de lovituri de rază medie („The Damage – How Effective Has Mid-Strike Been So Far?”), fără a oferi în acest episod un bilanț complet al rezultatelor. [...]
